Abrud

Versiunea în limba engleză (English version)

Date generale

Oraşul Abrud se află în partea central-vestică a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Nord Vest a judeţului Alba, în Ţara Moţilor, în regiunea de contact a masivului Găina din M-ţii Apuseni cu M-ţii Metaliferi, în depresiunea omonimă, la 600–777 m alt., la confluenţa pârâului Cerniţa cu râul Abrud, înconjurat de Dealurile Băieştilor (872 m), Hebatului (902 m), Orzena (868 m), Ciut (899 m), Lăzarului ş.a., la intersecţia paralelei de 46°16’26′′ latitudine nordică cu meridianul de 23°03’48′′ longitudine estică, la 65 km Nord Vest de municipiul Alba Iulia. Din punct de vedere demografic, Abrud face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 5 329 loc. (1 ian. 2019), din care 2 639 loc. de sex masc. şi 2 690 fem. Supr: 3,2 km2, din care 1,9 km2 în intravilan; densitatea: 2 805 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 5 072 loc., 4 703 persoane erau români (92,7%), 29 maghiari (0,6%), 22 rromi (0,4%) şi 318 loc. (6,3%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 416 ortodocşi (87,1%), 123 baptişti (2,4%), 74 penticostali (1,5%), 34 reformaţi (0,7%), 28 romano-catolici (0,6%) şi 397 loc. (7,7%) aparţineau altor confesiuni (greco-catolici, Martorii lui Iehova, creştini după evanghelie, unitrieni ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finală de cale ferată pe linia de mocăniţă (cu ecartament îngust) Turda – Baia de Arieş – Câmpeni – Roşia Montană – Abrud, construită în anii 1891-1912 (inaugurată la 20 iun. 1912), în lungime totală de 93 km, folosită pentru transportul de mărfuri şi călători. În 1997 a fost închis transportul pentru călători şi mărfuri pe această linie, iar în 1998 o mare parte din această cale ferată a fost dezafectată, rămânând doar câteva tronsoane destinate pentru transportul turiştilor. Gara feroviară a fost declaratã monument istoric în anul 2010. Nod rutier. Expl. de min. aurifere. Expl. şi prelucr. cuprului (Roşia Poieni), din 1977. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea, butoaie, ambalaje de lemn); producţie de covoare şi de produse alim. Bibliotecă publică. Spital construit în anii 1924-1929.

Abrud Vedere generala
Vedere generală (Credit: Shutterstock)

Istoric

Vechi centru de minerit, cunoscut ca atare în timpul daco-romanilor sub denumirea de Abruttus. În perioada stãpânirii romane (106–271/ 275), Abrud fiinţa ca aşezare ruralã (cu numele de Alburnus Minor, iar apoi cu cel de Auraria Maior) în vecinãtatea centrului minier Alburnus Maior (azi Roşia Montanã), având o micã fortificaţie (castellum) cu perimetrul de c. 300 de m. În acea perioadã, la Abrud exista un colegiu al aurarilor („Collegium aurariorum”) condus de un magistru. În perimetrul oraşului Abrud au fost descoperite vestigiile unei fortificaţii romane din sec. 2–3, în care s-au gãsit inscripţii în limbile latinã şi greacã, monumente funerare, vase ceramice, cărămizi ştampilate etc. În Evul Mediu, localit. Abrud apare frecvent în documentele vremii ca Oppidum montanum, dar prima menţiune documentarã medievală datează din anul 1215 cu numele Herdeud, iar în 1271 este consemnat cu denumirea Abruth (sau Terra Obruth). La 28 nov. 1357 a obţinut privilegii urbane, în 1427 era consemnat ca civitas (oraş), iar în 1491 i s-a acordat statutul de oraş liber, cu jurisdicţie proprie, independentã de cea a comitatului Alba. Consemnat cu toponimul Abrud, din 1750, oraşul a fost unul dintre centrele Rãscoalei condusã de Horea, Cloşca şi Crişan (1784–1785) şi al Revoluţiei din 1848–1849. Com. Abrud fost declarat oraş în 1950 şi municipiu la 7 sept. 1995, în prezent având în subordine ad-tivã 3 localitãţi componente: Abrud-Sat, Gura Cornei şi Soharu.

Monumente

Biserica romano-catolică, datând din a doua jumătate a sec. 13, amintită documentar în anii 1270-1271, a fost construită în stil gotic de către coloniştii germani, preluată de confesiunea unitariană în 1569, restituită catolicilor în 1777 şi restaurată în 1867, azi declarată monument istoric; biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime” (sec. 17; aici a funcţionat între anii 1680 şi 1918 o şcoală primară românească, întreţinută de biserica ortodoxă); biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, dominată de un turn pătrat la intrare, a fost construită în anii 1787–1788. Are un iconostas nou, realizat în anul 1993; vechiul iconostas avea o icoană împărătească pictată în 1798 de Simion Silaghi-Sălăgeanu; bisericã reformatã-calvină (c. 1700), pictată de Anton Kagerbauer; casa lui Ioan Boeriu (vice-prefect şi primar al oraşului Abrud în 1848–1849); casa în care a locuit (1821–1849) avocatul Ioan Buteanu (1812–1849), prefect al Zarandului şi martir al Revoluţiei din 1848–1849, în curtea cãreia se aflã bustul acestuia (dezvelit în 1963), operã a sculptorului Horea Flămând. În localitatea componentă Soharu se află biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1787). Oraşul Abrud este un important centru turistic şi punct de plecare spre Detunatele.


About

The town of Abrud is located in the central-western part of Romania, in the historical province of Transylvania, in the North West area of ​​Alba county, in Ţara Moţilor, in the contact region of the Găina massif from the Apuseni Mountains with the Metaliferi Mountains, in the depression with the same name, at 600–777 m altitude, at the confluence of the Cerniţa brook with the Abrud river, surrounded by the Băieştilor Hills (872 m), Hebatului (902 m), Orzena (868 m), Ciut (899 m), Lăzarului and others, at the intersection of the parallel of 46°16’26” North latitude with the meridian of 23°03’48” East longitude, 65 km North West of Alba Iulia municipality. In terms of demographics, Abrud belongs to the category of small towns, with a population of 5,329 inhabitants (Jan. 1, 2019), of which 2,639 males and 2,690 females. Area: 3.2 km2, of which 1.9 km2 in urban areas; density: 2,805 inhabitants/km2. At the population census from 20-31 October 2011, out of the total of 5,072 inhabitants, 4,703 persons were Romanians (92.7%), 29 Hungarians (0.6%), 22 Roma (0.4%) and 318 inhabitants (6.3%) belonged to other ethnic groups (Germans, etc.). From a confessional point of view, in the same census were registered 4,416 Orthodox (87.1%), 123 Baptists (2.4%), 74 Pentecostals (1.5%), 34 Reformed (0.7%), 28 Roman Catholics (0.6%) and 397 inhabitants (7.7%) belonged to other denominations (Greek Catholics, Jehovah’s Witnesses, Evangelical Christians, Unionists, etc.), were atheists, without religion, or with undeclared religion. Final railway station on the railway line (narrow space between tracks) Turda – Baia de Arieş – Câmpeni – Roşia Montană – Abrud, built in 1891-1912 (inaugurated on June 20, 1912), with a total length of 93 km, used for the transport of goods and passengers. In 1997, the transport of passengers and goods on this line was closed, and in 1998 a large part of this railway was decommissioned, leaving only a few sections intended for the transport of tourists. The railway station was declared a historical monument in 2010. Road junction. Exploitation of gold ores. Exploitation and processing of copper (Roşia Poieni), since 1977. Exploitation and processing of wood (timber, barrels, wooden packaging); production of carpets and food products. Public library. Hospital built in 1924-1929.

History

Ancient mining center, known during the Dacian-Roman period as Abruttus. During the Roman rule (106–271 / 275), Abrud existed as a rural settlement (with the name of Alburnus Minor, and then with that of Auraria Maior) in the vicinity of the mining center Alburnus Maior (today Roşia Montană), with a small fortification (castellum) with a perimeter of about 300 m. At that time, in Abrud there was a college of goldsmiths (“Collegium aurariorum”) led by a master. In the perimeter of the city of Abrud were discovered the remains of a Roman fortification from 2nd and 3rd centuries, in which were found inscriptions in Latin and Greek, funerary monuments, ceramic vessels, stamped bricks, etc. In the Middle Ages, Abrud frequently appears in documents of the time as Oppidum montanum, but the first medieval documentary mention dates from 1215 under the name Herdeud, and in 1271 it is recorded as Abruth (or Terra Obruth). On November 28, 1357 it obtained urban privileges, in 1427 it was registered as civitas (city), and in 1491 it was granted the status of free city, with its own jurisdiction, independent of that of Alba county. Recorded with the toponym Abrud, from 1750, the city was one of the centers of the Revolt led by Horea, Cloşca and Crişan (1784–1785) and of the Revolution of 1848–1849. Abrud commune was declared a city in 1950 and a municipality on September 7, 1995, currently having in its subordination 3 component localities: Abrud-Sat, Gura Cornei and Sohar.

Monuments

The Roman Catholic Church, dating from the second half of the 13th century, mentioned in historical documents in 1270-1271, was built in the Gothic style by the German colonists, taken over by the Unitarian confession in 1569, returned to the Catholics in 1777 and restored in 1867, today declared a historical monument; the Orthodox Church dedicated to the “Holy Trinity” (17th century; a Romanian elementary school operated here between 1680 and 1918, maintained by the Orthodox Church); the Orthodox Church of the Assumption, dominated by a square tower at the entrance, was built in 1787-1788. It has a new iconostasis, made in 1993; the old iconostasis had an imperial icon painted in 1798 by Simion Silaghi-Sălăgeanu; Reformed Calvinist church (c. 1700), painted by Anton Kagerbauer; the house of Ioan Boeriu (vice-prefect and mayor of Abrud in 1848–1849); the house where the lawyer Ioan Buteanu (1812–1849) lived (1812–1849) (he was a prefect of Zarand and martyr of the Revolution of 1848–1849), in whose courtyard is his bust (unveiled in 1963), the work of the sculptor Horea Flămând. In the component locality Soharu is the church “The Holy Apostles Peter and Paul” (1787). The town of Abrud is an important tourist center and starting point for Detunatele.

Back to Romanian version