Satu Mare

Date generale

Judeţul Satu Mare se află în extremitatea de Nord Vest a României, în regiunea de Nord Vest a Transilvaniei, în bazinul inferior al râului Someş, în zona de contact a Câmpiei de Vest cu Carpaţii Orientali şi cu Podişul Someşan, între 47°23′ şi 48°06′ latitudine nordică şi între 22°18′ şi 23°37′ longitudine estică, la graniţa cu Ungaria (în Nord Vest) şi cu Ucraina (în Nord), limitat de judeţele Maramureş (Est şi Nord Est), Sălaj (Sud şi Sud Est) şi Bihor (Sud Vest). Suprafaţa: 4 418 km2 (1,85% din supr. ţării).  Populaţia  (1 ian. 2019): 387 317 loc. (1,75% din populaţia ţării), din care 189 324 de sex masc. (48,88%) şi 197 993 loc. de sex fem. (51,12%). Populaţia urbană: 184 887 loc. (47,74%); rurală: 202 430 loc. (52,26%). Densitatea: 87,7 loc./km2.  Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 54,6% români, 32,7% maghiari, 5% rromi, 1,4% germani, 0,4% ucraineni, apoi slovaci, italieni, evrei, cehi, ruşi-lipoveni ş.a. Reşedinţa: municipiul Satu Mare. Oraşe: Ardud, Carei (municipiu), Livada, Negreşti-Oaş, Tăşnad. Comune: 59. Sate: 220 (din care 9 aparţin oraşelor). Localit. componente ale oraşelor şi municipiilor: 8.

Relieful

Relief variat, reprezentat prin munţi, dealuri şi câmpii, dispus sub forma unui amfiteatru care coboară în trepte de la E–NE către V–SV. Forma dominantă de relief este cea de câmpie (Câmpia Someşului), cu alt. de 100–200 m, care ocupă c. 2/3 din supr. judeţului (partea central-vestică), fiind uşor fragmentată de râuri (în mare parte îndiguite) şi acoperită pe alocuri cu dune de nisip (în special în Câmpia Carei). Relieful câmpiilor se caracterizează prin interfluvii largi, cu forme netede sau uşor ondulate, în cadrul cărora sedimentările aluvionare sau eoliene au determinat formarea unei diversităţi de soluri (brune cernoziomice, brune de pădure, aluviale, brune aluviale ş.a.), propice culturilor agricole. Marginea de NE a jud. Satu Mare este străjuită de M-ţii Oaş şi Gutâi, care închid între ei Depr. Oaş, iar în partea de SE şi S se extinde Culmea Codrului şi o zonă de dealuri piemontane (Dealurile Toglaciului).

Clima

Clima este temperat-continentală moderată, cu veri călduroase şi ierni ceva mai blânde decât în restul ţării. Temp. medie anuală variază între 5,5°C pe culmile muntoase Oaş-Gutâi, 8°C la poalele acestora şi 9,7°C în câmpie (la Satu Mare). Temp. max. absolută (39,5°C) a fost înregistrată la Carei (10 aug. 1952), iar minima abolută (–30,6°C) tot la Carei (ian. 1929). Precipitaţiile, repartizate neuniform, ca urmare a deosebirilor altitudinale ale reliefului, oscilează între 584 mm anual în zona de câmpie (la Satu Mare), 765 mm în cea de deal (la Oraşu Nou) şi peste 900 mm în ţinuturile montane. Vânturile predominante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre SE (10,6%) şi SV (10,1%), urmate de cele dinspre N (7,5%) şi NV (6,8%). Vitezele medii anuale ale vânturilor variază între 1,6 şi 3,1 m/s în câmpie şi între 2,0 şi 5,0 m/s pe culmile muntoase.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică de pe terit. jud. Satu Mare este reprezentată prin cinci cursuri mai importante, care străbat în diagonală judeţul (râurile Someş şi Crasna) sau care îşi au obârşia în arealul jud. Satu Mare (Tur, Ier şi Homorod). Someşul, cea mai mare arteră hidrografică a jud. Satu Mare, traversează pe direcţie E–V partea de N a acestuia, pe o distanţă de 70 km, având un curs liniştit (pe o pantă de 0,2–0,5‰) şi foarte meandrat, în mare parte îndiguit, iar râul Crasna străbate jumătatea de S a jud. Satu Mare, pe o lungime de 57 km, pe direcţie generală de curgere S–N, având cursul inf. îndiguit. Râul Tur udă partea de N a jud. Satu Mare, Homorod pe cea centrală, iar râul Ier pe cea de SV, colectând mai mulţi afl. Din cauza slabei înclinări a Câmpiei Someşului şi a unui pronunţat caracter divagant al reţelei hidrografice, în trecut se produceau frecvente inundaţii catastrofale în timpul viiturilor de primăvară, fapt ce a determinat ca în a doua jumătate a sec. 20 să se execute vaste şi complexe lucrări hidroameliorative (canale de desecare, diguri etc.), în special pe râurile Someş şi Crasna. Pe terit. jud. Satu Mare nu există lacuri naturale, în schimb sunt 16 lacuri antropice cu o supr. totală de 562 ha, între care cel mai mare este cel de pe râul Tur, din arealul com. Călineşti-Oaş (364 ha; 7,4 mil. mc). Apele subterane apar la supr. ca izvoare de ape minerale carbogazoase, clorurosodice (Bixad, Turţ), slab sulfuroase (Luna, Negreşti-Oaş, Vama, Ghenci), bicarbonatate (Tarna Mare, Valea Mariei, Noroieni, Micula) sau ca ape termale (Carei, Acâş, Satu Mare, Domăneşti, Moftin, Ady Endre).

Vegetaţia

Vegetaţia, în trecut bogată şi variată, a suferit modificări ca urmare a activităţilor umane (în special în zona de câmpie). Din punct de vedere geobotanic, partea vestică a jud. Satu Mare se încadrează în zona de silvostepă, corespunzător Câmpiei Careilor şi a Ierului, în cadrul căreia se remarcă suprafeţe complet despădurite, dar unde local se mai păstrează pajişti, în care predomină asociaţiile de păiuşuri (Festuca sulcata, Festuca pseudovina ş.a.), care alternează cu vegetaţia psamofilă. În cea mai mare parte a câmpiei s-au extins terenurile cultivate, aici întâlnindu-se şi câteva areale cu pâlcuri de pădure de stejar (Quercus robur) în asociaţie cu ulm, frasin, carpen ş.a. În zona dealurilor piemontane din S şi SE jud. Satu Mare se dezvoltă pădurile de cer (Quercus cerris), gorun (Quercus petraea), stejar pufos (Quercus pubescens) şi chiar gârniţă (Quercus frainetto), care alternează cu pajişti secundare de păiuş (Festuca sulcata, Festuca valesiaca). De remarcat faptul că în Culmea Codrului se află limita nordică de dezvoltare a cerului (Quercus cerris) în România. Versanţii M-ţilor Oaş şi Gutâi sunt acoperiţi cu păduri de fag (Fagus silvatica). Ca urmare a plantaţiilor masive s-au extins arboretele de castan comestibil. Pe crestele M-ţilor Gutâi, la peste 1 000 m alt. se dezvoltă tufişuri de afin (Vaccinium myrtillus). În Depr. Oaş, spre vf. Brada, se întâlneşte o zonă cu mlaştini oligotrofe în care vegetează unele specii de Sphagnum, precum şi un relict glaciar (Drosera rotundifolia), iar pe nisipurile din Câmpia Carei se dezvoltă o vegetaţie arenicolă în care domină păiuşul de nisip (Festuca vaginata).

Fauna

Fauna include specii de stepă, larg răspândite, şi în mai mică măsură specii de pădure. Speciile caracteristice stepei sunt rozătoarele (şoareci, iepuri, şobolani, popândăi, hârciogi, cârtiţe), insectele (greieri, lăcuste, cosaşi etc.), păsările (prepeliţe, ulii, grauri, dumbrăvence ş.a.), reptilele ş.a. În păduri trăiesc vulpi, urşi, mistreţi, cerbi lopătari (colonizaţi), fazani (colonizaţi) şi un număr mare de păsări. Pe terenurile cu exces de umiditate, acoperite cu bălţi sau mlaştini, s-a aclimatizat bizamul (Ondatra zibethica), specie colonizată în Ungaria şi care a migrat în jud. Satu Mare.

Resursele naturale

Zăcăminte de minereuri complexe (pirită, zinc, plumb, cupru, aur, argint), minereu de fier (limonit, siderit), în zona vulcanică a M-ţilor Oaş (Bixad, Turţ, Tarna Mare, Huta-Certeze, Racşa, Cămărzana, Bolda ş.a.), de lignit (Luna, Negreşti-Oaş, Târşolţ, Aliceni, Trip) şi minereu de cinabru (Cămărzana); expl. de andezit (Turţ), bentonit (Oraşu Nou), nisip cuarţos (Carei), balast, luturi coalinoase (Racşa, Oraşu Nou), pământuri colorate (Negreşti-Oaş, Călineşti-Oaş, Crucişor). De-a lungul liniilor de fractură tectonică şi în arealele situate la contactul eruptivului cu formaţiunile sedimentare apar numeroase izvoare cu ape minerale carbogazoase, cloruro-sodice, bicarbonatate, sulfatate, feruginoase, calcice, magneziene (Bixad, Vama/izvorul Maria/, Luna, Negreşti-Oaş, Certeze, Oraşu Nou, Tarna Mare, Turţ ş.a.) sau cu ape termale (Acâş, Moftin, Ady Endre ş.a.).

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire pe terit. jud. Satu Mare, datând din Paleoliticul superior, au fost scoase la iveală în arealele localit. Boineşti, Remetea Oaşului, Călineşti-Oaş, Bixad, Turulung ş.a. Epoca neolitică, reprezentată prin vestigii aparţinând culturilor Criş, Tisa şi Ciumeşti (numeroase fragmente de vase ceramice şi 20 de figurine din lut), se remarcă prin descoperirile de la Ciumeşti, Pişcolt, Homorodu de Sus, Homorodu de Mijloc ş.a., iar perioada de trecere la Epoca bronzului este marcată de mărturiile arheologice de la Pişcolt, Ciumeşti, Cehăluţ, Medieşu Aurit, Unimăt ş.a. Epoca bronzului a fost identificată în diverse puncte ale jud. Satu Mare (Ciumeşti, Pişcolt, Tiream, Foieni, Medieşu Aurit, Sanislău, Apa, Culciu Mare, Culciu Mic, Berea, Satu Mare, Căuaş, Vetiş, Domăneşti ş.a.), unde s-au găsit depozite de topoare, obiecte de podoabă şi alte piese din bronz. Din perioada geto-dacică au fost identificate necropolele (cu peste 60 de morminte) de la Sanislău, Dindeşti, Ghenci ş.a. (sec. 7– 6 î.Hr.), iar din cea de-a doua Epocă a fierului (La Tène) s-a descoperit, la Pişcolt, unul dintre cele mai mari cimitire din ţară, precum şi numeroase alte vestigii la Ciumeşti, Andrid, Medieşu Aurit, Căuaş, Berea, Lazuri ş.a. Existenţa populaţiei autohtone pe aceste meleaguri şi în sec. 1 î.Hr., care trăia în aşezări compacte, identificate în arealele localit. Lazuri, Carei, Tiream, Satu Mare, Lelei ş.a., este marcată de faptul că aceste zone au făcut parte din statul centralizat şi independent de sub conducerea lui Burebista. Cu toate că o mare parte a  Daciei a fost ocupată de romani la începutul sec. 2 d.Hr., terit. de astăzi al jud. Satu Mare a rămas în afara zonei de ocupaţie romană, populaţia de aici continuând să-şi desfăşoare activitatea nestingherit. Astfel, la Medieşu Aurit, Lazuri, Satu Mare (în locul numit „Pădurea Noroieni”) şi în alte părţi, au fost descoperite urmele unor aşezări ale dacilor liberi care se ocupau în special cu olăritul (aici s-au găsit 13 cuptoare pentru ars ceramica). Tezaurele monetare (care conţineau denari imperiali romani) găsite la Satu Mare, Ghirişa ş.a. dovedesc legăturile permanente ale locuitorilor din aceste zone cu cei ai Daciei ocupate de romani. Nenumăratele descoperiri arheologice (Lazuri, Ciumeşti, Berea, Ardud, Dindeşti, Turulung, Satu Mare, Căuaş, Culciu Mare ş.a.) atestă continuitatea populaţiei autohtone pe aceste meleaguri în sec. 4–9, care trăia organizată în obşti săteşti. Spre sf. mileniului întâi, o dată cu apariţia formaţiunilor prestatale româneşti, acest ţinut, împreună cu cetatea Sătmar, făcea parte din voievodatul lui Menumorut, care a opus o dârză rezistenţă în faţa expansiunii maghiare în sec. 10. Cu timpul, organizarea voievodală a fost desfiinţată şi înlocuită cu una nouă, pe comitate, districte şi cercuri, care s-a păstrat de-a lungul Evului Mediu. Formele autohtone de organizare şi instituţionalizare social-politică apar menţionate documentar ca villae olachalis sau possesio olachalis (sate româneşti), districtus (districte), silva (pădure) sau terra olachalis („ţări româneşti”) în fruntea cărora se aflau cneji şi voievozi. Numeroase localit. existente de mai multe secole încep să fie menţionate documentar în sec. 11-12 (ex. Tăşnad, 1021, Satu Mare sec. 12, Noroieni 1181) şi frecvent în sec. 13 (Orbău 1213, Cig 1215, Apa 1215, Ardud 1215, Bercu 1216, Beltiug 1216, Nisipeni 1261, Lazuri 1261, Livada 1270 etc.), iar o serie de districte sunt atestate în sec. 13 (Ardud 1231, Oaş sec. 13, Medieş sec. 13 ş.a.). În 1342 a izbucnit o puternică mişcare a ţăranilor, condusă de voievodul Bogdan, pentru apărarea autonomiei obştilor săteşti, iar în 1380, iobagii români şi maghiari din 20 de sate s-au răsculat împotriva nobilimii, răzvrătirile ţăranilor continuând şi în sec. 15–16 (ex. 1437, 1514, 1569 ş.a.). În sec. 16 apare menţionat documentar comitatul Sătmarului, care cuprindea un teritoriu extins între Ţara  Lăpuşului (la E) şi Valea lui Mihai (la V), în care se aflau nouă cetăţi, 12 târguri şi 340 de sate. În sec. 18, lupta pentru libertate şi dreptate socială s-a manifestat prin răscoala antihabsburgică din anii 1703–1711 şi răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan din 1784–1785, care a cuprins şi o serie de sate sătmărene (Ardud, Sâi, Socond, Beltiug ş.a.). În anul revoluţionar 1848, în mai multe localităţi din jud. Satu Mare(Sanislău, Medieşu Aurit, Domăneşti ş.a.) au avut loc mişcări de revendicare a unor drepturi sociale şi naţionale. În 1867, Principatul Transilvaniei (inclusiv terit. actual al jud. Satu Mare) a fost încorporat forţat în regatul ungar, situaţia românilor şi a celorlalte minorităţi înrăutăţindu-se în mod evident. Un moment important în lupta pentru drepturi naţionale îl constituie Memorandumul din 1892 – acţiune la care au participat reprezentanţi de frunte ai ţinuturilor sătmărene, printre care Vasile Lucaciu şi Alexa Berinde. După Primul Război Mondial, în condiţiile destrămării Imperiului Habsburgic, populaţia românească majoritară şi-a intensificat lupta de eliberare naţională (aşa cum au făcut-o şi locuitorii localit. Hodod, Chilioara, Boghiş, Carei, Satu Mare, Bixad, Livada, Apa ş.a.), concretizată prin actul unirii de la 1 decembrie 1918. Perioada interbelică a marcat un progres evident în domeniile vieţii economice şi social-culturale ale jud. Satu Mare Prin Dictatul fascist de la Viena din 30 aug. 1940, partea de NV a Transilvaniei, inclusiv jud. Satu Mare, a fost cedată Ungariei horthyste. Teritoriul a fost eliberat ca urmare a operaţiunilor militare româneşti din oct. 1944. Revenind la evoluţia teritorială a jud. Satu Mare, se remarcă unele oscilaţii ale cadrului său. Astfel, la reforma ad-tivă din 1876, supr. jud. Satu Mare era de c. 6 500 km2, în 1918 avea 4 902 km2 (cuprindea 4 oraşe – Satu Mare, Careii Mari, Baia Mare, Baia Sprie – şi 221 comune), iar în 1938 era de 4 242 km2 (8 plăşi, 3 oraşe şi 212 sate). Prin Legea nr. 5 din 8 sept. 1950 au fost desfiinţate judeţele şi plăşile, în locul lor apărând regiunile şi raioanele. Astfel, fostele judeţe Satu Mare şi Maramureş, precum şi porţiuni din judeţele Sălaj şi Someş au fost contopite într-o unitate ad-tivă mare, cunoscută sub numele de regiunea Baia Mare. Cu unele mici fluctuaţii, aceasta a funcţonat sub această formă până în 1960, când a devenit regiunea Maramureş  (10 500 km2), cu 8 raioane, 7 oraşe şi câteva sute de sate, iar la 17 febr. 1968 a fost reînfiinţat jud. Satu Mare, care a evoluat în limitele actuale.

Economia

Economia, adaptată treptat, după dec. 1989, la economia de piaţă, concurenţială, are un profil industrial-agrar, cu o gamă largă de activităţi desfăşurate de numeroasele regii autonome, societăţi comerciale cu capital de stat sau privat, întreprinzători particulari etc.

Industria

Industria are un rol important în profilul economic al jud. Satu Mare, structura ei pe ramuri fiind influenţată de posibilităţile de aprovizionare cu materii prime, precum şi de nevoile economiei naţionale. În structura pe ramuri de activitate a jud. Satu Mare, ponderea cea mai mare o are ind. constr. de maşini, urmată de ind. textilă şi a conf., alim., pielăriei şi încălţămintei, de prelucr. a lemnului ş.a. Obiectivele industriale ale jud. Satu Mare, concentrate în localit. Satu Mare, Carei, Negreşti-Oaş, Tăşnad, Ardud, Berveni, Livada, Turţ, Poiana Codrului ş.a., produc o gamă variată de bunuri printre care: utilaj minier, utilaje grele, chimice, metalurgice şi pentru ind. mat. de constr. (betoniere), vagoane de marfă şi de călători, vagoane şi locomotive pentru mină, maşini de extracţie şi de încărcat minereu, maşini de ridicat şi transportat, excavatoare gigant pentru expl. lignitului la suprafaţă, trolii, conveiere, motoare electrice, cuptoare şi uscătoare rotative pentru fabricile de celuloză şi hârtie, piese auto, piese turnate din fontă, maşini de gătit, sobe de încălzit cu combustibili solizi şi lichizi, lacuri şi vopsele, conf., tricotaje, pânzeturi, dantele, articole de pasmanterie, fire de bumbac, in şi cânepă, mobilă, ambalaje, încălţăminte, cărămidă, ţiglă, prefabricate din beton, obiecte din sticlă pentru uz casnic şi medical, produse alim. (preparate din carne şi lapte, dulciuri, băuturi alcoolice, panificaţie etc.). O oarecare contribuţie o au şi meşteşugurile tradiţionale, reprezentate prin olărit (Vama), prelucr. artistică a lemnului (Huta Certeze, Cămărzana, Racşa, Vama ş.a.), ţesăturile şi cusăturile populare ş.a.

Agricultura

Agricultura, variată ca structură şi cu un procent ridicat de privatizare, dispune de un fond funciar apreciabil. La sf. anului 2007, supr. agricolă a jud. Satu Mare era de 317 451 ha (312 514 ha, respectiv 98,4% aparţinea sectorului privat), din care 221 708 ha terenuri arabile, 55 740 ha păşuni, 29 689 ha fâneţe naturale, 7 159 ha livezi şi pepiniere pomicole, 3 425 ha vii şi pepiniere viticole. Din supr. totală a jud. Satu Mare (441 785 ha) 80 892 ha sunt acoperite cu păduri, 9 594 ha cu ape şi bălţi şi 33 848 ha alte categorii. În anul 2007, terenurile arabile erau cultivate cu porumb (77 465 ha), grâu şi secară (38 513 ha), plante oleaginoase (32 326 ha), floarea-soarelui (27 507 ha), plante furajere (25 985 ha), ovăz (13 746 ha, locul 1 pe ţară), orz şi orzoaică, sfeclă de zahăr, cartofi, legume etc. În cadrul producţiei globale agricole (din care 97,6% este realizată în sectorul privat), ponderea cea mai mare revine producţiei vegetale (68,2%), iar restul (31,8%) celei animale. Pomicultura, practicată în mod deosebit pe terenurile în pantă din zonele dealurilor piemontane, şi în cadrul căreia predomină merii, prunii, perii, cireşii şi vişinii ş.a., formează bazine pomicole compacte în arealele localit. Ardud, Cehal, Beltiug, Homorod, Certeze, Remetea, Vama ş.a. Din producţia totală de fructe a anului 2007 (37 589 tone), cea mai mare cantitate reveneau merelor (15 306 tone), apoi prunelor (7 660 tone), cireşelor şi vişinelor, perelor ş.a. În anul 2007, jud. Satu Mare deţinea locul 1 pe ţară la producţia de căpşuni (9 065 tone, obţinută integral în sectorul privat). La începutul anului 2008, sectorul zootehnic cuprindea 63 916 capete bovine, 153 391 capete porcine, 113 172 capete ovine, 14 832 capete cabaline; avicultură (1 442 029 capete păsări); apicultură (14 156 familii de albine). Peste 99% din efectivele de animale sunt crescute în sectorul privat.

Căile de comunicaţie

La sf. anului 2007, reţeaua liniilor de c.f. de pe terit. jud. Satu Mare însuma 218 km, cu o densitate de 49,3 km/1 000 km2 (superioară mediei pe ţară, care este de 45,2 km/1 000 km2) şi cu două importante noduri de c.f. (Satu Mare şi Carei) din care pornesc ramificaţii către judeţele învecinate şi spre toată ţara, precum şi spre Ungaria şi Ucraina (Satu Mare se află pe magistrala feroviară Bucureşti–Braşov–Baia Mare–Satu Mare– Halmeu–Ucraina). Reţeaua feroviară sătmăreană nu a fost electrificată până în prezent, tracţiunea efectuându-se cu locomotive Diesel. În acelaşi an, lungimea drumurilor publice era de 1 632 km (din care 801 km drumuri modernizate), cu o densitate de 36,9 km/100 km2 (superioară mediei pe ţară, care este 33,9 km/100 km2), cu două noduri rutiere importante (Satu Mare şi Carei) şi mai multe noduri secundare (Oraşu Nou, Livada, Tăşnad ş.a.). Transporturile aeriene de mărfuri şi călători se efectuează prin intermediul aeroportului internaţional aflat la 20 km de municipiul Satu Mare, în oraşul Ardud.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, reţeaua unităţilor de învăţământ de pe terit. jud. Satu Mare cuprindea 25 de grădiniţe de copii, cu 13 457 copii înscrişi şi 824 de educatoare, 92 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 32 846 elevi şi 2 628 cadre didactice, 26 licee, cu 13 480 elevi şi 1 099 profesori, o şcoală profesională, cu 4 995 elevi şi 89 profesori ş.a. Activitatea de promovare şi difuzare a culturii, ştiinţei, artei etc. o desfăşoară Teatrul de Nord (f. 1870) şi filarmonica de stat „Dinu Lipatti” din Satu Mare (f. 1947), filiala Uniunii Artiştilor Plastici, cele cinci muzee, cinci case de cultură, 137 cămine culturale, un cinematograf, 229 biblioteci, cu 2 373 000 vol. etc. În anul 2007, activitatea sportivă se desfăşura în cadrul celor 65 de secţii sportive în care erau cuprinşi 1 854 sportivi legitimaţi, 75 antrenori şi 53 arbitri.

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, serviciile de sănătate erau deservite de cinci spitale, cu 9 065 paturi (un pat de spital la 194 locuitori), patru dispensare medicale, 116 farmacii şi puncte farmaceutice. În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 530 medici (un medic la 691 locuitori), 162 medici stomatologi (un medic stomatolog la 2 260 locuitori), 191 farmacişti şi 1 941 cadre medicale cu pregătire medie.

Turismul

Cu toate că elementele spectaculoase de piesaj ale terit. sătmărean contribuie în mai mică măsură la patrimoniul turistic (c. 2/3 din supr. jud. Satu Mare aparţine unităţilor de câmpie), acesta dispune de numeroase şi valoroase obiective istorice, etno-folclorice, arhitecturale, balenoclimaterice ş.a., care completează, prin originalitatea lor, farmecul puţinelor peisaje montane sau deluroase din cuprinsul său. Una dintre cele mai  cunoscute şi atractive zone de interes turistic este aceea a Ţării Oaşului, în care peisajul montan (M-ţii Oaş şi Gutâi), cu vârfuri ascuţite, abrupturi, forme de relief rezidual (între care „Sfinxul Oaşului” de pe versantul de V al vf. Pietroasa de 1 200 m alt.) ş.a., înconjură şi străjuieşte vasta arie depresionară cu piemonturi şi şesuri extinse, în care apar numeroase izv. cu ape minerale, cunoscute local sub numele de „borcuturi” (Bixad, Băile Puturoasa, Băile Valea Mariei ş.a.). Dar farmecul acestui adevărat „muzeu etnografic” în aer liber, numit Ţara Oaşului, îl constituie originalitatea şi unicitatea portului popular, în special cel bărbătesc (cămăşile şi pantalonii largi de vară, sau cioarecii strâmţi şi gubele miţoase negre sau albe purtate iarna, pălăriile din postav negru sau din paie, cu borurile mici şi lăsate în jos, numite local „clopuri”, precum şi nelipsita „straiţă”), a cântecului (renumitele „ţipurituri”) şi dansului oşenesc („tropotita”), a datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti (sâmbra oilor, nunţile etc.), a arhitecturii populare laice şi religioase, a îndeletnicirilor tradiţionale meşteşugăreşti (olărit, ţesături şi cusături etc.). Subzona Codru reprezintă o altă reg. turistică de mare interes, care se impune prin peisaje deluroase fermecătoare, acoperite cu păduri, prin porţile monumentale sculptate, prin port popular, obiceiuri etc. Obiectivele turistice din Satu Mare, Carei, Negreşti-Oaş, Tăşnad, ruinele cetăţii de la Ardud, castelul medieval şi biserica gotică din Medieşu Aurit, bisericile din Ardud, Halmeu, Bixad, Apa, Acâş, Ciumeşti, Bogdand, Micula, Soconzel ş.a., muzeul etnografic din Valea Vinului, rezervaţia naturală cu cerbi lopătari şi fazani din pădurea Foieni de lângă Micula, stejarii seculari de la Bixad, pădurea de castani comestibili de la Huta Certeze, parcul dendrologic din Carei şi multe altele constituie elemente de atracţie turistică în perimetrul jud. Satu Mare. La sf. anului 2007, reţeaua unităţilor de cazare turistică din jud Satu Mare cuprindea zece hoteluri şi moteluri, cinci cabane turistice, un camping, 34 de vile, cinci tabere pentru elevi, trei pensiuni turistice urbane, cinci pensiuni turistice rurale ş.a. cu o capacitate totală de cazare de 2 415 locuri. Indicativ auto: S.M.

Localităţile judeţului Satu Mare

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. MunicipiiLocalit. componente ale municipiilor
1. CAREI (1320)1. Ianculeşti (1954)
2. SATU MARE (sec.12)1. Sătmărel (1215)
II. OraşeLocalit. componente ale oraşelorSatele care aparţin oraşelor
1. ARDUD (1215)1. Mădăras (1366)1. Ardud-Vii (1913)
2. Baba Novac (1932)
3. Gerăuşa (1424)
4. Sărătura (1411)
2. LIVADA (1270) 1. Adrian (1262)
2. Dumbrava (1913)
3. Livada Mică (1331)		 
3. NEGREŞTI-OAŞ
(1270)		1. Luna
2. Tur (1478)		 
4. TĂŞNAD (1021) 1. Blaja (1454)
2. Cig (1215)
3. Raţiu (1954)
4. Sărăuad (1279)
5. Valea Morii (1760–1762)
  
III. ComuneSatele componente
(primul sat este reşed. com.)
1. ACÂŞ1. Acâş (1342)
2. Ganaş (1956)
3. Mihăieni (1380)
4. Unimăt (1383)
2. AGRIŞ1. Agriş (1216)
2. Ciuperceni (1913)
3. ANDRID1. Andrid (1332)
2. Dindeşti (1323)
3. Irina (1219)
4. APA1. Apa (1215)
2. Lunca Apei (1956)
3. Someşeni (1249)
5. BĂTARCI1. Bătarci (1378)
2. Comlăuşa (1378)
3. Şirlău (1913)
4. Tămăşeni (1325)
6. BÂRSĂU1. Bârsău de Sus (1470)
2. Bârsău de Jos (1470)
7. BELTIUG1. Beltiug (1216)
2. Bolda (1648) 3
3. Ghirişa (1367)
4. Giungi (1215)
5. Răteşti  (1423)
6. Şandra (1387)
8. BERVENI1. Berveni (1216)
2. Lucăceni (1954)
9. BIXAD1. Bixad (1478)
2. Boineşti (1490)
3. Trip (1493)
10. BOGDAND1. Bogdand (1383)
2. Babţa (1383)
3. Corund (1423)
4. Ser (1349)
11. BOTIZ1. Botiz (1364)
12. CĂLINEŞTI-OAŞ1. Călineşti-Oaş (1490)
2. Coca (1956)
3. Lechinţa (1490)
4. Păşunea Mare (1956)
13. CĂMĂRZANA1. Cămărzana (1387)
14. CĂMIN 1. Cămin  (1335)
15. CĂPLENI1. Căpleni (1300)
16. CĂUAŞ1. Căuaş (1215)
2. Ady Endre (1320, Meţenţ)
3. Ghenci (1418)
4. Ghileşti (1954)
5. Hotoan (1213)
6. Răduleşti (1954)
17. CEHAL1. Cehăluţ (1341)
2. Cehal (1330)
3. Orbău (1213)
18. CERTEZE1. Certeze (1490)
2. Huta-Certeze (1909)
3. Moişeni (1828)
19. CIUMEŞTI1. Ciumeşti (1298)
2. Berea (1204)
3. Viişoara (1400, cu numele Ponyvásag)
20. CRAIDOROLŢ1. Craidorolţ (1217)
2. Crişeni (1954)
3. Eriu-Sâncrai (1334)
4. Satu Mic (1380)
5. Ţeghea (1279)
21. CRUCIŞOR1. Crucişor (1231)
2. Iegherişte (1272)
3. Poiana Codrului (1648)
22. CULCIU1. Culciu Mare (1279)
2. Apateu (1367)
3. Cărăşeu (1300)
4. Corod (1344)
5. Culciu Mic (1312)  
6. Lipău (1409)
23. DOBA1. Doba (1323)
2. Boghiş (1322–1328)
3. Dacia (1954)
4. Paulian (1954)
5. Traian (1954)
24. DOROLŢ1. Dorolţ (1245)
2. Atea (1314)
3. Dara (1312)
4. Petea (1215)  
25. FOIENI1. Foieni (1410–1518)
26. GHERŢA MICĂ1. Gherţa Mică (1393)
27. HALMEU1. Halmeu (1217)
2. Băbeşti (1261)
3. Dobolţ (1323)
4. Halmeu-Vii (1913)
5. Mesteacăn (1954)
28. HODOD1. Hodod (1334)
2. Giurtelecu Hododului (1378)  
3. Lelei (1330)
4. Nadişu Hododului (1220)
29. HOMOROADE1. Homorodu de Mijloc (1394)
2. Chilia (1370)
3. Homorodu de Jos (1273)
4. Homodoru de Sus (1273)
5. Necopoi (1828)
6. Solduba (1475)
30. LAZURI1. Lazuri (1261)
2. Bercu (1216)
3. Nisipeni (1261)
4. Noroieni (1181)
5. Peleş (1334)
6. Pelişor (1450)
31. MEDIEŞU AURIT1. Medieşu Aurit (1271)
2. Băbăşeşti (1512)
3. Iojib (1490)
4. Medieş-Râturi (1956)
5. Medieş-Vii (1956)
6. Potău (1215)
7. Româneşti (1339)
32. MICULA1. Micula (1216)
2. Bercu Nou (1954)
3. Micula Nouă (1954)
33. MOFTIN1. Moftinu Mic (1828)
2. Domăneşti (1280)
3. Ghilvaci (1317)
4. Ghirolt (1241)
5. Istrău (1454)
6. Moftinu Mare (1330)
7. Sânmiclăuş (1265)
34. ODOREU1. Odoreu (1169)
2. Berindan (1330)
3. Cucu (1268)
4. Eteni (1913)
5. Mărtineşti (1213)
6. Vânătoreşti (1954)
35. ORAŞU NOU1. Oraşu Nou  (1270)
2. Oraşu Nou-Vii (1954)
3. Prilog (1270)
4. Prilog-Vii (1954)
5. Remetea Oaşului (1335)
36. PĂULEŞTI1. Păuleşti (1379)
2. Amaţi (1332)
3. Ambud (1373)
4. Hrip (1370)
5. Petin (1316)
6. Ruşeni (1411)
37. PETREŞTI1. Petreşti (1316)
2. Dindeştiu Mic (1913)
38. PIR1. Pir (1205)
2. Piru Nou (1900)
3. Sărvăzel (1329)
39. PIŞCOLT1. Pişcolt (1329)
2. Resighea (1215)
3. Scărişoara Nouă (1920)  
40. POMI1. Pomi (1407)
2. Aciua (1394)
3. Bicău (1394)
4. Borleşti (1585)
41. PORUMBEŞTI1. Porumbeşti (1274)
2. Cidreag (1319)
42. RACŞA1. Racşa (1493)
2. Racşa-Vii (1956)
43. SANISLĂU1. Sanislău (1306)
2. Horea (1930)
3. Marna Nouă (1954)
44. SANTĂU1. Santău (1213)
2. Chereuşa (1215)
3. Sudurău (1215)
45. SĂCĂŞENI1. Săcăşeni (1240)
3. Chegea (1279)
46. SĂUCA1. Săuca (1220)
2. Becheni (1334)
3. Cean (1244)
4. Chisău (1475)
5. Silvaş (1234)
47. SOCOND1. Socond (1424)
2. Cuţa (1424)
3. Hodişa (1271)
4. Soconzel (1424)
5. Stâna (1648)
48. SUPUR1. Supuru de Jos (1215)
2. Dobra (1214)  
3. Giorocuta (1423)
4. Hurezu  are (1424)
5. Racova (1393)
6. Sechereşa
7. Supuru de Sus (1215)
49. TARNA MARE1. Tarna Mare (1430)
2. Bocicău (1572)
3. Valea Seacă (1378)
4. Văgaş (1909)
50. TÂRŞOLŢ1. Târşolţ (1482)
2. Aliceni (1913)
51. TEREBEŞTI1. Terebeşti  (1215)  
2. Aliza (1913)
3. Gelu (1913)
4. Pişcari (1326)
52. TIREAM1. Tiream (1215)
2. Portiţa (1270)
3. Vezendiu (1262)
53. TURŢ1. Turţ (1378)
2. Gherţa Mare (1351)
3. Turţ-Băi (1954)
54. TURULUNG1. Turulung (1216)
2. Drăguşeni (1954)
3. Turulung-Vii (1913)
55. URZICENI1. Urziceni (1221)
2. Urziceni-Pădure (1913)
56. VALEA VINULUI1. Valea Vinului (1399)
2. Măriuş (1424)
3. Roşiori (1409)
4. Sâi (1424)
57. VAMA1. Vama (1270)
58. VETIŞ1. Vetiş (1238)
2. Decebal (1954)
3. Oar (1312)
59. VIILE SATU MARE1. Viile Satu Mare (1909)
2. Cioncheşti (1913)
3. Medişa (1273)
4. Tătăreşti (1411)
5. Tireac (1954)