Date generale
Judeţul Vrancea se află în partea de Est a României, în zona curburii externe a Carpaţilor, în bazinul inferior al râului Siret, la răscrucea provinciilor istorice româneşti Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, între 45°23′ şi 46°11′ latitudine nordică şi 26°23′ şi 27°32′ longitudine estică, fiind limitat de jud. Bacău (Nord), Vaslui (Nord Est), Galaţi (Est), Brăila (Sud Est), Buzău (Sud şi Sud Vest) şi Covasna (Vest şi Nord Vest). Suprafaţa: 4 857 km2 (2,04% din suprafaţa ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 384 898 loc. (1,74% din populaţia ţării), din care 188 669 loc. de sex masc. (49,02%) şi 196 229 loc. de sex fem. (50,98%). Populaţia urbană: 144 545 loc. (37,55%); rurală: 240 353 loc. (62,45%). Densitatea: 79,2 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 90,6% români, 3,5% rromi, urmaţi de maghiari, germani, evrei, ruşi-lipoveni, turci, italieni ş.a. Reşed.: municipiul Focşani. Oraşe: Adjud (municipiu), Mărăşeşti, Odobeşti, Panciu. Comune: 68. Sate: 331 (din care 7 aparţin oraşelor). Localit. componente ale oraşelor şi municipiilor: 10.
Relieful
Relief variat, reprezentat prin trei trepte principale (munţi, dealuri şi depresiuni subcarpatice, câmpii) care coboară de la 1 785 m în Vest (vf. Goru, alt. max. a jud. Vrance) la 20 m alt. în Sud Est, în Câmpia Siretului inferior, rezultând o diferenţă de nivel de 1 766 m. Zona montană, extinsă în extremitatea de V a jud. Vrancea, este alcătuită dintr-o serie de culmi şi masive izolate, care împreună formează M-ţii Vrancei ce domină printr-un abrupt de 300–600 m Depresiunea Vrancei, situată în estul lor. M-ţii Vrancei, care aparţin Carpaţilor de Curbură, au înălţimi mici (sub 2 000 m), prezintă culmi prelungi, legate prin înşeuări largi, şi sunt alcătuiţi predominant din gresii, şisturi marnoase şi conglomerate. Cele mai mari altitudini ale M-ţilor Vrancei se înregistrează în vf. Goru (1 785 m, alt. max. a jud. Vrancea) şi vf. Lăcăuţ (1 777 m). Treapta mijlocie de relief o formează dealurile subcarpatice (Subcarpaţii Vrancei), care se succed de la Nord la Sud prin partea mediană a judeţului, atingând cota max. în Măgura Odobeştilor (996 m). Extremitatea de Nord Est a jud. Vrancea este ocupată de un mic sector al Colinelor Tutovei, care ating aici o înălţime de 348 m în vf. Cetăţuia din Dealul Cetăţii, iar în partea de E şi SE a judeţului se extinde o mare porţiune a Câmpiei Siretului inferior (în cadrul căreia se manifestă o puternică şi activă mişcare de subsidenţă), precum şi un mic sector al Câmpiei Râmnicului (în Sud-Sud Est). Teritoriul jud. Vrancea, cu întreaga complexitate geologică şi geomorfologică a formelor sale de relief, corespunde celei mai active zone seismice ale României. Frecvenţa cutremurelor (care au origine tectonică) se explică prin existenţa în această regiune a unui focar de mare adâncime (200 km), izolat, al cărui epicentru se află în coordonatele geografice ale perimetrului cuprins între 45°24′ şi 46°00′ latitudine nordică şi 26°12′ şi 27°24′ longitudine estică, pe falia Zăbala– Nămoloasa–Galaţi. În acest areal se evidenţiază două focare de cutremure, unul în care se produc cutremurele de adâncime, legat de curbura arcului carpatic şi altul în care au loc seisme la mică adâncime, situat în regiunea de câmpie dintre Râmnicu Sărat, Mărăşeşti şi Tecuci. Cutremurele cu epicentrul în arealul vrâncean au origine tectonică, fiind provocate de prăbuşirile sau deplasările blocurilor scoarţei terestre în lungul unor falii. Cele mai puternice şocuri provocate de seismele vrâncene (depăşind 6,5 grade pe scara Richter) au fost înregistrate la 1 aprilie 1170, care a avut magnitudinea de 7,3 grade pe scara Richter, 13 februarie 1196 (7,5 grade pe scara Richter), 10 octombrie 1446 (7,5 grade), 14 noiembrie 1516 (7,5 grade), 30 aprilie 1590 (7,3 grade), 8 noiembrie 1620 (7,5 grade), 24 decembrie 1620 (7,1 grade), 1 februarie 1637 (7,1 grade), 9 august 1679 (7,5 grade), 12 iunie 1701 (7,1 grade), 11 iunie 1738 (7,7 grade), 5 aprilie 1740 (7,3 grade), 14 octombrie 1802 (7,9-8,2 grade pe scara Richter, şi a durat 2 minute şi 30 de secune, fiind cel mai puternic cutremur din Romania din toate timpurile), 11 ianuarie 1838 (7,5 grade), 31 august 1894 (7,1 grade), 31 martie 1901 (7,2 grade), noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 (7,4 grade), seara zilei de vineri, 4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute (7,2 grade şi a durat 90 de secunde), 30 august 1986 (7,1 grade) şi 30 mai 1990 (7,0 grade). Toate aceste cutremure au determinat prăbuşirea mai multor construcţii, avarierea gravă a altora, moartea a zeci, sute, mii de persoane şi chiar deplasări şi deformări ale terenului.
Clima
Climă temperat-continentală moderată, nuanţată substanţial de altitudinea formelor de relief. Astfel, în zona montană şi de deal verile sunt răcoroase cu precipitaţii bogate şi iernile friguroase cu strat de zăpadă stabil pe o perioadă mai îndelungată, iar în regiunea de câmpie verile sunt călduroase şi secetoase, iar iernile reci, marcate uneori de viscole puternice. Temp. medie anuală variază între 10°C în zona de câmpie, 6-9°C în cea de dealuri şi 2–6°C în ariile montane. Temp. max. absolută (39,3°C), precum şi minima absolută (–33,0°C) au fost înregistrate la Focşani, respectiv la 10 aug. 1951 şi 25 ian. 1942. Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor prezintă variaţii de la un loc la altul, însumând c. 500 mm în câmpie, 600–800 în zonele deluroase şi colinare şi peste 1 200 mm în ţinuturile montane înalte. Vânturile predominante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre V (28,4%), NV (24%), E (10,4%) şi S-SV (8%), cu viteze medii anuale cuprinse între 2,0 şi 5,6 m/s, uneori, pe culmile înalte depăşind 10 m/s. Pe pantele de E ale M-ţilor Vrancea se înregistrează frecvent vânturi de tip föhn.
Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică vrânceană, cu o densitate medie cuprinsă între 0,1 şi 0,9 km/km2, aparţine în totalitate râului Siret, care curge pe la marginea de E a jud. Vrancea, pe o distanţă de 110 km, formând în cea mai mare parte limita cu jud. Galaţi. În acest sector, râul Siret are un curs leneş, foarte meandrat, însoţit de o luncă largă, inundabilă, în cadrul căreia au loc numeroase despletiri ale apelor. Din cauza subsidenţei Câmpiei Siretului inferior, majoritatea râurilor afluente pe dr. Siretului au o direcţie generală de curgere NV–SE (cu excepţia râurilor din S – Râmna şi Râmnic – care au direcţie SV–NE), înregistrându-se o adevărată „piaţă” de adunare a apelor. În afara cursurilor inf. ale râurilor Trotuş şi Râmnic care izvorăsc din afara limitelor jud. Vrancea, dar se varsă în Siret pe terit. vrâncean, toate celelalte râuri afluente ale Siretului în spaţiul vrâncean îşi au obârşia pe teritoriul judeţului Vrancea. Între aceste râuri, cel mai important este Putna (144 km), care drenează median jud. Vrancea pe direcţie NV–SE, colectând numeroşi afl. (Lepşa, Tişiţa, Coza, Zăbala, Milcov, Râmna ş.a.). Partea N-NV a jud. Vrancea este drenată de Carecna, Zăbrăuţ şi Şuşiţa (68 km).
Vegetaţia
Cu excepţia zonei de câmpie, care aparţine domeniilor stepei şi silvostepei, restul terit. vrâncean, în proporţie de peste 70% se încadrează domeniului forestier. Vegetaţia de stepă, extinsă pe supr. mici în SE judeţului, este reprezentată prin pajişti degradate dominate de bărboasă (Botriochloa ischaemum), păiuş (Festuca valesiaca), pir crestat (Agropyron cristatum) ş.a., iar vegetaţia de silvostepă, înlocuită în mare parte de culturile agricole de pe cuprinsul câmpiei, apare insular sub forma unor păduri de stejar pufos (Quercus pubescens) în amestec cu arţar tătăresc (Acer tataricum), stejar (Quercus robur) şi stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora). Zona pădurilor de foioase, extinsă în dealurile subcarpatice şi Colinele Tutovei, între 300 şi 900 m alt., este constituită din făgete, gorunete, făgeto-gorunete. Din cauza unor defrişări masive, în ariile depresionare s-au extins pajiştile secundare alcătuite predominant din păiuş (Festuca sulcata, Festuca pseudovina) şi iarba câmpului (Agrostis tenuis). Pantele muntoase, între 900 şi 1 600 m alt., sunt acoperite cu păduri compacte de amestec (fag, molid, brad), urmate de etajul pădurilor de molid (Picea abies) până pe la 1 700 m alt. şi apoi de zona golurilor alpine (la peste 1 700 m alt.), cu tufărişuri de ienupăr (Juniperus communis ssp. nana), afin (Vaccinium myrtillus) ş.a. în alternanţă cu pajişti secundare formate din păiuş roşu (Festuca rubra), ţăpoşică (Nardus stricta). În lunca Siretului se întâlnesc zăvoaie de plop şi salcie.
Fauna
Fauna predominantă corespunde domeniului forestier, în care trăiesc numeroase specii, printre care urşi, mistreţi, cerbi, căprioare, veveriţe, râşi, jderi, pisici sălbatice, salamandre, sălămâzdra (Triturus montandoni – un endemism carpatic) ş.a. La marginea externă a zonei subcarpatice, în silvostepă şi stepă, vieţuiesc nenumărate rozătoare (iepuri, şobolani, hârciogi, şoareci de câmp, popândăi ş.a.), păsări (prepeliţe, potârnichi, grauri, ciori, vrăbii, ulii etc.), insecte ş.a. Ihtiofauna este bogată şi variată, fiind reprezentată prin păstrăv (în bazinele superioare ale Putnei, Nărujei, Zăbalei), lipan (cursul mijlociu al Putnei), clean (râurile Şuşiţa, Zăbrăuţ), crap, mreană (râul Siret).
Resursele naturale
Resursele naturale sunt reprezentate prin câteva zăcăminte de sare (Lunca, Valea Sării, Tulnici, Spineşti, Reghiu, Andreiaşu de Sus) şi cărbune brun (cantităţi reduse, neexploatabile, la Vulcăneasa, Reghiu, Poieniţa, Luncile), precum şi printr-o mare varietate de roci de construcţie, cum sunt: gips (Soveja), gresii (Năruja), marno-calcare (Lepşa), argile (Mera, Vidra, Păuneşti), balast. O bogăţie aparte o reprezintă pădurile 193 289 ha, sf. anului 2007) şi izvoarele cu ape minerale sulfuroase (Jitia, Andreiaşu de Sus, Vizantea Mănăstirească, Vintileasca ş.a.).
Istoric
Cele mai vechi urme de locuire descoperite în perimetrul jud. Vrancea datează din Paleoliticul superior (Bârseşti, Vităneşti, Lespezi). Neoliticul este bine reprezentat, fiind identificat în peste 40 de aşezări (în perimetrele localit. Bonţeşti, Cândeşti, Muncelu, Mănăstioara, Tercheşti, Topeşti, Coroteni, Pădureni, Pietroasa ş.a.), în cadrul cărora apar forme ale culturilor neolitice Criş-Starčevo, Boian şi Cucuteni (numeroase vase ceramice, remarcabile prin fineţea formelor şi prin ornamentaţia tricromă şi bicromă, precum şi figurine antropomorfe şi zoomorfe), iar Epoca bronzului este ilustrată în peste 100 de staţiuni (cea mai reprezentativă fiind staţiunea Cândeşti, unde a fost dezvăluită o necropolă cu peste 700 de morminte de înhumaţie şi incineraţie, în care s-a găsit un valoros inventar de podoabe, unelte, ceramică etc.). În sec. 9–8 î.Hr., peste actualele ţinuturi vrâncene au trecut mai multe triburi de cimerieni, care au adus cu ele primele elemente ale metalurgiei fierului. Astfel, prima Epocă a fierului (Hallstatt) este atestată de aşezările de la Pădureni, Bonţeşti, Bârseşti, Nereju, Căiata, iar cea de-a doua Epocă a fierului (La Tène) în staţiunile arheologice de la Cândeşti şi Mănăstioara şi prin tezaurele monetare geto-dacice descoperite la Dumbrăveni (270 de monede din argint), Răcoasa, Voloşcani, Bonţeşti ş.a. Meleagurile vrâncene au fost incluse în hotarele Imperiului Roman, în provincia Moesia inferior, în timpul domniei împăratului Domiţian, care a purtat războaie împotriva dacilor în anii 87–89. Triburile carpilor, purtătoare ale unei culturi specifice, cu evidente influenţe romane, au avut numeroase şi puternice aşezări pe terit. actual al jud. Vrancea, descoperite în perimetrele localit. Pădureni, Oleşeşti, Vârteşcoiu, Ţifeşti, Mărtineşti, Iugani, Oreavu ş.a., aşezări care s-au perpetuat din sec. 2 până prin sec. 7 d.Hr. În sec. 7–10 au fost puse bazele structurii comunitare a obştilor săteşti, care au evoluat în tot timpul perioadei feudale, obştea devălmaşă (formă de stăpânire în comun) a Vrancei impunându-se treptat ca o formă de organizare şi ca unitate ad-tivă de sine stătătoare. Această autonomie a Vrancei, care s-a perpetuat chiar şi în condiţiile ultimelor migraţii ale pecenegilor, cumanilor şi tătarilor din sec. 10–13, a permis statornicirea unor obiceiuri ale pământului, de ordin juridic, ca de pildă dreptul inalienabil de participare la exploatare a moşiei, dreptul de preferinţe la cumpărarea terenurilor etc. Obştea devălmaşă a Vrancei a fost păstrată de locuitorii acesteia cu preţul luptei, impunându-se cu putere de lege până la începutul sec. 20. Astfel, codul silvic din 1910 garanta, în cele şapte prevederi ale sale, dreptul vrâncenilor asupra munţilor şi menţinerea tuturor privilegiilor aşa cum se păstraseră ele prin tradiţie de-a lungul secolelor. În prima parte a sec. 13 (1211–1227) autorităţile centrale ale Bisericii Catolice au desfăşurat o intensă activitate de convertire la catolicism a populaţiei din aceste ţinuturi, prin intermediul Cavalerilor Teutoni, care a culminat cu înfiinţarea, la 31 iul. 1227, a Episcopatului catolic al cumanilor, cu reşed. la Civitas Milcoviae (probabil oraşul Odobeşti de astăzi), condus de dominicanul Teodoric, episcopat care a fost distrus după invazia mongolă din 1241. În perioada formării statelor feudale româneşti, Moldova şi Ţara Românească, în sec. 14, statutul politic al Vrancei nu apărea definit cu claritate. Abia într-un document din 2 iul. 1431 apare denumirea Varancha (desemnând „Ţara Împădurită” sau „Ţara Neagră”). Un hrisov din 20 iun. 1443 consemnează stăpânirea Moldovei asupra Vrancei, fapt confirmat şi de un alt document din 8 aug. 1445. Un moment important în evoluţia ad-tivă a Vrancei îl constituie formarea starostiei Putna, al cărui prim conducător a fost un oarecare Stan, în perioada 1526–1540. Ulterior, până în 1859, funcţia de prim staroste a fost ocupată de 50 de persoane, printre care se numără şi cronicarii Miron Costin (1686–1690) şi Ion Neculce (1732). În cadrul unei structuri ad-tive bine conturate, ţinutul Putnei, extins între Trotuş (N), Siret (E), Milcov (S) şi M-ţii Vrancei (V), a evoluat, de-a lungul timpului, paralel cu jud. învecinat Râmnic (sau Slam) aflat peste râul Milcov, în Ţara Românească. Un moment de referinţă în istoria ţinutului Putnei şi implicit al Vrancei de astăzi, îl constituie lupta victorioasă a domnului Ioan Vodă Viteazul împotriva turcilor, care a avut loc la 24 apr. 1574 la Jilişte, lângă Focşani. La sf. sec. 16 şi începutul sec. 17, concomitent cu dezvoltarea înfloritoare ale unor aşezări din ţinutul Putnei şi frecvent menţionate documentar (Focşani, Adjud, Odobeşti, Domneşti, Negrileşti – sat cu renume, depozitarul mai multor variante ale Mioriţei, Bârseşti ş.a.) a avut loc o consolidare a obştilor săteşti din Ţara Vrancei. Anul revoluţionar 1848 a însemnat o puternică manifestare a conştiinţei naţionale a vrâncenilor, iar perioada 1857–1859 a fost marcată de atmosfera efervescentă a acţiunilor duse pentru înfăptuirea unirii Principatelor Române. La 6 iul. 1862, noul domnitor a semnat un decret prin care consfinţea unificarea oficială într-o singură localitate, cu numele Focşani, a administraţiei celor două oraşe (Focşanii Munteni şi Focşanii Moldoveni), care până atunci fuseseră separate printr-o linie de demarcaţie, stabilită pe râul Milcov şi care fiecare dintre ele avea câte o administraţie proprie. În timpul Războiului de Independenţă, numeroşi vrânceni s-au remarcat pe câmpurile de luptă de la Rahova, Griviţa, Plevna şi Vidin, unde au căzut mulţi eroi, printre care maiorul Gheorghe Şonţu, căpitanul Valter Mărăcineanu, locotenentul Chivu Stănescu ş.a. Perioada care a urmat după cucerirea independenţei s-a remarcat printr-un avânt economico-social general, evidenţiat prin apariţia mai multor întreprinderi industriale la Mărăşeşti, Focşani, Adjud, prin dezvoltarea agriculturii, comerţului, meşteşugurilor, transporturilor (s-au construit liniile de c.f. Mărăşeşti–Bacău în 1872 şi Focşani–Mărăşeşti în 1881), învăţământului etc. Începutul sec. 20 a fost marcat de Răscoala ţărănească din 1907, care a cuprins numeroase sate vrâncene (Mirceşti, Suraia, Călienii Noi, Călienii Vechi, Bilieşti, Vulturu, Dumitreşti ş.a.), şi de Primul Război Mondial, terit. actual al jud. Vrancea fiind terenul de luptă al câtorva bătălii glorioase (Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz) pentru libertate şi independenţă naţională. Oraşul Focşani a fost locul unde Guvernul României a semnat, la 26 nov./9 dec. 1917, armistiţiul cu Puterile Centrale. În perioada interbelică, o porţiune din perimetrul actual al jud. Vrancea era ocupată de jud. Putna (3 340 km2, 6 plăşi, 5 oraşe şi 265 de sate) care s-a menţinut sub această formă până în 1950, când prin Legea nr. 5 din 8 sept, 1950 a fost desfiinţat jud. Putna, înfiinţându-se regiunea Putna, cu reşed. la Focşani, iar între anii 1956 şi 1968, o mare parte a regiunii Putna a fost înglobată în regiunea Galaţi, iar alte părţi ale acesteia fiind trecute sub administrarea regiunilor limitrofe. Prin Legea nr. 2 din 17 febr. 1968 a fost înfiinţat jud. Vrancea, care cuprinde aproape în întregime fostul jud. Putna şi c. 1/3 din fostul jud. Râmnicu Sărat, acestea din urmă considerate în limitele pe care le aveau în 1938.
Economia
Economia actuală, marcată de un activ proces de restructurare şi modernizare, de creştere a numărului întreprinderilor mici şi mijlocii, de extindere permanentă a sectorului privat etc., se caracterizează printr-o structură complexă şi armonioasă, cu o industrie diversificată, o agricultură predominant pomi-viticolă şi de creştere a animalelor, un comerţ activ şi o dezvoltare corespunzătoare a transporturilor, a turismului, a serviciilor publice, culturii, artei, ocrotirii sănătăţii etc.
Industria
Industria este profilată pe ramurile alimentară, metalurgică, textilă, de expl. şi prelucr. a lemnului, constr. de maşini, materialelor de constr. ş.a. Pr. produse industriale realizate de întreprinderile vrâncene sunt: piese turnate din fontă, laminate subţiri, utilaj greu, motoare electrice, maşini şi utilaje agricole, aparataj electric de joasă tensiune, saci, folii, tuburi şi plăci din material plastic, îngrăşăminte chimice (până în anul 2012) lacuri, vopsele, coloranţi, detergenţi, săpun (Focşani, Mărăşeşti), sticlă (până în anul 2012) prefabricate din beton, produse ceramice, vase emailate (Focşani, Mărăşeşti, Odobeşti), mobilă, plăci fibrolemnoase, butoaie, celuloză şi hârtie, cherestea (Focşani, Adjud, Panciu, Odobeşti, Tulnici, Soveja, Vidra, Nereju, Năruja, Andreiaşu de Jos, Gugeşti), confecţii, tricotaje, fire din lână şi bumbac, fire şi ţesături din in şi cânepă (Focşani, Panciu, Adjud), preparate din carne şi lapte, panificaţie, vin, coniac, vermut, şampanie, lichior ş.a. (Focşani, Adjud, Panciu, Odobeşti, Mărăşeşti, Coteşti, Tâmboeşti, Urecheşti, Măicăneşti, Pufeşti ş.a.). O contribuţie importantă o are industria casnică (meşteşugurile tradiţionale) producătoare de ţesături şi cusături populare, covoare, obiecte de port popular, vase ceramice, măşti, obiecte din lemn, prelucrate artistic etc. (Tulnici, Mera, Negrileşti, Bârseşti, Nereju, Soveja, Ireşti, Năruja ş.a.).
Agricultura
Agricultura, cu un grad avansat de privatizare şi cu vechi tradiţii în cultura viţei de vie şi în domeniul creşterii animalelor, are o producţie variată şi participă cu un procent ridicat la producţia globală de bunuri ale jud. Vrancea. La sf. anului 2007, fondul funciar vrâncean cuprindea 255 626 ha terenuri agricole (din care 225 368 ha, respectiv 88,2%, în sectorul privat), 193 289 ha păduri, 13 894 ha terenuri acoperite cu ape şi bălţi şi 22 894 ha alte suprafeţe. În acelaşi an, din totalul supr. agricole (255 626 ha), 148 112 ha erau terenuri arabile, 43 720 ha păşuni, 32 777 ha fâneţe naturale, 27 235 ha vii şi pepiniere viticole (locul 1 pe ţară) şi 3 782 ha livezi şi pepiniere pomicole. Repartizarea geografică a culturilor marchează, în funcţie de configuraţia reliefului, predominarea culturilor de cereale, plante tehnice şi de nutreţ etc. în zona de câmpie şi dezvoltarea cu precădere a plantaţiilor de viţă de vie şi pomi fructiferi în zonele deluroase. În anul 2007, terenurile arabile au fost cultivate cu porumb (57 543 ha), grâu şi secară (22 541 ha), plante de nutreţ (14 958 ha), floarea-soarelui (10 418 ha), orz şi orzoaică, ovăz, legume, leguminoase pentru boabe etc. În anul 2007, prin supr. ocupată de viile pe rod (27 235 ha) şi prin producţia de struguri (196 458 tone), jud. Vrancea se situa pe primul loc pe ţară. Vestitele podgorii Coteşti (cu centrele viticole Coteşti, Faraoanele, Budeşti, Tâmboeşti, Cârligele ş.a.), Panciu (cu centrele viticole Panciu, Ţifeşti, Păuneşti, Străoane ş.a.) şi Odobeşti (Jariştea, Odobeşti, Vârteşcoiu, Baloteşti ş.a.) sunt specializate în producţii de soiuri superioare de struguri (Muscat-Ottonel, Muscat-Hamburg, Fetească neagră, Riesling italian, Fetească albă, Chasselas ş.a.). În cadrul producţiilor pomicole, s-au obţinut cantităţi însemnate la prune (13 186 tone), mere (12 547 tone), pere (786 tone), nuci (1 354 tone) ş.a. Creşterea animalelor, cu îndelungată tradiţie, se bazează pe întinsele păşuni şi fâneţe naturale, pe culturile de cereale şi plante de nutreţ etc., care favorizează dezvoltarea unor însemnate efective de animale. La începutul anului 2008, sectorul zootehnic, privatizat în proporţie de 100%, cuprindea 59 266 capete bovine, 96 33 capete porcine, 169 596 capete ovine (Merinos, Ţigaie, Ţurcană), 23 832 capete caprine şi 22 327 capete cabaline. Avicultură (1 839 039 capete); apicultură (12 707 familii de albine).
Căile de comunicaţie
Căile de comunicaţie, cu rol activ în deservirea tuturor activităţilor economico-sociale, au cunoscut o permanentă extindere şi modernizare. La sf. anului 2007, lungimea liniilor de c.f., care traversează partea de E a jud. Vrancea, însuma 161 km (din care 98 km linii electrificate), cu o densitate de 33,1 km/1 000 km2 (sub densitatea medie pe ţară, care este de 45,2 km/1 000 km2). Prin jud. Vrancea trece una dintre pr. magistrale feroviare ale ţării (Bucureşti–Ploieşti–Buzău–Râmnicu Sărat–Focşani–Mărăşeşti–Adjud–Bacău– Suceava–Vicşani, electrificată în anii 1978–1979), precum şi un segment al liniei de c.f. Urziceni–Făurei–Tecuci– Bârlad–Vaslui–Iaşi. Din nodul feroviar Mărăşeşti porneşte o ramificaţie până la Panciu, iar alta îşi continuă traseul din magistrală către Tecuci–Bârlad–Vaslui– Iaşi, iar din nodul feroviar Adjud se desprinde o linie de c.f. către Oneşti–Târgu Ocna–Ghimeş–Făget către Miercurea-Ciuc şi întreaga Transilvanie. Oraşul Odobeşti este legat de municipiul Focşani printr-o linie normală de c.f., inaugurată în 1893, iar de aşezările subcarpatice prin două linii de c.f. cu ecartament îngust, una către com. Mera şi alta către com. Vidra. La sf. anului 2007, reţeaua drumurilor publice vrâncene măsura 1 779 km (din care 346 km drumuri modernizate), cu o densitate de 36,6 km/100 km2 (superioară mediei pe ţară, care este de 33,9 km/100 km2). Intensitatea max. a circulaţiei de mărfuri şi călători se înregistrează pe magistrala rutieră Bucureşti– Buzău–Râmnicu Sărat–Focşani– Mărăşeşti– Adjud–Bacău–Roman–Suceava–Siret, care corespunde, totodată, cu şoseaua de importanţă europeană E 85 (Siret– Giurgiu, cu o lungime de 545,1 km), iar şoseaua care se desprinde din această magistrală, la Adjud, către Oneşti-Oituz, prin pasul Oituz, asigură legăturile rutiere cu celelalte judeţe din Transilvania.
Învăţământ, cultură şi artă
În anul şcolar 2007–2008, reţeaua unităţilor de educaţie şi învăţământ de pe terit. jud. Vrancea cuprindea 19 grădiniţe de copii, cu 10 884 copii înscrişi şi 633 educatori, 101 şcoli generale (învăţământ primar şi gimnazial), cu 31 987 elevi şi 2 268 cadre didactice, 21 de licee, cu 11 628 elevi şi 852 profesori ş.a. În aceeaşi perioadă, activitatea cultural-artistică vrânceană era susţinută de Teatrul „Gheorghe Pastia” şi Ateneul Popular din Focşani, de şase case de cultură, 95 cămine culturale, 242 biblioteci, cu 1 901 000 vol., nouă muzee, mai multe ansambluri folclorice, tarafuri, orchestre de muzică populară etc. La Focşani are loc anual (din 1996) Festivalul internaţional al viei şi vinului. În anul 2007, activitatea sportivă se desfăşura în cadrul celor 43 de secţii sportive, cu 1 224 sportivi legitimaţi, 52 antrenori şi 82 arbitri.
Ocrotirea sănătăţii
În anul 2007, reţeaua unităţilor sanitare vrâncene era formată din opt spitale, cu 1 655 paturi (un pat de spital la 237 locuitori), cinci dispensare, 110 farmacii şi puncte farmaceutice, 100 de cabinete medicale particulare şi 130 de cabinete stomatologice privatizate. În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 466 medici (un medic la 842 locuitori), 140 medici stomatologi (un medic stomatolog la 2 804 locuitori) şi 1 977 cadre medicale cu pregătire medie.
Turismul
Jud. Vrancea posedă un potenţial turistic ridicat, legat în primul rând de frumuseţea incontestabilă a plaiurilor sale (culmile domoale ale M-ţilor Vrancei, cu bogate păşuni, fâneţe şi păduri răcoroase, râurile repezi de munte, cascadele Putnei şi Tişiţei, rezervaţia geologică „Focul Viu”, rezervaţiile forestiere Cenaru I de 150 ha şi Cenaru II de 233 ha de la Andreiaşu de Jos, rezervaţiile complexe Reghiu-Scruntaru şi Lepşa-Zboina, renumitele peisaje ale Ţării Vrancei, cu aşezări cuibărite la adăpostul unor impresionante masive deluroase etc.), precum şi de trecutul său istoric glorios (mausoleele de la Mărăşeşti şi Soveja, care amintesc de eroii căzuţi pe câmpurile de luptă, monumentul de la Jilişte, ridicat în 1959 pe locul în care Ioan Vodă Viteazul a obţinut o strălucită victorie în 1574 împotriva turcilor). La acestea se adaugă prezenţa staţiunilor climaterice Soveja şi Năruja şi balneoclimaterice (Vizantea Mănăstirească) şi mai ales a unor zone etnografice şi folclorice (Soveja–Câmpuri, Tulnici–Bârseşti, Năruja–Stoeneşti ş.a.) în cadrul cărora se evidenţiază elemente specifice portului popular (marame, broboade, cămăşi încreţite la gât, catrinţe, brâie, sumane, cheptare etc.), arhitecturii populare (case cu cerdac sau foişor, cu decoraţii crestate în lemn), obiceiurilor şi datinilor populare (colinde, dansuri cu măşti etc.), ocupaţiilor tradiţionale (păstorit, vinărit) etc. Folclorul este reprezentat în principal prin memorabila baladă pastorală Mioriţa, care evocă o întâmplare dramatică din lumea oierilor vrânceni (baladă descoperită şi culeasă de Alecu Russo în zona Soveja, dar păstrată nealterat şi în mai multe variante în satul Negrileşti), aceasta constituind domeniul de afirmare a creativităţii populare fără seamăn. Totodată, bocetele, teatrul popular, dansurile (chiperul, raţa, sârba, mărunţica, nătânga ş.a.), tradiţiile legate de sărbătorile mai importante etc. completează imaginea folclorică şi turistică a Vrancei. La sf. anului 2007, capacitatea de cazare turistică a jud. Vrancea era de 2 022 locuri, repartizate în 12 hoteluri şi moteluri, trei cabane, trei tabere pentru elevi, trei pensiuni turistice urbane, 22 de pensiuni turistice rurale ş.a. Indicativ auto: VN.
Localităţile judeţului Vrancea
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
| I. Municipii | Localit. componente ale municipiilor | Satele care aparţin municipiilor |
| 1. ADJUD (1433) | 1. Burcioaia | 1. Adjudu Vechi 2. Şişcani |
| 2. FOCŞANI (1482) | 1. Mândreşti-Moldova 2. Mândreşti-Munteni |
| II. Oraşe | Localit. componente ale oraşelor | Satele care aparţin oraşelor |
| 1. MĂRĂŞEŞTI (1392) | 1. Siretu 2. Tişiţa | 1. Călimăneşti 2. Haret 3. Modruzeni 4. Pădureni |
| 2. ODOBEŞTI (1288) | 1. Unirea (1684) | |
| 3. PANCIU (1589) | 1. Crucea de Jos (1647) 2. Crucea de Sus (1628) 3. Dumbrava 4. Neicu 5. Satu Nou |
| III. Comune | Satele componente (primul sat este reşed. com.) |
| 1. ANDREIAŞU DE JOS | 1. Andreiaşu de Jos (1445) 2. Andreiaşu de Sus 3. Arşiţa 4. Fetig 5. Hotaru 6. Răchitaşu 7. Titila |
| 2. BĂLEŞTI | 1. Băleşti |
| 3. BÂRSEŞTI | 1. Bârseşti (1755) 2. Topeşti |
| 4. BILIEŞTI | 1. Bilieşti |
| 5. BOGHEŞTI | 1. Bogheşti 2. Bicheşti 3. Bogheştii de Sus 4. Chiţcani 5. Iugani (1569) 6. Plăcinţeni (1495) 7. Pleşeşti (1491) 8. Prisecani (1491) 9. Tăbuceşti |
| 6. BOLOTEŞTI | 1. Boloteşti (1565) 2. Găgeşti (1610) 3. Ivănceşti 4. Pietroasa 5. Putna (1626) 6. Vităneştii de sub Măgură |
| 7. BORDEŞTI | 1. Bordeşti 2. Bordeştii de Jos |
| 8. BROŞTENI | 1. Broşteni 2. Arva 3. Pituluşa |
| 9. CÂMPINEANCA | 1. Câmpineanca 2. Pietroasa 3. Vâlcele |
| 10. CÂMPURI | 1. Câmpuri 2. Feteşti 3. Gura Văii 4. Rotileştii Mari 5. Rotileştii Mici |
| 11. CÂRLIGELE | 1. Cârligele (1615) 2. Blidari 3. Bonţeşti (1520) 4. Dălhăuţi (1615) |
| 12. CHIOJDENI | 1. Chiojdeni 2. Cătăuţi 3. Lojniţa 4. Luncile 5. Mărăcini 6. Podurile 7. Seciu 8. Tulburea |
| 13. CIORĂŞTI | 1. Ciorăşti 2. Codreşti 3. Mihălceni 4. Salcia Nouă 5. Salcia Veche 6. Satu Nou 7. Spătăreasa |
| 14. CORBIŢA | 1. Şerbăneşti (1617) 2. Buda 3. Corbiţa 4. Izvoarele 5. Lărgăşeni (1546) 6. Ocheşeşti 7. Rădăcineşti (1617) 8. Tuţu 9. Vâlcelele |
| 15. COTEŞTI | 1. Coteşti (1470) 2. Budeşti 3. Goleştii de Sus 4. Valea Coteşti |
| 16. DUMBRĂVENI | 1. Dumbrăveni (1609) 2. Alexandru Vlahuţă 3. Cândeşti (1560) 4. Dragosloveni (1602) |
| 17. DUMITREŞTI | 1. Dumitreşti (1656) 2. Biceştii de Jos 3. Biceştii de Sus 4. Blidari 5. Dumitreştii de Sus 6. Dumitreştii-Faţă 7. Găloieşti 8. Lăstuni 9. Lupoaia 10. Motnău 11. Poieniţa 12. Roşcari 13. Siminoc 14. Tinoasa 15. Trestia 16. Valea Mică |
| 18. FITIONEŞTI | 1. Fitioneşti 2. Ciolăneşti 3. Ghimiceşti 4. Holbăneşti 5. Mănăstioara |
| 19. GAROAFA | 1. Garoafa 2. Bizigheşti 3. Ciuşlea 4. Doaga 5. Făurei 6. Precistanu 7. Răchitosu 8. Străjescu |
| 20. GOLEŞTI | 1. Goleşti 2. Ceardac |
| 21. GOLOGANU | 1. Gologanu |
| 22. GUGEŞTI | 1. Gugeşti 2. Oreavu |
| 23. GURA CALIŢEI | 1. Gura Caliţei 2. Bălăneşti 3. Cocoşari 4. Dealu Lung 5. Groapa Tufei 6. Lacu lui Baban 7. Plopu 8. Poenile 9. Raşca 10. Şotârcari |
| 24. HOMOCEA | 1. Homocea 2. Costişa 3. Lespezi |
| 25. JARIŞTEA | 1. Jariştea (1760) 2. Pădureni 3. Scânteia 4. Vărsătura |
| 26. JITIA | 1. Jitia 2. Cerbu 3. Dealu Sării 4. Jitia de Jos 5. Măgura |
| 27. MĂICĂNEŞTI | 1. Măicăneşti 2. Belciugele 3. Râmniceni 4. Slobozia Boteşti 5. Stupina 6. Tătaru |
| 28. MERA | 1. Mera (1688) 2. Livada 3. Milcovel 4. Roşioara 5. Vulcăneasa |
| 29. MILCOVUL | 1. Milcovul 2. Lămoteşti |
| 30. MOVILIŢA | 1. Moviliţa (1350) 2. Diocheţi-Rediu 3. Frecăţei 4. Trotuşanu 5. Văleni |
| 31. NĂNEŞTI | 1. Năneşti 2. Călienii Noi 3. Călienii Vechi |
| 32. NĂRUJA | 1. Năruja (1688) 2. Podu Nărujei 3. Podu Stoica 4. Rebegari |
| 33. NEGRILEŞTI | 1. Negrileşti |
| 34. NEREJU | 1. Nereju 2. Brădăceşti 3. Chiricani 4. Nereju Mic 5. Sahastru |
| 35. NISTOREŞTI | 1. Nistoreşti 2. Bâtcari 3. Brădetu 4. Făgetu 5. Podu Şchiopului 6. Româneşti 7. Ungureni 8. Valea Neagră 9. Vetreşti-Herăstrău |
| 36. OBREJIŢA | 1. Obrejiţa |
| 37. PALTIN | 1. Paltin 2. Ghebari 3. Prahuda 4. Ţepa 5. Vâlcani |
| 38. PĂULEŞTI | 1. Păuleşti (1507) 2. Hăulişca |
| 39. PĂUNEŞTI | 1. Păuneşti 2. Viişoara |
| 40. PLOSCUŢENI | 1. Ploscuţeni (1241) 2. Argea |
| 41. POIANA CRISTEI | 1. Poiana Cristei 2. Dealu Cucului 3. Dumbrava 4. Mahriu 5. Odobasca 6. Petreanu 7. Podu Lacului 8. Târâtu |
| 42. POPEŞTI | 1. Popeşti 2. Tercheşti |
| 43. PUFEŞTI | 1. Pufeşti (1683) 2. Ciorani 3. Domneşti-Sat 4. Domneşti-Târg |
| 44. RĂCOASA | 1. Răcoasa 2. Gogoiu 3. Mărăşti 4. Varniţa 5. Verdea |
| 45. RĂSTOACA | 1. Răstoaca |
| 46. REGHIU | 1. Reghiu 2. Farcaş 3. Jgheaburi 4. Piscu Reghiului 5. Răiuţi 6. Şindrilari 7. Ursoaia 8. Valea Milcovului |
| 47. RUGINEŞTI | 1. Rugineşti 2. Angheleşti 3. Copăceşti 4. Văleni |
| 48. SIHLEA | 1. Sihlea 2. Bogza 3. Căiata 4. Voetin |
| 49. SLOBOZIA BRADULUI | 1. Slobozia Bradului 2. Cornetu 3. Coroteni 4. Lieşti 5. Olăreni 6. Valea Beciului |
| 50. SLOBOZIA CIORĂŞTI | 1. Slobozia Ciorăşti 2. Armeni 3. Jilişte |
| 51. SOVEJA | 1. Dragosloveni (sec. 17) 2. Rucăreni (sec.17) |
| 52. SPULBER | 1. Spulber (1431) 2. Carşocheşti-Corăbiţa 3. Morăreşti 4. Păvălari 5. Tojanii de Jos 6. Tojanii de Sus 7. Ţipău |
| 53. STRĂOANE | 1. Străoane 2. Muncelu 3. Repedea 4. Văleni |
| 54. SURAIA | 1. Suraia |
| 55. TĂNĂSOAIA | 1. Tănăsoaia 2. Călimăneasa 3. Costişa 4. Costişa de Sus 5. Covrag 6. Feldioara 7. Galbeni 8. Năneşti 9. Vladnicu de Jos 10.Vladnicu de Sus |
| 56. TĂTĂRANU | 1. Tătăranu 2. Bordeasca Nouă 3. Bordeasca Veche 4. Mărtineşti 5. Vâjâitoarea |
| 57. TÂMBOEŞTI | 1. Tâmboeşti 2. Pădureni 3. Pietroasa 4. Slimnic 5. Trestieni |
| 58. TULNICI | 1. Tulnici 2. Coza 3. Greşu 4. Lepşa |
| 59. ŢIFEŞTI | 1. Ţifeşti 2. Bătineşti 3. Clipiceşti (1646) 4. Igeşti 5. Oleşeşti 6. Pătrăşcani 7. Sârbi 8. Vităneşti |
| 60. URECHEŞTI | 1. Urecheşti (1500) |
| 61. VALEA SĂRII | 1. Valea Sării (1623) 2. Colacu 3. Mătăcina 4. Poduri 5. Prisaca |
| 62. VÂNĂTORI | 1. Vânători 2. Balta Raţei 3. Jorăşti 4. Mirceştii Noi 5. Mirceştii Vechi 6. Petreşti 7. Răduleşti |
| 63. VÂRTEŞCOIU | 1. Vârteşcoiu 2. Beciu 3. Faraoanele 4. Olteni 5. Pietroasa 6. Râmniceanca |
| 64. VIDRA | 1. Vidra (1608) 2. Burca 3. Ireşti (1705) 4. Ruget 5. Scafari 6. Şerbeşti 7. Tichiriş 8. Viişoara 9. Voloşcani (1543) |
| 65. VINTILEASCA | 1. Vintileasca 2. Bahnele 3. După Măgura 4. Neculele 5. Poiana Stoichii 6. Tănăsari |
| 66. VIZANTEA-LIVEZI | 1. Livezile (1777) 2. Mesteacănu (1827) 3. Piscu Radului 4. Vizantea Mănăstirească 5. Vizantea Răzăşească (1667) |
| 67. VRÂNCIOAIA | 1. Vrâncioaia 2. Bodeşti 3. Muncei 4. Ploştina 5. Poiana 6. Spineşti |
| 68. VULTURU | 1. Vulturu (1835) 2. Boţârlău 3. Hânguleşti 4. Maluri 5. Vadu Roşca |