Braşov

Date generale

Municipiul Braşov se aflã în partea centralã a României, în provincia istorică Transilvania, este reşedinţa jud. Braşov, situat în Depr. Bârsei, la 520–650 m alt., la poalele masivului Tâmpa şi ale prelungirilor nordice ale masivului Postãvaru, la intersecţia paralelei de 45°39′ latitudine nordicã cu meridianul de 25°36′ longitudine esticã; 289 360 loc. (1 ian. 2019): 136 151 de sex masc. şi 153 209 fem. Supr.: 267,3 km2, din care 73,6 k în intravilan; densitatea: 3 932 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 253 200 loc., 219 019 persoane erau români (86,5%), 16 551 maghiari (6,5%), 1 188 germani (0,5%), 845 rromi (0,3%) şi 15 597 loc. (6,2%) aparţineau altor etnii (italieni, ruşi-lipoveni, evrei, turci, greci, ucraineni, sârbi, chinezi, bulgari, poloni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 205 642 ortodocşi (81,2%), 11 821 romano-catolici (4,7%), 5 218 reformaţi (2,1%), 1 877 unitarieni (0,7%), 1 750 evanghelici (0,7%), 1 427 luterani (0,6%), 1 316 penticostali (0,5%), 1 240 martorii lui Iehova (0,5%), 840 baptişti (0,3%) şi 22 069 loc. (8,7%) aparţineau altor confesiuni (creştini după evanghelie, adventişti de ziua a şaptea, creştini de rit vechi, musulmani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Mare nod feroviar (gara a fost inauguratã la 30 mart. 1873) şi rutier şi al doilea centru industrial al ţãrii (dupã Bucureşti). Linia de cale ferată Bucureşti – Ploieşti – Predeal – Braşov a fost electrificată în anii 1965-1966, fiind prima cale ferată electrificată din România. Aeroport internaţional (vezi Ghimbav). Expl. de calcar. Centralã electricã şi de termoficare, intratã în funcţiune în 1990, cu o putere instalatã de 100 MW. Ind. construcţiilor de maşini, cu cea mai mare pondere în producţia globalã industrialã a oraşului, produce, autocamioane de mare tonaj, dotate cu motor Diesel de 215 C.P., autobuze, autobasculante, autoutilitare, tractoare, rulmenţi, autovehicule speciale pentru produse chimice, utilaj petrolier şi energetic, material rulant feroviar şi rutier, maşini-unelte pentru prelucr. metalelor, motoare, piese şi accesorii pentru autovehicule, unelte de minã etc. Celelalte ramuri ind. sunt:  chimicã  (prelucr.  petrolului,  produse cosmetice, locul 2 pe ţarã, dupã Bucureşti, vopsele, articole tehnice din cauciuc), textilã (stofe, conf., tricotaje), de prelucr. a lemnului (mobilã, placaje, furnire, cherestea etc.), piel. şi încãlţ., mat. de constr. (prefabricate din beton, faianţã, cãrãmidã, produse refractare), alim. (zahãr şi produse zaharoase, preparate din carne şi lapte, bere, vin, bãuturi rãcoritoare; fabrica de îmbuteliat Coca-Cola a fost închisă în 2002). Important centru tipografic. Patinoar olimpic, inaugurat în febr. 2010. În municipiul Braşov funcţionează Universitatea „Transilvania” (f. în 1971 prin fuzionarea Institutului Politehnic cu Institutul Pedagogic) cu 25 de facultãţi, 49 869 studenţi şi 1 091 cadre didactice (în anul universitar 2007–2008), Universitatea „George Bariţiu” (particularã, 1991), cu şase facultăţi, 29 946 studenţi şi 147 cadre didactice (în anul universitar 2007–2008), Teatrul dramatic „Sicã Alexandrescu”, înfiinţat în 1949, Teatrul de pãpuşi „Arlechino”, Teatrul muzical, întemeiat în 1955 (cu secţii de operã şi operetã, de estradã şi de balet), numit apoi Teatrul Liric, iar în prezent poartă numele Opera Braşov, Filarmonica „Gheorghe Dima” (înfiinţatã la 15 apr. 1949), douã galerii de artã, cinematografe şi biblioteci publice (Biblioteca Judeţeanã „George Bariţiu”, f. 1835, azi cu 620 000 vol.; Biblioteca Centralã a Universităţii „Transilvania”, f. 1948, cu 712 169 vol.) etc. Muzee: Muzeul Judeţean de Istorie, amenajat în 1908 în Casa Sfatului, cu peste 3 300 de exponate din Paleoliticul mijlociu, ceramicã şi unelte din perioadele Hallstatt şi La Tène etc., precum şi arme, mobilier, diferite produse ale breslelor meşteşugãreşti, documente etc.; Muzeul Judeţean de Etnografie (ceramicã popularã, sticlãrie din sec. 18– 19, costume şi ţesãturi, unelte, ouã încondeiate etc.); Muzeul de Artã (înfiinţat în 1950 şi reorganizat în 1970) cu colecţii de artã româneascã (opere aparţinând pictorilor Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Sava Henţia, Aurel Lecca, Nicolae Grigorescu ş.a. şi sculptorilor Cornel Medrea, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea, Ion Irimescu ş.a.) şi artã decorativã universalã; Muzeul „Şcheii Braşovului” (înfiinţat în 1933 şi reorganizat în 1964) pãstreazã tipãrituri vechi, documente oficiale din vremea lui Constantin Brâncoveanu, cataloage ale bisericii „Sfântul Nicolae”, manuscrise româneşti, greceşti şi slavone, partitura originalã a operetei „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, obiecte de artã medievalã şi bisericeascã etc.; casa memorialã „Gheorghe Dima” (amenajatã în 1960, în fosta locuinţã a compozitorului) cuprinde mobilier, pianul şi obiecte personale, afişe de concert, partituri, documente etc.; „Casa Mureşenilor” inaugurată în 1968 (fotografii, obiecte, corespondenţã, aparţinând familiei Mureşenilor) ş.a. Staţii locale de emisii TV şi radio. Important centru editorial şi de tipãrire a presei. Grãdinã zoologicã. La Braşov are loc, anual, cu unele întreruperi, Festivalul internaţional de muzicã uşoarã „Cerbul de aur” (primele patru ediţii, 1968–1971, ediţia a 5-a, 24–28 iun. 1992) şi alte cinci ediţii pânã în 1997; dupã 3 ani de întrerupere au mai avut loc ediţiile 2001–2005, urmat de alte întreruperi în anii 2006 şi 2007 şi reluat în anii 2008 (3–7 sept.), 2009 (2–7 sept.), 2010 (1–6 sept.), întrerupt în anii 2011-2017, reluat în 2018 (29 aug.-2 sept.) şi 2019 (23-25 aug.), iar în 2020 a fost anulat din cauza pandemiei provocatã de virusul covid-19. La Braşov mai au loc, anual, Festivalul de Jazz şi Blues, Festivalul muzicii de camerã, Festivalul berii, Târgul meşteşugarilor.

Primăria Municipiului Braşov
Primăria Municipiului Braşov (Credit: Alecsandru Grigoriu)

Istoric

Sãpãturile arheologice efectuate în arealul oraşului şi împrejurimi au scos la ivealã vestigii de locuire din epoca de piatrã şi din perioada daco-geticã. În anul 1211, în Diploma regelui ungur Andras al II-lea, sunt menţionaţi cavalerii teutoni care s-au aşezat în Ţara Bârsei unde au întãrit cetatea Brassovia de pe Tâmpa, iar în 1234, localit. apare înscrisã în Catalogus Ninivensis cu numele Corona. Ulterior, figureazã în diferite documente cu alte denumiri: Brassovia (1251), Barasu (1252, împreunã cu zona din jur, numitã Saxones Barasu), Brasu (1271), Braso (1288), Brasov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassov (1331), Korona (1336) etc. La 31 mart. 1241 Braşov a fost cucerit şi devastat de marea invazie mongolã. În sec. 14–18 a devenit un important centru comercial şi meşteşugãresc (în 1364 capãtã dreptul de a organiza târguri anuale şi sãptãmânale; în sec. 16 existau 20 de bresle, iar în 1798, aici îşi desfãşurau activitatea 43 de bresle şi 1 300 de ateliere). În 1395 a început construirea primelor ziduri de fortificaţie ale oraşului. La 7 mart. 1395, la Braşov a fost încheiat un tratat de alianţã antiotomanã,  în condiţii de deplinã egalitate, între domnul Ţãrii Româneşti, Mircea cel Bãtrân, şi regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. În sec. 15, Braşov a fost pr. centru meşteşugãresc şi comercial din partea de S a Transilvaniei care a întreţinut strânse relaţii politico-economice cu Ţara Româneascã şi Moldova (mãrturie sunt numeroasele privilegii acordate braşovenilor de cãtre domnii celor douã ţãri române, ca de exemplu cele acordate de Vladislav I (Vlaicu), la 20 ian. 1368, de Mircea cel Bãtrân, la 6 aug. 1413, de Alexandru cel Bun, în 1421, de Vlad Ţepeş, în 1456, de Ştefan cel Mare, în 1457 etc.). În sec. 16, Braşov a devenit un important centru cultural prin strãdania iluministului Ioan (Johannes) Honterus, care a înfiinţat prima tipografie din Transilvania (1535) şi un gimnaziu sãsesc (1543) şi prin activitatea tipograficã a diaconului Coresi, care tipãreşte, în 1559, prima carte în limba românã, Catehismul românesc (Întrebare creştineascã), iar în 1581, Carte ce se cheamã evanghelie cu învãţãturã, utilizatã şi ca manual şcolar, prin activitatea Şcolii de la biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei (şcoalã care exista din 1471, aşa dupã cum reiese din epilogul Octoihului scris de diaconul Oprea în 1495). O mãrturie scrisã, referitoare la Braşov, cu importanţã aparte, o constituie Scrisoarea lui Neacşu trimisã, în iunie 1521, din Câmpulung (Muscel), de cãtre negustorul Neacşu, lui Johannes Benkner, judele Braşovului, în care existau informaţii referitoare la mişcãrile armatelor turceşti pe malurile Dunãrii, care se pregãteau sã atace Transilvania. Aceastã scrisoare reprezintã, de altfel,  unul dintre cele mai vechi texte datate şi redactate în limba românã, care se pãstreazã pânã astãzi (cea mai veche scriere în limba românã fiind Zbornicul de la Ieud (vezi Ieud). La 11/21 apr. 1688, oraşul a fost cucerit cu greu de trupele habsburgice şi incendiat. La 21 apr. 1689, Braşov a fost devastat de un puternic incendiu, împrejurare în care a ars şi biserica evanghelicã, ale cãrei ziduri au rãmas înnegrite de fum, de atunci pãstrându-i-se numele de Biserica Neagrã. La Braşov au funcţionat, începând din 1788 şi, respectiv, 1834, douã şcoli elementare româneşti şi un liceu înfiinţat în 1850 de mitropolitul Andrei Şaguna. La 12 mart. 1838 au apãrut, din iniţiativa şi sub conducerea lui George Bariţiu, ziarul „Gazeta de Transilvania” (primul ziar politic şi de informaţie al românilor din Transilvania) şi suplimentul acestuia „Foaie pentru minte, inimã şi literaturã” (revistã socialã şi literarã) care au contribuit la închegarea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale a poporului român (în iun. 1848, apare în suplimentul literar al „Gazetei de Transilvania”, imnul revoluţionar „Deşteaptã-te, române” de Andrei Mureşanu). În timpul Revoluţiei de la 1848–1849, Braşov a fost locul de întâlnire al participanţilor din cele trei ţãri române. Aici, revoluţionarii moldoveni au elaborat (12/24 mai 1848) programul „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei” care prevedea, între altele, unirea românilor „într-un singur stat neatârnat românesc”. La 1/13 ian. 1868, acelaşi George Bariţiu a editat primul numãr al revistei „Transilvania” – organ al Societãţii culturale „ASTRA” (1868–1945) – care a avut o largã arie de rãspândire în toate pãrţile locuite de români. În 1859, locuitorii Braşov şi-au exprimat deplina solidaritate cu actul Unirii Moldovei cu Ţara Româneascã şi edificarea statului naţional România. Din a doua jumãtate a sec. 19, Braşov capãtã o intensã dezvoltare industrialã, cunoscând o adevãratã amploare dupã încadrarea sa în statul român unitar, la 1 dec. 1918, când apar primele mari întreprinderi: „Întreprinderea Aeronauticã Românã” (I.A.R.), „Romloc”, „Schiel”, „Scherg”, „Ancora Românã” ş.a. În sept. 1940, populaţia Braşov a protestat cu vehemenţã împotriva Dictatului fascist de la Viena, din 30 aug. 1940. La 15 nov. 1987, muncitorii de la uzinele de autocamioane şi de la cele de tractoare, la care s-au alãturat cei de la alte întreprinderi industriale, precum şi o mare parte din populaţia oraşului, au ieşit în stradã, manifestând împotriva abuzurilor de putere comise de autoritãţile de partid şi de stat locale. Revolta, socotitã de unii, a doua ca intensitate dupã greva minerilor de la Lupeni, din aug. 1977, a fost înãbuşitã cu brutalitate de forţele de securitate, fidele regimului comunist condus de Nicolae Ceauşescu. Locuitorii municipiului Braşov au mai luat parte şi la revoluţia anticomunistă din dec. 1989, unii dintre participanţi cãzând victime (66 de morţi şi numeroşi rãniţi). Oraşul Braşov, care între 8 sept. 1950 şi 24 dec. 1960 s-a numit Oraşul Stalin, a fost declarat municipiu la 17 febr. 1968.

Monumente

Cetatea Braşov (sec. 14–17), din care se mai pãstreazã fragmente ale zidurilor de centurã, precum şi unele turnuri de apãrare (Turnul Alb, 1494; Turnul Negru, sec. 15; Turnul mãcelarilor, sec. 15 ş.a.), bastioane (Bastionul ţesãtorilor, 1425– 1436; Bastionul frânghierilor, 1416; Bastionul cojocarilor, 1452; Bastionul postãvarilor, 1450–1455; Bastionul fierarilor, 1521 – azi sediul Arhivelor Statului; Bastionul Porţii – pod fortificat peste pârâul Graff, 1515–1521) şi porţi (Poarta Ecaterinei, 1559 – azi sediul Uniunii Arhitecţilor, Poarta Şchei, 1827 ş.a.).

Bastionul Ţesătorilor (Brașov)
Bastionul Ţesătorilor (Credit: Alecsandru Grigoriu)

Castelul „Cetãţuia” (Schlossberg, sec. 15–17) cu incintã fortificatã; biserica evanghelicã „Sfântul Bartolomeu” (sec. 13, refacutã în sec. 15), construitã în stilul goticului timpuriu; Biserica Neagrã (1384–1477), amplã construcţie goticã (89 m lungime, 38 m lãţime, 65 m înãlţime), distrusã parţial de incendiul din 21 apr. 1689 (refãcutã ulterior), în urma cãruia i s-a atribuit numele de Biserica Neagrã din cauza zidurilor înnegrite de fumul incendiului. Biserica Neagrã, care a fost supusă unor ample lucrãri de renovare la exterior (1993–1996), pãstreazã picturi murale interioare în stilul Renaşterii italiene, datând din sec. 15, precum şi o valoroasã colecţie de covoare orientale (119 bucãţi) din sec. 16–18 şi o orgã de mari dimensiuni (4 000 de tuburi), instalatã în 1839.

Biserica Neagră (în germană Die Schwarze Kirche) (Brașov)
Biserica Neagră (în germană Die Schwarze Kirche) (Credit: Cătălin Nicolae Buzea)

Biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei, construitã iniţial din bârne, în 1292, şi atestatã documentar în 1399 a fost înlocuitã cu una din piatrã la sf. sec. 15, probabil în 1495, reconstruitã în 1519–1594 (cu unele adãugiri din 1733, 1740 şi 1752) şi modificatã în stil baroc, în 1761. Biserica pastreazã picturi murale interioare, executate de Constantin Lecca, şi o frumoasã şi valoroasã colecţie de icoane, dintre care una dateazã din 1564. Lângã biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei se aflã clãdirea (refacutã în 1760) în care a funcţionat prima şcoalã româneascã (înfiinţatã în 1471) – azi sediul unui muzeu de artã veche româneascã, precum şi mormântul lui Nicolae Titulescu; Casa Sfatului (Primãria veche), care gãzduieşte astãzi Muzeul de Istorie şi Arheologie este un edificiu interesant şi original, construit în 1420, cu frecvente transformãri (1515–1518, 1543, 1656, 1770–1774) care poartã pecetea Renaşterii târzii şi a barocului transilvãnean; în trecutul îndepãrtat a fost sediul de unde „Sfatul celor 100 de cetãţeni” conducea treburile oraşului. Turnul de deasupra edificiului, înalt de 48 m, a fost construit în 1528 şi refãcut în 1910;

Brasov Casa Sfatului
Casa Sfatului (Credit: Shutterstock)

Biserica evanghelicã „Sfântul Martin” (sec. 15) şi casa parohialã a bisericii evanghelice (sec. 16, refacutã în sec. 18); biserica mănãstirii franciscane, cu hramul „Sfântul Ioan” (1506); biserica evanghelicã „C.A. Blumana” (1777); biserica romano-catolicã „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1776–1782); biserica evanghelicã (1790–1793); bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfânta Treime” (1783), „Sfânta Adormire” (1783), „Sfânta Treime”-Pe Tocile (1824–1825), „Adormirea Maicii Domnului” (9 iul. 1895–20 sept. 1896, sfinţitã la 6/18 iun. 1899) construitã dupã planurile arhitectului G. Bruss având ca model biserica grecească din Viena, „Buna Vestire” (1934–1936), cu picturi murale interioare din 1971–1976 executate de Iosif Vassu; clădirea liceului „Honterus” (1545–1547), refacută în sec. 18; clădirea vechii Prefecturi (1884), azi Rectoratul Universitãţii; şcoala realã (1780), azi liceu; Hanul Roşu (sec. 17), azi locuinţe; Cazarma Neagrã (1796); Hanul vechi (sec. 18), azi comisariat militar; clădirea liceului „Andrei Şaguna” (1851); Case vechi: casa „Hirscher” sau Casa Negustorilor, construitã în anii 1539–1545, în stilul Renaşterii; casa „Schobelin” (1550), cu loggie şi ancadramente în stilul Renaşterii; casa „Kammer” (1587); casa „Grid” (1773); casa din sec. 16, situatã în Piaţa Sfatului nr. 18, în care a funcţionat (1835) prima bancã româneascã; casa „Mureşenilor” (sec. 18), în care funcţioneazã (din 1968) un muzeu; clãdirea familiei Brukenthal (sec. 18) care era reşed. de varã; clãdirea Casei de culturã a municipiului Braşov (1878); Palatul „Ştirbei” (sec. 19), situat în Parcul dendrologic – azi Casa şcolarului; Casa Armatei (sec. 20), construitã dupã planurile arhitectului Constantin Iotzu; hanul „La Cerbul de Aur” unde s-a oprit Alexandru Ioan Cuza, în 1866, în drum spre Viena; casa în care a locuit Mattis Teutsch, artist plastic braşovean (1884–1960); casa natalã a lui Şt. O. Iosif (1875–1913); casa în care a locuit Lucian Blaga între 1906 şi 1908 etc.

Piața Sfatului și Primăria veche (Brașov)
Piața Sfatului și Primăria veche (Brașov) – Vedere de sus (Credit: Alecsandru Grigoriu)