Date generale
Judeţul Constanţa se află în extremitatea sud-estică a României, în partea central-sudică a Dobrogei, între jud. Tulcea (la N), Marea Neagră (la E), graniţa cu Bulgaria (la S) şi cursul inf. al Dunării (la V), care îl separă de jud. Călăraşi, Ialomiţa şi Brăila. Este intersectat de paralela de 44° latitudine N şi de meridianul de 28° longitudine E. Supr.: 7 071 km2 (2,97% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 765 416 loc. (3,45% din populaţia ţării – al treilea jud. al României ca număr de locuitori, după judetele Iaşi şi Prahova), din care 371 414 loc. de sex masc. (48,52%) şi 394 002 loc. de sex fem. (51,48%). Populaţia urbană: 528 955 loc. (69,11%); rurală: 236 461 loc. (30,89%). Densitatea: 108,2 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (recensământul din 20-31 oct. 2011): 83,4% români, 3% turci, 2,9% tătări, 1,3% rromi, 0,5% ruşi-lipoveni, apoi maghiari, macedoneni, armeni, greci ş.a. Reşed.: municipiul Constanţa. Oraşe: Cernavodă, Eforie, Hârşova, Mangalia (municipiu), Medgidia (municipiu), Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu, Techirghiol. Comune: 59. Sate: 187 (din care 2 aparţin oraşelor); Localit. componente ale municipiilor şi oraşelor: 19.
Relieful
Relieful jud. Constanţa este format, predominant, dintr-o zonă extinsă de podiş tabular, cu alt. de 100–200 m care, sub raport morfostructural, aparţine celor două mari unităţi de podiş – Pod. Dobrogei de Sud şi Pod. Dobrogei Centrale (sau Pod. Casimcei). Pod. Dobrogei de Sud, cu subdiviziunile sale (Pod. Carasu, Pod. Oltinei şi Pod. Cobadin), are aspectul unei câmpii înalte, acoperită cu depozite groase de loess, care îi conferă un caracter structural cvasitabular. Aceste depozite sunt susţinute de roci calcaroase şi gresii de vârstă cretacică şi terţiară care, la rândul lor, stau peste un fundament rigid, de platformă, alcătuit din şisturi verzi. În cadrul acestei zone, apele de suprafaţă şi-au săpat văi adânci în depozitele de loess, mărginite de versanţi abrupţi, creând adevărate culoare depresionare, cu aspect de canion. Între aceste văi se desfăşoară interfluviile largi, uşor ondulate, cu aspect de poduri suspendate. Specific acestei reg. este şi relieful carstic, dezvoltat pe calcare barremiene şi sarmaţiene, evidenţiat prin văi oarbe, polii, doline, depresiuni endoreice, chei, sorburi şi peşteri mici. Pod. Dobrogei Centrale (sau Pod. Casimcei), situat la N de linia tectonică Capidava–Ovidiu, ocupă partea de N a jud. Constanţa, având un relief variat, dezvoltat pe calcare, şisturi verzi şi loess. Relieful calcaros este evidenţiat prin martori de eroziune (resturi ale unei vechi bariere de corali din Marea jurasică), pe aliniamentul Hârşova–Crucea–Gura Dobrogei, prin chei (Mireasa, Şirtoman, Valea Seacă), peşteri (Gura Dobrogei), doline, polii, lapiezuri şi depresiuni de baraj carstic (Stupina, Crucea, Gălbiori, Mireasa, Târguşor). O caracteristică a acestei zone o constituie faptul că şisturile verzi din fundament apar frecvent la zi, ele jucând un rol important în formarea reliefului din această parte a jud. Constanţa (dealuri şi depresiuni de eroziune dezvoltate pe aceste şisturi). În extremitatea vestică a jud. Constanţa, limitrofă Dunării, apar terasele şi lunca Dunării, iar în cea estică se extinde o fâşie îngustă a câmpiei litorale, reprezentată prin terase de abraziune, cu zone de faleză înaltă ce alternează cu plaje şi cu reg. joase ocupate de cuvete lacustre.
Clima
Clima aparţine în proporţie de c. 80% sectorului temperat-continental, fiind specifică zonei de câmpie şi, în mică măsură, celei de deal, iar aproximativ 20% din terit. jud. Constanţa se află sub influenţa climatului maritim. Regimul climatic se caracterizează prin veri călduroase, uneori toride, şi secetoase şi ierni puţin friguroase, marcate adeseori de viscole puternice în arealul continental al jud. Constanţa şi prin veri mai puţin fierbinţi (datorită brizei marine) şi ierni blânde în zona litoralului Mării Negre. Influenţa Mării Negre asupra regimului termic se manifestă în sezonul cald al anului prin scăderea uşoară a mediilor termice lunare, iar în anotimpul rece prin acţiunea ei moderatoare care determină temperaturi mai puţin coborâte. Aceasta face ca Mangalia să fie printre puţinele zone din ţară unde pe timpul iernii temp. medie lunară să rămână pozitivă (mediile lunii ian. coborând rareori sub 0°C). Temp. medie anuală oscilează în jurul valorii de 11°C. Temp. max. absolută (42,2°C) s-a înregistrat la Cernavodă, la 20 aug. 1945, iar minima absolută (-33,1°C) la Murfatlar, la 25 ian. 1942. La aceeaşi dată a iernii din 1942, când s-a înregistrat şi cea mai scăzută temp. de pe terit. României (–38,5°C, la staţiunea meteorologică Bod din jud. Braşov), pe ţărmul Mării Negre temp. aerului era cu peste 13°C mai ridicată la Constanţa (-25,0°C) şi Mangalia (–25,2°C), tocmai datorită influenţei moderatoare a Mării Negre. Precipitaţiile medii anuale sunt repartizate neuniform pe terit. jud. Constanţa, totalizând sub 500 mm, respectiv, 377,8 mm la Mangalia, 427,0 mm la Cernavodă şi 469,7 mm la Oltina. Cea mai mare parte a precipitaţiilor cade în sezonul cald, mai ales sub formă de averse. În perioada estivală, nebulozitatea este redusă, ceea ce face ca durata de strălucire a Soarelui să depăşească 10–12 ore pe zi, asigurând plajelor litoralului românesc o expunere solară cu mult mai îndelungată decât în alte părţi. Vânturile predominante bat dinspre N şi NE în zona litoralului Mării Negre (la Constanţa 21,5% dinspre N; la Mangalia 17,3% dinspre NE) şi dinspre NV, în zona continentală (la Cernavodă, 21,8% din vânturile înregistrate bat dinspre NV). Vitezele medii anuale ale vânturilor sunt mai mari în zona litorală (peste 4 m/s) şi mai scăzute în rest (sub 3,6 m/s). În timpul verii, pe litoral se manifestă o circulaţie locală a aerului, sub forma brizei de mare (ziua) şi brizei de uscat (noaptea), care se resimte la o distanţă de 10–15 km spre interiorul uscatului.
Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică este formată în general din râuri scurte (tributare Dunării sau lacurilor litorale) care seacă frecvent în anotimpul cald, cu excepţia râurilor Casimcea, Topolog şi Carasu. O notă caracteristică a reţelei hidrografice de pe terit. jud. Constanţa este densitatea foarte scăzută a acesteia, 0,1 km/km2 – reprezentând cea mai redusă valoare de pe întreg terit. ţării. Valea Carasu a fost supusă în cea mai mare parte lucrărilor de canalizare, pe ea axându-se traseul canalului Dunăre–Marea Neagră (→). În arealul jud. Constanţa se găsesc numeroase lacuri, de dimensiuni şi origini diferite: limane fluviatile (Bugeac sau Gârliţa 13,86 km2, Oltina 19 km2, Mârleanu 7,7 km2, Vederoasa 6, 08 km2, Baciu 3,4 km2, Cochirleni ş.a.) situate pe dr. văii Dunării; limane fluvio-marine, formate prin anastomozarea gurilor de vărsare ale râurilor de către cordoanele marine (Corbu sau Cargalâc 5,39 km2, Taşaul 22,8 km2, Techirghiol 10,68 km2, Tatlageac 1,41 km2, Mangalia 2,61 km2, Agigea 0,55 km2); lagune marine, care reprezintă fostele golfuri marine (Sinoie 165,6 km2 cu anexele sale Istria şi Nuntaşi – parte componentă a complexului lagunar Razim, Siutghiol 19,56 km2 cu anexa sa – lacul Tăbăcăriei de 0,96 km2, separate printr-un grind nisipos); iazuri, amenajate în special în bazinul Văii Carasu. Unele dintre aceste lacuri (Techirghiol, Mangalia, Agigea) prezintă o importanţă deosebită pentru nămolul lor cu calităţi terapeutice, altele (Siutghiol, Taşaul, Tatlageac) pentru practicarea sporturilor nautice şi pentru turism, iar altele (Sinoie, Oltina, Bugeac ş.a.) pentru piscicultură. Marea Neagră, care scaldă ţărmul jud. Constanţa pe aproximativ jumătate din lungimea sa totală (234 km), reprezintă un complex acvatic care a generat atât dezvoltarea unor activităţi portuare maritime, cât mai ales apariţia mai multor staţiuni balneoclimaterice şi dezvoltarea unui intens flux turistic estival.
Vegetaţia
Vegetaţia de pe terit. jud. Constanţa este puternic modificată de activitatea antropică. Vegetaţia naturală a stepei dobrogene, înlocuită în mare parte de culturile agricole, include pajişti stepice cu păiuş (Festuca vallesiaca), pir crestat (Agropyron cristatum), colilie (Stipa capillata), firuţă cu bulbi (Poa bulbosa), peliniţă (Artemisia austriaca), alior (Euphorbia stepposa) ş.a. De-a lungul văilor se dezvoltă unele tufişuri de tip submediteranean, alcătuite din păliur (Paliurus spina christi), vişin turcesc (Prunus mahaleb), iasomia (Jasminum fruticans) ş.a. Silvostepa ocupă zone restrânse în SV jud. Constanţa unde vegetează păduri de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) şi stejar pufos (Quercus pubescens) în alternanţă cu păduri de tei (Tilia tomentosa) şi cu tufişuri de arbuşti submediteraneeni, compuse din cărpiniţă (Carpinus orientalis), mojdrean (Fraxinus ornus), scumpie (Cotinus coggygria) ş.a. În zona litorală, până nu demult, se dezvolta o vegetaţie halofilă şi psamofilă cu numeroase rarităţi floristice (ciucuşoara de nisip/Alyssum borzeanum ş.a.) şi plante ocrotite (cârcelul/Ephedra distachya, varza de nisip/Crambe maritima, volbura de nisip/ Convolvulus persicus ş.a.), adaptate la uscăciune. În prezent, cea mai mare parte a vegetaţiei din perimetrul zonei litorale a dispărut din cauza amenajării falezelor şi a plajelor, şi a extinderii construcţiilor.
Fauna
Fauna cuprinde elemente caracteristice stepei, adaptate agrobiocenozelor, în cadrul cărora predomină rozătoarele şi păsările: popândăul (cel mai mare dăunător), şoarecele, orbetele mic, şobolanul de câmp, dihorul de stepă, iepurele ş.a., prepeliţa, potârnichea, dropia şi spârcaciul (ocrotite de lege), graurul, coţofana, uliul porumbar, uliul şerpar ş.a. Speciile submediteraneene sunt frecvent întâlnite (broasca ţestoasă dobrogeană de uscat, şarpele rău), iar elementele endemice sunt tot mai rare (guşterul vărgat, grivanul dobrogean). Fauna pădurilor este alcătuită din căpriori, veveriţe, vulpi, mistreţi, pisici sălbatice, jderi de scorbură şi de piatră, mufloni şi fazani (colonizaţi), bufniţe, şoimul dunărean, pajura ţipătoare, turturele, porumbei guleraţi, arici, vipera cu corn (rară), şopârla de frunzar etc. În apele Mării Negre, ale Dunării şi ale lacurilor există o bogată şi variată ihtiofaună cu mare valoare economică (sturioni, scrumbii, plătică, somn, crap, ştiucă etc.).
Resurse naturale
Zăcăminte de petrol şi gaze naturale (în platforma continentală a Mării Negre, exploatate începând cu 7 mai 1987) şi de min. de fier (Palazu Mare); fosforite (Ivrinezu, Peştera), diatomit (Adamclisi, Abrud, Haţeg, Urluia, Rasova, Văleni, Şipotele), cretă (Murfatlar, Medgidia, Nazarcea), bentonit (Adamclisi), dolomit (Dorobanţu, Ovidiu), calcar (Corbu, Piatra, Luminiţa, Mircea Vodă, Saligny, Hârşova, Topalu, Lespezi, Deleni, Medgidia ş.a.), argilă caolinoasă (Mircea Vodă, Ţibrinu, Cuza Vodă, Murfatlar, Tortoman, Haţeg, Abrud), şisturi verzi şi cuarţite (Istria, Pantelimon, Fântânele, Mihai Viteazu), nisipuri glauconitice şi cuarţoase (Remus Opreanu, Cuza Vodă, Medgidia, Ciobăniţa, Plopeni), ape minerale mezotermale, sulfuroase (Mangalia, Topalu).
Istoric
Cele mai vechi urme ale activităţii umane în arealul jud. Constanţa, datând din Paleolitic, au fost descoperite în peştera de lângă satul Gura Dobrogei (com. Cogealac). Epoca Neolitică este bogat ilustrată atât prin vestigiile de la Cernavodă, aparţinând culturii Hamangia (milen. 4–2 î.Hr.), între care se remarcă celebrele figurine feminine „Gânditorul şi perechea lui”, specifice acestei culturi, vasele ceramice, fusaiole de lut ars etc., cât şi prin obiectele descoperite la Hârşova (pahare şi cupe cu picior, vase mari de provizii, castroane, platouri cu decor excizat şi pictat etc.), datând din perioada 3500–2800 î.Hr. Din Epoca brozului (1300–1150 î.Hr.) au fost scoase la iveală o serie de depozite la Medgidia, Nicolae Bălcescu, Poarta Albă, Techirghiol, iar din cea a fierului au fost identificate aşezări geto-dacice la Istria, Tariverde şi mai ales la Cernavodă, unde s-a descoperit o aşezare fortificată care a dat numele unei culturi din epoca La Tène. Spre sf. sec. 7 şi începutul sec. 6 î.Hr., grecii din Milet au întemeiat pe ţărmul vestic al Pontului Euxin mai multe colonii, printre care se numără vestitele aşezări cu caracter urban Histros (azi Istria), Tomis (Constanţa) şi Callatis (Mangalia) – socotite a fi cele mai vechi oraşe de pe terit. actual al României. Prin intermediul acestor colonii înfloritoare şi prin schimburile comerciale care se efectuau, grecii antici au stabilit strânse legături cu geto-dacii de pe aceste meleaguri, care aveau numeroase aşezări (printre care se remarca puternicul Carsium – azi Hârşova), lăsând în urma lor numeroase vestigii şi mai ales interesante informaţii despre populaţia geto-dacă, despre ocupaţiile, obiceiurile şi modul de viaţă al acesteia. Între anii 62 şi 44 î.Hr., împreună cu întreaga Dobroge, actualul terit. al jud. Constanţa a făcut parte din marele stat centralizat al geto-dacilor condus de Burebista, care se întindea din M-ţii Slovaciei şi de la Dunărea mijlocie până la M-ţii Haemus (azi Balcani) şi Pontus Euxinus (Marea Neagră). Spre sf. sec. 1 î.Hr. (în anii 29–27) s-a instaurat stăpânirea romană asupra Dobrogei (Scythia Minor), care a durat peste şapte secole. Aceştia au întemeiat, alături de aşezările daco-getice existente, o serie de castre şi aşezări civile romane, printre care Axiopolis (Cernavodă), Ulmetum (Pantelimon), Altina (Oltina), Capidava ş.a. Un moment deosebit de important şi cu o semnificaţie aparte pentru aceste meleaguri îl constituie procesul de creştinare a populaţiei autohtone, care a început în a doua jumătate a sec. 1 d.Hr. când, pe pământul românesc al Dobrogei, a fost aruncată, pentru prima dată, „sămânţa evanghelică” prin intermediul predicilor ţinute de Sfântul Apostol Andrei – unul dintre cei 12 Apostoli, fratele Sfântului Petru. În timpul şi după marile migraţii ale popoarelor (sec. 4-7), creştinismul în acest colţ de ţară, ca de altfel în toate zonele ţării, s-a manifestat printr-o puternică viaţă bisericească, cu lăcaşuri de rugăciune şi obiecte de cult, cu episcopi, preoţi, călugări şi numeroşi credincioşi. În sprijinul acestor afirmaţii pledează existenţa unuia dintre cele mai vechi ansambluri rupestre, datând din sec. 9–10, compus din 6 bisericuţe şi cavouri săpate în stâncă, descoperit în Dealul Tibişirul de la Murfatlar. Cetăţile pontice, aşezările daco-romane şi populaţia acestor meleaguri au suferit de pe urma valurilor migratoare (goţi, huni, slavi şi mai ales avari). Regiunea a cunoscut o remarcabilă înflorire în vremea stăpânirii bizantine (sec. 10–11), când au fost refăcute numeroase aşezări distruse de migraţiile popoarelor şi au fost ridicate noi şi puternice cetăţi, precum cele de la Păcuiu lui Soare şi Hârşova. Urmele civilizaţiilor greco-romane şi bizantine sunt evidente şi pe întreg spaţiul constănţean, dar la fel de evidente şi de numeroase sunt şi mărturiile privind existenţa populaţiei autohtone care a supravieţuit tuturor vicisitudinilor istoriei şi a continuat să existe neîntrerupt pe meleagurile sale – a se vedea descoperirile arheologice, între care se numără cele de la Ostrov (sec. 8– 9), Castelu şi Satu Nou (sec. 9–10), Pantelimon (sec. 10), Capidava (sec. 10–11) etc. Remarcabilă este descoperirea unui urcior nesmălţuit la Capidava (sec. 10) pe care se păstrează, încrustat, numele Petre – ce constituie prima menţiune scrisă despre românii dintre Dunăre şi Marea Neagră. La sf. sec. 14, mai exact în 1388, terit. actual al jud. Constanţa, ca parte componentă a Dobrogei (numele Dobrogei derivă de la cel al conducătorului militar Dobrotici, întrucât provincia condusă de el în perioada 1348–1386 a fost numită Dobrugiilli ), a intrat în stăpânirea lui Mircea cel Bătrân. În 1417 aceste ţinuturi au fost cucerite de turci şi stăpânite până în 1878, când, după Războiul de Independenţă, au revenit din nou României. În perioada interbelică, în spaţiul actual dintre Dunăre (la Vest) şi Marea Neagră (la E), cunoscut sub numele de Dobrogea, au existat judeţele Constanţa şi Tulcea. Prin aplicarea Legii nr. 5 din 8 septembrie 1950, jud. Tulcea a fost desfiinţat şi unificat cu jud. Constanţa care, împreună, au format regiunea Constanţa, extinsă pe tot spaţiul dobrogean. Între 1960 şi 1968, denumirea regiunii Constanţa a fost înlocuită cu cea de regiunea Dobrogea, cu reşed. în oraşul Constanţa, dezvoltată pe o supr. de 15 460 km2 şi în care existau nouă raioane, opt oraşe şi câteva sute de sate. Prin Legea nr, 2 din 17 febr. 1968 a fost reînfiinţat jud. Tulcea, separându-se de jud. Constanţa, fiecare evoluând separat până în zilele noastre. În prezent, jud. Constanţa include 3 municipii, 8 oraşe, 58 de comune, 187 de sate, 10 localităţi componente ale municipiilor, 12 localităţi componente ale oraşelor şi 2 sate componente ale oraşelor.
Economia
Economia jud. Constanţa se evidenţiază printr-un potenţial industrial relativ ridicat (în care construcţiile şi reparaţiile navale, ind. chimică, a mat. de constr., alim. ş.a. au o pondere însemnată), o agricultură intensivă, transporturi maritime şi fluvio-maritime de interes naţional, şi printr-o activitate turistică şi balneară deosebit de intensă (în special în sezonul estival).
Industria
Industria, deşi este bine dezvoltată, nu se poate spune că este preponderentă în cadrul economiei jud. Constanţa, deoarece specificul agrar şi turistic fac ca industria să nu cuprindă decât c. 20% din populaţia ocupată. Pr. produse industriale realizate în întreprinderile jud. Constanţa sunt: energia electrică şi termică (termocentralele Ovidiu, Constanţa, Năvodari şi centrala atomoelectrică de la Cernavodă), nave maritime de mare capacitate şi tancuri petroliere de 55 000 şi 150 000 tdw (Constanţa, Mangalia), utilaje tehnologice pentru ind. chimică şi siderurgică, maşini şi utilaje agricole, maşini şi utilaje pentru recoltatul stufului, remorci autobasculante (toate la Medgidia), şuruburi (Saligny), îngrăşăminte chimice fosfatice, acid sulfuric şi produse rezultate prin rafinarea petrolului (Năvodari), celuloză şi hârtie, mobilă, ţesături din lână, in şi cânepă, electrotehnice (toate în Constanţa), ciment (Medgidia, Cernavodă), prefabricate din beton (Constanţa, Cernavodă), conf. şi tricotaje (Mangalia), produse alim. (preparate din carne şi lapte, conserve de legume, uleiuri vegetale, dulciuri, paste făinoase, bere, vin etc.) la Constanţa, Medgidia, Hârşova, Ostrov, Murfatlar, Năvodari, Ovidiu ş.a.
Agricultura
Agricultura, cu vechi tradiţii, înzestrată cu un fond agricol mare (564 403 ha, la sf. anului 2007, locul 3 pe ţară după jud. Timiş şi Dolj), cu un grad înalt de mecanizare, irigare (peste 431 000 ha amenajate pentru irigat, locul 1 pe ţară) şi chimizare, are ca trăsătură principală îmbinarea producţiei cerealiere cu creşterea animalelor, alături de care se dezvoltă viticultura şi pomicultura. La realizarea producţiei globale agricole, sectorul vegetal contribuie în proporţie de 61%, iar cel animal 34,8%. La sf. anului 2007, structura fondului funciar era formată din 485 802 ha terenuri arabile (locul 3 pe ţară după jud. Timiş şi Dolj), 61 779 ha păşuni naturale, 12 753 ha vii şi pepiniere viticole, 4 069 ha livezi şi pepiniere pomicole, constituind laolaltă o supr. totală agricolă de 564 403 ha. În 2007, cele mai mari supr. ale terenurilor arabile erau cultivate cu plante uleioase (140 365 ha, locul 1 pe ţară), grâu şi secară (129 318 ha, locul 4 pe ţară), floarea-soarelui (96 489 ha, locul 1 pe ţară), porumb (67 485 ha), orz şi orzoaică (47 907 ha, locul 1 pe ţară), plante furajere (24 781 ha), ovăz (8 176 ha), leguminoase pentru boabe (6 884 ha, locul 1 pe ţară), legume, sfeclă de zahăr, tutun, pepeni etc. Viticultura are condiţii naturale optime de dezvoltare (soluri calcaroase care influenţează calitatea vinurilor şi climă secetoasă care crează condiţii favorabile pentru creşterea conţinutului de zahăr în struguri), vestite fiind podgoriile Murfatlar (specializată în vinuri pentru desert), Medgidia (în care predomină soiurile de struguri pentru masă, Afuz Ali, Muscat Hamburg, Perlette, Cardinal şi cele pentru stafide Sultanine, Kiş-Kiş), Nazarcea (vinuri demiseci), Ostrov, Oltina, Cochirleni, Istria, Aliman, Hârşova ş.a. Plantaţiile de pomi fructiferi formează bazine pomicole compacte în arealele localit. Medgidia, Mangalia şi Murfatlar, specializate în producţia de piersici, Nazarcea (caişi), Cuza Vodă, Ostrov, Lipniţa ş.a. cu producţii diversificate de fructe (prune, mere, pere, cireşe şi vişine ş.a.). Sectorul zootehnic, profilat în mare măsură pe producţiile de carne, lapte şi lână (jud. Constanţa ocupă locul 2 pe ţară la producţia de lână, după jud. Sibiu, cu 1 125 tone în anul 2007), s-a dezvoltat continuu prin creşterea numărului de ovine (predominant din rasa Merinos de Palas), bovine, porcine, păsări ş.a., aparţinând atât sectorului privat, cât şi celui de stat. La începutul anului 2008, efectivele de animale de pe cuprinsul jud. Constanţa cuprindeau 41 330 capete bovine, 174 520 capete porcine, 299 058 capete ovine, 71 911 capete caprine (locul 1 pe ţară), 23 738 capete cabaline; avicultură (1 109 308 capete păsări); apicultură (32 687 familii de albine, locul 3 pe ţară după jud. Mureş şi Bihor); piscicultură.
Căile de comunicaţie
Căile de comunicaţie feroviare, rutiere, fluviale, maritime şi aeriene se îmbină armonios în arealul jud. Constanţa, el fiind, alături de jud. Tulcea, singurele judeţe pe terit. cărora există întreaga gamă a transporturilor. La sf. anului 2007, lungimea reţelei feroviare era de 776 km, locul 2 pe ţară, după jud. Timiş (din care 85 km electrificate) cu o densitate de 109,7 km de c.f. la 1 000 km2 de teritoriu (locul 3 pe ţară după municipiul Bucureşti şi jud. Ilfov), iar cea a drumurilor publice de 2 325 km (din care 524 km modernizate), revenind 32,9 km/100 km2 de teritoriu. Legăturile feroviare ale jud. C. cu jud. învecinate şi implicit cu restul ţării se face prin intermediul magistralei feroviare Bucureşti–Constanţa, care traversează braţul Borcea şi Dunărea peste complexul podurilor dintre Feteşti şi Cernavodă (unul mai vechi, conceput şi construit de ing. Anghel Saligny şi dat în folosinţă în 1895, şi altul mai nou, intrat în circuitul feroviar în 1987), cu derivaţie, la Medgidia, spre Tulcea şi spre Negru Vodă. Sunt mai multe locuri pe unde se poate traversa Dunărea pentru a intra în jud. Constanţa pe căile rutiere. Acest lucru se face peste podul de la Giurgeni– Vadu Oii (dat în folosinţă în dec. 1970), peste complexul de poduri rutiere dintre Feteşti şi Cernavodă care însoţesc, în paralel, pe cele feroviare, dat în folosinţă în 1987 şi care, de altfel, reprezintă un sector al autostrăzii Bucureşti–Constanţa (dat în folosinţă în 1990) sau prin traversarea Dunării cu bacul în zona Călăraşi– Ostrov. O importanţă deosebită în transportul rutier constănţean o are drumul european E 87, Tulcea–Constanţa–Vama Veche, în lungime totală de 188 km. Transporturile fluviale se efectuează pe Dunăre şi pe canalul Dunăre–Marea Neagră, cu ramificaţia Poarta Albă–Năvodari–Midia, fiind deservite de porturile Ostrov, Cernavodă şi Hârşova, pe Dunăre, şi Cernavodă, Medgidia, Murfatlar, Poarta Albă, Năvodari pe canalul Dunăre–Marea Neagră. În cadrul transporturilor jud. Constanţa, cel mai important loc îl ocupă transporturile maritime deservite de porturile Constanţa, Mangalia şi Midia. Transporturile aeriene de mărfuri şi călători se realizează prin intermediul aeroportului internaţional Mihail Kogălniceanu, aflat la 27 km NV de municipiul Constanţa.
Învăţământ, cultură şi artă
După luna dec. 1989, reţeaua unităţilor de învăţământ de pe terit. jud. Constanţa funcţionează atât în sistem de stat, cât şi în sistem particular. În anul şcolar 2007– 2008, în jud. C. îşi desfăşurau activitatea 104 de grădiniţe de copii, cu 20 720 copii înscrişi şi 1 188 de educatoare, 131 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 58 607 elevi şi 4 284 cadre didactice, 54 de licee, cu 30 547 elevi şi 2 290 profesori, o şcoală profesională, cu 7 466 elevi şi 86 profesori, patru instituţii de învăţământ superior de stat (Universităţile „Ovidius”, „Spiru Haret”, Universitatea de Marină, Academia navală „Mircea cel Bătrân”) cu 30 de facultăţi, 38 915 studenţi şi 1 021 cadre didactice, două universităţi particulare („Dimitrie Cantemir” şi „Andrei Şaguna”) cu nouă facultăţi, 17 303 studenţi şi 144 profesori. La sf. anului 2007, reţeaua aşezămintelor culturale şi de artă cuprindea cinci teatre (dramatic, de păpuşi, de operetă, de balet clasic şi contemporan, de estradă), 17 muzee, 12 case de cultură, 109 cămine culturale, 329 de biblioteci, cu 4 074 000 volume, opt cinematografe, un studio local de radio şi unul de televiziune. La 29 iun. 1966 a fost inaugurat experimental un post estival de radio, numit “Radio Vacanţa”, iar din iul. 1967 acest post de radio a început să emită oficial, de la Mamaia (în perioada iun.-sept.) programe zilnice, de muzică, ştiri, divertisment etc. simultan în limbile română, engleză, franceză, germană şi rusă pentru turiştii aflaţi la odihnă sau tratament în staţiunile de pe litoralul românesc al Mării Negre. Activitatea sportivă se desfăşoară în cadrul celor 178 de secţii sportive în care activează 6 027 sportivi legitimaţi, 254 antrenori şi 171 arbitri.
Ocrotirea sănătăţii
La sf. anului 2007, reţeaua sanitară a jud. Constanţa cuprindea 13 spitale, cu 4 200 de paturi, revenind un pat de spital la 171 loc., două sanatorii balneare, şase dispensare medicale, opt policlinici, 259 de farmacii şi puncte farmaceutice ş.a. În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 1 762 medici (revenind un medic la 407 locuitori), 570 de medici stomatologi (1 medic stomatolog la 1 260 locuitori) şi 4 182 cadre sanitare cu pregătire medie.
Turismul
Jud. Constanţa are un potenţial turistic ridicat şi variat, datorat prezenţei pe terit. său a litoralului Mării Negre, a părţii de S a complexului lagunar Razim–Sinoie, a cursului inf. al Dunării, a canalului Dunăre–Marea Neagră, a unor importante obiective istorice (vestigiile cetăţilor Histria, Tomis, Callatis, Axiopolis, Păcuiu lui Soare, Capidava ş.a., urmele aşezărilor geto-dace de la Sacidava, Topalu ş.a., nenumărate vestigii materiale aparţinând culturii neolitice Hamangia, descoperite la Cernavodă, Limanu, Dunăreni, Hârşova ş.a., străvechea vatră de civilizaţie românească de la Adamclisi, complexul rupestru de la Murfatlar, edificiul roman cu mozaic de la Constanţa etc.), social-culturale şi de artă (muzeele din Constanţa şi Mangalia, bisericile, moscheia, cazinoul, farul genovez ş.a. din Constanţa etc.), rezervaţiile paleontologice de la Aliman, Seimeni, Topalu, Hârşova, botanice de la Agigea, Neptun, Fântâniţa-Murfatlar, speologice de la Gura Dobrogei, Mangalia (Peştera “La Movile”) şi Limanu, cinegetice de la Negru Vodă, ornitologice de la Grindu Lupilor, podgoria Murfatlar etc. Peştera „La Movile” (vezi Mangalia) recent descoperită în apropiere de Mangalia, a stârnit un interes în rândurile biologilor, datorită ecosistemului extrem de original, care s-a dezvoltat în condiţii de izolare faţă de mediul exterior. Dintre toate zonele turistice ale României, litoralul românesc al Mării Negre, extins în cea mai mare parte pe terit. jud. Constanţa, cu plaje întinse şi nisip fin, orientate spre E şi cu timp îndelungat de expunere la Soare (10–12 ore pe zi, în sezonul estival), concentrează c. 60% din afluxul turistic internaţional al ţării şi c. 43% din capacitatea de cazare turistică a ţării. De-a lungul zonei litorale din E jud. Constanţa sunt situate cele 16 staţiuni balneoclimaterice (Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie Nord, Eforie Sud, Costineşti, Techirghiol, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai, Vama Veche), cu numeroase hoteluri moderne, vile, campinguri, moteluri, sate de vacanţă etc., putând să găzduiască peste 100 000 de turişti într-o serie (de 12 zile). În anul 2007, în arealul jud. Constanţa funcţionau 334 de hoteluri, 513 vile turistice, 47 campinguri, 13 tabere pentru elevi şi preşcolari, 44 de pensiuni turistice urbane şi 33 de pensiuni turistice rurale ş.a., cu o capacitate totală de cazare de 121 717 locuri (locul 2 pe ţară după jud. Braşov). Indicativ auto: CT.
Localităţile judeţului Constanţa
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
| I. Municipii | Localit. componente ale municipiilor |
| 1. CONSTANŢA (sec. 3 i.Hr.) (Tomis) | 1. Mamaia 2. Palazu Mare |
| 2. MANGALIA (sec. 6 i.Hr.) (Callatis) | 1. Cap Aurora 2. Jupiter 3. Neptun 4. Olimp 5. Saturn 6. Venus |
| 3. MEDGIDIA (1840) | 1. Remus Opreanu 2. Valea Dacilor |
| II. Oraşe | Localit. componente ale oraşelor | Satele care aparţin oraşelor |
| 1. CERNAVODĂ (1417) | ||
| 2. EFORIE | 1. Eforie Nord (1894) 2. Eforie Sud (1899) | |
| 3. HÂRŞOVA (sec. 10) | 1. Vadu Oii | |
| 4. MURFATLAR (1855) | 1. Siminoc | |
| 5. NĂVODARI (1412) | 1. Mamaia-Sat | |
| 6. NEGRU VODĂ (1715) | 1. Grăniceru | 1. Darabani 2. Vâlcelele |
| 7. OVIDIU (1650) | 1. Poiana | |
| 8. TECHIRGHIOL (1560) | 1. Sanatoriul Agigea 2. Staţiunea Zoologică Marină |
| III. Comune | Satele componente (primul sat este reşed. com.) |
| 1. ADAMCLISI | 1. Adamclisi 2. Abrud 3. Haţeg 4. Urluia 5. Zorile |
| 2. AGIGEA | 1. Agigea (f. 1870) 2. Lazu |
| 3. ALBEŞTI | 1. Albeşti (1856) 2. Arsa 3. Coroana 4. Cotu Văii 5. Vârtop |
| 4. ALIMAN | 1. Aliman 2. Dunăreni 3. Floriile 4. Vlahii |
| 5. AMZACEA | 1. Amzacea (1887) 2. Casicea 3. General Scărişoreanu |
| 6. 23 AUGUST | 1. 23 August 2. Dulceşti 3. Moşneni |
| 7. BĂNEASA | 1. Băneasa (1750) 2. Făurei (1800) 3. Negureni (1780) 4. Tudor Vladimirescu (1800) |
| 8. BĂRĂGANU | 1. Bărăganu (1877) 2. Lanurile (1915) |
| 9. CASTELU | 1. Castelu (1850) 2. Nisipari |
| 10. CERCHEZU | 1. Cerchezu 2. Căscioarele 3. Măgura 4. Viroaga |
| 11. CHIRNOGENI | 1. Chirnogeni (1573) 2. Credinţa 3. Plopeni |
| 12. CIOBANU | 1. Ciobanu (1828) 2. Mioriţa |
| 13. CIOCÂRLIA | 1. Ciocârlia 2. Ciocârlia de Sus |
| 14. COBADIN | 1. Cobadin (secolul 17) 2. Conacu 3. Curcani 4. Negreşti 5. Viişoara |
| 15. COGEALAC | 1. Cogealac (f. 1873) 2. Gura Dobrogei 3. Râmnicu de Jos 4. Râmnicu de Sus 5. Tariverde (1837) |
| 16. COMANA | 1. Comana 2. Pelinu 3. Tătaru |
| 17. CORBU | 1. Corbu 2. Luminiţa 3. Vadu |
| 18. COSTINEŞTI | 1. Costineşti (f. 1897) 2. Schitu |
| 19. CRUCEA | 1. Crucea 2. Băltăgeşti 3. Crişan 4. Gălbiori 5. Stupina 6. Şiriu |
| 20. CUMPĂNA | 1. Cumpăna 2. Straja |
| 21. CUZA VODĂ | 1. Cuza Vodă(1816) |
| 22. DELENI | 1. Deleni 2. Petroşani 3. Pietreni 4. Şipotele |
| 23. DOBROMIR | 1. Dobromir 2. Cetatea 3. Dobromiru din Deal 4. Lespezi 5. Pădureni 6. Văleni |
| 24. DUMBRĂVENI | 1. Dumbrăveni 2. Furnica |
| 25. FÂNTÂNELE | 1. Fântânele |
| 26. GÂRLICIU | 1. Gârliciu (1843) |
| 27. GHINDĂREŞTI | 1. Ghindăreşti (1837) |
| 28. GRĂDINA | 1. Grădina 2. Casian 3. Cheia |
| 29. HORIA | 1. Horia 2. Cloşca 3. Tichileşti |
| 30. INDEPENDENŢA | 1. Independenţa 2. Fântana Mare 3. Movila Verde 4. Olteni 5. Tufani |
| 31. ION CORVIN | 1. Ion Corvin 2. Brebeni 3. Crângu 4. Rariştea 5. Viile |
| 32. ISTRIA | 1. Istria 2. Nuntaşi |
| 33. LIMANU | 1. Limanu (f. 1863) 2. Hagieni 3. 2 Mai 4. Vama Veche |
| 34. LIPNIŢA | 1. Lipniţa 2. Canlia 3. Carvăn 4. Coslugea 5. Cuiugiuc 6. Goruni 7. Izvoarele |
| 35. LUMINA | 1. Lumina (1650) 2. Oituz 3. Sibioara |
| 36. MERENI | 1. Mereni 2. Ciobăniţa 3. Miriştea 4. Osmancea |
| 37. MIHAIL KOGĂLNICEANU | 1. Mihail Kogălniceanu 2. Palazu Mic 3. Piatra |
| 38. MIHAI VITEAZU | 1. Mihai Viteazu 2. Sinoie |
| 39. MIRCEA VODĂ | 1. Mircea Vodă 2. Gherghina 3. Satu Nou 4. Ţibrinu |
| 40. NICOLAE BĂLCESCU | 1. Nicolae Bălcescu (f. 1912) 2. Dorobanţu |
| 41. OLTINA | 1. Oltina 2. Răzoarele 3. Satu Nou 4. Strunga |
| 42. OSTROV | 1. Ostrov 2. Almălău 3. Bugeac 4. Esechioi 5. Galiţa 6. Gârliţa |
| 43. PANTELIMON | 1. Pantelimon 2. Călugăreni 3. Nistoreşti 4. Pantelimon de Jos 5. Runcu |
| 44. PECINEAGA | 1. Pecineaga 2. Vânători |
| 45. PEŞTERA | 1. Peştera 2. Ivrinezu Mare 3. Ivrinezu Mic 4. Izvoru Mare 5. Veteranu |
| 46. POARTA ALBĂ | 1. Poarta Albă 2. Nazarcea |
| 47. RASOVA | 1. Rasova 2. Cochirleni |
| 48. SALIGNY | 1. Saligny 2. Făclia 3. Ştefan cel Mare |
| 49. SARAIU | 1. Saraiu (1877) 2. Dulgheru 3. Stejaru |
| 50. SĂCELE | 1. Săcele 2. Traian |
| 51. SEIMENI | 1. Seimeni (1600) 2. Dunărea 3. Seimenii Mici |
| 52. SILIŞTEA | 1. Siliştea 2. Ţepeş Vodă |
| 53. TÂRGUŞOR | 1. Târguşor 2. Mireasa |
| 54. TOPALU | 1. Topalu (1499) 2. Capidava |
| 55. TOPRAISAR | 1. Topraisar 2. Biruinţa 3. Moviliţa 4. Potârnichea |
| 56. TORTOMAN | 1. Tortoman (1642) 2. Dropia |
| 57. TUZLA | 1. Tuzla |
| 58. VALU LUI TRAIAN | 1. Valu lui Traian |
| 59. VULTURU ———————– | 1. Vulturu* (1854) |