Iaşi

Date generale

Judeţul Iaşi este situat în extremitatea de Nord Est a României, în partea central-estică a Moldovei, în bazinele mijlocii ale râurilor Prut şi Siret, la intersecţia paralelei de 47°15’ latitudine nordică cu meridianul de 27°30’ longitudine estică, la graniţa cu Republica Moldova (în Est), între judeţele Botoşani (la Nord), Suceava (Nord Vest), Neamţ (Vest şi Sud Vest) şi Vaslui (Sud şi Sud Est). Suprafaţa: 5 476 km² (2,30% din suprafaţa ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 949 391 loc. (4,28% din populaţia ţării, locul întâi pe ţară, ca număr de locuitori), din care 475 015 loc. de sex masc. (50,03%) şi 474 376 loc. de sex fem. (49,97%). Populaţia urbană: 462 358 loc. (48,70%); rurală: 487 033 loc. (51,30%). Densitatea: 173,4 loc./km². Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 91,1% români, 1,5% rromi, 0,4% ruşi-lipoveni, apoi maghiari, germani, turci, tătari, sârbi, evrei, greci ş.a. Reşed.: municipiul Iaşi. Oraşe: Hârlău, Paşcani (municipiu), Podu Iloaiei, Târgu Frumos. Comune: 93. Sate: 418 (din care 4 aparţin oraşelor). Localităţi componente ale municipiilor şi oraşelor: 6.

Relieful

Relieful, care aparţine în întregime Podişului Moldovei, are un caracter pregnant sculptural, fiind alcătuit din platouri şi dealuri prelungi, uşor înclinate către Sud Est, cu înălţimi ce variază între 200 şi 593 m, din câmpii colinare cu altitudini medii de 150 m şi din văi largi cu şesuri aluviale extinse. Partea de Nord Vest a judeţului Iaşi este ocupată în proporţie de 24% de prelungirile de Sud Est ale Podişului Sucevei (parte integrantă a Podişului Moldovei), în cadrul căruia se evidenţiază dealurile Holm, Lespezi, Tudora, Sângeap, Pietrăria ş.a. (ce formează laolaltă o unitate deluroasă mai mare, cunoscută sub numele de Dealu Mare) şi Colinele Ruginoasa–Strunga (cu vârfurile Bobeica 373 m altitudine, Movileni 334 m, Lampa 324 m, Hândreşti 302 m, Ruginoasa 290 m ş.a.), ambele pe stg. Siretului şi dealurile Runcu 454 m, Parcului 445 m, Soci 437 m, Tătăruş sau Trestioara 430 m ş.a. pe dr. Siretului. Aici se înregistrează şi cea mai mare altitudine a judeţului Iaşi, respectiv 593 m în Dealul Tudora. Limitele între Podişul Sucevei şi Câmpia Moldovei (respectiv Câmpia Jijiei Inferioare) sunt foarte clare şi sunt marcate printr-un abrupt cuestic de 200–300 m înălţime, pe aliniamentul localit. Deleni–Hârlău–Cotnari–Cucuteni–Târgu Frumos–Strunga. În partea de Sud şi Sud Est a judeţului Iaşi se află prelungirile de Nord ale Podişului Bârlad (parte componentă a Podişului Moldovei), mai precis o subunitate a acestuia, cunoscută sub numele de Podişul Central Moldovenesc, care ocupă 27% din suprafaţa judeţului. Şi acest podiş domină, spre Nord, Câmpia Moldovei printr-un abrupt cuestic de 200–300 m. Pod. Central Moldovenesc se prezintă sub forma unei culmi principale cu direcţie Est-Vest, cu înălţimi de 350–400 m, din care se desprind culmi secundare, mai scurte spre N şi mai prelungi către Sud. Înălţimile cele mai mari din acest sector se întâlnesc în dealurile Tansa (466 m), Cetatea (467 m), Cheia Domniţei (458 m), Crasna (417 m), Movila (417 m), Repedea (416 m) ş.a. Cea mai mare parte a teritoriului ieşean (49%) este ocupată însă de Câmpia Jijiei Inferioare (subunitate a Câmpiei Moldovei), extinsă în partea central-estică a jud. Iaşi, cu alt. medie de 150 m, mărginită la Vest şi Sud de abrupturi cuestice, cu diferenţe de nivel de 200–300 m. Câmpia Jijiei Inferioare are aspectul unei câmpii colinare sau al unui platou cu alt. reduse, larg vălurit, fragmentat de văile râurilor, care scot în evidenţă interfluvii domoale, cu înclinări prelungi spre Sud Est, cu versante afectate de alunecări sau ravenări.

Clima

Clima are un pronunţat caracter continental, aparţinând ţinutului climatic al Pod. Moldovei, marcat prin amplitudini termice (lunare şi anuale) mari. Regimul climatic, influenţat în mare măsură de prezenţa maselor de aer ale anticiclonilor atlantic şi siberian, se caracterizează prin veri călduroase şi secetoase şi ierni friguroase, bântuite frecvent de viscole puternice. Continentalismul pronunţat al regimului climatic mai este scos în evidenţă şi de prezenţa secetelor, brumelor târzii de primăvară şi timpurii de toamnă, a averselor de ploaie din timpul verii, însoţite adeseori de căderi de grindină etc. Regimul termic înregistrează valori medii multianuale ce variază între 8°C în reg. deluroase şi 9,6°C în câmpie. Temp. max. absolute  (40°C) s-a înregistrat la Iaşi (27 iul. 1909), iar minima absolută (–36,3°C) tot la Iaşi (1 febr. 1937). Precipitaţiile înregistrează cantităţi relativ mici pe întreg arealul jud. Iaşi, însumând, în medie, 500 mm anual pe cea mai mare supr. a terit. ieşean şi 600 mm anual în partea de V a acestuia. Vânturile predominante bat dinspre NV, cu o frecvenţă medie anuală de 21,5%, urmate de cele dinspre SE (13,0%) şi N (9,5%). Cu toate că vânturile care bat dinspre N, NE şi E au o frecvenţă mai redusă, ele se manifestă foarte activ, mai ales în anotimpul rece, sub forma Crivăţului ce îşi are originea în anticiclonul euro-asiatic şi care suflă uneori cu viteze ce pot depăşi 40 m/s.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică ce drenează perimetrul jud. Iaşi, cu o densitate medie de 0,5 km/km², este formată din bazinul mijlociu al râului Prut, care udă partea de E a jud. Iaşi, pe o distanţă de 231 km, formând, totodată, şi graniţa cu Rep. Moldova, din cursul mijlociu al Siretului, care străbate extremitatea de NV a jud. Iaşi pe direcţie NNV-SSE, pe o lungime de 76 km, apoi dintr-un sector restrâns al cursului inf. al râului Moldova, care formează pe o mică porţiune limita cu jud. Neamţ. Cursul inf. al Jijiei, cu afl. săi pr. Bahlui, Miletin, Frasin, Bohotin ş.a., este afl. dr. al Prutului cu dimensiunile morfometrice cele mai mari, cu toate că debitele sale sunt reduse (3,90 mc/s la intrarea în jud. Iaşi şi 8,30 mc/s la vărsare – aportul pr. de ape avându-l aici Bahluiul, cu numeroşii lui afl.). Cursurile superioare ale unor râuri mai mici (Sacovăţ, Stavnic, Rebricea, Dobrovăţ ş.a.) drenează partea de S a jud. Iaşi. Lacurile naturale sunt puţine şi de mică importanţă, fiind întâlnite în luncile Prutului, Siretului, Jijiei (lacul Rotunda), în schimb abundă cele antropice (iazurile şi heleşteele), construite de-a lungul văilor, constituind adevărate salbe, cu scopuri piscicole, pentru irigaţii, de regularizare a debitelor râurilor şi ca „supape” de atenuare a viiturilor etc. Jud. Iaşi are peste 100 de iazuri şi heleştee, cele mai importante fiind Bulbucani, Gropniţa, Mălăeşti, Larga-Jijia (construite pe Jijioara, afl. dr. al Jijiei), Gurguiata, Strâmbu, Canţaş, Ureche, Plopi (pe râul Gurguiata, afl. stg. al Bahluiului), Paharnic (pe Bahlueţ, afl. dr. al Bahluiului), Cucuteni (pe Pârâu Voineşti, afl. dr. al Bahluiului), Ciurbeşti (pe Valea Locii), Aroneanu (pe râul Ciric) ş.a. Dintre lacurile de acumulare, cele mai mari sunt Podu Iloaiei (pe Bahlueţ), cu o supr. de 150 ha şi un vol. de 13,4 mil. mc şi Tansa (pe Bahlui), cu o supr. de 352 ha şi un vol. de 13,1 mil. mc.

Vegetaţia

Vegetaţia naturală spontană şi-a restrâns aria de răspândire ca urmare a extinderii terenurilor cultivate, fiind reprezentată atât prin elemente ce aparţin silvostepei, răspândite în Câmpia Moldovei pe arii restrânse, cât şi prin păduri de foioase, care ocupă înălţimile Pod. Sucevei şi ale Pod. Central Moldovenesc. Silvostepa se caracterizează printr-o vegetaţie ierboasă xeromezofilă şi xerofilă: păiuş (Festuca valesiaca), colilie (Stipa capillata), bărboasă (Botriochloa ischaemum), firuţa cu bulb (Poa bulbosa), firuţa de fâneaţă (Poa pratensis), pir (Agropyrum repens), precum şi din câteva specii rare, ca stânjenelul (Iris brândzae), amăreala (Polygala sibirica), o specie xerofilă de măcriş (Rumex tuberosus), sânziana (Asperula moldavica) ş.a. În componenţa pădurilor de silvostepă, care alternează cu pajiştile secundare, se întâlnesc stejarul (Quercus robur), carpenul (Carpinus betulus), ulmul (Ulmus campestris), frasinul (Fraxinus excelsior), teiul (Tilia tomentosa) ş.a. Zona pădurilor de foioase din reg. de podiş din V şi S se remarcă prin existenţa unor păduri de amestec, în componenţa cărora intră gorunul (Quercus petraea), stejarul (Quercus robur), carpenul (Carpinus betulus), jugastrul (Acer campestre), frasinul (Fraxinus excelsior) ş.a. Substratul de arbuşti al acestor păduri este alcătuit din păducel (Crataegus monogyna), corn (Cornus mas), sânger (Cornus sanguinea), alun (Corylus avellana), măceş (Rosa canina) ş.a. Local, pe dealurile mai înalte (exemplu Humosu), se întâlnesc şi păduri colinare de fag. În luncile râurilor se dezvoltă zăvoaie de plop şi salcie.

Fauna

Fauna este strâns legată de specificul învelişului vegetal, distingându-se elemente care trăiesc în pădurile de foioase, în zona de silvostepă, în luncile râurilor şi în apele râurilor şi lacurilor. În păduri sunt prezente cele mai multe specii faunistice, printre care se remarcă mistreţul, căpriorul, veveriţa, lupul, vulpea, ciocănitoarea pestriţă (Dendrocopus minor), cucul, turturica, porumbelul sălbatic, fazanul (colonizat) ş.a. Fauna de stepă şi silvostepă cuprinde iepurele, popândăul, şoarecele de câmp, căţelul pământului, bizamul (Ondatra zibethica), ciocârlia, pitpalacul, graurul, prigoria, pajura de stepă, şopârla, şarpele etc. Se întâlnesc şi unele rarităţi faunistice, ocrotite în rezervaţia „Fânaţele de la Valea lui David”: o specie rară de viperă (Vipera ursinii), greierele împroşcător (Dinarchus desipus) şi fluturele Erergestis ostrogorichi. În apropiere de Iaşi, la Cristeşti, a fost colonizat iepurele de vizuină (Oryctolagus cuniculus). În luncile râurilor şi în preajma bălţilor şi iazurilor se întâlnesc lişiţa, raţa sălbatică, cârsteiul de baltă, barza, stârcul, câinele enot (Nictereutes procynoides), acesta din urmă a pătruns în România la mijlocul sec. 20 ş.a. Apele râurilor şi lacurilor sunt bogate în crap, clean, lin, biban, scobar, mreană, somn, caras ş.a.

Resursele naturale

Roci utile şi mat. de constr. cum sunt calcarele oolitice şi gresiile calcaroase (exploatate la Pietrăria, Ipatele, Costeşti, Păun, Schitu Duca, Şcheia, Hârlău, Bărbăteşti ş.a.), argilele (Ciurea, Vlădiceni, Tansa, Tomeşti, Holboca, Podu Iloaiei, Belceşti, Movileni ş.a.), nisipul cuarţos (Lespezi), balastul (Mirceşti, Lespezi, Mogoşeşti-Siret); izvoare cu ape minerale bicarbonatate, sulfatate, magneziene, calcice, uşor sulfuroase (la Strunga) şi ape sulfuroase, clorurosodice, iodurate, cu proprietăţi radioactive şi caracter artezian (la Nicolina-Iaşi). Ape minerale predominant sulfuroase, cu calităţi terapeutice mai apar în arealele localit. Breazu, Băiceni, Răducăneni, Pârcovaci (lângă Hârlău), Leţcani ş.a. Păduri (97 564 ha, în anul 2008).

Istoric

Săpăturile arheologice efectuate în diferite zone ale jud. Iaşi au scos la iveală nenumărate dovezi materiale ce atestă existenţa unor aşezări omeneşti începând din Paleoliticul superior (reprezentativă pentru această epocă fiind aşezarea descoperită în arealul satului Spinoasa din com. Erbiceni) şi care evoluează mult în Neolitic, când ating un înalt nivel de dezvoltare. Importante vestigii neolitice au fost identificate în peste 100 de locuri din perimetrul jud. Iaşi, semnificative fiind cele de la Băiceni (pe Dealul Cetăţuia), Hăbăşeşti, Ruginoasa, Cozia, Fedeleşeni, Larga-Jijia, Glăvăneşti şi mai ales cele de la Cucuteni, care au dat numele uneia dintre cele mai strălucite şi mai renumite culturi eneolitice din Europa (milen. 4–3 î.Hr.), răspândită pe o întinsă supr. a României. Perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului este ilustrată de descoperirile de la Horodiştea, Erbiceni, Iaşi ş.a. Mărturiile arheologice atestă continuitatea vieţii omeneşti pe aceste meleaguri şi în Epocile bronzului (aşezările de la Ulmi, Valea Lupului ş.a.) şi fierului (Cozia), când se dezvoltă o agricultură primitivă şi se practică un păstorit transhumant, iar aşezările umane au tendinţa să ocupe poziţii mai înalte, întărite cu şanţuri de apărare, care le conferă un caracter de cetăţi fortificate, aşa cum sunt cele descoperite la Cotnari, Moşna, Ruginoasa ş.a. Pe Dealul Cătălina de lângă Cotnari au fost descoperite urmele unei cetăţi traco-getice din sec. 5–3 î.Hr., în care se presupune că îşi avea reşed. şeful unui trib traco-get. Continuitatea de locuire a populaţiei geto-dacice este dovedită de vestigiile descoperite la Iaşi (sec. 3–6), Erbiceni (sec. 4–5), Hlincea (sec. 7–9) ş.a. Pe fondul aceleiaşi populaţii geto-dace se formează, în sec. 8–11, cultura de tip Dridu (ca o continuare de cultură cu populaţia din Muntenia), ilustrată în mod convingător de descoperirile de la Spinoasa, Chipereşti, Răducăneni, Şorogari, Băiceni ş.a. Nivelul superior atins de civilizaţia autohtonă este materializat prin tezaurele găsite la Răducăneni (sec. 10) şi Voineşti (sec. 11–13). O dată cu întemeierea statului feudal Moldova (sec. 14), terit. actual al jud. Iaşi se populează intens, dezvoltându-se mai multe oraşe şi târguri (Iaşi, Hârlău, Târgu Frumos, Cotnari, Şcheia), iar comerţul şi meşteşugurile capătă o amploare deosebită. În 1716, Dimitrie Cantemir menţionează ţinutul Iaşilor ca unitate ad-tivă situată între ţinuturile Vaslui, Cârligătura, Hârlău şi Roman. Municipiul Iaşi, ca veche şi statornică reşed. a Curţilor Domneşti (începând cu anul 1434, domnii Moldovei şi-au stabilit reşed. la Iaşi) şi cu funcţie de capitală a statului Moldova timp de c. 300 de ani (1564–1859), a trăit din plin istoria zbuciumată a Moldovei, suferind de nenumărate ori din cauza prădăciunilor şi incendierilor provocate de turci, tătari, poloni sau cazaci (1538, 1577, 1616, 1650, 1686, 1821 etc.). Dar, de fiecare dată, domnii Moldovei l-au refăcut şi l-au înzestrat cu noi construcţii, îndeosebi religioase. Totodată, din Iaşi a pornit, în 1848, semnalul Revoluţiei care a cuprins apoi şi alte zone ale ţării. La 5 ian. 1859, locuitorii jud. Iaşi au avut un rol hotărâtor în alegerea ca domnitor al Moldovei a lui Alexandru Ioan Cuza, contribuind, astfel, substanţial, la unirea Moldovei cu Ţara Românească şi crearea, în acest fel, a statului naţional român. Totodată, începând din sec. 17, oraşul Iaşi a fost un centru polarizator şi un însemnat focar de cultură, aici înfiinţându-se prima tipografie din Moldova, prima şcoală superioară (Academia Vasiliană, 1640), prima universitate din ţară (1860), numeroase instituţii de cultură etc. La Iaşi au trăit şi au activat unele dintre cele mai mari şi mai importante personalităţi ale ştiinţei, culturii şi artei româneşti: Grigore Ureche, Varlaam, Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Ion Neculce, Gheorghe Asachi, Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă şi mulţi alţii. După reforma ad-tiv teritorială din 1 ian. 1926, jud. Iaşi avea o supr. de 3 227 km² şi cuprindea 6 plăşi (Bahlui, Cârligătura, Codru, Copou, Turia, Prut), 333 de sate şi două oraşe (Iaşi, Târgu Frumos). Această configuraţie s-a păstrat până în 1950, când, potrivit unei noi împărţiri ad-tiv teritoriale a ţării (Legea nr. 5/8 sept. 1950), jud. Iaşi a fost transformat în regiunea Iaşi, cu o supr. de 11 100 km², cu 7 raioane, 5 oraşe şi câteva sute de sate. Ca urmare a Legii nr. 2/17 febr. 1968 privind organizarea ad-tivă a terit. României au fost desfiinţate regiunile şi raioanele, revenindu-se la forma tradiţională de judeţ. În acest context a fost reînfiinţat jud. Iaşi, ce cuprinde în limitele actuale o supr. de 5 476 km², 5 oraşe (din care Iaşi şi Paşcani sunt municipii), 93 de comune, 418 sate şi 6 localit. componente ale municipiilor şi oraşelor.

Economia

Economia actuală a jud. Iaşi se caracterizează prin existenţa unei industrii amplasată cu precădere în municipiul Iaşi, a unei agriculturi eficiente, dezvoltată pe baza mecanizării şi chimizării,  şi a unor noi coordonate de dezvoltare a construcţiilor, comerţului, turismului, învăţământului, ştiinţei, culturii şi artei etc. în condiţiile economiei de piaţă. În prezent, activitatea economică este susţinută atât agenţi economici cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi de numeroşi agenţi economici cu capital privat.

Industria

Industria produce o gamă variată de sortimente: energie electrică (Iaşi şi Paşcani), laminate din oţel, de diferite profile, felurite tipuri de ţevi din oţel sau zincate, maşini-unelte, tractoare, utilaje şi unelte agricole, utilaje pentru industriile chimică şi metalurgică, pentru ind. lemnului şi pentru constr. de drumuri, poduri şi locuinţe, produse electronice, medicamente, biostimulatori, reactivi, mase plastice, fibre sintetice, fire de bumbac, ţesături din bumbac, in şi cânepă, mătase artificială, conf. şi tricotaje, mobilă, articole din piele şi blană, articole din sticlă şi porţelan ş.a. (toate în municipiul Iaşi), material rulant feroviar (Iaşi şi Paşcani), armături grele, utilaje pentru ind. textilă, debitmetre electromagnetice, adaptoare şi regulatoare de temperatură (Paşcani), produse textile (Paşcani, Hârlău), cărămidă, ţiglă, prefabricate din beton (Iaşi, Hârlău, Paşcani, Ciurea, Holboca), ulei vegetal, zahăr, preparate din carne şi lapte, conserve de legume şi fructe, oţet, produse de panificaţie, băuturi, ţigarete, drojdie etc. (Iaşi, Paşcani, Hârlău, Cotnari, Răducăneni, Târgu Frumos ş.a.). Ind. poligrafică (Iaşi).

Agricultura

Agricultura, cu vechi tradiţii, constituie a doua componentă a economiei jud. Iaşi, dispunând de condiţii pedo-climatice favorabile, de o bază tehnico-materială bine dezvoltată (3 241 tractoare, din care 3 014 în sectorul privat, 2 639 pluguri pentru tractor, 1 297 semănători mecanice, 420 combine autopropulsate etc., în anul 2007) şi de posibilităţi de folosire a metodelor agrotehnice avansate. La sf. anului 2007, potenţialul productiv al agriculturii ieşene era format din 380 301 ha teren agricol, din care 255 743 ha reveneau supr. arabile, 85 484 ha păşunilor, 22 326 ha fâneţelor naturale, 10 767 ha viilor şi pepinierelor viticole şi 5 981 ha livezilor şi pepinierelor pomicole. În anul 2007, cea mai mare parte a terenurilor arabile (99 382 ha) a fost destinată culturilor de porumb, urmate de plante uleioase (45 207 ha), grâu şi secară (42 194 ha), cartofi (9 908 ha), orz şi orzoaică, ovăz, sfeclă de zahăr, legume, tutun etc. Viticultura, cu îndelungate tradiţii (practicată din sec. 15), este răspândită în zonele de contact dintre podiş şi Câmpia Moldovei (zonele Hârlău, Cotnari, Coasta Iaşilor, Dealul Repedea) şi pe versanţii văilor Bahlui şi Miletin, formând câteva podgorii renumite (Cotnari, Iaşi, Bucium), în care predomină viţa de vie nobilă, cu soiuri variate (Aligoté, Pinot Gris, Grasa de Cotnari, Feteasca, Tămâioasa românească ş.a.). În cadrul acestor podgorii se remarcă centrele viticole Cotnari, Hârlău, Bucium, Rediu, Bohotin, Comarna ş.a. renumite pentru calitatea vinurilor. În anul 2007, producţia totală de struguri a fost de 26 740 tone. Pomicultura, în cadrul căreia predomină merii, prunii, cireşii şi vişinii, formează livezi compacte în arealele localit. Iaşi, Aroneanu, Comarna, Cotnari, Deleni, Strunga, Tansa, Ţibăneşti ş.a. În vara şi toamna anului 2007, producţia totală de fructe a însumat 26 912 tone, din care 11 920 tone mere, 3 492 tone prune, 7 136 tone vişine şi cireşe, 1 760 tone pere ş.a. Zootehnia, practicată atât în păstorit, cât şi în ferme moderne de creştere a animalelor, are la dispoziţie un apreciabil fond natural furajer, precum şi o bază furajeră cultivată şi o importantă rezervă de alimentaţie a vitelor, rezultată din deşeurile industriei alimentare şi din prepararea furajelor concentrate în combinate speciale. La începutul anului 2008, sectorul zootehnic al jud. Iaşi cuprindea 105 151 capete bovine, predominant din rasele Brună şi Holstein, 188 715 capete porcine, 319 973 capete ovine, în special din rasele Karakul, Ţigaie şi Ţurcană, 43 976 capete cabaline (locul 2 pe ţară, după jud. Botoşani), 12 293 capete caprine; avicultură (3 540 598 capete păsări); apicultură (23 957 familii de albine). După anul 1990 s-a înregistrat o creştere substanţială a ponderii sectorului privat în zootehnie, ajungând ca acesta să reprezinte peste 99% în anul 2008. Piscicultura se practică în cadrul numeroaselor iazuri create pe terit. jud. Iaşi.

Căile de comunicaţie

La sf. anului 2007, lungimea totală a reţelei feroviare de pe terit. jud. Iaşi însuma 289 km (din care 137 km electrificate), revenind 52,8 km de c.f. la 1 000 km² de teritoriu (densitate superioară mediei pe ţară, care este de 45,2 km/1 000 km²). Prin intermediul nodurilor feroviare Iaşi, Paşcani, Leţcani, Podu Iloaiei se asigură o accentuată dispersie a transportului feroviar în perimetrul jud. Iaşi, cel mai intens trafic înregistrându-se pe tronsoanele Roman–Paşcani–Suceava (al magistralei feroviare Bucureşti–Ploieşti–Buzău–Bacău–Suceava–Vicşani spre Ucraina şi Polonia) şi Scânteia–Iaşi–Ungheni (al magistralei feroviare Bucureşti–Ploieşti–Buzău–Mărăşeşti–Tecuci–Bârlad–Vaslui–Iaşi–Ungheni spre Rep. Moldova şi Rusia). În acelaşi an, reţeaua drumurilor publice se desfăşura pe o lungime de 2 390 km (din care 401 km modernizaţi), cu o densitate de 43,6 km/100 km² de teritoriu (superioară mediei pe ţară, 33,9 km/100 km²). Majoritatea drumurilor publice converg în marele nod rutier al municipiului Iaşi şi, de aici, prin punctul de vamă Ungheni se dispersează către Republica Moldova, Ucraina şi Rusia. Transportul aerian se realizează prin intermediul aeroportului din Iaşi, care asigură legăturile directe atât cu Capitala ţării (municipiul Bucureşti), cu zona de vest a României, prin aeroportul Arad, cât şi cu Rep. Moldova, prin aeroportul din Chişinău.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, procesul educaţional şi de învăţământ din perimetrul jud. Iaşi se realiza atât prin intermediul unităţilor de învăţământ de stat, cât şi al celor particulare, în cadrul cărora erau cuprinşi 212 595 preşcolari, elevi şi studenţi. În aceeaşi perioadă, pe terit. jud. Iaşi îşi desfăşurau activitatea 64 grădiniţe de copii, cu 28 714 copii şi 1 420 cadre didactice, 230 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 79 427 elevi şi 5 661 cadre didactice, 53 de licee, cu 27 941 elevi şi 2 495 profesori, o şcoală profesională, cu 10 494 elevi şi 374 profesori. Învăţământul superior de stat se realizează prin Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, Universitatea Agronomică „Ion Ionescu de la Brad”, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Academia de Muzică „George Enescu”, Institutul Teologic Ortodox, Institutul Teologic Romano-Catolic şi Universitatea de Informatică, în cadrul cărora în anul universitar 2007-2008 funcţionau 51 de facultăţi, cu 62 875 studenţi şi 3 345 profesori. Învăţământul superior particular este reprezentat prin Universitatea „Apolonia”, Universitatea Ecologică „Dimitrie Cantemir”, Universitatea Fundaţiei Academice „Petre Andrei”, Universitatea „Mihail Kogălniceanu”, Universitatea „Ştefan cel Mare”, cu un total de 14 facultăţi, 7 973 studenţi şi 286 cadre didactice (în anul universitar 2007-2008). Totodată, la Iaşi mai funcţionează o filială a Academiei Române şi 22 de institute de cercetare şi proiectare. Reţeaua aşezămintelor de cultură şi artă cuprinde un Teatru Naţional – „Vasile Alecsandri” (întemeiat ca instituţie în 1840 de către Gheorghe Asachi), un Teatru de Operă şi Balet (1956), Filarmonica „Moldova”, al cărui concert inaugural a avut loc la 9 oct. 1942, Teatrul pentru copii şi tineret „Luceafărul” (inaugurat în 1950), 4 cinematografe, 20 de muzee, 20 de case memoriale, 563 biblioteci, cu 8 567 000 vol., 119 cămine culturale, 580 de monumente istorice, 526 de staţiuni arheologice, un post local de radio-emisie de stat, opt posturi particulare de radio-emisie, un post local de televiziune (din 1990), numeroase ansambluri folclorice, tarafuri şi orchestre de muzică populară, fanfare, formaţii corale etc. În anul 2007, activitatea sportivă se desfăşura în cadrul celor 125 de secţii sportive în care erau cuprinşi 3 804 sportivi legitimaţi, 183 antrenori şi 148 arbitri.

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, jud. Iaşi dispunea de o puternică bază materială, compusă din 20 de spitale, cu 6 820 de paturi (un pat de spital la 120 locuitori), trei dispensare, o policlinică, un preventoriu, 378 de farmacii şi puncte farmaceutice ş.a. Din cele 20 de spitale, şapte sunt în municipiul Iaşi: Spitalul „Sfântul Spiridon” (cu secţiile endocrinologie, oncologie-radiologie, gastroenterologie, buco-maxilo-facială), Spitalul „C. I. Parhon” (cu secţie de urologie-dializă), Spitalul de Neuro-chirurgie, Spitalul de Urgenţă, Spitalul de recuperare (cu secţii de boli profesionale, recuperare neuromotorie, chirurgie ortopedică-recuperatorie, reumatologie), Spitalul „Socola” (cu secţie de geriatrie), Spitalul clinic de copii „Sfânta Maria”. La sf. anului 2007, asistenţa medicală de pe terit. jud. Iaşi era asigurată de 2 831 medici (un medic la 291 locuitori), 547 medici stomatologi (un medic stomatolog la 1 508 locuitori) şi 6 492 cadre medicale cu studii medii.

Turism

Datorită prestigiosului patrimoniu istoric, cultural-artistic, ştiinţific, etnografic, folcloric etc., jud. Iaşi se caracterizează, sub aspectul potenţialului turistic, prin predominarea fondului turistic istorico-cultural în raport cu fondul turistic natural. Marea majoritate a obiectivelor turistice de prim rang este concentrată în municipiul Iaşi, capitala de odinioară a Moldovei. Dar fluxul turistic este determinat şi de prezenţa altor obiective din perimetrul jud. Iaşi, printre care: bisericile „Sfântul Gheorghe” (ctitorie din 1492 a lui Ştefan cel Mare) şi „Sfântul Dumitru” (ctitorie din 1535 a lui  Petru Rareş) din Hârlău, beciurile Caselor Domneşti (1491), biserica ortodoxă cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (ctitorie din 1493 a lui Ştefan cel Mare) şi ruinele bisericii catolice (ctitorie în stil gotic din 1561–1563 a lui Despot Vodă, pe lângă care a funcţionat un Colegiu latin, înfiinţat în 1562 şi condus de Johanes Sommer) din Cotnari, biserica „Sfânta Parascheva” (ctitorie din 1535–1541 a lui Petru Rareş) din Târgu Frumos, palatul lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa, castelul familiei Sturdza (sec. 17, reparat în 1904) din satul Miclăuşeni, com. Butea, casa memorială şi mausoleul lui Vasile Alecsandri din Mirceşti, casa memorială „Mihail Sadoveanu” şi casa „Cantacuzino–Paşcanu” (sec. 17) din Paşcani, staţiunea arheologică neolitică de la Cucuteni, centrul de ceramică neagră lustruită de la Schitu Stavnic (com. Voineşti), mănăstirea Dobrovăţ din com. omonimă, cu biserica având hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, ctitorie din 27 apr. 1503 a lui Ştefan cel Mare şi terminată după moartea acestuia, respectiv în 1504, rezervaţia paleontologică de pe Dealul Repedea, rezervaţia botanică de la Valea Lungă (com. Holboca) situată la 9 km E de municipiul Iaşi, unde sunt protejate salcâmul galben (Laburnum anagyroides), aflat aici la limita occidentală a arealului său de răspândire, şi specia Caragana frutex, rezervaţia floristică şi faunistică „Fânaţele de la Valea lui David” de la Leţcani, cu floră şi faună stepice, pădurile Humosu, Uricani, Poieni, Cătălina şi Galata, staţiunile balneoclimaterice Strunga şi Nicolina etc. La sf. anului 2007, activitatea turistică de pe terit. jud. Iaşi avea la dispoziţie 54 de unităţi de cazare cu o capacitate totală de 3 209 locuri, din care 17 erau hoteluri, două campinguri, două vile, şase tabere pentru elevi, 11 pensiuni turistice urbane şi nouă pensiuni turistice rurale. Indicativ auto: IS.

Localităţile judeţului Iaşi

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. Municipii	Localit. componente ale municipiilor
1. IAŞI (1387–1392)
2. PAŞCANI (1419)	1. Blăgeşti (1519) 2. Boşteni (1428) 3. Gâşteşti 4. Lunca (sec. 17) 5. Sodomeni

II. Oraşe	Localit. componente ale oraşelor	Satele care apartin oraşelor
1. HÂRLĂU (1384)		1. Pârcovaci (1624)
2. PODU ILOAIEI (1646)	1. Budăi (f. 1900)	1. Cosiţeni (1468) 2. Holm (1772) 3. Scobâlţeni (1627)
3. TÂRGU FRUMOS (1426)

III. Comune	Satele componente (primul sat este reşed. com.)
1. ALEXANDRU I. CUZA	1. Alexandru I. Cuza (1879) 2. Kogălniceni (1864) 3. Scheia (1606) 4. Volintireşti (1503)
2. ANDRIEŞENI	1. Andrieşeni (1429) 2. Buhăeni (1879) 3. Drăgăneşti (1772) 4. Fântânele (1879) 5. Glăvăneşti (1820) 6. Iepureni (1611) 7. Spineni (1772)
3. ARONEANU	1. Aroneanu (1594) 2. Dorobanţ (începutul sec. 20) 3. Rediu Aldei (1772) 4. Şorogari (1592)
4. BALŞ	1. Balş (sec. 19) 2. Boureni 3. Coasta Măgurii (1879)
5. BĂLŢAŢI	1. Bălţaţi (1473) 2. Cotârgaci (1864) 3. Filiaşi (1921) 4. Mădârjeşti (1453) 5. Podişu (1864) 6. Sârca (1439) 7. Valea Oilor (1879)
6. BÂRNOVA	1. Bârnova (1665) 2. Cercu (1846) 3. Păun (1575) 4. Pietrăria (1846) 5. Todirel (1772) 6. Vişan (1820)
7. BELCEŞTI	1. Belceşti (1420) 2. Liteni (1879) 3. Munteni (1879) 4. Satu Nou (1921) 5. Tansa (1469) 6. Ulmi (1597)
8. BIVOLARI	1. Bivolari (1801) 2. Buruieneşti (1552) 3. Soloneţ (1803) 4. Tabăra (1533) 5. Traian (1921)
9. BRĂEŞTI	1. Brăeşti (1462) 2. Albeşti (1599) 3. Buda (1864) 4. Cristeşti (1466) 5. Rediu (1921)
10. BUTEA	1. Butea (1803) 2. Miclăuşeni (1472)
11. CEPLENIŢA	1. Cepleniţa (1554) 2. Buhalniţa (1612) 3. Poiana Mărului (1864) 4. Zlodica (1605)
12. CIOHORĂNI	1. Ciohorăni (1599)
13. CIORTEŞTI	1. Ciorteşti (1523) 2. Coropceni (1639) 3. Deleni (1430) 4. Rotăria (1921) 5. Şerbeşti (1423)
14. CIUREA	1. Ciurea (1654) 2. Curături (1772) 3. Dumbrava (1891) 4. Hlincea (1587) 5. Lunca Cetăţuii (1774) 6. Picioru Lupului (1820) 7. Slobozia (1864)
15. COARNELE CAPREI	1. Coarnele Caprei (f. 1879) 2. Arama (f. 1878) 3. Petroşica (f. 1921)
16. COMARNA	1. Osoi (1772) 2. Comarna (1431) 3. Curagău (1884) 4. Stanca (1820)
17. COSTEŞTI	1. Costeşti (1425) 2. Giurgeşti (1456)
18. COSTULENI	1. Costuleni (1605) 2. Covasna (1454) 3. Cozia (1421) 4. Hiliţa (1586)
19. COTNARI	1. Cotnari (1448) 2. Bahluiu (f. 1864, cu numele Moara Prefectului) 3. Cârjoaia (1551) 4. Cireşeni (f. 1864) 5. Făgăt (f. 1864) 6. Hodora (1806) 7. Horodiştea (1583) 8. Iosupeni (1803) 9. Lupăria (f. 1864) 10. Valea Racului (f. 1864) 11. Zbereni (1623)
20. COZMEŞTI	1. Cozmeşti (1503) 2. Podolenii de Jos (f. 1613-1619) 3. Podolenii de Sus (1439)
21. CRISTEŞTI	1. Cristeşti (1427) 2. Homiţa (1624)
22. CUCUTENI	1. Cucuteni (1454) 2. Băiceni (1454) 3. Bărbăteşti (1617) 4. Săcăreşti (1580)
23. DAGÂŢA	1. Dagâţa (1469) 2. Băluşeşti 3. Boatca (1864) 4. Buzdug (1864) 5. Mănăstirea (1864) 6. Piscu Rusului (1864) 7. Poienile (1864) 8. Tarniţa (1864) 9. Zece Prăjini (1921)
24. DELENI	1. Deleni (1430) 2. Feredeni (1480) 3. Leahu-Nacu (1921) 4. Maxut (1700) 5. Poiana (sec. 18) 6. Slobozia (1864)
25. DOBROVĂŢ	1. Dobrovăţ (1499)
26. DOLHEŞTI	1. Dolheşti (1406) 2. Brădiceşti (1436) 3. Pietriş (1864)
27. DRĂGUŞENI	1. Drăguşeni (1432) 2. Frenciugi (1772)
28. DUMEŞTI	1. Dumeşti (1619) 2. Banu (1487) 3. Chilişoaia (1456) 4. Hoiseşti (1493) 5. Păuşeşti (1426)
29. ERBICENI	1. Erbiceni (1436) 2. Bârleşti (1576) 3. Spinoasa (1633) 4. Sprânceana (1864) 5. Totoeşti ( 1420)
30. FÂNTÂNELE	1. Fântânele (f. 1879)
31. FOCURI	1. Focuri (f. in 1879)
32. GOLĂIEŞTI	1. Golăieşti (1488) 2. Bran (f. in 1879) 3. Cilibiu (sec. 17) 4. Cotu lui Ivan (1803) 5. Grădinari (1573) 6. Medeleni (1603) 7. Petreşti (1603) 8. Podu Jijiei (1864)
33. GORBAN	1. Gorban (1820) 2. Gura Bohotin (1864) 3. Podu Hagiului (1864) 4. Scoposeni (1548) 5. Zberoaia (1634)
34. GRAJDURI	1. Grajduri (1423) 2. Cărbunari (1803) 3. Corcodel (1864) 4. Lunca (1864) 5. Pădureni (1820) 6. Poiana cu Cetate (1503) 7. Valea Satului (1864)
35. GROPNIŢA	1. Gropniţa (1803) 2. Bulbucani (1445) 3. Forăşti (1581) 4. Mălăeşti (1607) 5. Săveni (1921) 6. Sângeri (1701)
36. GROZEŞTI	1. Grozeşti (1479) 2. Colţu Cornii (sec. 17) 3. Sălăgeni (1495)
37. HĂLĂUCEŞTI	1. Hălăuceşti (1520) 2. Luncaşi (1864)
38. HĂRMĂNEŞTI	1. Hărmăneştii Vechi (1551) 2. Boldeşti (1599) 3. Hărmăneştii Noi (1864)
39. HELEŞTENI	1. Heleşteni (1686) 2. Hărmăneasa (1706) 3. Movileni (1654) 4. Oboroceni (1632)
40. HOLBOCA	1. Holboca (1640) 2. Cristeşti (1803) 3. Dancu (1630) 4. Orzeni (1890) 5. Rusenii Noi (1879) 6. Rusenii Vechi (1772) 7. Valea Lungă (f. in 1879)
41. HORLEŞTI	1. Horleşti (1471) 2. Bogdăneşti (1490) 3. Scoposeni (1438)
42. ION NECULCE*	1. Ion Neculce (1638) 2. Buznea (1734) 3. Dădeşti (1428) 4. Găneşti (1433) 5. Prigoreni (1608) 6. Războieni (f. 1879)
43. IPATELE	1. Ipatele (1772) 2. Alexeşti (1495) 3. Bacu (1448) 4. Cuza Vodă (1596)
44. LESPEZI	1. Lespezi (1821) 2. Buda (1864) 3. Bursuc-Deal (1878) 4. Bursuc-Vale (1921) 5. Dumbrava (1921) 6. Heci (1453)
45. LEŢCANI	1. Leţcani (1516) 2. Bogonos (1516) 3. Cogeasca (1609) 4. Cucuteni (1642)
46. LUNGANI	1. Lungani (1490) 2. Crucea (1879) 3. Goeşti (1491) 4. Zmeu (1890)
47. MĂDÂRJAC	1. Mădârjac (1497) 2. Bojila (1772) 3. Frumuşica (1772)
48. MIRCEŞTI	1. Mirceşti (1455) 2. Iugani (1520)
49. MIRONEASA	1. Mironeasa (1820) 2. Schitu Hadâmbului (1661) 3. Urşiţa (1864)
50. MIROSLAVA	1. Miroslava (1579) 2. Balciu (1446) 3. Brătuleni (1456) 4. Ciurbeşti (1503) 5. Corneşti (1613) 6. Dancaş (1820) 7. Găureni (1583) 8. Horpaz (1646) 9. Proselnici (1490) 10. Uricani (1456) 11. Valea Adâncă (1772) 12. Valea Ursului (1864) 13. Voroveşti (1434)
51. MIROSLOVEŞTI	1. Mirosloveşti (1420) 2. Miteşti (1483) 3. Soci (1772) 4. Verşeni (1453)
52. MOGOŞEŞTI	1. Mogoşeşti (1438) 2. Budeşti (1613) 3. Hadâmbu (1661) 4. Mânjeşti (1518)
53. MOGOŞEŞTI-SIRET	1. Mogoşeşti-Siret (1454) 2. Muncelu de Sus (1442) 3. Tudor Vladimirescu (1892)
54. MOŞNA	1. Moşna (1803)
55. MOŢCA	1. Moţca (1471) 2. Boureni (1471)
56. MOVILENI	1. Movileni (1587) 2. Iepureni (1772) 3. Larga-Jijia (1816) 4. Potângeni (1573)
57. OŢELENI	1. Oţeleni (1446) 2. Hândreşti (1546)
58. PLUGARI	1. Plugari (1828) 2. Borosoaia (1579) 3. Oneşti (1579)
59. POPEŞTI	1. Popeşti (1476) 2. Doroşcani (1792) 3. Hărpăşeşti (1456) 4. Obrijeni (1619) 5. Pădureni (1864) 6. Vama (sec. 19)
60. POPRICANI	1. Popricani (1476) 2. Cârlig (1816) 3. Cotu Morii (1921) 4. Cuza Vodă (1879) 5. Moimeşti (1472) 6. Rediu Mitropoliei (1772) 7. Ţipileşti (1617) 8. Vânători (1890) 9. Vulturi (1879)
61. PRISĂCANI	1. Prisăcani (1803) 2. Măcăreşti (1772) 3. Moreni (1772)
62. PROBOTA	1. Probota (1448) 2. Bălteni (1772) 3. Perieni (1473)
63. RĂCHITENI	1. Răchiteni (1520) 2. Izvoarele (1890) 3. Ursăreşti (1864)
64. RĂDUCĂNENI	1. Răducăneni (începutul sec. 19) 2. Bohotin (1411) 3. Isaiia (1816) 4. Roşu (1864)
65. REDIU	1. Rediu (1472) 2. Breazu (f. după 1945) 3. Horleşti (1879) 4. Tăuteşti (1634)
66. ROMÂNEŞTI	1. Româneşti (1609) 2. Avântu (1921) 3. Ursoaia (1921)
67. ROŞCANI	1. Roşcani (1722) 2. Rădeni (1554)
68. RUGINOASA	1. Ruginoasa (1596) 2. Dumbrăviţa (1772) 3. Rediu (1772) 4. Vascani (1449)
69. SCÂNTEIA	1. Scânteia (1423) 2. Bodeşti (1864) 3. Boroşeşti (1462) 4. Ciocârleşti (1462) 5. Lunca Rateş (1864) 6. Rediu (1772) 7. Tufeştii de Sus (1772)
70. SCHITU DUCA	1. Schitu Duca (1803) 2. Blaga (1864) 3. Dumitreştii Gălăţii (1879) 4. Pocreaca (1772) 5. Poiana (1644) 6. Poieni (1864) 7. Satu Nou (f. in 1921) 8. Slobozia (1772)
71. SCOBINŢI	1. Scobinţi (1665) 2. Bădeni (1436) 3. Feteşti (1646) 4. Sticlăria (1864) 5. Zagavia (1632)
72. SINEŞTI	1. Sineşti (1458) 2. Bocniţa (1864) 3. Osoi (1864) 4. Storneşti (1458)
73. SIREŢEL	1. Sireţel (1436) 2. Berezlogi (1864) 3. Humosu (1921) 4. Satu Nou (1921) 5. Slobozia (1864)
74. STOLNICENI-PRĂJESCU	1. Stolniceni-Prăjescu (1644) 2. Brăteşti (1473) 3. Cozmeşti (1503)
75. STRUNGA	1. Strunga (1411) 2. Brătuleşti (1456) 3. Criveşti (1545) 4. Cucova (sec. 17) 5. Fărcăşeni (1640) 6. Fedeleşeni (1426) 7. Gura Văii (1921) 8. Hăbăşeşti (1483)
76. ŞCHEIA	1. Şcheia (1443) 2. Căueşti (1617) 3. Cioca-Boca (sec. 19) 4. Poiana Şcheii (1864) 5. Satu Nou (1921)
77. ŞIPOTE	1. Şipote (1445) 2. Chişcăreni (1625) 3. Hălceni (1614) 4. Iazu Nou (1879) 5. Iazu Vechi (1864) 6. Mitoc (1879)
78. TANSA	1. Tansa (1436) 2. Suhuleţ (1469)
79. TĂTĂRUŞI	1. Tătăruşi (1398) 2. Iorcani (1443) 3. Pietrosu (1827) 4. Uda (1864) 5. Vâlcica (1921)
80. TODIREŞTI	1. Todireşti (1456) 2. Băiceni (1454) 3. Stroeşti (1611)
81. TOMEŞTI	1. Tomeşti (1469) 2. Chicerea (1597) 3. Goruni (1816) 4. Vlădiceni (1402)
82. TRIFEŞTI	1. Trifeşti (1624) 2. Hermeziu (1803)** 3. Vladomira (1864) 4. Zaboloteni (1772)
83. ŢIBANA	1. Ţibana (1400) 2. Alexeni (1921) 3. Domniţa (1864) 4. Gârbeşti (1483) 5. Moara Ciornei (1469) 6. Oproaia (1864) 7. Poiana de Sus (1469) 8. Poiana Mănăstirii (1864) 9. Runcu (1710) 10.Vadu Vejei (1469)
84. ŢIBĂNEŞTI	1. Ţibăneşti (1399) 2. Glodenii Gândului (1578) 3. Grieşti (1651) 4. Jigoreni (1439) 5. Răsboieni (1864) 6. Recea (1864) 7. Tungujei (1469) 8. Vălenii (1457)
85. ŢIGĂNAŞI	1. Ţigănaşi (1803) 2. Cârniceni 3. Mihail Kogălniceanu (1502) 4. Stejarii (1592)
86. ŢUŢORA	1. Ţuţora (1448) 2. Chipereşti (1603) 3. Oprişeni (1772)
87. UNGHENI***	1. Ungheni (1429) 2. Bosia (1443) 3. Coada Stâncii (1546) 4. Mânzăteşti (1583)
88. VALEA LUPULUI	1. Valea Lupului (1772)
89. VALEA SEACĂ	1. Valea Seacă (1453) 2. Conţeşti (1468) 3. Topile (1634)
90. VÂNĂTORI	1. Vânători (1864) 2. Criveşti (1633) 3. Gura Bâdiliţei (1864) 4. Hârtoape (1470) 5. Vlădnicuţ (f. in 1921)
91. VICTORIA	1. Victoria (1803) 2. Frăsuleni (1569) 3. Icuşeni (1453) 4. Luceni (1436) 5. Sculeni (1772) 6. Stânca (1921) 7. Şendreni (1803)
92. VLĂDENI	1. Vlădeni (1613) 2. Alexandru cel Bun (f. după 1907) 3. Borşa (1772) 4. Broşteni (1598) 5. Iacobeni (1502) 6. Vâlcelele (1601)
93. VOINEŞTI	1. Voineşti (1461) 2. Lungani (1772) 3. Schitu Stavnic (1864) 4. Slobozia (1864) 5. Vocoteşti (1448)