Cugir

Date generale

Oraşul Cugir se află în partea central-vestică a României, în Sud-Vestul judeţului Alba, la poalele de Nord-Vest ale munţilor Şureanu, la 304 m altitudine, pe râul omonim, la intersecţia paralelei de 45°50’37” latitudine nordicã cu meridianul de 23°21’49” longitudine esticã, la 36 km Sud-Vest de municipiul Alba Iulia. Din punct de vedere demografic face parte din categoria oraşelor mici cu o populaţie de 26 975 locuitori, din care 13 206 locuitori de sex masculin şi 13 769 locuitori de sex feminin. Oraşul Cugir se extinde pe o suprafaţã de 47 km2 în intravilan, cuprinzând în limitele sale şi o suprafaţã agricolã de 307 km2 (în extravilan). Densitatea populaţiei este de 574 locuitori pe km2. Staţie finalã de cale feratã. Cugir este un vechi centru siderurgic (din 1799) şi un important centru pentru construcţia de maşini-unelte, de maşini industriale de cusut, de maşini şi utilaje agricole, de maşini pentru spãlat rufe şi de armament.

Istoric

Sãpãturile arheologice efectuate în anul 1977 în arealul oraşului, în punctul numit “Cetãţuia”, au scos la ivealã vestigiile unei aşezãri geto-dacice, fortificatã cu val de pãmânt şi ziduri din piatrã, late de 3,5 m, datând din secolele 3 î.Hr.-1 d.Hr. –  aşezare presupusã a fi antica Singidava, menţionatã de cãtre Claudiu Ptolemeu în lucrarea sa “Geographia”. În perimetrul oraşului au mai fost descoperite, întâmplãtor, fragmente ceramice din secolul 2 î.Hr., douã tezaure monetare de argint din secolul 2 î.Hr. (unul cuprinzând 2 000 de tetradrahme din Macedonia Prima şi altul de denari romani, precum şi o imitaţie dacicã dupã o monedã de tip Filip II) şi un depozit alcãtuit din 24 de verigi din aur şi 130 de fragmente de obiecte din bronz (brãţãri, fibule etc.) datând din prima epocã a Fierului/Hallstatt (1200-450/300 î.Hr.). Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima datã în 1330, iar în 1493 figura cu numele Villa Kudzir. Ulterior este consemnatã în diferite documente cu denumirile Kukir (1599), Kuchjir (1656), Kucsir (1673), Kudsier (1750), Kudzser (1760-1762), Kudsir (1805) şi Kusir (1850). În 1765 aşezarea a fost militarizatã în întregime şi a fãcut parte din Compania a patra de graniţã a Regimentului 1 de graniţã de la Orlat şi a funcţionat pânã în 1851 când a fost desfiinţatã aceastã Companie. Cugir a fost trecut în categoria oraşelor în 1960.

Monumente

Vestigiile cetãţii dacice de pãmânt situatã la circa 2 km de oraş; bisericile ortodoxe cu hramurile “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1808) şi “Sfânta Treime” (1808-1809) şi biserica romano-catolicã (1824-1826). Cugir este punct de plecare spre rezervaţia ştiinţificã “Iezerul Şureanu” – un lac situat la 1 750 m altitudine, cantonat într-o depresiune de eroziune glaciarã, în jurul cãruia se dezvoltã (pe circa 20 ha) numeroase exemplare de molid (Picea abies), zâmbru (Pinus cembra), jnepeni (Pinus mugo), precum şi o orhidacee rarã (Leucharchis albida) prezentã în turbãria din partea de Vest a lacului. În apele lacului au fost identificate circa 300 de specii de diatomee, multe dintre ele endemisme locale.