Date generale
Municipiul Alba Iulia se află în partea central-vesticã a României, în provincia istoricã Transilvania, este reşedinţa judeţului Alba, situat în culoarul larg al vãii Mureşului, pe traseul turistic Via Transilvanica, pe drepta râului Mureş, în zona de confluenţă cu râul Ampoi, la poalele sudice ale Dealurilor Aiudului, la 222-247 m altitudine, la intersecţia paralelei de 46°04’17” latitudine nordicã cu meridianul de 23°34’23” longitudine esticã; 74 659 loc. (1 ian. 2019): 35 329 de sex masc. şi 39 330 fem. Suprafaţa: 103,7 km2, din care 9,7 km2 în intravilan densitatea: 7 697 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 63 536 loc., 55 671 loc. erau români (87,6%), 1 119 rromi (1,8%), 1 010 maghiari (1,6%), 115 germani (0,2%) şi 5 621 loc. (8,8%) aparţineau altor etnii (italieni, evrei, turci, greci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 51 659 ortodocşi (81,3%), 1 368 penticostali (2,2%), 1 226 greco-catolici (1,9%), 1 195 romano-catolici (1,9%), 961 baptişti (1,5%), 582 reformaţi (0,9%), 309 martorii lui Iehova (0,5%) şi 6 236 loc. (9,8%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, evanghelişti, creştini după evanghelie, unitarieni, musulmani, luterani, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Nod feroviar şi rutier. Construcţii de utilaj minier, utilaje de transport, utilaje pentru industria materialelor de construcţii şi pentru prelucrarea lemnului. Producţie de piese turnate din fontã pentru maşini-unelte (matriţe, scule), de încãlţãminte, de obiecte din porţelan, de covoare pluşate şi mochete, de preparate din carne şi lapte, produse de panificaţie, vinuri, şampanie, bãuturi alcoolice etc. Morărit. Centru pomicol şi viticol. Universitatea „1 Decembrie”, înfiinţatã în 1991, cu 6 facultãţi, 5 102 studenţi şi 163 profesori (în anul universitar 2007–2008). Seminar teologic ortodox şi Seminar catolic. Teatrul de păpuşi „Prichindel” (fundat în anul 1952). Muzeul Naţional al Unirii, cu colecţii de arheologie, istorie şi etnografie (1887), în interiorul cãruia se aflã Sala Unirii unde, la 1 Decembrie 1918, s-a semnat actul unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Biblioteca judeţeanã „Lucian Blaga” (fundatã la 1 aprilie 1943), cu circa 250 000 de volume.
Istoric
În arealul municipiului au fost descoperite vestigii neolitice (mileniul 5 î.Hr.) aparţinând culturilor materiale Vinča-Turdaş, Petreşti, Coţofeni, precum şi din epocile bronzului (coliere, fibule) şi fierului (un pandantiv din bronz în formã de secure). Vechea aşezare dacicã, cunoscutã sub numele Tharmis, a fost cucerită de cãtre romani (în secolul 2) care au construit aici cel mai mare castru din Dacia (27–30 ha), cu ziduri din piatrã, şi au stabilit sediul Legiunii a XIII-a Gemina. În jurul castrului roman s-a dezvoltat o puternică aşezare civilã cu numele Apulum, ridicatã la rangul de municipiu în timpul împãratului Marcus Aurelius, numit Municipium Aurelium Apulense, şi apoi (în anii 180–193) la cel de colonia (Colonia Aurelia Apulensis). Dupã retragerea armatelor şi a administraţiei romane din Dacia (în perioada 271–275), populaţia autohtonã şi-a continuat viaţa neîntrerupt, dovadã fiind vasele de lut, opaiţele, fibulele, brãţãrile etc. (datând din secolele 3–6) descoperite pe teritoriul oraşului. În secolele 9–10, aici era un centru fortificat, probabil reşedinţa unei formaţiuni politice româneşti, cunoscut în izvoarele istorice de mai târziu cu numele de Alba Iuliae sau Bãlgrad (în graiul popular), ceea ce însemna Oraşul sau Cetatea Albã (dupã aspectul sãu alb datorat pietrelor albe). Menţionat documentar, prima datã, în 1097, iar apoi în 1177 ca reşedinţã a unui comitat. În secolul 13 a devenit oraş, fiind consemnat ulterior şi cu numele Karlsburg şi Alba Carolina. Distrus de invazia mongolã din 1241. În 1516, episcopia catolicã a reconstruit cetatea. Între 1542 şi 1690 a fost capitala principatului autonom Transilvania. La 1 noiembrie 1599, voievodul Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, realizând prima etapă a unirii politice a celor trei ţãri române (Ţara Româneascã, Moldova şi Transilvania), sub cârmuirea sa. Distrus de turci în 1658, oraşul a fost refãcut ulterior, devenind, în scurt timp, un important centru al tipãriturilor româneşti. Aici a apãrut (în 1648) prima traducere integralã, în limba românã, a Noului Testament, prin grija mitropolitului Simion Ştefan în prefaţa cãruia se formuleazã necesitatea unei limbi scrise comune pentru românii din toate provinciile. În secolul 18 s-a reconstruit cetatea. La 28 februarie 1785, aici au fost torturaţi Horea şi Cloşca, doi dintre cei trei conducãtori ai Rãscoalei ţãrãneşti din 1784–1785 din Transilvania. La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la Alba Iulia a avut loc Marea Adunare Naţionalã, la care au participat peste 100 000 de români veniţi din toate ţinuturile Transilvaniei şi Banatului şi la care Vasile Goldiş a citit textul rezoluţiei de unire a Transilvaniei cu România: „Adunarea Naţionalã a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara ungureascã, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptãţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie (1 decembrie) 1918, decreteazã Unirea acelor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România.” În septembrie 1940, locuitorii oraşului au participat la o demonstraţie de protest împotriva Dictatului fascist de la Viena (din 30 august 1940) prin care România era forţată să cedeze partea de Nord Vest a Transilvaniei Ungariei horthyste. Declarat municipiu la 17 februarie 1968 şi Cetate simbol a unirii tuturor românilor (la 30 noiembrie 1994). Municipiul Alba Iulia are în subordine administrativã 4 localităţi componente: Bãrãbanţ, Miceşti, Oarda şi Pâclişa. La Pâclişa a fost descoperit (1997) un tezaur monetar roman (300 monede din secolul 2 d.Hr.).
Monumente
Cetatea „Alba Carolina”, în stil Vauban (stelat), extinsã pe 116 ha (cea mai mare cetate din România), construită în perioada 4 noiembrie 1715–1738 (pe locul alteia din secolele 9–10) dupã planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, din iniţiativa împãratului Carol VI de Habsburg, este un fort de plan heptagonal, cu ziduri groase, care însumeaza o lungime totalã de 12 km, 7 bastioane şi mai multe porţi, în stil baroc, împodobite cu basoreliefuri care înfãţişeazã figuri şi scene din mitologie, realizate de Johann König. Poarta întâi a cetăţii a fost restaurată în anii 2001–2006, poarta a III-a în 1998–2008, iar poarta a V-a a fost inaugurată la 6 apr. 2011. În aprilie 2008 a fost inaugurat şi podul mobil de la poarta a III-a. În interiorul porţii a III-a există celula în care a fost închis Horea. Porţile a II-a şi a VI-a au fost restaurate până în 2013, an în care cetatea a fost inaugurată pentru turism. Pentru a putea fi construitã cetatea „Alba Carolina” a fost distrusã, printre altele, şi mitropolia ortodoxã, ctitorie din anii 1595–1601 a voievodului Mihai Viteazul; Catedrala romano-catolicã „Sfântul Mihail”, cu elemente de structurã şi decoraţie gotice, construitã între anii 1246 şi 1291, cu adãugiri şi prefaceri succesive ulterioare, a fost supusă unor reparaţii în 1718–1739, 1907–1917, 1950–1953. În aceastã catedralã se aflã sarcofagul cu osemintele lui Iancu de Hunedoara. În prezent, biserica „Sfântul Mihail” este Catedrala Arhiepiscopiei romano-catolice Alba Iulia; Catedrala Ortodoxã, cu hramul „Sfânta Treime”, numitã şi Catedrala Reîntregirii sau Catedrala Încoronãrii, a fost construitã în perioada 28 martie 1921– 8 octombrie 1922 (când a fost sfinţitã) dupã planurile arhitectului Victor Ştefănescu în stilul vechilor biserici româneşti, cu o turlã centralã de 58 m înãlţime, flancatã de patru turle mai mici. Picturile murale interioare au fost executate de Costin Petrescu în anii 1923-1925, printre ecestea remarcându-se chipurile regelui Ferdinand şi ale reginei Maria. Biserica a fost renovatã şi reparatã în anii 1993–1994 şi resfinţitã la 19 iunie 1994. Turn-clopotniţã înalt de 52 m. În aceastã catedralã, la 15 octombrie 1922 au fost încoronaţi Ferdinand I şi soţia lui, Maria, ca rege şi, respectiv, ca regină ai României.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1691); biserica greceascã cu hramul „Buna Vestire” (1783); bisericile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1787) şi „Sfânta Treime” (1795); Palatul princiar (sec. 13–18), fostã reşedinţă a principilor Transilvaniei; Palatul Apor (secolul 17), în stilul Renaşterii târzii, cu influenţe baroce; Biblioteca Batthyáneum a fost întemeiatã în perioada 1792-1798 şi inauguratã la 31 iulie 1798 de către Ignác Batthyány, episcopul romano catolic al Transilvaniei, pe baza colecţiei sale, care avea circa 18 000 de exemplare bibliografice (manuscrise, incunabule, tipãrituri diverse) începând din secolul 9 d.Hr. Ulterior, fondul de care al Bibliotecii Batthyáneum s-a îmbogãţit datoritã numeroaselor donaţii, ajungând ca în anul 2026, biblioteca sã aibe 283 313 unitãţi bibliografice, dintre care 30 000 de unitãţi bibliografice reprezintã carte veche occidentalã, 9 733 de unitãţi colecţie muzealã, 1 779 manuscrise şi cãrţi tipãrite înainte de anul 1500, unele unice în lume, 300 de codice medievale etc. O raritate în bogaţia şi diversitatea colecţiilor Bibliotecii Batthyáneum o reprezintã prima parte a manuscrisului Codex Aureus, cunoscut şi sub numele de Evangheliarul de la Lorsch (dupã numele mãnãstirii Lorsch din Germania), realizat pe foi fine de pergament cu litere de aur, într-un volum total de 111 foi/pagini, care cuprind Evangheliile scrise de Sfinţii Apostoli Matei şi Marcu, restul de 124 foi/pagini, ale manuscrisului Codex Aureus, în care sunt Evangheliile scise de Sfinţii Apostoli Luca şi Ioan se aflã la Biblioteca Apostolicã a Vaticanului. Manuscrisul Codex Aureus, aflat la Biblioteca Batthyáneum a fost cumpãrat în anul 1785 de cãtre Ignác Batthyány, episcopul romano catolic al Transilvaniei, de la Christoph Bartholomäus Anton Migazzi, arhiepiscopul Vienei. La 24 mai 2023, Biblioteca Batthyáneum, a cãrei clãdire a fost construitã în perioada 1715-1736 (azi/2026 declaratã monument istoric), a devenit prima instituţie publicã din Transilvania care a înscris în patrimoniul UNESCO, manuscrisul Codex Aureus, ca cel mai vechi manuscris din România – document cu valoare de patrimoniu naţional şi universal, şi tot la aceeaşi datã, manuscrisul Codex Aureus a fost inclus în Registrul „Memoria Lumii”/„Memory of the World” – program iniţiat în anul 1992 de UNESCO pentru conservarea patrimoniului documentar al umanitãţii; obelisc realizat de cãtre sculptorul Ion Negrulea (dezvelit în anul 1937), închinat lui Horea, Cloşca şi Crişan; statuia ecvestrã a voievodului Mihai Viteazul, operã a sculptorului Oscar Han (dezvelitã în 1968); statuia Lupa Capitolina, donaţie fãcutã (1993) de cãtre oraşul Alessandria din Italia, a fost instalată în Piaţa Alessandria din Alba Iulia o dată cu inaugurarea acesteia în anul 2007; statuia în bronz a lui Iuliu Maniu (dezvelitã la 28 mai 1995); busturile unor iluştrii oameni politici: Ion Raţiu, Vasile Goldiş, Pan. Halippa, Ion Nistor ş.a. – dezvelite în noiembrie 1994.
La 16 septembrie 1995 a fost dezvelitã statuia lui I. I. C. Brãtianu, operã a sculptorului Paul Vasilescu. În interiorul Cetãţii Alba Carolina din Alba Iulia sunt expuse în aer liber 25 de statui din bronz, realizate de firma Grup Corint S.A., în colaborare cu sculptorul Ştefan Binţinţan din Alba Iulia, dupã un plan conceput de Daniil Sabãu.
Statuile înfaţişeazã diverse personaje de epocã, de diferite dimensiuni, greutate, fizionomie, gesticã, vestimentaţie etc., printre acestea evidenţiindu-se soldaţi în uniformă, orãşeni, o florareasă, o domniţă, o ţărancă, alături de fiul ei, care vinde ouă, stând pe o bancã publicã, un grup statuar care-l reprezintă pe Sfântul Anton, înconjurat de şase copii şi alte personaje etc.
Biserica romano-catolică (1302, cu modificãri din secolul 18), în localitatea componentă Bărăbanţ.