Braşov

Date generale

Municipiul Braşov se află în partea centrală a României, în provincia istorică Transilvania, este reşedinţa judeţului Braşov, situat în Depresiunea Bârsei, la 520–650 m altitudine, la poalele masivului Tâmpa şi ale prelungirilor nordice ale masivului Postăvaru, la intersecţia paralelei de 45°39′ latitudine nordicã cu meridianul de 25°36′ longitudine esticã; 289 360 loc. (1 ian. 2019): 136 151 de sex masc. şi 153 209 fem. Suprafaţa: 267,3 km², din care 73,6 k în intravilan; densitatea: 3 932 loc./km². La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 253 200 loc., 219 019 persoane erau români (86,5%), 16 551 maghiari (6,5%), 1 188 germani (0,5%), 845 rromi (0,3%) şi 15 597 loc. (6,2%) aparţineau altor etnii (italieni, ruşi-lipoveni, evrei, turci, greci, ucraineni, sârbi, chinezi, bulgari, poloni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 205 642 ortodocşi (81,2%), 11 821 romano-catolici (4,7%), 5 218 reformaţi (2,1%), 1 877 unitarieni (0,7%), 1 750 evanghelici (0,7%), 1 427 luterani (0,6%), 1 316 penticostali (0,5%), 1 240 martorii lui Iehova (0,5%), 840 baptişti (0,3%) şi 22 069 loc. (8,7%) aparţineau altor confesiuni (creştini după evanghelie, adventişti de ziua a şaptea, creştini de rit vechi, musulmani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Mare nod feroviar (gara a fost inauguratã la 30 mart. 1873) şi rutier şi al doilea centru industrial al ţãrii (dupã Bucureşti). Linia de cale ferată Bucureşti – Ploieşti – Predeal – Braşov a fost electrificată în anii 1965-1966, fiind prima cale ferată electrificată din România. Aeroportul internaţional Braşov, situat în perimetrul oraşului Ghimbav, aflat la 9 km Vest-Nord Vest de municipiul Braşov, a fost inaugurat la 10 iunie 2023.. Exploatări de calcar. Centralã electricã şi de termoficare, intratã în funcţiune în 1990, cu o putere instalatã de 100 MW. Industria construcţiilor de maşini, cu cea mai mare pondere în producţia globalã industrialã a oraşului, produce, autocamioane de mare tonaj, dotate cu motor Diesel de 215 C.P., autobuze, autobasculante, autoutilitare, tractoare, rulmenţi, autovehicule speciale pentru produse chimice, utilaj petrolier şi energetic, material rulant feroviar şi rutier, maşini-unelte pentru prelucr. metalelor, motoare, piese şi accesorii pentru autovehicule, unelte de minã etc. Celelalte ramuri industriale sunt:  chimicã  (prelucrarea  petrolului,  produse cosmetice, locul 2 pe ţarã, dupã Bucureşti, vopsele, articole tehnice din cauciuc), textilã (stofe, confecţii, tricotaje), de prelucrare a lemnului (mobilã, placaje, furnire, cherestea etc.), pielãriei şi încãlţãmintei, materialelor de construcţii (prefabricate din beton, faianţã, cãrãmidã, produse refractare), alim. (zahãr şi produse zaharoase, preparate din carne şi lapte, bere, vin, bãuturi rãcoritoare; fabrica de îmbuteliat Coca-Cola a fost închisă în 2002). Important centru tipografic. Patinoar olimpic, inaugurat în febr. 2010. În municipiul Braşov funcţionează Universitatea „Transilvania” (fundat în 1971 prin fuzionarea Institutului Politehnic cu Institutul Pedagogic) cu 25 de facultãţi, 49 869 studenţi şi 1 091 cadre didactice (în anul universitar 2007–2008), Universitatea „George Bariţiu” (particularã, 1991), cu şase facultăţi, 29 946 studenţi şi 147 cadre didactice (în anul universitar 2007–2008), Teatrul dramatic „Sicã Alexandrescu”, înfiinţat în 1949, Teatrul de pãpuşi „Arlechino”, Teatrul muzical, întemeiat în 1955 (cu secţii de operã şi operetã, de estradã şi de balet), numit apoi Teatrul Liric, iar în prezent poartă numele Opera Braşov, Filarmonica „Gheorghe Dima” (înfiinţatã la 15 aprilie 1949), douã galerii de artã, cinematografe şi biblioteci publice (Biblioteca Judeţeanã „George Bariţiu”, fundatã în anul 1835, azi cu 620 000 volume; Biblioteca Centralã a Universităţii „Transilvania”, fundatã 1948, cu 712 169 volume) etc. Muzee: Muzeul Judeţean de Istorie, amenajat în 1908 în Casa Sfatului, cu peste 3 300 de exponate din Paleoliticul mijlociu, ceramicã şi unelte din prima perioadã a Epocii fierului/ Hallstatt (1200-400 î.Hr.) şi din cea de-a doua Epocã a fierului/La Tène (450 î.Hr. – secolul 1 d.Hr.) etc., precum şi arme, mobilier, diferite produse ale breslelor meşteşugãreşti, documente etc.; Muzeul Judeţean de Etnografie (ceramicã popularã, sticlãrie din secolele 18–19, costume şi ţesãturi, unelte, ouã încondeiate etc.); Muzeul Civilizaţiei Urbane (secţie a Muzeului de Etnografie), inaugurat la 8 septembrie 2009; Muzeul de Artã (înfiinţat în 1950 şi reorganizat în 1970) cu colecţii de artã româneascã (opere aparţinând pictorilor Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Sava Henţia, Aurel Lecca, Nicolae Grigorescu ş.a. şi sculptorilor Cornel Medrea, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea, Ion Irimescu ş.a.) şi artã decorativã universalã; Muzeul „Şcheii Braşovului” (înfiinţat în 1933 şi reorganizat în 1964) pãstreazã tipãrituri vechi, documente oficiale din vremea lui Constantin Brâncoveanu, cataloage ale bisericii „Sfântul Nicolae”, manuscrise româneşti, greceşti şi slavone, partitura originalã a operetei „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, obiecte de artă medievală şi bisericeascã etc.; casa memorialã „Gheorghe Dima” (amenajatã în 1960, în fosta locuinţă a compozitorului) cuprinde mobilier, pianul şi obiecte personale, afişe de concert, partituri, documente etc.; „Casa Mureşenilor” inaugurată în 1968 (fotografii, obiecte, corespondenţã, aparţinând familiei Mureşenilor) ş.a. Staţii locale de emisii TV şi radio. Important centru editorial şi de tipãrire a presei. Grãdinã zoologică. La Braşov are loc, anual, cu unele întreruperi, Festivalul internaţional de muzicã uşoarã „Cerbul de aur” (primele patru ediţii, 1968–1971, ediţia a 5-a, 24–28 iun. 1992) şi alte cinci ediţii pânã în anul 1997; dupã 3 ani de întrerupere au mai avut loc ediţiile 2001–2005, urmat de alte întreruperi în anii 2006 şi 2007 şi reluat în anii 2008 (3–7 septembrie), 2009 (2–7 septembrie), 2010 (1–6 septembrie), întrerupt în anii 2011-2017, reluat în 2018 (29 august-2 septembrie) şi 2019 (23-25 august), iar în 2020 a fost anulat din cauza pandemiei provocatã de virusul covid-19. La Braşov mai au loc, anual, Festivalul de Jazz şi Blues, Festivalul muzicii de camerã, Festivalul berii, Târgul meşteşugarilor. În Braşov existã un pasaj pietonal, pavat, foarte îngust, situat între pereţii câtorva clãdiri, care face legătura între strada Cerbului şi Poarta Şchei, pe o lungime de circa 80 m şi o lãţime cuprinsã între 1,11 m şi 1,35 m. Această “străduţă”, menţionată documentar, prima oară, în secolul 17, este a treia din Europa, ca dimensiuni, dupã Spreuerhofstrasse din oraşul Reutlingen (landul Baden-Württemberg, Germania), care are lăţimea cuprinsã între 0,31 m şi 0,50 m, şi dupã Parliament street din oraşul Exeter (comitatul Devon, England), care are o lungime de circa 50 m şi o lăţime cuprinsă între 0,64 m şi 1,22 m.

Istoric

Săpăturile arheologice efectuate în arealul oraşului şi împrejurimi au scos la ivealã vestigii de locuire din epoca de piatră şi din perioada daco-geticã. În anul 1211, în Diploma regelui ungur Andras al II-lea, sunt menţionaţi cavalerii teutoni care s-au aşezat în Ţara Bârsei unde au întărit cetatea Brassovia de pe Tâmpa, iar în 1234, localitatea apare înscrisã în Catalogus Ninivensis cu numele Corona. Ulterior, figureazã în diferite documente cu alte denumiri: Brassovia (1251), Barasu (1252, împreunã cu zona din jur, numitã Saxones Barasu), Brasu (1271), Braso (1288), Brasov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassov (1331), Korona (1336) etc. La 31 martie 1241 Braşov a fost cucerit şi devastat de marea invazie mongolã. În secolele 14–18 a devenit un important centru comercial şi meşteşugăresc (în 1364 capătă dreptul de a organiza târguri anuale şi sãptãmânale; în secolul 16 existau 20 de bresle, iar în 1798, aici îşi desfăşurau activitatea 43 de bresle şi 1 300 de ateliere). În 1395 a început construirea primelor ziduri de fortificaţie ale oraşului.

La 7 martie 1395, la Braşov a fost încheiat un tratat de alianţă antiotomană,  în condiţii de deplină egalitate, între domnul Ţãrii Româneşti, Mircea cel Bătrân, şi regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. În secolul 15, Braşov a fost principal centru meşteşugăresc şi comercial din partea de Sud a Transilvaniei care a întreţinut strânse relaţii politico-economice cu Ţara Românească şi Moldova (mărturie sunt numeroasele privilegii acordate braşovenilor de către domnii celor două ţări române, ca de exemplu cele acordate de Vladislav I (Vlaicu), la 20 ianuarie 1368, de Mircea cel Bătrân, la 6 august 1413, de Alexandru cel Bun, în 1421, de Vlad Ţepeş, în 1456, de Ştefan cel Mare, în 1457 etc.). În secolul 16, Braşov a devenit un important centru cultural prin strãdania iluministului Ioan (Johannes) Honterus, care a înfiinţat prima tipografie din Transilvania (1535) şi un gimnaziu sãsesc (1543) şi prin activitatea tipograficã a diaconului Coresi, care tipãreşte, în 1559, prima carte în limba românã, Catehismul românesc (Întrebare creştinească), iar în 1581, Carte ce se cheamă evanghelie cu învăţătură, utilizată şi ca manual şcolar, prin activitatea Şcolii de la biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei (şcoalã care exista din 1471, aşa dupã cum reiese din epilogul Octoihului scris de diaconul Oprea în 1495). O mărturie scrisă, referitoare la Braşov, cu importanţă aparte, o constituie Scrisoarea lui Neacşu trimisă, în iunie 1521, din Câmpulung (Muscel), de cãtre negustorul Neacşu, lui Johannes Benkner, judele Braşovului, în care existau informaţii referitoare la mişcãrile armatelor turceşti pe malurile Dunãrii, care se pregãteau sã atace Transilvania. Aceastã scrisoare reprezintã, de altfel,  unul dintre cele mai vechi texte datate şi redactate în limba românã, care se pãstreazã pânã astãzi (cea mai veche scriere în limba românã fiind Zbornicul de la Ieud (vezi Ieud). La 11/21 aprilie 1688, oraşul a fost cucerit cu greu de trupele habsburgice şi incendiat. La 21 aprilie 1689, oraşul Braşov a fost devastat de un puternic incendiu (cunoscut sub numele de Focul cel Mare), împrejurare în care a ars şi biserica evanghelicã, ale cãrei ziduri au rãmas înnegrite de fum, de atunci pãstrându-i-se numele de Biserica Neagrã. La Braşov au funcţionat, începând din 1788 şi, respectiv, 1834, douã şcoli elementare româneşti şi un liceu înfiinţat în 1850 de mitropolitul Andrei Şaguna. La 12 martie 1838 au apãrut, din iniţiativa şi sub conducerea lui George Bariţiu, ziarul „Gazeta de Transilvania” (primul ziar politic şi de informaţie al românilor din Transilvania) şi suplimentul acestuia „Foaie pentru minte, inimã şi literaturã” (revistã socialã şi literarã) care au contribuit la închegarea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale a poporului român (în iun. 1848, apare în suplimentul literar al „Gazetei de Transilvania”, imnul revoluţionar „Deşteaptã-te, române” de Andrei Mureşanu). În timpul Revoluţiei de la 1848–1849, Braşov a fost locul de întâlnire al participanţilor din cele trei ţãri române. Aici, revoluţionarii moldoveni au elaborat (12/24 mai 1848) programul „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei” care prevedea, între altele, unirea românilor „într-un singur stat neatârnat românesc”. La 1/13 ianuarie 1868, acelaşi George Bariţiu a editat primul număr al revistei „Transilvania” – organ al Societăţii culturale „ASTRA” (1868–1945) – care a avut o largă arie de răspândire în toate părţile locuite de români. În 1859, locuitorii Braşov şi-au exprimat deplina solidaritate cu actul Unirii Moldovei cu Ţara Românească şi edificarea statului naţional România. Din a doua jumãtate a secolului 19, Braşov capătă o intensă dezvoltare industrialã, cunoscând o adevărată amploare după încadrarea sa în statul român unitar, la 1 decembrie 1918, când apar primele mari întreprinderi: „Întreprinderea Aeronauticã Românã” (I.A.R.), „Romloc”, „Schiel”, „Scherg”, „Ancora Românã” ş.a. În septembrie 1940, populaţia Braşov a protestat cu vehemenţã împotriva Dictatului fascist de la Viena, din 30 august 1940. La 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de autocamioane şi de la cele de tractoare, la care s-au alãturat cei de la alte întreprinderi industriale, precum şi o mare parte din populaţia oraşului, au ieşit în stradă, manifestând împotriva abuzurilor de putere comise de autorităţile de partid şi de stat locale. Revolta, socotitã de unii, a doua ca intensitate dupã greva minerilor de la Lupeni, din august 1977, a fost înãbuşitã cu brutalitate de forţele de securitate, fidele regimului comunist condus de Nicolae Ceauşescu. Locuitorii municipiului Braşov au mai luat parte şi la revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, unii dintre participanţi căzând victime (66 de morţi şi numeroşi răniţi). Oraşul Braşov, care între 8 septembrie 1950 şi 24 decembrie 1960 s-a numit Oraşul Stalin, a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

Monumente

Cetatea Braşov (secolele 14–17), din care se mai păstrează fragmente ale zidurilor de centură, precum şi unele turnuri de apărare (Turnul Alb, 1494; Turnul Negru, secolul 15; Turnul măcelarilor, secolul 15 ş.a.).

Bastioane (Bastionul ţesătorilor, 1425– 1436; Bastionul frânghierilor, 1416; Bastionul cojocarilor, 1452; Bastionul postãvarilor, 1450–1455; Bastionul fierarilor, 1521 – azi sediul Arhivelor Statului; Bastionul Porţii – pod fortificat peste pârâul Graff, 1515–1521) şi porţi (Poarta Ecaterina, 1559 – azi sediul Uniunii Arhitecţilor, Poarta Şchei, 1827 ş.a.).

Castelul „Cetăţuia” (Schlossberg, secolele 15–17) cu incintã fortificatã; biserica evanghelicã „Sfântul Bartolomeu” (secolul 13, refacutã în secolul 15), construitã în stilul goticului timpuriu; Biserica Neagrã, amplã construcţie goticã (89 m lungime, 38 m lãţime, 65 m înãlţime), realizatã în perioada 1384–1477, distrusã parţial de incendiul din 21 aprilie 1689 (refãcutã ulterior), în urma cãruia i s-a atribuit numele de Biserica Neagrã din cauza zidurilor înnegrite de fumul incendiului. Biserica Neagrã, care a fost supusă unor ample lucrări de renovare în anii 1970-1984 (sfinţitã la 27 mai 1984) şi 1993–1996, păstrează picturi murale interioare în stilul Renaşterii italiene, datând din secolul 15, precum şi o valoroasă colecţie de covoare orientale (119 bucãţi) din secolele 16–18 şi o orgã de mari dimensiuni, cu 63 de registre şi 4 000 de tuburi, instalatã în 1839, fiind a doua orgã ca mãrime din România, dupã cea de la Catedrala evanghelicã din Sibiu.

Biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei, construită iniţial din bârne, în 1292, şi atestată documentar în 1399 a fost înlocuită cu una din piatră la sfârşitul secolului 15, probabil în 1495, reconstruită în 1519–1594 (cu unele adăugiri din 1733, 1740 şi 1752) şi modificată în stil baroc, în 1761. Biserica pastrează picturi murale interioare, executate de Constantin Lecca, şi o frumoasă şi valoroasă colecţie de icoane, dintre care una datează din 1564. Lângă biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei se află clădirea (refacutã în 1760) în care a funcţionat prima şcoală românească (înfiinţatã în 1471) – azi sediul unui muzeu de artă veche românească, precum şi mormântul lui Nicolae Titulescu.

În zona cartierului Şchei, nu departe de Piaţa Sfatului, se află Poarta medievală “Sfânta Ecaterina” (1559), declarată monument istoric, în apropierea căreia există “Poarta Şchei”, care în secolele trecute asigurau accesul în Cetatea Braşov prin partea de Sud Vest, dinspre Şchei. Poarta “Sfânta Ecaterina”, una dintre primele porţi ale Cetăţii Braşov, a fost construită în perioada 1526-1559, în cadrul zidului de Sud Vest al Cetăţii Braşov, asigurând legătura între Bastionul Fierarilor şi cel al Țesătorilor. Turnul de deasupra Porţii “Sfânta Ecaterina”, cu trei niveluri, mărginit la colţuri de patru trunuleţe, a fost finalizat la 17 septembrie 1559 şi reparat şi restaurat după incendiile din anii 1689 şi 1759, după cutremurul din 11 iunie 1738, care a avut magnitudinea de 7,7 grade pe scara Richter, şi în anii 1971-1973 sub supravegherea arhitectului Günter Schuller, şi în anii 2006-2007. “Poarta din “Şchei”, cu înfăţisarea unui Arc de Triumf, cu o arcadă centrală, mare, şi două arcade mai mici, una la stânga şi alta la dreapta arcadei centrale, a fost construită în anii 1827-1828, din cărămidă şi piatră, în stil neoclasic, de către meşterul zidar Johannes Jani, pe cheltuiala negustorilor din Şchei. “Poarta din Şchei” a fost grav avariată de cutremurul din seara zilei de 4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi replicilie acestuia au durat 90 de secunde, şi a fost refcută ulterior. Casa Sfatului (Primãria veche), care găzduieşte astăzi Muzeul de Istorie şi Arheologie este un edificiu interesant şi original, construit în 1420, cu frecvente transformări (1515–1518, 1543, 1656, 1770–1774) care poartă pecetea Renaşterii târzii şi a barocului transilvănean; în trecutul îndepărtat a fost sediul de unde „Sfatul celor 100 de cetãţeni” conducea treburile oraşului. Turnul de deasupra edificiului, înalt de 48 m, a fost construit în 1528 şi refăcut în 1910;

Biserica evanghelicã „Sfântul Martin” (sec. 15) şi casa parohială a bisericii evanghelice (secolul 16, refacutã în secolul 18); biserica mănãstirii franciscane, cu hramul „Sfântul Ioan” (1506); biserica evanghelicã „C.A. Blumana” (1777); biserica romano-catolicã „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1776–1782); biserica evanghelicã (1790–1793); bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfânta Treime” (1783), „Sfânta Treime”-Pe Tocile (1824–1825) şi „Adormirea Maicii Domnului” , cunoscută şi sub numele de „Sfânta Adormire a Maicii Domnului“, de mari dimensiuni (26,60 m lungime şi 12,30 m lăţime), azi declarată monument istoric, a fost construită în perioada 9 iulie 1895–20 septembrie 1896 (sfinţită la 18 iunie 1899) pe locul uneia care data din anul 1783, după planurile arhitectului G. Bruss având ca model biserica ortodoxă grecească din Viena.

Biserica este dominată de o turlă octogonală, luminată de 16 ferestre înguste şi înalte, terminate cu arcade, grupate câte două pe fiecare dintre cele opt feţe ale turlei. Turla a căzut la cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 (care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter) şi a fost reconstruită în anul 1973. Biserica păstrează un iconostas pictat în anul 1898 de către Hans Bulhardi şi picturi murale interioare realizate în 1937 de Anastase Demian. Biserica a fost restaurată în anii 1965-1966, 1985 şi 2005, când picturile murale interioare au fost restaurate de pictorul Mihai Stinghie; Biserica „Buna Vestire” (1934–1936), cu picturi murale interioare din 1971–1976 executate de Iosif Vassu; biserica din lemn cu hramul “Sfântul Nicolae”, datând din anul 1746, a fost mistuită de un incendiu la 19 martie 2024; Sinagoga Aşhenadă (1901); clădirea liceului „Honterus” (1545–1547), refacută în secolul 18; clădirea vechii Prefecturi (1884), azi Rectoratul Universităţii; şcoala realã (1780), azi liceu; Hanul Roşu (sec. 17), azi locuinţe; Cazarma Neagrã (1796); Hanul vechi (secolul 18), azi comisariat militar; clădirea liceului „Andrei Şaguna” (1851); Case vechi: casa „Hirscher” sau Casa Negustorilor, construitã în anii 1539–1547, în stilul Renaşterii, pe cheltuiala Apolloniei Hirscher, vãduva judelui Braşovului, Lukas Hirscher, azi (2025) declarată monument istoric şi de arhitectură; casa „Schobelin” (1550), cu loggie şi ancadramente în stilul Renaşterii; casa „Kammer” (1587); casa „Grid” (1773); casa din secolul 16, situatã în Piaţa Sfatului nr. 18, în care a funcţionat (1835) prima bancã româneascã; casa „Mureşenilor” (secolul 18), în care funcţioneazã (din 1968) un muzeu; clădirea familiei Brukenthal (sec. 18) care era reşedinţa de vară; clădirea Casei de cultură a municipiului Braşov (1878); Palatul „Ştirbei” (secolul 19), situat în Parcul dendrologic – azi Casa şcolarului; Casa Armatei (sec. 20), construitã dupã planurile arhitectului Constantin Iotzu; hanul „La Cerbul de Aur” unde s-a oprit Alexandru Ioan Cuza, în 1866, în drum spre Viena; casa în care a locuit Mattis Teutsch, artist plastic braşovean (1884–1960); casa natală a lui Ştefan O. Iosif (1875–1913); casa natală a pictorului Mişu Popp (n. 19 martie 1827, Braşov – m. 6 martie 1892, Braşov), casa în care a locuit Lucian Blaga între 1906 şi 1908; bustul poetului Ştefan O. Iosif, operă din anul 1926 a sculptorului Corneliu Medrea, etc.