Date generale
Municipiul Sibiu se află în centrul României, în provincia istorică Transilvania, este reşedinţa judeţului Sibiu, situat în depresiunea omonimă, la 410-430 m altitudine, pe râul Cibin, la intersecţia paralelei de 45º47’45” latitudine nordică cu meridianul de 24º09’08” longitudine estică; 168 697 loc. (1 ian. 2019), din care 79 032 loc. de sex masc. şi 89 665 fem. Suprafaţa: 121 km2, din care 50 km2 în intravilan; densitatea: 3 374 loc./km2. Analizând evoluţia numărului de locuitori la recensămintele din 1850 şi până în anul 2011, se constată că acesta a avut o dinamică ascendentă până în anul 1992, când în municipiul Sibiu s-au înregistrat 169 910 loc., după care numărul acestora a scăzut la 154 892 de persoane la recensământul din anul 2002 şi la 147 245 loc. la cel din 20-31 octombrie 2011. Scăderea numărului de locuitori a fost cauzată atât de natalitatea scăzută, cât mai ales de numărul mare de emigranţi din rândul comunităţii germane care au părăsit municipiul Sibiu, respectiv, de la 25 403 persoane prezente la Sibiu la recensământul din 1977 (17% din populaţia totală a municipiului) a scăzut la 5 605 persoane în 1992, la 2 508 în 2002 şi la 1 561 de persoane de etnie germană în anul 2011 (respectiv, 1,1% din populaţia totală a municipiului Sibiu). Din punct de vedere etnic, la recensământul din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 147 245 loc., 130 998 de persoane erau români (89,0%), 2 169 maghiari (1,5%), 1 561 germani (1,1%), 582 rromi (0,4%) şi 11 935 loc. (8,0%) aparţineau altor etnii (italieni, ruşi-lipoveni, evrei, turci, greci, ucraineni, poloni ş.a.). Referitor la repartiţia pe categorii de confesiuni, la acelaşi recensământ predominau ortodocşii, care numărau 124 455 de persoane (84,5%), urmaţi de 2 307 greco-catolici (1,6%), 2 001 romano-catolici (1,4%), 1 075 baptişti (0,7%), 1 052 reformaţi (0,7%), 975 penticostali (0,7%) şi 15 380 loc. (10,4%) aparţineau altor confesiuni (evanghelici, creştini după evanghelie, luterani, martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea, unitarieni, musulmani, creştini de rit vechi, mozaici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Municipiul Sibiu este un important nod feroviar (staţia de cale ferată a fost inaugurată în 1872) şi rutier al ţării (pe autostrada Sibiu-Orăştie) şi dispune de un aeroport internaţional. Totodată, municipiul Sibiu este unul dintre principalele centre industriale, cultural-ştiinţifice, de învăţământ şi turistic al ţării. Numeroasele firme existente în Sibiu produc utilaje agricole, echipamente pentru industria textilă, echipamente electotehnice şi electronice (compania germană Siemens), componente electrice şi electronice, rulmenţi pentru cutii de viteză, generatoare electrice, maşini-unelte, aparate de laborator, curele de transmisie, airbag-uri, aparate de masură şi control, confecţii, tricotaje, stofe, încălţăminte, articole de marochinărie şi de sport, rechizite şcolare şi de birou, produse alimentare etc. La Sibiu funcţionează Universitatea “Lucian Blaga” (din anul 1990), Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir” (inaugurată la 23 aprilie 2002), Institutul Teologic Ortodox, fundat în 1948 pe baza Institutului Teologico-Pedagogic al Ortodocşilor, inaugurat în anul 1921 cu numele Academia Teologică, Universitatea “Alma Mater”, Facultatea de Geografia Turismului, Facultăţile de Istorie (inaugurată în 1969) şi filologie (din 1971). La Sibiu există şapte colegii, între care se remarcă Colegiul Naţional “Gheorghe Lazăr” (fundat în 1692, iniţial iezuit) şi Colegiul Naţional “Samuel Brukenthal” (fundat în 1380) cu limba de predare germană. La Sibiu îşi au sediul Mitropolia Ortodoxă a Ardealului, Arhiepiscopia Sibiului şi Arhiepiscopia Bisericii Evanghelice de confesiune augustană. Activitatea teatrală din Sibiu a început la 1 iunie 1788 (în limba germană), iniţiată de Martin Hochmeister, cu sediul în Turnul Gross, iar prima piesă de teatru jucată în limba română la Sibiu a avut loc în perioada 18-20 iunie 1868 de către trupa marelui actor şi regizor Mihail Pascaly, care l-a avut ca sufleur pe poetul Mihai Eminescu. La 3 noiembrie 1923, la Teatrul din Sibiu s-a deschis prima stagiune permanentă în limba română, iar la 17 noiembrie 1956 a fost inaugurată Secţia germană a Teatrului de Stat din Sibiu, numit din anul 2004, Teatrul Naţional “Radu Stanca”. La Sibiu îşi mai desfăşoară activitatea Teatrul pentru copii şi tineret “Gong” (fundat în 1956, cu secţii în limbile română şi germană), Filarmonica de stat (inaugurată la 1 ianuarie 1949), o orchestră de muzică simfonică şi alta de muzică populară, ansamblul folcloric “Cindrelul”, un studio de radio-emisie, Biblioteca “Astra” (înfiinţată în 1861), în prezent cu peste 700 000 de volume, 12 000 manuscrise, 5 000 de reviste ş.a., Biblioteca Muzeului Naţional Brukenthal (fundată în 1817, cu circa 300 000 de volume), Muzeul Naţional Brukenthal (inaugurat la 25 februarie 1817), cu galerii de artă românească şi străină, colecţii de artă medievală transilvăneană şi de artă populară, colecţii de incunabule şi tipărituri vechi din secolele 15-17, Muzeul Civilizaţiei Populare “Astra” (înfiinţat în perioada 1963-1967), extins pe 96 ha, situat în Parcul Naţional “Dumbrava Sibiului”, declarat monument istoric, Muzeul Căii Ferate, Muzeul de Istorie a Farmaciei (inaugurat în 1972), Muzeul de arme şi trofee de vânătoare, deschis în 1966 – primul de acest gen din România, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Etnografie Universală “Franz Binder”, inaugurat în anul 1993, care posedă, printre multe altele, circa 300 de obiecte etnografice obţinute de la triburile africane din zona Nilului Alb ş.a. Grădină zoologică.
Hipodrom. În zona centrală a municipiului Sibiu se află clădirea vechii Băi populare, construită la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 după planurile arhitectului german Karl Müller, inaugurată la 11 decembrie 1904, asemănătoare cu Baia Müller din München. Clădirea a fost supusă unor ample lucrări de reparaţii, renovări şi modernizări tehnice (inclusiv un lift modern) în perioada 2018-2021 şi inaugurată la 6 iul. 2021, fiind declarată monument de arhitectură. În cadrul acestei Băi populare funcţionează un bazin cu apă caldă şi altul cu apă rece, o piscină de 21 m lungime, 9 m lăţime şi 3 m adâncime, o saună uscată şi una cu aburi, o cameră cu sare, o sală de fitness, vestiare, o sală de aşteptare pentru însoţitori, o sală de masaje, o sală de sport, o terasă ş.a. La Sibiu au loc anual Festivalul internaţional de jazz (din 1970), Festivalul internaţional de folclor “Cântecele munţilor” (din 1975), Festivalul medieval (din 2001), Târgul creatorilor populari (la 15 august, din 1983), Expoziţia internaţională de artă fotografică (din 1990). În 1993, municipiul Sibiu a fost desemnat să reprezinte România la Concursul internaţional “Chalange Day”, iar în 2007, Sibiu a fost Capitala culturală europeană (împreună cu oraşul Luxembourg) – titlu conferit de Parlamentul European unui oraş pe timp de un an. Acest program al Parlamentului European se derulează din 1985, Atena fiind primul oraş căruia i s-a conferit acest titlu. În partea de Sud Vest a municipiului Sibiu, pe şoseaua care duce spre Răşinari se află Parcul natural “Dumbrava Sibiului” amenajat în pădurea cu acelaşi nume în anul 1929 – parc extins pe 993 ha şi declarat rezervaţie naturală la 6 martie 2000.
Istoric
Săpăturile arheologice efectuate în cartierul Turnişor au scos la iveală vestigii din Neolitic, iar în cartierul Guşteriţa au fost descoperite 377 de piese diferite din bronz, datând din secolul 12 î.Hr., aparţinând Epocii fierului (seceri, căldări, topoare, calota unui coif, podoabe etc.). Tot în cartierul Guşteriţa au fost descoperite urmele unei aşezări daco-romane, numită Cedonia. În perioada 1141-1162, perimetrul actual al municipiului Sibiu a constituit teritoriul primelor colonizări cu populaţie germană venită din zona Rin-Moselle. Localitatea apare menţionată documentar pentru prima oară la 20 decembrie 1191, cu numele Cibinium, într-un act papal emis la Roma cu prilejul înfiinţării prepositurii (administraţie ecleziastică de rit catolic), ulterior fiind consemnată în diferite documente cu numele Prepositus Cibiniensis (în anii 1192-1196), Prepositus Scibiniensis (în 1211), Villa Hermanni (1223), Hermannsdorf (1321), Hermannstadt (1366) ş.a. În 1224, localitatea figura ca sediu al unui comite, iar în 1302 apare menţionată în documente ca reşedinţa unui scaun. Distrusă în mare parte de marea invazie mongolă din 11 aprilie 1241, locuitorii acestei aşezări au refăcut-o ulterior destul de repede şi au construit prima incintă fortificată în jurul bisericii evanghelice. În 1366, aşezarea a devenit oraş (civitas) şi o dată cu aceasta, fortificaţiile (zidurile de incintă) au fost extinse, cuprinzând, până la sfârşitul secolului 15, atât Oraşul de Sus, cât şi Oraşul de Jos. În Evul Mediu, meşteşugurile şi comerţul au cunoscut o intensă dezvoltare, oraşul Sibiu întreţinând legături economice, comerciale şi culturale permanente cu Ţara Românească şi cu Moldova. În 1376, în Sibiu existau 19 bresle în cadrul cărora se practicau 25 de meserii, iar în secolele 17-18, breslele depăşiseră cifra de 40. Comerţul oraşului Sibiu cu ţările din Apus a cunoscut o permanentă şi înfloritoare dezvoltare, multe dintre mărfurile sibiene se aflau pe pieţele şi în magazinele din Viena, Praga, Leipzig, Gdańsk ş.a. La Sibiu îşi avea sediul şi o Companie grecească de comerţ pentru facilitarea schimburilor de mărfuri dintre Apus şi Răsărit. Din cauza frecventelor năvăliri ale turcilor în anii 1432, 1437, 1438, 1442, 1552 ş.a., locuitorii Sibiului au recurs la construirea în secolele 16-17 a unor puternice ziduri de apărare din cărămidă roşie (fapt ce i-a atras denumirile de Oraşul Roşu sau Cetatea Roşie), străjuite de numeroase turnuiri şi bastioane, înconjurate de un ingenios sistem de şanţuri şi lacuri cu apă. În 1699, în Sibiu existau 39 de trunuri de pază şi apărare şi patru bastioane, din care astăzi se mai păstrează câteva, respectiv bastioanele Soldisch şi Haller şi Turnurile Măcelarilor, Dulgherilor, Olarilor, Archebuzierilor, Pulberăriei, Turnul Scărilor, Turnul Gross, Turnul Sfatului, Turnul de Poartă ş.a.
După intrarea oraşului sub administraţie habsburgică (în 1699), acesta s-a dezvoltat continuu, vechiul burg medieval transformându-se treptat într-un oraş modern. În această perioadă s-au construit numeroase edificii în care a pătruns influenţa barocului vienez, s-au efectuat lucrări de sistematizare şi de modernizare, au fost secate lacurile etc. În perioadele 1703-1771 şi 1849-1865, Sibiul a fost reşedinţa guvernatorilor şi capitala voievodatului Transilvania. În prima jumătate a secolului 19, un val de colonişti de limbă germană, proveniţi din zona Zalsburg din Austria s-au stabilit la Sibiu. Între 1836 şi 1865 au fost demolate cele cinci porţi ale oraşului Sibiu, respectiv Poarta Turnului, Poarta Ocnei, Poarta Cisnădiei, Poarta Sfânta Elisabeta şi Poarta Leşurilor. În secolele 18-19, oraşul Sibiu a fost un important centru cultural şi politic al românilor transilvăneni. La Sibiu îşi defăşurau activitatea patru tipografii în cadrul cărora se tipăreau numeroase periodice româneşti şi germane, printre care “Gazeta de Transilvania” (apărută la Sibiu în perioada 1881-1946, după ce fusese publicată mai întâi la Braşov din 1838), “Telegraful Român”, “Tribuna”, “Siebenbürger Zeitung”, “Sieberbürger Bote” ş.a., precum şi nenumărate asociaţii, societăţi şi instituţii culturale, cum sunt Muzeul Brukenthal (inaugurat în 1817), Societatea “Astra” (1861), un seminar ortodox (1811), Academia de Drept (1844), un teatru permanent (în limba germană, înfiinţat în 1788 de librarul Martin Hochmeister în Turnul Gross), o bibliotică publică, Societatea Transilvană de Ştiinţele naturii etc. La 3/15 iulie 1863, la Sibiu s-a întrunit Dieta Transilvaniei, alcătuită din 57 de deputaţi români, 56 maghiari şi 42 germani care au votat “Legea egalei îndreptăţiri a naţiunii române şi a confesiunilor sale cu celelalte naţionalitaţi”, precum şi “Legea privitoare la folosirea limbii române în administraţie şi justiţie, pe principiul egalităţii cu limbile maghiară şi germană”. Legea a fost promulgată la 6 ianuarie 1865. În 1905 a fost inaugurată prima linie electrică între hidrocentrala Sadu şi localităţile Cisnădie şi Sibiu, în 1904 oraşul Sibiu a fost al doilea din Europa şi al treilea din lume în care s-a inaugurat omnibuzul ca mijloc de transport în comun al oamenilor, iar în 1905 a fost introdus tramvaiul. După actul Unirii Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, la Sibiu a fost instalat Consiliul Dirigent, a cărui activitate a facilitat integrarea Transilvaniei în structurile Regatului României. La sfârşitul verii şi începutul toamnei anului 1940, locuitorii Sibiului au protestat vehement împotriva Dictatului fascist de la Viena din 30 august 1940 prin care Germania hitleristă şi Italia fascistă au cedat Ungariei horthyste partea de Nord-Vest a Transilvaniei. În timpul evenimentelor revoluţionare din 17-22 decembrie 1989, la Sibiu s-au înregistrat 90 de morţi şi numeroşi răniţi. Oraşul Sibiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968, având în subordine administrativă localitatea componentă Păltiniş.
Monumente
Catedrala evanghelică “Sfânta Maria” – unul dintre cele mai vechi edificii din Transilvania, declarat monument istoric în anul 2004, a fost construită în etape, în perioada 1350-1450, ca biserică romano-catolică, pe locul unei vechi biserici care data din secolul 12. Biserica “Sfânta Maria” a devenit catedrală în 1867 după transferarea scaunului episcopal lutheran săsesc de la Biertan la Sibiu. Catedrala “Sfânta Maria”, cu o lungime de 74 m, dominată de un turn de 73,34 m înălţime, ridicat în 1494, este un monument reprezentativ al stilului gotic transilvănean (amplă bazilică având trei nave şi transept) care păstrează picturi murale interioare executate de Johannes Rosenow în 1445 (printre care se remarcă fresca “Răstignirea”) şi de Georg Hermann în 1665. Picturile murale au fost restaurate în 1989-1990 de Liviu Ciungan. În balconul catedralei se află o orgă în stil baroc, construită în 1671 de un meşter slovac, montată în 1914, în locul uneia care datat din anul 1585, şi renovată complet în 1997. Această orgă are 78 de registre şi 6 300 de tuburi, fiind cea mai mare din România şi din partea de Sud Est a Europei. În catedrală există mai multe pietre funerare sculptate artistic.
Catedrala ortodoxă mitropolitană cu hramul “Sfânta Treime”, construită în anii 1902-1906 (sfinţită la 12 mai 1906), pe locul unei biserici zidită în perioada 1778-1790, după planurile arhitecţilor Virgil Nagy şi József Kamar din Budapesta, prin osârdia mitropolitului Ioan Meţianu. Biserica este dominată de o cupolă şi un portal romanic, flancat de două turnuri rectangulare, înalte de 45 m. Picturile murale interioare şi icoanele de pe iconostas au fost realizate iniţial de Octavian Smighelschi din Ludoş în anii 1904-1905. Catedrala a fost restaurată în 1963-1965 şi repictată de Iosif Keber şi declarată monument istoric în anul 2004; Biserica romano-catolică “Sfânta Treime” a fost zidită în anii 1726-1733 şi este dominată de un turn, detaşat de navă, terminat în 1738. Absida altarului este decorată cu o amplă frescă executată în 1777 de pictorul vienez Anton Steinwald. Biserica a fost restaurată în anii 1971-1975, iar picturile murale interioare recondiţionate în 1977-1978. Orga a fost instalată în 1860; Bisericile Azilului (1292), Minoriţilor (secolul 12, refăcută în 1638 şi demolată în 1987), Ursulinelor, reconstruită în stil gotic în anii 1728-1733 pe locul unei biserici dominicane din 1479, restaurată în 1969 şi declarată monument istoric în anul 2004, Franciscană, construită în secolul 15, în stil baroc. Biserica Franciscană a aparţinut iniţial ordinului clariselor, iar în 1716 a intrat în posesia franciscanilor; Alte biserici: “Buna Vestire”, construită în anii 1788-1789, şi reconstruită în 1802-1803 după avariile provocate de cutremurul din 14 octombrie 1802, pictată la interior în 1960-1962 de Nicolae Barna; “Sfântul Nicolae” (1811), “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1778-1788), zidită prin strădania episcopului Ioan Inochentie Micu (Clain), “Buna Vestire” din cartierul Guşteriţa, zidită în 1872-1877 din iniţiativa şi pe cheltuiala lui Andrei Şaguna şi pictată în 1964-1966 de Nicolae Barna; Biserica reformată-calvină a fost construită în 1783-1786, în stil baroc; Biserica “Sfânta Elisabeta”, zidită în anii 1767-1771 în stil baroc din ordinul împărătesei Maria Tereza; Biserica “Sfântul Ioan”, construită în anii 1881-1883, în stil neogotic, cu un complex de clădiri dedicate ca orfelinat pentru comunitatea evanghelică; Sinagoga (1898-1899); Cazarma “Kempel” (Arsenalul) datând din secolul 15, cu unele transformări din 1784, cu turn de apărare. Dintre vechile fortificaţii, datând din secolele 14-16, au rămas câteva bastioane, mai multe turnuri şi unele fragmente de ziduri: Zidul cu arce (1357-1366) din Pasajul Scărilor, Zidul de apărare de deasupra Pasajului Scărilor (secolul 13), Zidul de apărare (incinta a III-a), secolele 14-19, Turnurile Pulberăriei (1485), de plan circular, Pielarilor (1457-1485), refăcut după explozia pulberii la 31 martie 1566, după incendiul din 7 septembrie 1570 şi după explozia din 28 august 1638, Archebuzierilor (secolele 14-16), Olarilor (secolele 14-18), Bărbierilor (secolele 14-19, cu zid de apărare), Turnul Sfatului (începutul secolului 15, refăcut în anii 1586-1588 şi în 1826), Turnul de apărare al Porţii (1357-1366), Turnul Dulgherilor (1337-1366, restaurat în 1967 şi 2007), Turnul Scărilor (secolul 13, forma actuală datează din 1542), Turnul “Gross” (1540) în care a funcţionat Teatrul orăşenesc în perioada 1788-1945, iar în prezent găzduieşte sediul Filarmonicii, Bastionul “Haller” (1556), Bastionul “Soldisch” (1627) ş.a.
Alte monumente: Palatul Brukenthal – o adevărată emblemă a municipiului, declarat monument istoric în anul 2005 – este o construcţie amplă, cu trei niveluri şi un frumos portal în stil baroc, realizată în anii 1778-1788 din iniţiativa şi pe cheltuiala lui Samuel Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei în anii 1777-1787, în care avea să-şi strângă colecţiile de tablouri, antichităţi, numismatică, minerale, cărţi ş.a. şi care a fost inaugurat ca muzeu la 25 februarie 1817; Palatul Băncii de Credit Funciar, construit sub formă de potcoavă la începutul secolului 20 şi inaugurat în anul 1906, renovat în anii 2005-2006 şi devenit sediul actual al Primăriei municipiului Sibiu; Casa Artelor, construită în secolul 14 ca hală a breslei măcelarilor şi menţionată documentar în 1370, a fost restaurată în 1962-1967. Pe frontispiciu are stema oraşului realizată în 1789; Casa “Thomas Altemberger”, construită între anii 1470 şi 1491 de către primarul de atunci al oraşului Sibiu, cu turn-locuinţă şi ancadramente specific fazei de trecere de la Gotic la Renaştere. În anul 1545, casa a fost cumpărată de Primăria oraşului, devenind sediul acesteia în perioada 1545-1948. În anii 1967-1968, casa Thomas Altemberger a fost supusă unor lucrări de resaturare şi transformată în Muzeu de istorie şi declarată monument istoric şi de arhitectură gotică; Casa “Johann Lula” (1501-1514) este o reşedinţă somptuoasă cu ample spaţii de reprezentare; Casa “Weiner” (1571), Casa “Haller” (secolul 16), în stilul Renaşterii, cu elemente de arhitectură gotică, Casa “Reissen” (secolul 16), Casa “Siebenardt” (secolele 16-17), Casa Episcopiei evanghelice (1804), clădirea Şcolii fostei mănăstiri a Ursulinelor (1733), clădirea Colegiului Naţional “Samuel Brukenthal” (1779-1781), clădirea Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr”, construită iniţial pentru Colegiul iezuit, înfiinţat în 1692; Pasajul Scărilor a fost construit din piatră şi cărămidă în 1357-1366 şi făcea legătura între Oraşul de Sus şi Oraşul de Jos; Podul metalic sau Podul Minciunilor, cu o deschidere de 10,40 m a fost construit din fontă, deasupra străzii Ocnei, în anul 1859;
Statuia lui Daniel Teutsch, operă din 1899 a sculptorului Adolf von Donnadorf; statuia lui Gheorghe Lazăr, operă în bronz realizată în 2006 de sculptorul Radu Aftenie şi amplasată în Piaţa Mare; statuia Sfântului Nepomuk, monument din piatră, dezvelit în 1734 în Piaţa Mare, demontat în 1948 şi depozitat în curtea Muzeului Brukenthal şi reinstalat în 1988 în curtea interioară a casei parohiale romano-catolice din Piaţa Mare; statuia în bronz a lui Hermann Oberth, amplasată în 2001 pe Bulevardul Victoriei; Bustul Mariei Tereza, realizat în 1909 de C. Kleber; monumental lui Gheorghe Bariţiu, operă din 1926 a sculptorului Oscar Späthe; bustul poetului George Coşbuc, realizat în bronz de sculptorul Corneliu Medrea şi dezvelit în anul 1914; monumentul lui Mihai Eminsecu, dezvelit în 1938, operă a sculptorului Radu Moga. La Sibiu s-a născut Hermann Oberth (1894-1980), fizician, inventator german originar din România şi savant de renume mondial.
