Arad

Municipiul Arad se aflã în extremitatea vesticã a României, în provincia istorică Banat, este reşedinţa jud. omonim, situat în Câmpia Aradului, la 107 m alt., pe malurile Mureşului, la intersecţia paralelei de 46°10’36” latitudine nordicã cu meridianul de 21°18’04” longitudine esticã; 176 846 loc. (1 ian. 2019): 83 099 loc. de sex masc. şi 93 747 fem. Supr.: 116,5 km2, din care 46,2 km2 în intravilan; densitatea: 3 828 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 159 074 loc., 125 310 loc. erau români (78,8%), 15 396 maghiari (9,7%), 2 528 rromi (1,6%), 1 259 germani (0,8%), 425 sârbi (0,3%), 330 slovaci (0,2%), 231 italieni (0,1%) şi 13 595 loc. (8,5%) aparţineau altor etnii (evrei, ucraineni, cehi, poloni, chinezi, turci, ruşi-lipoveni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 109 036 ortodocşi (68,5%), 14 916 romano-catolici (9,4%), 6 905 penticostali (4,3%), 6 234 baptişti (3,9%), 3 904 reformaţi (2,5%), 1 322 greco-catolici (0,8%), 887 adventişti de ziua a şaptea (0,6%), 501 martorii lui Iehova (0,3%) şi 15 369 loc. (9,7%) aparţineau altor confesiuni (luterani, evanghelişti, creştini după evanghelie, unitarieni, mozaici, musulmani, ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Mare nod feroviar (pe aici trece magistrala Bucureşti–Arad–Curtici–Budapesta–Viena) şi rutier. Aeroport internaţional ale cãrui piste au fost modernizate în perioada 1 sept. 1994–1 iun. 1995. Important centru industrial al ţãrii. Douã centrale electrice şi de termoficare (Arad I, intratã în funcţiune în 1965 şi Arad II, în 1992). Constr. de vagoane de cale feratã pentru mãrfuri şi cãlãtori (inclusiv vagoane de metrou), de strunguri, maşini-unelte, de maşini şi utilaje pentru agricultură şi pentru expl. forestiere,  de  autovehicule  pentru transport rutier ş.a. Producţie de fire şi cabluri electrice şi electrocasnice, de apa- rate electrocasnice, de aparate şi instrumente de măsurã, verificare şi control, de componente electronice şi componente pentru ind. constr. de automobile, de mobilã, conf., tricotaje, de încãlţăminte, jucării, păpuşi, seringi şi ace cu unicã întrebuinţare şi de produse alim. Fabrica de ceasuri, înfiinţată în 1951, şi-a încetat activitatea în 1998. Pr. centru legumicol (mari sere) şi pomicol (piersici). Ciupercãrie (din 1972). Herghelie (rasele lipiţan şi semigreul românesc). Universitatea de stat „Aurel Vlaicu” (f. 18 mai 1990), cu 8 facultãţi, 12 779 studenţi şi 384 profesori (în anul universitar 2007–2008) şi Universitatea particularã „Vasile Goldiş” (f. 1990) cu 9 facultăţi, 9 218 studenţi şi 339 cadre didactice. Teatru dramatic „Ioan Slavici” (f. 1948) cu secţii în limbile românã şi maghiarã. Teatru de marionete (f. 1951). Filarmonicã de stat (f. 1948 pe baza Societãţii Filarmonice întemeiatã în 1890). Numeroase biblioteci, între care Biblioteca judeţeanã Arad „A.D. Xenopol” (f. 1913), cu peste 510 000 vol. şi multe colecţii rare. Muzee: Muzeul judeţean Arad (muzeu mixt, întemeiat în 1892) având colecţii de arheologie, istorie, etnografie, artã româneascã clasicã şi contemporanã, picturã europeanã (sec. 17–19), artã decorativã, ştiinţele naturii; Muzeul de Artã Arad (înfiinţat în 1913), cu lucrãri ale pictorilor şi sculptorilor români din sec. 19–20 şi exponate aparţinând maeştrilor flamanzi, italieni ş.a.; Colecţia muzealã a mănãstirii Gai, cu valoroase icoane pe sticlã şi lemn din sec. 18, piese de mobilier bisericesc, obiecte de cult, cãrţi bisericeşti etc.; Casa memorialã „Vasile Goldiş”, în care a locuit luptãtorul unionist între 1911 şi 1934. La Arad existã un centru regional de control, dirijare şi informare a transportului aerian (civil şi militar) inaugurat la 30 nov. 1994.

Istoric: Săpăturile arheologice din cartierul Aradul Nou au scos la ivealã o necropolã şi mai multe morminte celtice din sec. 4 î.Hr., iar cele efectuate în 1994, în centrul municipiului, au identificat obiecte de ceramicã neagrã, canelatã, lucrate cu mâna, între care se remarcã un vas-biberon datând din prima Epocã a fierului/Hallstatt, precum şi cãrãmizi. Menţionat documentar, prima oarã, în anul 1028, apoi consemnat în 1131, iar ca oraş (civitas) în 1329. În anul 1331, A. apare menţionat în „Cronica pictatã de la Viena”. În 1514, populaţia oraşului s-a alãturat rãsculaţilor conduşi de Gheorghe Doja, iar în 1527 a participat la rãscoala condusã de Ivan Nenada contra nobilimii maghiare. Ocupat de turci în 1550, care au construit aici cetatea (1553–1555), A. a fost inclus în paşalâcul Timişoara şi transformat în sediul unui sangeac între 1552 şi 1600 şi între 1616 şi 1687. Eliberat de sub stãpânirea turcilor (1600) de oastea lui Mihai Viteazul (când s-a aflat sub autoritatea acestuia), revine sub dominaţia otomană în 1616. Între 1687 şi 1867, A. s-a aflat sub dominaţia habsburgicã, perioadã în care s-a reconstruit cetatea (1698–1701) dupã planurile lui Eugeniu de Savoia (refãcutã apoi între 1762 şi 1783, în stil Vauban), iar între 1867 şi 1918 – sub cea a Imperiului austro-ungar. În timpul rãscoalei antihabsburgice, condusã de Francisc Rákóczi II, cetatea Aradului a fost asediatã de curuţi în 1707, dar fãrã succes. În 1812 s-a înfiinţat „Schoala preparandã sau pedagoghiceascã a naţiei româneşti” – prima şcoalã pedagogicã româneascã din Transilvania. În 1817 s-a construit clãdirea Teatrului dupã planurile arhitectului Jakob Hirschl, iar în 1833 s-a inaugurat Conservatorul (al şaselea din Europa dupã cele de la Paris, Londra, Viena, Bruxelles şi Praga). În 1834, A. a cãpãtat statutul de oraş liber regesc. La 22 martie 1848, populaţia oraşului s-a întrunit într-o mare adunare care a adoptat programul Revoluţiei din 1848– 1849. În 1862, la A. s-a format „Asociaţia naţionalã arãdeanã pentru cultura poporului român”. În perioada 3 nov.-1 dec. 1918, A. a fost sediul Comitetului Naţional Român Central al Partidului Naţional Român, condus de Vasile Goldiş, care a pregãtit actul Unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România de la 1 De- cembrie 1918. Reocupat de unguri (sept. 1940), în urma Dictatului fascist de la Viena din 30 aug. 1940, A. a fost eliberat de ostaşii români în sept. 1944. Declarat municipiu la 17 febr. 1968. A. a fost printre primele oraşe care s-a alãturat revoltei anticomuniste izbucnită în municipiul Timişoara în luna dec. 1989. La 15 dec. 1994, cu prilejul împlinirii a 5 ani de la Revoluţia din dec. 1989, municipiul A. a fost declarat, de cãtre Parlamentul României, oraş-martir.

Monumente: Cetatea Aradului (sec. 16, reconstruitã între 1698 şi 1701 şi refãcutã între 1762 şi 1783, cu un ansamblu de clãdiri în stil baroc, în incintã; Palatul administrativ, construit între 1872 şi 1876, în stil Renascentist, dupã planurile arhitectului Pekár Ferenc, cu un orologiu în turn, montat în 1878; clãdirea Teatrului vechi, construitã (1816–1817) în stil neoclasic (azi cinematograf) dupã planurile arhitectului Jakob Hirschl; clãdirea Teatrului clasic „Ioan Slavici”, în stil neoclasic, construitã dupã planurile arhitectului Anton Czigler, inauguratã la 21 sept. 1874; Palatul Cultural, ridicat în anii 1910–1913, în stil eclectic (neoclasic, gotic, Renascentist, corintic), dupã planurile arhitectului Szantay Ludovic; clãdirea Tribunalului (1892), în stil neobaroc; clãdirea Cazinoului (1872), azi restaurant; palatul „Bohuş” (1910), azi sediul unei bãnci; Spitalul municipal (1815); palatul „Neuman” (1891), în stil eclectic; Palatul Bãncii Naţionale (1905–1906), în stil neoclasic; Hotel „Ardeal” (1841), în stil neoclasic; hanul „Boul Roşu” (sec. 19); Casa cu lacãt (1815); Turnul de apã (1896) de 35 m înãlţime în care funcţioneazã în prezent o galerie de artã şi un restaurant; biserica ortodoxã sârbã cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” construitã (1698–1702), în stil baroc (restauratã în 1790, cu unele modificãri din 1822 şi repictatã în 1902 de Ştefan Aleksić); capela romano-catolicã „Sfântul Florian” (1751–1753), în stil baroc; mănãstirea Gai cu biserica „Sfântul Simion Stâlpnicul” construitã (1760–1763) în stil baroc, prin grija episcopului Sinesie Jivanović, şi pictatã în interior (1767) de Ştefan Teneţchi Ponerchiu. În sec. 18–19, mănãstirea Gai a fost folositã ca reşed. episcopalã de varã şi ca gropniţã a episcopilor de Arad. Pânã în 1955 a funcţionat ca bisericã de parohie pentru credincioşii cartierului Gai din Arad, dupã care a devenit mănăstire. Desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 oct. 1959, prin Decretul 410, mănăs- tirea Gai a fost reînfiinţatã în 1964, prin grija P. S. Teoctist episcopul de atunci al Aradului, când biserica a fost restauratã şi s-a închegat obştea monahală de maici. În 1985, la aceastã mănãstire a fost strãmutatã, din satul Selişte, com. Petriş, jud. Arad, biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, datând din 1745–1754, cu iconostas pictat (în 1785–1788) de Filip şi Nicolae din Lupşa; Catedrala ortodoxã românã, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul”, construitã în anii 1862–1865, în stil baroc, dupã planurile arhitectului Anton Czigler, prin strãdania episcopului Procopie Ivascović, cu contribuţia bancherului George Sina din Viena şi a familiei Mocioni. Picturile murale interioare au fost executate între 1956 şi 1958 de Anastase Demian şi în 1966 de Eremia Profeta. Catedrala a fost supusă unor restaurări în anii 1905–1906, 1912–1921, 1956–1958, 1978–1980, iar în 1991–1992 s-au restaurat picturile murale interioare; Noua catedrală ortodoxă arhiepiscopală, cu dublu hram – „Sfânta Treime” şi „Sfântul Ierarh Nicolae”, de mari dimensiuni (57 m lungime, 35 m lăţime la absidele laterale şi 50 m înălţimea cupolei centrale), a fost construită în perioada 1991–2008 şi sfinţită la 6 dec. 2008; Catedrala romano-catolicã „Sfântul Anton de Padova” (1902–1904); biserica romano-catolicã (1812–1821); Sinagogã (1827– 1834); Biserica Roşie, aparţinând cultului evanghelic-luteran, în stil neogotic (1900–1906); Statuia Sfântului Ioan (Johann) Nepomuk (1729); Monumentul „Sfânta Treime” (1738–1740) ridicat în amintirea victimelor ciumei care a decimat oraşul în sec. 18; Statuia Libertãţii, operã a sculptorului György Zala din 1890; Arcul de Triumf, operã din anul 2004 a sculptorului Ioan Bolborea.