Abrud

Date generale

Oraşul Abrud se află în partea central-vestică a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Nord Vest a judeţului Alba, în Ţara Moţilor, în regiunea de contact a masivului Găina din M-ţii Apuseni cu M-ţii Metaliferi, în depresiunea omonimă, la 600–777 m alt., la confluenţa pârâului Cerniţa cu râul Abrud, înconjurat de Dealurile Băieştilor (872 m), Hebatului (902 m), Orzena (868 m), Ciut (899 m), Lăzarului ş.a., la intersecţia paralelei de 46°16’26′′ latitudine nordică cu meridianul de 23°03’48′′ longitudine estică, la 65 km NV de municipiul Alba Iulia; 5 329 loc. (1 ian. 2019), din care 2 639 loc. de sex masc. şi 2 690 fem. Supr: 3,2 km2, din care 1,9 km2 în intravilan; densitatea: 2 805 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 5 072 loc., 4 703 persoane erau români (92,7%), 29 maghiari (0,6%), 22 rromi (0,4%) şi 318 loc. (6,3%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 416 ortodocşi (87,1%), 123 baptişti (2,4%), 74 penticostali (1,5%), 34 reformaţi (0,7%), 28 romano-catolici (0,6%) şi 397 loc. (7,7%) aparţineau altor confesiuni (greco-catolici, Martorii lui Iehova, creştini după evanghelie, unitrieni ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finală de cale ferată pe linia de mocăniţă (cu ecartament îngust) Turda – Baia de Arieş – Câmpeni – Roşia Montană – Abrud, construită în anii 1891-1912 (inaugurată la 20 iun. 1912), în lungime totală de 93 km, folosită pentru transportul de mărfuri şi călători. În 1997 a fost închis transportul pentru călători şi mărfuri pe această linie, iar în 1998 o mare parte din această cale ferată a fost dezafectată, rămânând doar câteva tronsoane destinate pentru transportul turiştilor. Gara feroviară a fost declaratã monument istoric în anul 2010. Nod rutier. Expl. de min. aurifere. Expl. şi prelucr. cuprului (Roşia Poieni), din 1977. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea, butoaie, ambalaje de lemn); producţie de covoare şi de produse alim. Bibliotecă publică. Spital construit în anii 1924-1929.

Abrud Vedere generala
Vedere generală (Credit: Shutterstock)

Istoric

Vechi centru de minerit, cunoscut ca atare în timpul daco-romanilor sub denumirea de Abruttus. În perioada stãpânirii romane (106–271/ 275), Abrud fiinţa ca aşezare ruralã (cu numele de Alburnus Minor, iar apoi cu cel de Auraria Maior) în vecinãtatea centrului minier Alburnus Maior (azi Roşia Montanã), având o micã fortificaţie (castellum) cu perimetrul de c. 300 de m. În acea perioadã, la Abrud exista un colegiu al aurarilor („Collegium aurariorum”) condus de un magistru. În perimetrul oraşului Abrud au fost descoperite vestigiile unei fortificaţii romane din sec. 2–3, în care s-au gãsit inscripţii în limbile latinã şi greacã, monumente funerare, vase ceramice, cărămizi ştampilate etc. În Evul Mediu, localit. Abrud apare frecvent în documentele vremii ca Oppidum montanum, dar prima menţiune documentarã medievală datează din anul 1215 cu numele Herdeud, iar în 1271 este consemnat cu denumirea Abruth (sau Terra Obruth). La 28 nov. 1357 a obţinut privilegii urbane, în 1427 era consemnat ca civitas (oraş), iar în 1491 i s-a acordat statutul de oraş liber, cu jurisdicţie proprie, independentã de cea a comitatului Alba. Consemnat cu toponimul Abrud, din 1750, oraşul a fost unul dintre centrele Rãscoalei condusã de Horea, Cloşca şi Crişan (1784–1785) şi al Revoluţiei din 1848–1849. Com. Abrud fost declarat oraş în 1950 şi municipiu la 7 sept. 1995, în prezent având în subordine ad-tivã 3 localitãţi componente: Abrud-Sat, Gura Cornei şi Soharu.

Monumente

Biserica romano-catolică, datând din a doua jumătate a sec. 13, amintită documentar în anii 1270-1271, a fost construită în stil gotic de către coloniştii germani, preluată de confesiunea unitariană în 1569, restituită catolicilor în 1777 şi restaurată în 1867, azi declarată monument istoric; biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime” (sec. 17; aici a funcţionat între anii 1680 şi 1918 o şcoală primară romanească, întreţinută de biserica ortodoxă); biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, dominată de un turn pătrat la intrare, a fost construită în anii 1787–1788. Are un iconostas nou, realizat în anul 1993; vechiul iconostas avea o icoană împărătească pictată în 1798 de Simion Silaghi-Sălăgeanu; bisericã reformatã-calvină (c. 1700), pictată de Anton Kagerbauer; casa lui Ioan Boeriu (vice-prefect şi primar al oraşului Abrud în 1848–1849); casa în care a locuit (1821–1849) avocatul Ioan Buteanu (1812–1849), prefect al Zarandului şi martir al Revoluţiei din 1848–1849, în curtea cãreia se aflã bustul acestuia (dezvelit în 1963), operã a sculptorului Horea Flămând. În localitatea componentă Soharu se află biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1787). Oraşul Abrud este un important centru turistic şi punct de plecare spre Detunatele.