Hunedoara

Date generale

Judeţul Hunedoara se află în partea central-vestică a României, pe cursul inf. al râului Mureş, în zona de contact a Carpaţilor Meridionali cu Carpaţii Occidentali, la intersecţia paralelei de 46° latitudine nordică cu meridianul de 23° longitudine estică, între jud. Alba (la N şi E), Vâlcea (SE), Gorj (S), Caraş-Severin (SV), Timiş (V) şi Arad (NV). Supr.: 7 063 km2 (2,96% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 457 546 loc. (2,06% din populaţia ţării), din care 223 208 loc. de sex masc. (48,78%) şi 234 338 loc. de sex fem. (51,22%). Populaţia urbană: 355 730 loc. (77,75%); rurală: 101 816 loc. (22,25%). Densitatea: 64,8 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 87,9% români, 3,8% maghiari, 1,8% rromi, 0,2% germani, apoi ucraineni, slovaci, greci, evrei, cehi, sârbi, italieni, chinezi ş.a.). Reşed.: municipiul Deva. Oraşe: Aninoasa, Brad (municipiu), Călan, Geoagiu, Haţeg, Hunedoara (municipiu), Lupeni (municipiu), Orăştie (municipiu), Petrila, Petroşani (municipiu), Simeria, Uricani, Vulcan (municipiu). Comune: 55. Sate: 446 (din care 31 de sate aparţin oraşelor şi municipiilor). Localit. componente ale oraşelor şi municipiilor: 26.

Relieful

Relieful este predominant muntos (68% din supr. jud. Hunedoara), reprezentat prin unităţi aparţinând Carpaţilor Meridionali, care depăşesc frecvent 2 000 m alt. (M-ţii Şureanu, cu vf. Şureanu de 2 059 m, Parâng, cu vf. Parângu Mare de 2 519 m alt. aflat la limita cu jud. Gorj, fiind punctul cel mai înalt al jud. Hunedoara, Vâlcan, Retezat, cu vf. său cel mai înalt – Peleaga de 2 509 m alt., M-ţii Godeanu şi M-ţii Ţarcu) şi Carpaţilor Occidentali (M-ţii Poiana Ruscăi, Metaliferi şi Bihor), ale  căror înălţimi depăşesc arareori 1 400 m (vf. Găina din M-ţii Bihor atinge 1 486 m alt.). Toate aceste masive muntoase înconjură jud. Hunedoara pe toate laturile lui ca zidurile unei puternice cetăţi. Caracteristica masivelor muntoase din grupa Carpaţilor Meridionali o constituie prezenţa numeroaselor urme ale glaciaţiei cuaternare şi a celor trei suprafeţe de eroziune (de denudare), bine individualizate şi etajate la diferite altitudini absolute: suprafaţa Borăscu (numită astfel de către Emmanuel de Martonne după vf. Borăscu – 2 158 m alt. din masivul Godeanu), aflată la 1 800–2 000 m alt., se prezintă sub forma unei suprafeţe reduse ca extindere, dar cu o netezime evidentă; suprafaţa Râu Şes (numită astfel de către Emmanuel de Martonne după râul cu acelaşi nume din M-ţii Godeanu) se menţine la 1 400–1 600 m alt.; suprafaţa Gornoviţa, redusă ca extindere, se prezintă ca o prispă situată la 800–1 300 m alt., tivind marginile masivelor montane. Unităţile montane aparţinând Carpaţilor Occidentali, cu înălţimi mai mici, sub 1 500 m alt., prezintă culmi domoale, nivelate, numeroase măguri vulcanice, fenomene carstice şi conţin bogate zăcăminte de minereuri auro-argentifere, cuprifere etc. În afara culoarului larg al văii Mureşului, care traversează jumătatea septentrională a jud. Hunedoara, formând un adevărat culoar depresionar, în interiorul jud. Hunedoara se individualizează numeroase depresiuni intramontane, de mărimi şi forme diferite, printre care: Haţeg-Pui, Petroşani, Hunedoara, Brad, Hălmagiu, Călan, Ormindea-Băiţa, Luncoiu ş.a.

Clima

Clima este temperat-continentală, cu unele diferenţieri marcate de etajarea formelor de relief – fiind mai umedă şi răcoroasă în zonele montane şi mai caldă şi mai puţin umedă în reg. depresionare. Iernile sunt, în general, moderate, iar verile răcoroase. Temp. medie anuală variază între 10°C pe valea Mureşului, la Deva, şi –2°C în M-ţii Parâng şi Retezat. Temp. max. absolută (39,7°C) s-a înregistrat la Deva (16 aug. 1952), iar minima absolută (-31,6°C) tot la Deva (24 ian. 1963). Precipitaţiile atmosferice sunt repartizate neuniform pe terit. jud. Hunedoara, cantitatea medie anuală oscilând între 530 mm în depresiuni şi 1 400 mm în zonele montane înalte. Vânturile dominante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre V (14–15%) şi dinspre N şi NV (12–14%), cu viteze medii anuale ce variază între 2 şi 4 m/s în depresiuni şi între 4 şi 6 m/s pe crestele înalte ale munţilor.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică de pe terit. jud. Hunedoara, a cărei densitate este cuprinsă între 0,5 şi 1,1 km/km2, aparţine, în cea mai mare parte, bazinului inf. al râului Mureş, care străbate transversal, de la E la V, jumătatea septentrională a jud. Hunedoara, pe o distanţă de 105 km. Pe această lungime, între localit. Aurel Vlaicu şi Zam (jud. Hunedoara), râul Mureş curge printr-un larg culoar tectonic, mărginit de M-ţii Şureanu şi Poiana Ruscăi (la S) şi de M-ţii Metaliferi (la N), în cadrul căruia, din cauza pantei reduse de curgere (0,3–0,5‰), formează nenumărate meandre. În acest sector, Mureşul colectează numeroşi afl., printre care: Geoagiu, Certej, Călan, Boz, Sârbi, Gurasada, Zam, Almaş ş.a. (pe dr.) şi Romos, Orăştie, Strei, Cerna, Dobra ş.a. (pe stg.). Partea nordică a jud. Hunedoara este drenată de cursul superior al Crişului Alb, iar extremitatea sud-estică de Jiu de Est şi Jiu de Vest, care se unesc în arealul localit. Iscroni, formând un curs unic cu numele de Jiu, care, după 4 km, părăseşte terit. jud. Hunedoara angajându-se într-un fermecător defileu, extins în cea mai mare parte pe terit. jud. Gorj. Lacurile naturale sunt în număr foarte mare (peste 100), majoritatea fiind de origine glaciară, cantonate în căldările glaciare din zonele înalte ale munţilor. Printre acestea se remarcă lacurile din M-ţii Retezat – Bucura (10,8 ha), cel mai mare lac alpin, ca suprafaţă, din România, Zănoaga (29 m ad.), cel mai adânc dintre toate lacurile glaciare, Tăul Custurii sau Custura Mare (situat la cea mai mare altitudine absolută din ţară, respectiv, 2 270 m), salba lacurilor Florica, Viorica, Lia, Ana aflate între 1 910 şi 2 070 m alt., apoi Tăul Negru, Gemenele, Slăveiu, Tăul Ştirbului ş.a. În M-ţii Godeanu se află lacurile Scărişoara, Gugu, Borăscu, Moraru, Godeanu, Scurtele, Şeselor ş.a., în M-ţii Parâng, lacurile Slăveiu, Tău fără Fund, Roşiile, Mândra, Mija ş.a., iar în M-ţii Ţarcu, lacurile Pietrele Albe sau Tăul Lucios, Corciova, Tău fără Nume ş.a. Dintre lacurile antropice cele mai importante sunt Gura Apelor de pe cursul superior al Râului Mare, Cinciş sau Teliuc pe cursul mijlociu al râului Cerna şi Valea de Peşti, în bazinul superior al Jiului.

Vegetaţia

Vegetaţia prezintă o evidentă etajare pe o diferenţă de nivel de c. 2 300 m. Etajele alpin şi subalpin ocupă zonele cele mai înalte ale munţilor, la peste 1 800 m alt., fiind caracteristice pajiştile naturale în care predomină rogozul alpin (Carex curvula), păruşca (Festuca supina), rugina (Juncus trifidus), iarba stâncilor (Agrostis rupestris), ţăpoşica (Nardus stricta) ş.a., ce alternează cu tufişuri de smirdar (Rhododendron kotschyi), merişor (Vaccinium vitis idaea), afin (Vaccinium myrtillus), jneapăn (Pinus montana), ienupăr (Juniperus sibirica), anin verde (Alnus viridis) etc. În cadrul acestui etaj se întâlnesc, din loc în loc, exemplare izolate, viguroase, sau grupe reduse de zâmbru (Pinus cembra). Etajul pădurilor de molid, în care, alături de molid (Picea abies), apar şi paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), zada (Larix decidua), zâmbrul (Pinus cembra) ş.a., se extinde pe pantele munţilor între 1 800 şi 1 300 m alt. Etajul pădurilor de foioase şi de amestec (foioase cu conifere), situat între 1 300 şi 700 m alt., ocupă supr. mari pe versanţii munţilor mijlocii şi joşi, fiind alcătuit din păduri compacte, formate din fag (Fagus silvatica), ulm de munte (Ulmus montana), paltin (Acer platanoides), frasin (Fraxinus excelsior), uneori gorun (Quercus petraea), în care apar şi exemplare de brad (Abies alba) şi molid (Picea abies). În zonele depresionare, în culoarul văii Mureşului şi pe pantele dealurilor joase, se întâlnesc păduri de fag, păduri de cer (Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto) în amestec cu gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), ulm (Ulmus foliacea), tei (Tilia tomentosa) ş.a. Stratul de arbuşti din interiorul acestor păduri cuprinde păducel (Crataegus monogyna), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), măceş (Rosa canina) ş.a. De remarcat faptul că, în cadrul Parcului Naţional Retezat (54 400 ha), aflat pe terit. jud. Hunedoara, declarat rezervaţie a biosferei, se găsesc numeroase şi variate elemente de floră de interes ştiinţific. Dintre plante se evidenţiază speciile endemice de Hieracium, Draba dorneri, Lilium jankae, specii de orhidee (Leucorchis frivaldskyana), floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum), arginţică (Dryas octopetala) ş.a.

Fauna

Fauna, diversă, bogată şi foarte eterogenă, este adaptată, în cea mai mare parte, condiţiilor de viaţă ale domeniului forestier, multe dintre speciile de pădure fiind de interes cinegetic. Cele mai reprezentative exemplare faunistice din zona forestieră sunt: cerbul, ursul, căpriorul, veveriţa, râsul, vulpea, lupul, pisica sălbatică, cocoşul de munte, ierunca, sitarul, gaiţa etc. Crestele înalte ale munţilor constituie domeniul caprei negre, al acvilei, al vulturului pleşuv – toate ocrotite de lege. O mare parte din lacurile alpine şi cursurile superioare ale râurilor sunt bogate în păstrăvi.

Resursele naturale

Huilă (Lupeni, Uricani, Vulcan, Petrila, Lonea, Aninoasa, Petroşani, Livezeni ş.a. – centre de exploatare situate în Depr. Petroşani, care formează, laolaltă, cel mai mare bazin huilifer al ţării), cărbune brun (Ţebea, Mesteacăn), min. de fier (Teliucu Inferior, Ghelari, Vadu Dobrii, Poiana lui Filimon, Răchitova, Vaduri, Bătrâna, Poieni), zăcăminte auro-argentifere (Brad, Săcărâmb, Băiţa, Musariu, Gura Barza, Certeju de Sus), de pirite cuprifere (Ciungani, Căzăneşti, Almăşel, Almaş-Sălişte), min. de plumb şi zinc (Muncelu Mic, Băiţa), min. de cinabru (Voia) şi de mangan (Baru), zăcăminte de bauxită (Pui, Ohaba-Ponor), gips (Brad) şi talc (Cerişor, Lelese); expl. de marmură (Alun), calcar (Băniţa, Crăciuneasa, Vaţa de Sus, Ohaba-Ponor), bentonit (Gurasada, Vica, Tătăreşti), travertin (Banpotoc, Cărpiniş), andezit (Crişcior), nisip cuarţos (Călan, Crivadea), argilă, balast etc. Izv. cu ape minerale (Boholt, Chimindia), cu ape termale (Geoagiu-Băi, Vaţa de Jos, Călan); păduri (365 994 ha, sf. anului 2007, locul 3 pe ţară după jud. Suceava şi Caraş-Severin).

Istoric

Rezultatele cercetărilor arheologice, întreprinse pe terit. actual al jud. Hunedoara, au scos în evidenţă, în mod concludent, existenţa şi continuitatea locuirii pe aceste meleaguri din cele mai îndepărtate timpuri. Cele mai vechi urme de vieţuire umană, descoperite în peşterile Cioclovina Uscată (unde a fost găsit un craniu de tip homo sapiens fosilis, c. 60 000–10 000 î.Hr.), Nandru şi Bordu Mare (de lângă Ohaba-Ponor), datează din Paleoliticul superior şi mijlociu. Epoca Neolitică este bine reprezentată de aşezările de la Turdaş, Deva, Orăştie şi cele de pe valea Nandru din M-ţii Poiana Ruscăi, care dovedesc existenţa, în milen. 4 î.Hr., a unei populaţii stabile ce se ocupa cu vânatul, cu creşterea animalelor şi cultivarea rudimentară a pământului. Vieţuirea a continuat neîntrerupt şi în Epoca bronzului şi cea a fierului, aşa cum o atestă vestigiile descoperite la Deva, Orăştie ş.a. Dar zona de mare interes ştiinţific, ce conferă jud. Hunedoara o importanţă naţională, este aceea a munţilor şi dealurilor din S Orăştiei (M-ţii Orăştiei), extinsă pe c. 150 km2, unde au fost descoperite numeroase aşezări dacice, ale căror vestigii atestă un înalt nivel de civilizaţie, o viaţă înfloritoare a populaţiei autohtone din ultimele două secole care au precedat cucerirea romană. De fapt, aici a fost leagănul şi centrul statului dac condus de Burebista (82–44 î.Hr.) şi Decebal (87–106). În nici o altă parte a întinderii sale, urmele statului dac din timpul celor doi regi nu sunt mai elocvente şi mai bine păstrate cum sunt vestigiile cetăţilor de la Blidaru (→ Costeşti, com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara), Piatra Roşie (→), Grădiştea Muncelului (→), Băniţa şi mai ales Sarmizegetusa Regia (→). După cucerirea Daciei de către romani, în urma celor două războaie sângeroase (101–102 şi 105–106), stăpânirea romană a preluat, şi apoi a dezvoltat, multe dintre aşezările dacice, transformându-le în puternice centre ale Daciei romane (Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Germisara, azi Geoagiu, Micia, azi Veţel ş.a.), şi a întemeiat o serie de aşezări şi castre noi (Aquae, azi Călan, Cigmău ş.a.) care, ulterior, au devenit vetre de locuire ale poporului român. După retragerea administraţiei şi a armatelor romane de pe terit. Daciei (în perioada 271–275), populaţia autohtonă (care asimilase în bună măsură, de-a lungul celor peste 150 de ani de ocupaţie, o parte a coloniştilor romani, a culturii şi civilizaţiei acestora), a continuat să vieţuiască neîntrerupt pe aceste meleaguri şi în secolele următoare, fapt dovedit de descoperirile de la Deva, Luncani, Veţel (sec. 4), Streisângeorgiu (sec. 8–12) ş.a. Vechile formaţiuni cneziale şi voievodale româneşti din Ţara Haţegului şi din M-ţii Apuseni au lăsat numeroase şi importante monumente de cultură materială din sec. 11–14 (bisericile din Densuş, Strei, Crişcior, Sântămăria-Orlea, Ribiţa ş.a.), care constituie tot atâtea mărturii de vieţuire şi de afirmare a românilor pe aceste locuri, multe documente scrise amintind de existenţa, în 1247, a Ţării Haţegului, cu numeroasele sate (Petros, Uric, Paroş, Livadia, Râu Bărbat, Coroeşti ş.a.). Cu timpul, locuitorii din aceste sate au migrat spre valea superioară a Jiului, în bazinul Petroşani, întemeind noi localităţi, ale căror toponime derivă de la numele satelor de obârşie. Dovadă sunt localităţile Petroşani (nume derivat de la locuitorii din satul Petros, care s-au stabilit aici), Uricani (de la satul Uric), Paroşeni (de la Paroş), Livezeni (de la Livadia) ş.a. Această zonă a bazinului Petroşani a început să fie populată şi mai intens după anul 1850, când aici a început exploatarea zăcămintelor de cărbuni. Astfel, în scurt timp s-au format şi s-au dezvoltat rapid centrele miniere Lupeni, Petroşani, Vulcan, Petrila ş.a. Ca urmare a unor nedreptăţi sociale şi a unor condiţii grele de muncă, minerii din bazinul Petroşani, şi în special cei de la Lupeni au declanşat o puternică grevă în 1929, înăbuşită în sânge de autorităţi (22 de morţi şi peste 58 de răniţi). Tot aici, în aug. 1977 minerii au intrat într-o grevă de protest reprezentând cea mai puternică acţiune revendicativă a muncitorilor din România după instaurarea la putere a regimului comunist. Greva a fost înăbuşită de către forţele de securitate, mulţi dintre liderii minerilor fiind întemniţaţi sau chiar exterminaţi. Ca urmare a Legii nr. 5 din 8 sept. 1950, fostul jud. Hunedoara din perioada interbelică (7 695 km2), cu 12 plăşi, 5 oraşe şi 414 sate, a fost transformat în regiunea Hunedoara (10 910 km2), cu 6 raioane, 14 oraşe şi câteva sute de sate – formă sub care a evoluat până la 17 febr. 1968, când s-a revenit la împărţirea pe judeţe a ţării, reînfiinţându-se judeţul Hunedoara Cu unele mici restructurări survenite pe parcurs, jud. Hunedoara, cu reşed. la Deva, cuprinde în prezent 14 oraşe, din care 7 sunt municipii (Brad, Deva, Hunedoara, Lupeni, Orăştie, Petroşani, Vulcan), 55 comune, 446 sate (din care 31 aparţin oraşelor şi municipiilor) şi 26 localit. componente ale oraşelor şi municipiilor.

Economia

Economia jud. Hunedoara se caracterizează printr-o ind. puternică şi diversificată, în cadrul căreia o pondere însemnată o au ramurile ind. miniere şi metalurgice. Activităţile industriale se desfăşoară în cadrul agenţilor economici cu capital integral sau majoritar de stat, a regiilor autonome, precum şi a agenţilor economici cu capital privat.

Industria

Industria se bazează pe fondul unor ramuri tradiţionale: siderurgia şi extracţia cărbunilor şi a min. feroase şi neferoase. Jud. Hunedoara a fost unul dintre principalele baze metalurgice ale ţării, cu centre la Hunedoara şi Călan, care furniza fontă, oţel şi laminate de diferite profile, plasându-se pe locul 2 pe ţară după jud. Galaţi, în prezent activităţi mult diminuate sau desfiinţate. Alte ramuri industriale, cu ponderi mari în realizarea producţiei globale a jud. Hunedoara, sunt: ind. constr. de maşini, producătoare de utilaje miniere (Petroşani, Crişcior), piese de schimb, bunuri de larg consum etc.; ind. de expl. a cărbunilor, ind. metalelor feroase şi neferoase; ind. energiei electrice şi termice (termocentralele de la Mintia, Paroşeni, Hunedoara, Brad şi hidrocentralele de pe Râul Mare); ind. mat. de constr. (Deva, Hunedoara, Simeria, Baru, Petroşani, Vaţa ş.a.); ind. de expl. şi prelucr. a lemnului (Haţeg, Petroşani, Orăştie, Baia de Criş, Petrila, Dobra, Brad, Simeria ş.a.); ind. chimică (Lupeni, Orăştie), producătoare de fibre artificiale şi de prelucr. a maselor plastice; ind. pielăriei şi încălţămintei (Hunedoara); ind.   blănăriei   (renumita fabrică „FAVIOR” din Orăştie); ind. textilă (Deva, Haţeg, Hunedoara),  a conf. (Hunedoara, Haţeg ş.a.) şi tricotajelor (Hunedoara); ind. alim. (Deva, Simeria, Hunedoara, Haţeg, Petroşani ş.a.), cu o gamă variată de produse din carne şi lapte, conserve de fructe, băuturi etc. O categorie aparte o constituie meşteşugurile  tradiţionale  reprezentate  de dulgherit şi de confecţionare a uneltelor şi obiectelor de uz casnic (Tomnatec, Rişculiţa, Mesteacăn, Alun, Bunila, Meria ş.a.), de realizare a instrumentelor muzicale (Bulzeşti, Dumbrava), cojocărit (Baia de Criş, Crişcior, Tomnatec ş.a.) etc. Totodată, jud. Hunedoara se remarcă prin prezenţa numeroaselor mori de apă, pive, darace, vâltori, joagăre etc., care au o îndelungată tradiţie pe aceste meleaguri.

Agricultura

Agricultura, deşi dispune de condiţii pedoclimatice mai puţin favorabile (jud. fiind predominant muntos), constituie un domeniu important al economiei jud. Hunedoara. La sf. anului 2007, fondul funciar al jud. Hunedoara era format din 280 332 ha terenuri agricole, 365 994 ha păduri, 5 818 ha acoperite cu ape şi bălţi şi 54 123 ha alte suprafeţe. În acelaşi an, din totalul supr. agricole (280 332 ha), 79 629 ha erau terenuri arabile, 117 510 ha păşuni, 82 282 ha fâneţe naturale, 911 ha livezi şi pepiniere pomicole. Cele mai adecvate terenuri pentru culturile agricole se află de-a lungul văilor Mureşului şi Streiului şi în Depr. Haţeg. În anul 2007, supr. arabile au fost cultivate cu porumb (23 747 ha), grâu şi secară (10 691 ha), cartofi (8 211 ha), plante de nutreţ (5 413 ha), ovăz, orz şi orzoaică, legume, plante textile ş.a. Pomicultura, în cadrul căreia predomină prunul şi mărul, are condiţii prielnice de dezvoltare în zonele deluroase şi în Depr. Haţeg, formând bazine pomicole compacte în arealele localit. Haţeg, Orăştie, Geoagiu, Veţel, Dobra ş.a. În toamna anului 2007, producţia totală de fructe a fost de 21 226 tone, din care 4 542 tone mere, 12 742 tone prune, 1 568 tone pere ş.a. Sectorul zootehnic reprezintă o ramură tradiţională profilată, îndeosebi, pe creşterea animalelor pentru lapte, carne, grăsime şi lână. La începutul anului 2008, pe terit. jud. Hunedoara existau 52 412 capete bovine (predominant din rasele Bălţata românească şi Pinzgau), 70 400 capete porcine (în special rasele Marele Alb, Bazna, Negrul de Strei, metisul Landrace), 145 395 capete ovine (Ţurcană şi Ţigaie), 8 121 capete caprine, 9 678 capete cabaline; avicultură (1 513 101 capete păsări); apicultură (34 212 familii de albine). Peste 99% din numărul crescătorilor de animale aparţin sectorului privat.

Căile de comunicaţie

La sf. anului 2007, lungimea căilor ferate, care formează baza sistemului de transport a jud. Hunedoara, însuma 289 km (din care 220 km electrificate), cu o densitate de 40,9 km/1 000 km2 de teritoriu (inferioară mediei pe ţară, care este de 45,2 km/1 000 km2 de teritoriu). Reţeaua feroviară se caracterizează printr-o mare frecvenţă a staţiilor şi punctelor de oprire, fapt ce sporeşte capacitatea de transport pe c.f. Jud. Hunedoara este străbătut de tronsoanele a două mari magistrale feroviare care se întâlnesc în nodul feroviar Simeria, şi anume: magistrala BucureştiPloieştiBraşovFăgăraşSibiuSebeş – Vinţu de Jos – Simeria – DevaArad şi, respectiv, Bucureşti – CraiovaFiliaşiTârgu JiuPetroşaniCălan – Simeria (cu derivaţie spre Sântămăria Orlea – Haţeg –Sarmizegetusa – Bistra, prin Poarta de Fier a Transilvaniei – Caransebeş – Timişoara) –Deva – Arad. În acelaşi an, lungimea drumurilor publice era de 3 216 km, ocupând, din acest punct de vedere, locul 1 pe ţară (din care 732 km modernizaţi), cu o densitate de 45,5 km/100 km2 de teritoriu, superioară mediei pe ţară care este de 33,9 km/100 km2 de teritoriu. În cadrul reţelei rutiere o importanţă deosebită o au autostrada OrăştieNădlacAradDevaSibiuBraşovBucureşti şi E 79 – OradeaBeiuşDevaPetroşaniTârgu JiuCraiovaCalafat.

Învăţământ, cultură şi artă

În anul şcolar 2007–2008, pe terit. jud. Hunedoara îşi desfăşurau activitatea 40 de grădiniţe de copii, cu 12 352 copii înscrişi şi 655 cadre didactice, 97 de şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 37 671 elevi şi 2 852 cadre didactice, 36 de licee, cu 20 144 elevi şi 1 485 profesori, o şcoală profesională, cu 5 227 elevi şi 76 profesori, trei institute de învăţământ superior (unul la Petroşani cu trei facultăţi, 5 547 studenţi şi 213 profesori, altul la Hunedoara cu două facultăţi, 1 168 studenţi şi 56 profesori şi altul la Deva, cu o facultate, 257 studenţi şi 5 profesori). Învăţământul superior particular este reprezentat printr-o Universitate Tehnică, la Petroşani, o Universitate Ecologică „Traian” şi un Seminar Teologic, la Deva. În cadrul sistemului de învăţământ, o importanţă deosebită o are Colegiul Naţional Sportiv „Cetate” – o renumită şcoală de gimnastică feminină, continuatoarea Şcolii de gimnastică de la Oneşti, în care, din anul 1978, s-au format numeroase campioane olimpice, mondiale şi europene, printre care: Nadia Comăneci (venită de la Oneşti), Ecaterina Szabo, Lavinia Agache, Daniela Miloşovici, Maria Olaru ş.a. În acelaşi an, reţeaua aşezămintelor culturale şi de artă cuprindea şapte case de cultură, 361 cămine culturale, 254 biblioteci, cu 3 213 000 vol., un teatru dramatic, la Petroşani, un teatru de revistă, la Deva, două cinematografe, şapte muzee, două ansambluri folclorice („Ardeleana”, la Hunedoara, şi „Parângul”, la Petroşani), o orchestră de muzică populară („Haţegana”, la Hunedoara) etc. Activitatea sportivă se desfăşoară în cadrul celor 107 secţii sportive, în care sunt cuprinşi 2 819 sportivi legitimaţi, 128 antrenori şi 142 arbitri.

Ocrotirea sănătăţii

La sf. anului 2007, reţeaua sanitară de pe cuprinsul  jud. Hunedoara era formată din 11 spitale, cu 3 497 paturi, din care două cu profil neuropsihiatric şi două sanatorii, revenind un pat de spital la 135 locuitori, 18 dispensare, 160 de farmacii şi puncte farmaceutice. În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 1 167 medici (un medic la 404 locuitori), 283 medici stomatologi (un medic stomatolog la 1 668 de locuitori) şi 3 292 cadre sanitare cu pregătire medie.

Turismul

Turism intens, legat de multiplele posibilităţi oferite de frumuseţea şi varietatea peisajului natural, de numeroasele obiective arheologice, istorice, arhitectonice, social-culturale etc., de bogăţia şi diversitatea elementelor etnografice şi folclorice, de prezenţa staţiunilor balneoclimaterice Boholt, Călan, Geoagiu-Băi, Vaţa de Jos etc. Cadrul natural, atât de generos, cu numeroasele masive montane acoperite de păduri, cu înălţimi dominate de relieful glaciar (văi, circuri, custuri, lacuri glaciare), cu depresiuni cuibărite între pereţii munţilor, cu chei şi defilee, precum şi cu frecvente fenomene carstice (peşterile Cioclovina Uscată, Ponorici, Tecuri, Ohaba-Ponor, Bolii ş.a.), Parcul Naţional Retezat şi multe alte rezervaţii naturale (Cheile Crivadiei, 5 ha, Dealul Cetăţii din Deva, 30 ha, Fâneţele de la Pui, 10 ha, Pădurea Bejan din SV municipiului Deva, 103 ha, Parcul dendrologic de la Simeria, 66 ha, Pădurea Slivuţ de la Haţeg, cu rezervaţie de zimbri, 40 ha etc.) sunt doar câteva dintre atracţiile irezistibile. Acestora li se adaugă obiectivele istorice şi arhitectonice din Deva, Hunedoara, Brad ş.a., ruinele amfiteatrului roman de la Sarmizegetusa (fosta capitală a Daciei romane, cunoscută sub numele de Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa), aşezarea neolitică de la Turdaş, vestigiile cetăţilor dacice de la Blidaru, Piatra Roşie, Grădiştea Muncelului, bisericile din Streisângeorgiu (sec. 11), Densuş (sec. 13, declarată monument istoric), Crişcior (sec. 14), manifestarea populară tradiţională de pe Muntele Găina, cunoscută sub numele de „Târgul de Fete” etc. La sf. anului 2007, baza turistică a jud. Hunedoara cuprindea 22 de hoteluri şi moteluri, trei cabane, 18 vile turistice, 18 pensiuni turistice urbane şi 17 pensiuni turistice rurale ş.a., cu o capacitate totală de 3 452 de locuri. Indicativ auto: HD.

Localităţile jud. Hunedoara

(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)

I. MunicipiiLocalit. componente ale municipiilorSatele care aparţin municipiilor
1. BRAD (1445) 1. Mesteacăn (1439)
2. Potingani (1441)
3. Ruda-Brad (1439)
4. Ţărăţel (1439)
5. Valea Bradului (1441)
2. DEVA (1269)1. Sântuhalm (1453)1. Archia (1332)
2. Bârcea Mică (1367)
3. Cristur (1302)
3.  HUNEDOARA
(1265)
1. Răcăştia (1358)1. Boş (1358)
2. Groş (1733)
3. Hăşdat (1333)
4. Peştişu Mare (1302)
4. LUPENI (1770)  
5. ORĂŞTIE (1103)  
6. PETROŞANI
(1640)
1. Dâlja Mare (1854)
2. Dâlja Mică (1913)
3. Peştera (1956)
4. Slătinioara (1954)
 
7. VULCAN (1462)1. Dealu Babii
2. Jiu-Paroşeni (1854)
 
II. OraşeLocalit. componente ale oraşelorSatele care aparţin oraşelor
1. ANINOASA (1435) 1. Iscroni (1733)
2. CĂLAN  (1387)1. Streisângeorgiu (1377)1. Batiz (1346)
2. Călanu Mic (1387)
3. Grid (1392)
4. Nădăştia de Jos (1419)
5. Nădăştia de Sus (1447)
6. Ohaba Streiului (1392)
7. Sâncrai (1320)
8. Sântămăria de Piatră (1315)
9. Strei (1453)
10. Strei-Săcel (1392)
11. Valea Sângeorgiului (1392)
3. GEOAGIU (1271)1. Aurel Vlaicu (1291)
2. Băcâia (1509)
3. Bozeş (1407)
4. Cigmău (1444)
5. Gelmar (1291)
6. Geoagiu-Băi (1805)
7. Homorod (1407)
8. Mermezeu-Văleni (1407)
9. Renghet (1518)
10. Văleni (1956)
 
4. HAŢEG  (1247)1. Nălaţvad (1444)1. Silvaşu de Jos (1360)
2. Silvaşu de Sus (1360)
5. PETRILA (1493)1. Cimpa (1956)
2. Jieţ (1954)
3. Răscoala (1954)
4. Tirici
 
6. SIMERIA (1866)   1. Bârcea Mare (1295)
2. Cărpiniş (1954)
3. Sântandrei (1332)
4. Simeria Veche (1276)
5. Şăuleşti (1377)
6. Uroi (1333)
7. URICANI  (1818)1. Câmpu lui Neag (1493)
2. Valea de Brazi (1956)
 
III. ComuneSatele componente
(primul sat este reşed. com.)
1. BAIA DE CRIŞ  1. Baia de Criş (1390)
2. Baldovin (1464)
3. Căraci (1439)
4. Cărăstău (1439)
5. Lunca (1760–1762)
6. Rişca (1427)
7. Rişculiţa (1525)
8. Ţebea (1427)
9. Văleni (1954)
2. BALŞA  1. Balşa (1407)
2. Almaşu Mic de Munte (1733)
3. Ardeu (1509)
4. Buneşti (1954)
5. Galbina (1954)
6. Mada (1407)
7. Oprişeşti (1805)
8. Poiana (1511)
9. Poieniţa (1805)
10. Roşia (1956)
11. Stăuini
12. Techereu (1511)
13. Vălişoara (1733)
14. Voia (1509)
3. BARU  1. Baru (1453)
2. Livadia (1404)
3. Petros (1407)
4. Valea Lupului (1472)
4. BĂCIA  1. Băcia (1332)
2. Petreni (1425)
3. Tâmpa (1404)
4. Totia (1366)
5. BĂIŢA  1. Băiţa (1427)
2. Barbura (1805)
3. Căinelu de Sus (1330)
4. Crăciuneşti (1439)
5. Fizeş (1453)
6. Hărţăgani (1439)
7. Lunca (1440)
8. Ormindea (1439)
9. Peştera (1534)
10. Sălişte (1439)
11. Trestia (1439)
6. BĂNIŢA  1. Băniţa (1839)
2. Crivadia (1453)
3. Merişor (1453)
7. BĂTRÂNA  1. Bătrâna (1750)
2. Faţa Roşie (1956)
3. Piatra (1956)
4. Răchiţaua (1956)
8. BERIU  1. Beriu (1332)
2. Căstău (1332)
3. Cucuiş (1913)
4. Măgureni (1909)
5. Orăştioara de Jos (c. 1444)
6. Poieni (1956)
7. Sereca (1332)
8. Sibişel (1663)
9. BLĂJENI  1. Blăjeni (1439)
2. Blăjeni-Vulcan (1956)
3. Criş (1956)
4. Dragu-Brad (1956)
5. Groşuri (1956)
6. Plai (1956)
7. Reţ (1956)
8. Sălătruc (1956)
10. BOŞOROD  1. Boşorod (1733)
2. Alun (1956)
3. Bobaia (1956)
4. Chitid (1377)
5. Cioclovina (1956)
6. Luncani (1750)
7. Prihodişte (1518)
8. Târsa
9. Ursici (1956)
11. BRĂNIŞCA  1. Brănişca (1329)
2. Bărăştii Iliei (1482)
3. Boz (1453)
4. Căbeşti (1484)
5. Furcşoara (1518)
6. Gialacuta (1484)
7. Rovina (1913)
8. Târnava (1484)
9. Târnăviţa (1484)
12. BRETEA ROMÂNĂ  1. Bretea Română (1406)
2. Băţălar (1453)
3. Bercu (1956)
4. Bretea Streiului (1332)
5. Covragiu (1453)
6. Gânţaga (1426)
7. Măceu (1468)
8. Ocolişu Mare (1377)
9. Plopi (1453)
10. Ruşi (1453)
11. Vâlcele (1360)
12. Vâlcelele Bune (1453)
13. Vâlceluţa (1956)
13. BUCEŞ  1. Buceş (1439)
2. Buceş-Vulcan (1856)
3. Dupăpiatră (1839)
4. Grohoţele (1956)
5. Mihăileni (1439)
6. Stănija (1439)
7. Tarniţa (1956)
14. BUCUREŞCI  1. Bucureşci (1464)
2. Curechiu (1439)
3. Merişor (1956)
4. Rovina (1850)
5. Şesuri (1439)
15. BULZEŞTII DE SUS  1. Bulzeştii de Sus (1441)
2. Bulzeştii de Jos
3. Giurgeşti (1954)
4. Grohot (1733)
5. Păuleşti (1954)
6. Ruseşti (1954)
7. Stănculeşti (1956)
8. Ticera (1954)
9. Tomnatec (1523)
16. BUNILA  1. Bunila (1416)
2. Alun (1482)
3. Cernişoara Florese (1438)
4. Poieniţa Voinii (1380)
5. Vadu Dobrii (1733)
17. BURJUC  1. Burjuc (1468)
2. Brădăţel (1468)
3. Glodghileşti (1468)
4. Petreşti (1468)
5. Tătărăşti (1418)
6. Tisa (1491)
18. CÂRJIŢI  1. Cârjiţi (1453)
2. Almaşu Sec (1491)
3. Chergheş (1406)
4. Cozia (1453)
5. Popeşti (1491)
19. CERBĂL  1. Cerbăl (1476)
2. Arănieş (1453)
3. Feregi (1482)
4. Merişoru de Munte (1491)
5. Poiana Răchiţelii (1506)
6. Poieniţa Tomii (1482)
7. Socet (1482)
8. Ulm (1499)
20. CERTEJU DE SUS  1. Certeju de Sus (1468)
2. Bocşa Mare (1956)
3. Bocşa Mică (1956)
4. Hondol (1760–1762)
5. Măgura-Topliţa (1453)
6. Nojag (1465)
7. Săcărâmb (1465)
8. Topliţa Mureşului (1956)
9. Vărmaga (1492)
21. CRIŞCIOR  1. Crişcior (1439)
2. Barza (1909)
3. Valea Arsului (1825)
4. Zdrapţi (1441)
22. DENSUŞ  1. Densuş (1247)
2. Criva (1438)
3. Hăţăgel (1447)
4. Peşteana (1404)
5. Peşteniţa (1404)
6. Poieni (1360)
7. Ştei (1438)
23. DOBRA  1. Dobra (1387)
2. Abucea (1491)
3. Bujoru (1491)
4. Făgeţel (1507)
5. Lăpuşnic (1491)
6. Mihăieşti (1491)
7. Panc (1491)
8. Panc-Sălişte (1491)
9. Răduleşti (1491)
10. Roşcani (1491)
11. Stânceşti
12. Stânceşti-Ohaba (1491)
13. Stretea (1484)
24. GENERAL BERTHELOT  1. General Berthelot (1411, până la 9 nov.
2001, satul şi comuna s-au numit Unirea)
2. Crăguiş (1462)
3. Fărcădin (1411)
4. Livezi (1850)
5. Tuştea (1360)
25. GHELARI  1. Ghelari (1733)
2. Govăjdia (1482)
3. Plop (1468)
4. Ruda (1482)
26. GURASADA1. Gurasada (1292)
2. Boiu de Jos (1485)
3. Boiu de Sus (1485)
4. Cărmăzăneşti (1468)
5. Câmpuri de Sus (1485)
6. Câmpuri-Surduc (1462)
7. Dănuleşti (1468)
8. Gothatea (1418)
9. Runcşor (1750)
10. Ulieş (1346)
11. Vica (1485)
27. HĂRĂU  1. Hărău (1360)
2. Banpotoc (1362)
3. Bârsău (1440)
4. Chimindia (1334)
28. ILIA  1. Ilia (1266)
2. Bacea (1468)
3. Brâznic (1491)
4. Bretea Mureşană (1453)
5. Cuieş (1468)
6. Dumbrăviţa (1453)
7. Săcămaş (1478)
8. Sârbi (1484)
9. Valea Lungă (1468)
29. LĂPUGIU DE JOS  1. Lăpugiu de Jos (1439)
2. Baştea (1733)
3. Coseşti (1733)
4. Fintoag (1491)
5. Grind (1491)
6. Holdea (1733)
7. Lăpugiu de Sus (1439)
8. Lăsău (1491)
9. Ohaba (1472)
10. Teiu (1491)
30. LELESE  1. Lelese (1733)
2. Cerişor (1482)
3. Runcu Mare (1482)
4. Sohodol (1482)
31. LUNCA CERNII DE JOS  1. Lunca Cernii de Jos (1360)
2. Ciumiţa (1956)
3. Fântâna (1913)
4. Gura Bordului (1956)
5. Lunca Cernii de Sus (1360)
6. Meria (1504)
7. Negoiu (1956)
8. Valea Babii (1956)
32. LUNCOIU DE JOS  1. Luncoiu de Jos (1439)
2. Dudeşti (1956)
3. Luncoiu de Sus (1439)
4. Podele (1805)
5. Stejărel (1439)
33. MĂRTINEŞTI  1. Mărtineşti (1405)
2. Dâncu Mare (1405)
3. Dâncu Mic (1405)
4. Jeledinţi (1320)
5. Măgura (1506)
6. Tămăşasa (1326)
7. Turmaş (1496)
34. ORĂŞTIOARA DE SUS  1. Orăştioara de Sus (c. 1444)
2. Bucium (1439)
3. Costeşti (c. 1444)
4. Costeşti-Deal (1956)
5. Grădiştea de Munte (1909)
6. Ludeştii de Jos (1439)
7. Ludeştii de Sus (1439)
8. Ocolişu Mic (1377)
35. PESTIŞU MIC  1. Pestişu Mic (1330)
2. Almaşu Mic (1406)
3. Ciulpăz (1733)
4. Cutin (1954)
5. Dumbrava (1956)
6. Josani (1330)
7. Mănerău (1470)
8. Nandru (1330)
9. Valea Nandrului (1330)
36. PUI  1. Pui (1426)
2. Băieşti (1447)
3. Federi (1457)
4. Fizeşti (1447)
5. Galaţi (1443)
6. Hobiţa (1411)
7. Ohaba-Ponor
8. Ponor (1447)
9. Râu Bărbat (1391)
10. Ruşor (1411–1412)
11. Şerel (1453)
12. Uric (1473)
37. RAPOLTU MARE  1. Rapoltu Mare (1346)
2. Bobâlna (1362)
3. Boiu (1418)
4. Folt (1321)
5. Rapolţel (1513)
38. RĂCHITOVA  1. Răchitova (1360)
2. Boiţa (1733)
3. Ciula Mare (1426)
4. Ciula Mică (1447)
5. Goteşti (1956)
6. Mesteacăn (1750)
7. Vălioara (1447)
39. RÂU DE MORI  1. Râu de Mori (1359)
2. Brazi (1439)
3. Clopotiva (1360)
4. Ohaba-Sibişel (1359)
5. Ostrov (1360)
6. Ostrovel (1439)
7. Ostrovu Mic (1450)
8. Sibişel
9. Suseni (1439)
10. Unciuc (1439)
11. Valea Dâljii (1440)
40. RIBIŢA  1. Ribiţa (1369)
2. Crişan (1439)
3. Dumbrava de Jos (1439)
4. Dumbrava de Sus (1439)
5. Ribicioara (1441)
6. Uibăreşti (1439)
41. ROMOS  1. Romos (1206)
2. Ciungu Mare (1956)
3. Pişchinţi (1387)
4. Romoşel (1493)
5. Vaidei (1532)
42. SARMIZEGETUSA  1. Sarmizegetusa (1398)
2. Breazova (1366)
3. Hobiţa-Grădişte (1733)
4. Păucineşti (1438)
5. Zeicani (1475)
43. SĂLAŞU DE SUS  1. Sălaşu de Sus (1453)
2. Coroieşti (1447)
3. Mălăieşti (1453)
4. Nucşoara (1394)
5. Ohaba de sub Piatră (1445)
6. Paroş (1954)
7. Peştera (1453)
8. Râu Alb (1411–1412)
9. Râu Mic (1517)
10. Sălaşu de Jos (1360)
11. Zăvoi (1446)
44. SÂNTĂMĂRIA-ORLEA  1. Sântămăria-Orlea (1332)
2. Balomir (1451)
3. Bărăştii Haţegului (1444)
4. Bucium-Orlea (1954)
5. Ciopeia (1453)
6. Săcel (1444)
7. Sânpetru (1447)
8. Subcetate (1447)
9. Vadu (1956)
45. ŞOIMUŞ1. Şoimuş (1278)
2. Bălata (1850)
3. Bejan (1330)
4. Bejan-Târnăviţa (1434)
5. Boholt (1453)
6. Căinelu de Jos (1330)
7. Chişcădaga (1453)
8. Fornădia (1499)
9. Păuliş (1440)
10. Sulighete (1330)
46. TELIUCU INFERIOR  1. Teliucu Inferior (1431)
2. Cinciş-Cerna (1446)
3. Izvoarele (1446)
4. Teliucu Superior (1431)
47. TOMEŞTI  1. Tomeşti (1439)
2. Dobroţ (1439)
3. Leauţ (1439)
4. Livada (1760–1762)
5. Obârşa (1614)
6. Şteia (1760–1762)
7. Tiuleşti (1439)
8. Valea Mare de Criş (1439)
48. TOPLIŢA  1. Topliţa (1482)
2. Curpenii Silvaşului (1850)
3. Dăbâca (1464)
4. Dealu Mic (1850)
5. Goleş (1733)
6. Hăşdău (1438)
7. Mosoru (1954)
8. Vălari (1482)
49. TOTEŞTI  1. Toteşti (1416)
2. Cârneşti (1439)
3. Copaci (1954)
4. Păclişa (1447)
5. Reea
50. TURDAŞ  1. Turdaş (1332)
2. Pricaz (1332)
3. Râpaş (1396)
4. Spini (1430)
51. VAŢA DE JOS  1. Vaţa de Jos (1439)
2. Basarabasa (1439)
3. Birtin (1439)
4. Brotuna (1439)
5. Căzăneşti (1760–1762)
6. Ciungani (1760–1762)
7. Ocişor (1439)
8. Ociu (1439)
9. Prăvăleni (1650)
10. Prihodişte (1760–1762)
11. Tătărăştii de Criş (1439)
12. Târnava de Criş
13. Vaţa de Sus (1439)
52. VĂLIŞOARA 1. Vălişoara (1506)
2. Dealu Mare (1484)
3. Săliştioara (1499)
4. Stoieneasa (1437)
53. VEŢEL  1. Veţel (1371)
2. Boia Bârzii (1386)
3. Bretelin (1453)
4. Căoi (1387)
5. Herepeia (1491)
6. Leşnic (1394)
7. Mintia (1330)
8. Muncelu Mare (1491)
9. Muncelu Mic (1733)
10. Runcu Mic (1499)
54. VORŢA  1. Vorţa (1468)
2. Certeju de Jos (1468)
3. Coaja (1468)
4. Dumeşti (1482)
5. Luncşoara (1516)
6. Valea Poienii (1518)
7. Visca (1368)
55. ZAM  1. Zam (1407)
2. Almaş-Sălişte (1468)
3. Almăşel (1468)
4. Brăşeu (1733)
5. Cerbia (1468)
6. Deleni (1956)
7. Godineşti (1428)
8. Micăneşti (1468)
9. Pogăneşti (1468)
10. Pojoga (1366)
11. Sălciva (1455)
12. Tămăşeşti (1468)
13. Valea (1956)