Date generale
Judeţul Covasna se află în partea central-estică a României, în concavitatea Carpaţilor de Curbură, pe cursul superior al Oltului şi în bazinul Râului Negru, la intersecţia meridianului de 26° longitudine estică cu paralela de 46° latitudine nordică, între jud. Harghita (N-NV), Bacău (NE), Vrancea (E), Buzău (S-SE) şi Braşov (V-SV). Supr.: 3 710 km2 (1,55% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2019): 226 450 loc. (1, 02% din populaţia ţării), din care 111 574 loc. de sex masc. (49,27%) şi 114 876 loc. de sex fem. (50,73%). Populaţia urbană: 113 342 (50,05%); rurală: 113 108 (49,95%). Densitatea: 61,0 loc./km2. Structura populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul populatiei din 20-31 oct. 2011): 21,4% români, 71,6% maghiari şi secui, 3,9% rromi ş.a. Reşed.: municipiul Sfântu Gheorghe. Oraşe: Baraolt, Covasna, Întorsura Buzăului, Târgu Secuiesc (municipiu). Comune: 40. Sate: 122 (din care 11 aparţin municipiilor şi oraşelor). Localit. componente ale oraşelor: 1.
Relieful
Relief predominant muntos (60% din supr. jud. Covasna), cu alt. medie de 800–1 200 m, care se aseamănă cu zidurile unei puternice cetăţi, mărginind câteva areale depresionare şi culoare tectonice intramontane. Zona montană cuprinde în întregime unităţile M-ţilor Bodoc şi Baraolt, în partea central-nordică şi în V jud. Covasna, precum şi prelungirile M-ţilor Harghita în NV, cu vf. Cucu (1 558 m alt.) situat la graniţa cu jud. Harghita, ale M-ţilor Nemira (vf. Şandru Mare 1 649 m alt.) în NE, ale M-ţilor Vrancea (vf. Lăcăuţ 1 777 m – alt. max. a jud. Covasna) în E şi ale M-ţilor Buzăului (masivele Penteleu, Podu Calului şi Siriu) şi Clăbucetele Întorsurii în S şi SE. Ariile depresionare intramontane, bine individualizate, includ sectorul de NE al Depr. Braşov, reprezentat prin două subdiviziuni – Depr. Târgu Secuiesc (sau Breţcu) şi Depr. Sfântu Gheorghe –, apoi Depr. Baraolt, Depr. Întorsura Buzăului, Depr. Comandău, Depr. Aita, Depr. Ozunca ş.a. În partea de V a jud. Covasna se află culoarul Rotbav–Căpeni, denumit de unii geografi şi culoarul Măieruş, cu o lungime de 30 km şi o lăţime de c. 3 km (drenat de râul Olt, care în această zonă meandrează foarte puternic) care se individualizează ca o zonă de legătură, feroviară şi rutieră, între Depr. Bârsei, la S, şi Depr. Baraolt, la N. O notă aparte în relief o formează culoarul sau „Poarta” de la Reci, cu o lăţime de c. 8 km, care asigură comunicarea între Depr. Târgu Secuiesc şi Depr. Sfântu Gheorghe. Râu Negru îl împarte în două unităţi morfologice distincte: una pe malul dr. (Piem. de la Reci, 540 m alt.) şi alta pe malul stg. (transformată într-o reg. de dune – Dunele de la Reci), extinse pe c. 8 km2, acoperite în trecut cu păduri compacte de mesteacăn (Betula verrucosa), fapt ce i-a atras şi numele de „Mestecănişul de la Reci”, înlocuite în mare parte de plantaţii de arin negru (Alnus glutinosa) şi de pin (Pinus silvestris).
Clima
Climă temperat-continentală, cu un sector predominant (60%) aparţinând climatului de munte şi altul cu climă continental-moderată, caracteristic ţinuturilor de dealuri şi depresiuni. Între cele două sectoare există diferenţieri marcante anotimpuale, cât şi din punct de vedere al valorilor medii ale temp. aerului. În ţinutul cu climă de dealuri şi depresiuni, verile sunt calde şi cu precipitaţii bogate şi iernile friguroase, iar temp. medie anuală variază între 5 şi 7,6°C, în timp ce în sectorul cu climă de munte verile sunt răcoroase, cu precipitaţii abundente, iernile aspre, cu viscole frecvente şi strat de zăpadă gros şi stabil o perioadă îndelungată, iar valorile medii anuale ale temp. aerului oscilează în jur de 1°C. Temp. max. absolută (39,3°C) s-a înregistrat la Păpăuţi (15 iul. 1952), iar temp. minimă absolută (–35,2°C) la Întorsura Buzăului (1 febr. 1947). În zonele depresionare se produc, mai ales iarna, frecvente inversii de temp. (cu urmări nefavorabile pentru agricultură, transporturi etc.) care determină scăderea accentuată a temp. aerului, formarea ceţii etc. Astfel, la 9 ian. 1964, un asemenea fenomen de inversie termică s-a produs în Depr. Târgu Secuiesc, când pe fundul depresiunii s-a instalat un aer foarte rece provocând scăderea temp. până la -24,8°C, în timp ce pe vf. masivului Lăcăuţ, care domină depresiunea dinspre E, s-a înregistrat doar -4,5°C. Cantităţile medii anuale ale precipitaţiilor sunt mai reduse (600 mm) în ariile depresionare, mai adăpostite, şi mai abundente (1 200 mm) pe crestele înalte ale munţilor, expuse advecţiilor de aer oceanic şi umed dinspre V. Vânturile predominante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre N şi NE (16–17,2%) în reg. depresionară Târgu Secuiesc şi dinspre V, NV şi SV (peste 55%) pe culmile înalte ale munţilor. Vitezele medii anuale ale vânturilor de V şi NV depăşesc 10 m/s, în timp ce vitezele celor din zonele depresionare au valori de 3–4 m/s. Prezenţa celor două forme majore de relief (munţii şi depresiunile) favorizează apariţia (pe fondul general al circulaţiei aerului), din cauza diferenţei de presiune şi de temp. dintre ele, a unor brize locale cu mişcare ascendentă ziua (dinspre depresiune spre culmile montane înconjurătoare) şi descendentă noaptea. În partea de NE a jud. Covasna bate un vânt local, numit Nemira, cu o frecvenţă mai mare iarna, când provoacă viscole, fiind considerat o continuare a Crivăţului.
Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică ce brăzdează terit. jud. Covasna include în pr. un sector din cursul superior al râului Olt, care drenează partea central-vestică şi vestică a judeţului, pe o distanţă de 129 km, mai întâi pe direcţia N-S, iar în aval de confl. cu Râu Negru şi până la confl. cu râul Vârghiş pe direcţia S-N, formând marele cot în interiorul căruia se află M-ţii Baraolt. Pe acest ultim sector, care formează, în mare parte, limita dintre jud. Covasna şi jud. Braşov, râul Olt prezintă o puternică meandrare din cauza pantei reduse de scurgere (0,5 m/km). Râu Negru, afl. cel mai important al Oltului pe partea stângă, străbate jumătatea de E a jud. Covasna, pe direcţia NE-SV, respectiv Depr. Târgu Secuiesc, colectând numeroşi afl., printre care Estelnic, Caşin (cu afl. Turia), Mărcuşa ş.a. (pe dr.) şi Ghelinţa, Zăbala, Covasna, Săciova, Tărlung ş.a. (pe stg.). În zona de V a jud. Covasna, Oltul mai primeşte pe partea dr. o serie de afl. mai mici, cum sunt Arcuş, Vâlcele, Aita, Baraolt şi Vârghiş (cu afl. său Cormoş). Extremităţile de NE, E şi SE ale jud. Covasna sunt drenate de cursurile superioare ale râurilor Oituz, Bâsca Mare şi Buzău. Întreaga reţea hidrografică de pe terit. jud. Covasna prezintă o densitate care variază între 0,7 şi 0,9 km/km2. O categorie aparte, cu importanţă economică deosebită, o prezintă bogatele straturi acvifere subterane, din care apar la zi numeroase izv. cu ape minerale, renumite pentru calităţile lor curative (la Covasna, Malnaş, Bodoc, Bixad, Vârghiş, Vâlcele, Turia ş.a.).
Vegetaţia
Vegetaţia prezintă o zonalitate pe verticală, determinată de configuraţia reliefului şi de zonalitatea climei şi a solurilor. Cele două unităţi majore de relief – munţii şi depresiunile – includ formaţiuni vegetale caracteristice fiecărei trepte în parte. Astfel, pe crestele înalte ale M-ţilor Vrancea, Penteleu, Nemira, Harghita, la peste 1 550 m alt., se extind pajiştile secundare, alcătuite din asociaţii de ţăpoşică (Nardus stricta) şi păiuş roşu (Festuca rubra) în alternanţă cu tufişuri de afin (Vaccinium myrtillus), jneapăn (Pinus mugo) ş.a. Pantele M-ţilor Vrancea, Nemira, Harghita şi Bodoc, între 1 200 şi 1 500 m alt., sunt acoperite cu păduri de molid (Picea abies), alături de care mai apar exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) şi de scoruş de munte (Sorbus aucuparia). Molidul coboară pe unele văi până la 700 m alt. Spre partea inf. a pădurilor de molid încep să se ivească exemplare răzleţe de fag (Fagus silvatica) şi brad (Abies alba), iar pe măsură ce alt. scade, pantele munţilor mai mici şi ale piemonturilor mai înalte sunt îmbrăcate cu păduri de amestec, alcătuite din ulm de munte (Ulmus montana), frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus), gorun (Quercus petraea) ş.a. Pădurile de fag, carpen, gorun şi de stejar acoperă şi piemonturile înalte, marcând trecerea de la vegetaţia de munte la cea de depresiune. Pădurile de gorun cu carpen tivesc aproape continuu părţile marginale ale Depr. Târgu Secuiesc şi Baraolt. Şesurile depresiunilor sunt ocupate în cea mai mare parte de culturile agricole şi pe mici areale se dezvoltă o vegetaţie intrazonală şi azonală, reprezentată prin specii mezohigrofile (păduri de sălcii sau tufişuri de răchită şi arin negru) sau higrofile (rogoz, stânjenel de baltă, troscot ş.a.). În Depr. Târgu Secuiesc şi Sfântu Gheorghe se întâlnesc mai multe mlaştini eutrofe, cu vegetaţie specifică, formată din plante higrofile, printre care bumbăcariţa (Eriophorum angustifolium), coada calului (Equisetum palustris), feriga de baltă (Dryopteris thelypteris). În aceste mlaştini şi-au găsit adăpost câteva relicte glaciare (Dryopteris cristata, Spiraea salicifolia, Galium boreale, Ligularia sibirica, Lysimachia thyrsiflora, Stellaria longifolia, Cnidium dubium ş.a.), dintre care unele se află la limita sudică a arealului lor mondial. În bazinul inf. al Râului Negru, pe malul său stg., se află terenuri nisipoase cu dune (Dunele de la Reci), care la începutul sec. 20, erau acoperite cu păduri compacte de mesteceni (Betula verrucosa), care formau aşa-numitul „Mestecăniş de la Reci”, care au fost înlocuite în cea mai mare parte cu plantaţii de arin negru (Alnus glutinosa) şi de pin (Pinus silvestris).
Fauna
Fauna este bogată şi variată, fiind adaptată la condiţiile de relief şi climă. Pădurile constituie domeniul vast şi propice pentru existenţa numeroaselor vieţuitoare, multe dintre ele de interes cinegetic. Cele mai frecvente vieţuitoare ale domeniului forestier sunt ursul, lupul, vulpea, râsul (Lynx lynx), jderul de copac (Martes martes), veveriţa, căpriorul, cerbul, mistreţul, cocoşul de munte (Tetrao urogallus), ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus alpinus), huhurezul (Strix aluco aluco), privighetoarea, vipera de munte, şopârla de munte, tritonul de munte etc. Zonele depresionare sunt populate de iepuri, vulpi, dihori, lupi, şobolani de câmp, şoareci de câmp, mierle, coţofene etc. În apele râurilor de munte trăiesc păstrăvi, clean, mreană, zglăvoacă ş.a.
Resursele naturale
Zăcăminte de lignit (Vârghiş, Baraolt, Căpeni, Racoşu de Sus, Valea Crişului) şi min. de fier (Vârghiş, Doboşeni); expl. de andezit (Bixad, Malnaş), gresie (Arcuş, Zagon, Sita Buzăului, Breţcu, Ariuşd, Sfântu Gheorghe, Covasna, Boroşneu Mare, Măgheruş, Bodoc, Dobârlău, Întorsura Buzăului ş.a.), calcare şi serpentine (Vârghiş), argilă (Breţcu, Bodoc), nisipuri cuarţoase (Hăghig, Iarăş, Araci), balast (Micfalău, Sfântu Gheorghe, Ilieni, Ozun, Băţanii Mari, Întorsura Buzăului). Bogăţiile aparte ale jud. C. sunt pădurile (165 515 ha, la sf. anului 2007) şi numeroasele izv. cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, clorurate, feruginoase etc. (Biborţeni, Covasna, Bodoc, Malnaş, Vâlcele, Bixad, Vârghiş, Zăbala, Şugaş, Herculian, Ozunca-Băi, Bálványos, Turia ş.a.) şi bogatele emanaţii de dioxid de carbon, vapori de apă şi hidrogen sulfurat (aşa-numitele solfatare). Uneori, degajările de dioxid de carbon şi hidrogen sulfurat, considerate fenomene postvulcanice, neîntâlnind stratul acvifer pe care să-l transforme în izv. carbogazoase (borvizuri), rămân în stare gazoasă şi apar la suprafaţă sub forma mofetelor (la Covasna acestea se găsesc pe o supr. de 40 ha, apoi la Bálványos, Malnaş-Băi, Şugaş ş.a.).
Istoric
Prezenţa omului pe terit. actual al jud. Covasna datează din cele mai îndepărtate timpuri, urmele activităţii sale fiind scoase la iveală de numeroase săpături arheologice care au stabilit că acestea aparţin Neoliticului (milen. 5–4 î.Hr.). Vestigiile materiale descoperite la Sfântu Gheorghe, Boroşneu Mare, Leţ, Reci şi mai ales la Ariuşd atestă existenţa omului pe aceste meleaguri în toată Epoca neolitică. Reprezentativ pentru această epocă este întinsa aşezare neolitică identificată în arealul localit. Ariuşd (cu mai multe niveluri de locuire), caracteristică fazei de început a culturii Cucuteni, care a şi dat numele culturii Ariuşd. Perioada de trecere de la Neolitic la Epoca brozului, aparţinând culturii Glina III – Schneckenberg (sec. 18–16 î.Hr.) este marcată prin descoperirile de la Zăbala, Ariuşd, Sfântu Gheorghe ş.a., iar urme ale culturii Wietenberg (sec. 16– 13 î.Hr.), specifice perioadei de mijloc a Epocii brozului, au fost scoase la iveală în arealul localit. Imeni, Bixad, Sfântu Gheorghe ş.a. Perioada de trecere de la Epoca brozului la prima vârstă a fierului – Hallstatt (1200–450/300 î.Hr.) este bine reprezentată prin vestigiile descoperite în aşezările de la Ghidfalău, Peteni, Reci, Cernat, Sfântu Gheorghe ş.a. Epoca La Tène dacică (sec. 5 î.Hr.-1 d.Hr.), care oglindeşte stadiul de dezvoltare al societăţii geto-dace din vremea regilor Burebista şi Decebal, caracterizată prin dezvoltarea metalurgiei fierului, prin apariţia de noi forme ceramice datorate folosirii roţii olarului, prin dezvoltarea meşteşugurilor etc., este evidenţiată prin descoperirile de la Covasna, Sfântu Gheorghe, Olteni, Ghelinţa, Surcea ş.a. unde s-au găsit numeroase tezaure de podoabe dacice. La Covasna a fost identificată, din această epocă, o puternică cetate cu trei incinte de piatră, datând din sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr. În perioada stăpânirii romane au fost construite aici numeroase fortificaţii şi castre care aveau menirea să obstrucţioneze văile şi pasurile prin care puteau să pătrundă duşmanii. Printre acestea se numără castrele de la Olteni, Breţcu (Angustia), Reci ş.a. datând din sec. 2–3. După retragerea legiunilor şi a administraţiei romane (în perioada 271–275) de pe aceste meleaguri, populaţia autohtonă a continuat să existe şi să-şi desfăşoare activitatea neîntrerupt, organizându-se în obştii săteşti, agricole şi păstoreşti. Descoperirile arheologice din arealele localit. Sfântu Gheorghe, Cernat, Olteni, Reci, Coşeni, Ghidfalău ş.a. atestă cu pregnanţă prezenţa populaţiei româneşti pe aceste meleaguri înainte de pătrunderea forţelor regatului feudal maghiar. În sec. 4, în această zonă erau mult răspândite produsele culturii Sântana de Mureş, descoperite în necropolele şi aşezările de la Reci, Cernat, Sfântu Gheorghe ş.a., care, pe lângă elementele culturii materiale autohtone, cuprindea şi componente ale triburilor goţilor. În sec. 6, încep să pătrundă în această regiune triburile slave a căror convieţuire cu populaţia românească autohtonă este dovedită de vestigiile descoperite în aşezările de la Angheluş, Cernat, Sfântu Gheorghe, Coşeni, Poian, Târgu Secuiesc ş.a. În a doua jumătate a sec. 11, peste populaţia românească sedentară s-a instaurat şi s-a extins treptat dominaţia regatului feudal maghiar, însoţită şi de colonizarea secuilor (în jurul anului 1200) care au adoptat, ulterior, prin sec. 15, organizarea administrativă cunoscută sub numele de „Scaune”. Se presupune că această formă de organizare administrativă a ţinut seama de organizarea vechilor „Scaune de judecată” ale populaţiei româneşti autohtone. După stabilirea secuilor în această zonă, ţăranii români, apoi şi cei maghiari, au fost deposedaţi de pământ de către autorităţile feudale şi transformaţi în iobagi, fapt ce i-a determinat ca, împreună, să lupte, veacuri de-a rândul, împotriva asupririi feudale. Pătrunderea şi stabilirea ungurilor în această regiune, în sec. 11–12, este dovedită de descoperirile din necropolele de la Zăbala şi Peteni în care s-au găsit obiecte de inventar tipic maghiare. Începând din această perioadă, populaţia românească a convieţuit paşnic cu secuii colonizaţi aici pentru a apăra graniţa de E a Transilvaniei. La începutul sec. 16, mai precis în anul 1514, românii şi secuii au luptat laolaltă împotriva nobilimii feudale în timpul Războiului ţărănesc condus de Gheorghe Doja. La fel s-a întâmplat şi în nov. 1848, când ţărănimea română, împreună cu secuimea iobagă s-au răsculat împotriva nemeşilor, opunând o aprigă rezistenţă trupelor imperiale venite să înăbuşe revoluţia. În baza legii de împărţire pe judeţe din 1921 şi apoi a reorganizării ad-tiv teritoriale din 1 ian. 1926, a fost creat şi judeţul Trei Scaune (corespunzător în mare parte cu jud. Covasna de azi), cu reşed. la Sfântu Gheorghe, care cuprindea 5 plăşi, 2 oraşe şi 97 de comune. Această formă de organizare s-a menţinut până la 8 sept. 1950 când a avut loc o nouă împărţire ad-tiv teritorială – pe regiuni şi raioane –, fostul judeţ devenind, în cea mai mare parte, raion în cuprinsul regiunii Braşov. Prin Legea nr. 2/17 febr. 1968 privind organizarea ad-tiv teritorială a României, a luat fiinţă, printre altele, şi jud. Covasna în componenţa căruia intră două municipii, 3 oraşe, 40 de comune şi 122 de sate şi o localit. componentă (Chiuruş) care aparţine oraşului Covasna.
Economia
Economia jud. Covasna are un caracter agrar-industrial, evidenţiat de raportul dintre producţia globală agricolă şi producţia globală industrială.
Industria
Industria reprezintă una dintre pr. ramuri ale economiei jud. Covasna în cadrul căreia se produc: maşini şi agregate industriale, subansamble auto, motoare electrice, echipament electric auto (Sfântu Gheorghe), organe de asamblare, izolatori electrici de joasă tensiune, şuruburi (Târgu Secuiesc), piese pentru tractoare şi maşini agricole (Întorsura Buzăului), mase plastice (Sfântu Gheorghe), confecţii (Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc), fire şi ţesături din bumbac şi lână (Sfântu Gheorghe, Covasna), prelucr. inului (Reci), mobilă (Sfântu Gheorghe, Covasna, Târgu Secuiesc), cherestea, lăzi, butoaie ş.a. (Breţcu, Covasna, Oituz, Comandău, Întorsura Buzăului, Târgu Secuiesc, Zăbrătău, Baraolt, Sita Buzăului), cărămizi (Bodoc, Malnaş, Covasna, Întorsura Buzăului), prefabricate din beton (Sfântu Gheorghe), preparate din lapte şi carne (Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Baraolt), bere (Sfântu Gheorghe), spirt (Malnaş), amidon şi glucoză (Târgu Secuiesc) etc. Centre de îmbuteliere a apelor minerale la Bodoc, Covasna, Biborţeni, Vâlcele, Malnaş.
Agricultura
Agricultura beneficiază de condiţii naturale favorabile culturii plantelor (în special a plantelor tehnice) şi creşterii animalelor. În cadrul realizării producţiei globale agricole, sectorul vegetal contribuie în proporţie de 72,8%, iar cel animal de 27%, restul de 0,2% revin serviciilor agricole. La sf. anului 2007, jud. Covasna dispunea de o supr. agricolă extinsă pe 186 269 ha, din care 86 308 ha erau terenuri arabile, 58 863 ha ocupate cu păşuni naturale, 40 092 ha cu fâneţe şi 1 006 ha de livezi şi pepiniere pomicole. În acelaşi an, terenurile arabile, răspândite în şesurile depresiunilor şi în luncile râurilor, erau cultivate cu cartofi (22 388 ha, locul 2 pe ţară după jud. Suceava), grâu şi secară (18 855 ha), plante de nutreţ (17 789 ha), orz şi orzoaică (8 234 ha), porumb, ovăz, sfeclă de zahăr, leguminoase pentru boabe, legume. Pomicultura, restrânsă ca supr., include plantaţii mici de pruni, meri, peri, cireşi şi vişini care ocupă, în general, terenurile în pantă. Sectorul zootehnic are condiţii bune de dezvoltare, ca urmare a existenţei unei bogate şi variate baze furajere. La începutul anului 2008, efectivele de animale de pe cuprinsul jud. Covasna erau alcătuite din 45 126 capete bovine (în special din rasa Bălţata românească), 89 562 capete porcine, 166 219 capete ovine (predominant din rasele Ţigaie şi Spancă), 10 588 capete caprine, 14 812 capete cabaline (mai ales rasa Lipiţan, provenită din herghelia de la Dalnic), nenumărate bubaline; avicultură (546 434 capete păsări). Apicultură (5 139 familii de albine). În cadrul sectorului zootehnic se remarcă preponderenţa sectorului privat faţă de cel de stat, acesta fiind de peste 99% la creşterea bovinelor, porcinelor şi ovinelor, iar în domeniile apiculturii, creşterii caprinelor şi cabalinelor proprietatea particulară este de 100%.
Căile de comunicaţie
Căile de comunicaţie feroviare şi rutiere sunt singurele mijloace ale jud. Covasna care asigură întregul trafic de mărfuri şi călători. La începutul anului 2008, lungimea reţelei feroviare de pe terit. jud. Covasna însuma 116 km (din care 44 km electrificată), cu o densitate de 31,3 km/1000 km2 de teritoriu, iar cea a drumurilor publice era de 840 km (din care 296 km modernizate), cu o densitate de 22,6 km/100 km2 de teritoriu (sub media pe ţară, de 33,9 km/100 km2 de teritoriu). O importanţă deosebită pentru transporturile feroviare şi rutiere o au cele două tronsoane ale magistralelor care traversează jud. Covasna – magistrala feroviară Bucureşti–Braşov–Sfântu Gheorghe–Ciceu–Deda–Baia Mare–Satu Mare şi drumul european E 572 care, pe terit. jud. Covasna, urmăreşte, în paralel, magistrala feroviară. O importanţă remarcabilă pentru transporturile rutiere dintre Transilvania şi Moldova o are drumul naţional modernizat Braşov–Târgu Secuiesc–Breţcu–Oituz–Oneşti–Adjud–Bacău–Suceava care traversează jud. Covasna prin partea central-estică a sa.
Învăţământ, cultură şi artă
În anul şcolar 2007–2008, reţeaua unităţilor şcolare de pe terit. jud. Covasna cuprindea 11 grădiniţe de copii, cu 8 668 copii înscrişi şi 566 de educatoare, 54 de şcoli generale (învăţământ primar – clasele 1–4 şi gimnazial – clasele 5–8), cu 19 490 elevi şi 1 736 cadre didactice, 18 licee, cu 7 809 elevi şi 745 profesori ş.a. Instrucţia şi educaţia copiilor şi elevilor se realizează atât în limba română, cât şi în limba maghiară (pentru copiii care aparţin acestei minorităţi naţionale). Activităţile cultural-artistice se desfăşoară în cadrul celor şase case de cultură, 101 cămine culturale, un teatru de stat (la Sfântu Gheorghe), cu secţiile română şi maghiară, 199 de biblioteci, cu 1 711 000 volume, cinci muzee, numeroase formaţii artistice de amatori etc. Manifestările etno-folclorice au loc la Întorsura Buzăului (Festivalul folclorului ciobănesc „Ciobănaşul”), Covasna (Nedeea mocănească), Băţanii Mici şi Bálványos (Festivalul cântecului şi portului popular) etc.
Ocrotirea sănătăţii
La sf. anului 2007, reţeaua unităţilor sanitare cuprindea şapte spitale, cu 2 013 paturi, revenind un pat de spital la 110 loc., două dispensare medicale, 36 de farmacii şi puncte farmaceutice, un sanatoriu cardiovascular (la Covasna), un sanatoriu pentru adulţi (la Turia) şi un sanatoriu pentru copii (la Vâlcele). În acelaşi an, asistenţa medicală era asigurată de 346 medici (1 medic la 645 locuitori), 75 de medici stomatologi (1 medic stomatolog la 2 978 locuitori) şi 1 186 cadre sanitare cu pregătire medie.
Turismul
Particularităţile peisajului natural, dominat de masivele muntoase care înconjură jud. Covasna ca o puternică centură şi care închid între ele numeroase depresiuni cu un farmec aparte, specificul şi frumuseţea obiectivelor istorice şi arhitectonice, prezenţa numeroaselor staţiuni balneoclimaterice, capacităţile suficiente de cazare (16 hoteluri, 137 de pensiuni turistice urbane şi 200 de pensiuni turistice rurale ş.a., cu o capacitate totală de 2 592 de locuri, la sf. anului 2007), varietatea şi bogăţia elementelor etno-folclorice, multitudinea căilor de acces ş.a. favorizează, laolaltă, desfăşurarea unui intens trafic turistic. Printre atracţiile turistice ale peisajului natural, frecvent vizitate de turiştii aflaţi la odihnă, la tratament balnear sau în tranzit, sunt peştera cu emanaţii de sulf de la Turia, declarată rezervaţie naturală, defileul Oltului dintre Bixad şi Malnaş (c. 20 km lungime), dunele de nisip de la Reci (6–10 m înălţime) pe care se dezvoltă plantaţii de anin, pin, plop canadian şi mesteacăn, precum şi exemplare de plante rare, ca de pildă laleaua pestriţă, turbăria de la Comandău, declarată monument al naturii, vf. Lăcăuţ (1 777 m, cel mai înalt din jud. C.), mlaştinile de la Ozun, Apa Roşie şi Fagul Rotund (Estelnic), punctele fosilifere de la Aita Seacă ş.a. Obiectivele istorice şi arhitectonice de o irezistibilă atracţie sunt cetăţile medievale de la Bálványos, Cernat, Malnaş, Bixad, rezervaţia arheologică neolitică de la Ariuşd, bisericile fortificate (sec. 15–16) de la Aita Mare, Arcuş, Belin, Ilieni, Sfântu Gheorghe, Sânzieni, Zăbala, Bodoc ş.a., castelele de la Arcuş, Ozun, Turia, Vârghiş, conacele de la Bicfalău, Cernat, Ilieni, Reci ş.a. Obiceiurile tradiţionale (claca, şezătoarea, colindele etc.), bogăţia folclorului (hora, bătuta, sârba, csárdás), varietatea elementelor de port popular ca şi prezenţa nenumăratelor staţiuni balneoclimaterice cu ape minerale diferite (Bálványos, Covasna, Malnaş-Băi, Ozunca-Băi, Biborţeni, Vâlcele, Vârghiş, Turia ş.a.) sunt valori în plus care fac să crească potenţialul turistic al jud. Covasna Indicativ auto: CV.
Localităţile judeţului Covasna
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
| I. Municipii | Satele care aparţin municipiilor |
| 1. SFÂNTU GHEORGHE (1332) | 1. Chilieni (1334) 2. Coşeni (1448) |
| 2. TÂRGU SECUIESC (1407) | 1. Lunga (1332) |
| II. Oraşe | Localit. componente ale oraşelor | Satele care aparţin oraşelor |
| 1. BARAOLT (1224) | 1. Biborţeni (1332) 2. Bodoş (1459) 3. Căpeni 4. Micloşoara (1211) 5. Racoşul de Sus (1417) | |
| 2. COVASNA (1548) | 1. Chiuruş (1464) | |
| 3. ÎNTORSURA BUZĂULUI (1553) | 1. Brădet (1909) 2. Floroaia (1954) 3. Scrădoasa (1956) |
| III. Comune | Satele componente (primul sat este reşed. com.) |
| 1. AITA MARE | 1. Aita Mare (1211) 2. Aita Medie (1332) |
| 2. ARCUŞ | 1. Arcuş (1332) |
| 3. BARCANI | 1. Barcani (1913) 2. Lădăuţi (1954) 3. Sărămaş (1956) |
| 4. BĂŢANI | 1. Băţanii Mari (1332) 2. Aita Seacă (1332) 3. Băţanii Mici (1567) 4. Herculian (1566) 5. Ozunca-Băi (1956) |
| 5. BELIN | 1. Belin (1332) 2. Belin-Vale (1956) |
| 6. BIXAD | 1. Bixad (1648) |
| 7. BODOC | 1. Bodoc (1332) 2. Olteni (1332) 3. Zălan (1319) |
| 8. BOROŞNEU MARE | 1. Boroşneu Mare (1332) 2. Boroşneu Mic (1567) 3. Dobolii de Sus (1461) 4. Leţ (1332) 5. Ţufalău (1567) 6. Valea Mică (1913) |
| 9. BRATEŞ | 1. Brateş (1415) 2. Pachia (1567) 3. Telechia (1567) |
| 10. BRĂDUŢ | 1. Brăduţ (1332) 2. Doboşeni (1566) 3. Filia (1569) 4. Tălişoara (1332) |
| 11. BREŢCU | 1. Breţcu (1426) 2. Mărtănuş (1567) 3. Oituz (1533) |
| 12. CATALINA | 1. Catalina (1334) 2. Hătuica (1332) 3. Imeni (1561) 4. Mărcuşa (1497) 5. Mărtineni (1407) |
| 13. CERNAT | 1. Cernat (1332) 2. Albiş (1539) 3. Icafalău (1332) |
| 14. CHICHIŞ | 1. Chichiş (1461) 2. Băcel (1909) |
| 15. COMANDĂU | 1. Comandău (1913) |
| 16. DALNIC | 1. Dalnic (1332) |
| 17. DOBÂRLĂU | 1. Dobârlău (1760–1762) 2. Lunca Mărcuşului (1954) 3. Mărcuş (1505) 4. Valea Dobârlăului (1956) |
| 18. ESTELNIC | 1. Estelnic (1332) 2. Cărpinenii 3. Valea Scurtă (1760) |
| 19. GHELINŢA | 1. Ghelinţa (1567) 2. Harale |
| 20. GHIDFALĂU | 1. Ghidfalău (1332) 2. Angheluş (1332) 3. Fotoş (1407) 4. Zoltan (1359) |
| 21. HĂGHIG | 1. Hăghig (1252) 2. Iarăş (1954) |
| 22. ILIENI | 1. Ilieni (1332) 2. Dobolii de Jos (1461) 3. Sâncraiu (1334) |
| 23. LEMNIA | 1. Lemnia (1332) |
| 24. MALNAŞ | 1. Malnaş (1366) 2. Malnaş-Băi (1759) 3. Valea Zălanului (1600) |
| 25. MERENI | 1. Mereni (1567) 2. Lutoasa (1506) |
| 26. MICFALĂU | 1. Micfalău (1760) |
| 27. MOACŞA | 1. Moacşa (1332) 2. Pădureni (1332) |
| 28. OJDULA | 1. Ojdula (1332) 2. Hilib (1602) |
| 29. OZUN | 1. Ozun (1332) 2. Bicfalău (1508) 3. Lisnău (1332) 4. Lisnău-Vale (1913) 5. Lunca Ozunului (1956) 6. Măgheruş (1512) 7. Sântionlunca (1332) |
| 30. POIAN | 1. Poian (1332) 2. Belani (1536) |
| 31. RECI | 1. Reci (1334) 2. Aninoasa (1567) 3. Bita (1332) 4. Saciova (1567) |
| 32. SÂNZIENI | 1. Sânzieni (1332) 2. Caşinu Mic (1567) 3. Petriceni (1332) 4. Valea Seacă (1311) |
| 33. SITA BUZĂULUI | 1. Sita Buzăului (1533) 2. Crasna (1909) 3. Merişor 4. Zăbrătău (1954) |
| 34. TURIA | 1. Turia (1307) 2. Alungeni (1567) |
| 35. VALEA CRIŞULUI | 1. Valea Crişului (1332) 2. Calnic (1332) |
| 36. VALEA MARE | 1. Valea Mare (1790) |
| 37. VÂLCELE | 1. Araci (1332) 2. Ariuşd (1520) 3. Hetea (1571) 4. Vâlcele (1468) |
| 38. VÂRGHIŞ | 1. Vârghiş (1334) |
| 39. ZAGON | 1. Zagon (1567) 2. Păpăuţi (1567) |
| 40. ZĂBALA | 1. Zăbala (1466) 2. Peteni (1567) 3. Surcea (1567) 4. Tamaşfalău (1591) |