Date generale
Oraşul Cugir se află în partea central-vestică a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Sud-Vest a judeţului Alba, la poalele de Nord-Vest ale M-ţilor Şureanu, la contactul cu culoarul depresionar Orăştie, la 304 m alt., pe râul omonim, la intersecţia paralelei de 45°50’37” latitudine nordicã cu meridianul de 23°21’49” longitudine esticã, la 38 km Sud-Vest de municipiul Alba Iulia. Din punct de vedere demografic, Cugir face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 25 948 loc. (1 ian. 2019), din care 12 687 loc. de sex masc. şi 13 261 fem. Suprafaţa: 354 km2, din care 47 km2 în intravilan; densitatea: 552 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 21 376 loc., 18 985 de persoane erau români (88,8%), 672 rromi (3,1%), 187 maghiari (0,9%) şi 1 532 loc. (7,2%) aparţineau altor etnii (germani, slovaci, cehi, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 18 603 ortodocşi (87,0%), 285 penticostali (1,3%), 239 romano-catolici (1,1%), 176 baptişti (0,8%), 144 greco-catolici (0,7%), 121 Martorii lui Iehova (0,6%) şi 1 808 loc. (8,5%) aparţineau altor confesiuni (reformaţi, creştini după evanghelie, adventişti de ziua a şpatea, creştini de rit vechi, evanghelişti, luterani, unitarieni ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finală de cale ferată, inaugurată în anul 1906. Cugir este un vechi centru siderurgic (din 1799) şi un important centru pentru construcţia de maşini-unelte, de maşini industriale de cusut, de maşini şi utilaje agricole, de maşini pentru spălat rufe, de armament şi muniţii pentru infanterie şi de angrenaje pentru cutiile de viteză de la automobilele Mercedes (în colaborare cu concernul Daimler-Chrysler, din 1996). La Cugir se mai produc confecţii textile şi metalice, mobilă, articole de papetărie şi produse alimentare. Prelucrarea pieilor de animale. Centru Cultural. Fanfară civilã, alcatuită din zece muzicieni (din anul 2008). În localitatea componentă Vinerea s-a născut actorul Valentin Uritescu (4 iunie 1941). Oraşul Cugir este punct de plecare spre rezervaţia ştiinţifică “Iezerul Şureanu” – un lac situat la 1 750 m altitudine, cantonat într-o depresiune de eroziune glaciară, în jurul căruia se dezvoltã (pe circa 20 ha) numeroase exemplare de molid (Picea abies), zâmbru (Pinus cembra), jnepeni (Pinus mugo), precum şi o orhidaceae rară (Leucharchis albida), prezentă în turbăria din partea de Vest a lacului. În apele lacului au fost identificate circa 300 de specii de diatomee, multe dintre ele endemisme locale.
Istoric
În perimetrul oraşului Cugir au fost descoperite vestigii din perioada Neolicului timpuriu, aparţinând Culturii materiale Starčevo-Criş (5000-3500 î.Hr.), reprezentate prin fragmente de vase ceramice, unelte din piatrã cioplită, un idol din lut ars ş.a., din Epoca mijlocie a bronzului, aparţinând Culturii materiale Wietenberg (secolele 16-13 î.Hr.), din care s-au recuperat fragmente de vase ceramice, decorate cu motive spiralate sau meandrice, şase brăţări şi fibule din bronz, trei vase ceramice care conţineau circa 300 de obiecte (turte) din bronz şi 24 de verigi din aur, precum şi din Epoca fierului, aparţinând Culturii materiale Basarabi (secolele 9-6 î.Hr.), descoperite în anul 1868 (un tezaur dacic alcătuit din 200 de monede din argint, între care şi o imitaţie dacică a unei tetradrahme din timpul lui Filip al II-lea) şi în anul 1973 (bare din aur). În anul 1955 a mai fost descoperit un tezaur monetar alcătuit din circa 2 000 de tetradrahme din Macedonia Prima şi altul de denari romani, precum şi o imitaţie dacică dupã o monedă de tip Filip II. Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977, în punctul numit “Cetăţuia”, au scos la iveală vestigiile unei aşezări geto-dacice, fortificată cu val de pãmânt şi ziduri din piatrã, late de 3,50 m, datând din secolele 3 î.Hr.-1 d.Hr. – aşezare presupusă a fi antica Singidava, menţionatã de cãtre astronomul şi geograful grec Claudiu Ptolemeu/Claudios Ptolemaios (90-168) în lucrarea sa “Geographia”. În anul 1977, în zona Dealului Cetăţii a fost descoperit un mormânt princiar, datând din secolul 1 î.Hr., presupus a fi fost al unui tarabostes (aristocrat geto-dac, probabil conducătorul unui trib), în care s-au identificat resturile incinerate ale acestuia, precum şi cele ale unui car de paradã, ale celor trei cai incineraţi, obiecte din fier, bronz, argint şi aur, un coif din fier, o cãmaşã din zale de fier, închisă cu butoni din argint, suflaţi cu aur, un vârf de lance, o sabie de tip celtic, o fructierã dacicã, un vas roman din bronz ş.a. Localitatea Cugir apare menţionată documentar pentru prima datã în 1330, iar în 1493 figura cu numele Villa Kudzir. Ulterior este consemnată în diferite documente cu denumirile Kukir (1599), Kuchjir (1656), Kucsir (1673), Kudsier (1750), Kudzser (1760-1762), Kudsir (1805) şi Kusir (1850). În 1765 aşezarea a fost militarizată în întregime şi a făcut parte din Compania a patra de graniţă a Regimentului 1 de graniţă de la Orlat şi a funcţionat până în 1851, când aceastã Companie a fost desfiinţată. În anul 1799, la Cugir a fost inaugurată Fabrica de Fier şi Oţel, care în anul 1925 a intrat în posesia Regatului României şi la care, din anul 1946 a început construcţia maşinilor de cusut casnice şi industriale şi a maşinilor-unelte. În prezent, Uzina metalurgică din Cugir produce armament şi muniţie pentru infanterie, maşini industriale de cusut, maşini de spălat rufe, maşini-unelte, angrenaje pentru cutiile de vitezã de la automobilele Mercedes (în colaborare cu concernul Daimler-Chrysler, din 1996). Cugir a fost trecut în categoria oraşelor la 27 decembrie 1960, în prezent având în subordine administrativă 7 localităţi componente: Bocşitura, Bucuru, Cãlene, Feţeni, Goaşele, Mugeşti şi Vinerea (atestată documentar în anul 1310 şi numită în trecut Vinerea de Sus şi Vãlcani).
Monumente
Vestigiile cetăţii dacice de pământ, situată la circa 2 km de oraş; biserica ortodoxă cu dublu hram – “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi “Sfânta Treime” (1808-1809), declarată monument istoric; biserica romano-catolică (1824-1826) din cartierul Scăunei; biserica “Sfântul Gheorghe” (1983-1987); catedrala ortodoxă cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (30 aug. 1993-11 sept. 2010, pictată în anii 2003-2009); Apeductul “Wasser Leine”, construit în anul 1906 de meşteri germani şi italieni. În localitatea componentă Vinerea existã biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, care datează din anul 1311.