Deta

Date generale

Aflat în extremitatea de Sud Vest a României, în judeţul Timiş, oraşul Deta este situat în Câmpia Bârzavei, la 80-91 m altitudine, la 45°23′ latitudine nordicã şi 21°12′ longitudine esticã, la 43 km Sud de municipiul Timişoara şi la 14 km de graniţa cu Serbia. La 1 ianuarie 2008, oraşul Deta avea 6 539 de locuitori, din care 3 095 de sex masculin şi 3 444 de sex feminin, rãspândiţi pe o suprafaţã de 5,2 km2 în intravilan, fapt ce determinã o densitate de 1 258 locuitori pe km2. Din punct de vedere al componenţei etnice a populaţiei, la recensãmântul din anul 2002, din 6 418 locuitori, 69,49% erau români, 16,44% maghiari, 5,54% germani, 4,34 % sârbi, 3,44% rromi şi 0,75% alte etnii. De remarcat faptul cã românii au devenit majoritari în acest oraş abia dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, numãrul lor fiind extrem de mic în perioada antebelicã în raport cu cel al germanilor şi maghiarilor. Astfel, în anul 1900, din cei 3 997 locuitori cât avea oraşul Deta, românii reprezentau doar 5,55%, faţã de 72,28% germani şi 19,01% maghiari, iar în anul 1930 ponderea românilor din totalul populaţiei de la acea datã (4 056 locuitori) crescuse la doar 13,26% faţã de 57,54% germani şi 23,94% maghiari. Din punct de vedere confesional, la recensãmântul din 2002, 63% erau ortodocşi, 31,55% catolici, 2,55% penticostali, 2,90% reformaţi, baptişti ş.a. Oraşul Deta este un important nod rutier al Banatului şi dispune de o staţie de cale feratã pe linia internaţionalã Timişoara – Belgrad, inauguratã în 1858. Din punct de vedere economic, oraşul se remarcã prin întreprinderi de prelucrare a lemnului (placaje, furnire etc.) şi a laptelui, de confecţii textile, de prelucrare a tulpinelor de cânepã, de producţie a volanelor pentru autoturisme şi de confecţionare a tapiţeriilor interioare din piele pentru automobile. Muzeu de istorie; Muzeul pompierilor. Ştrand cu apã termalã, favorabilã tratãrii afecţiunilor reumatismale, dermatologice etc.

Istoric

În arealul oraşului au fost descoperite vestigii datând din Neolitic şi din Epocile bronzului, fierului, daco-romanã şi feudalã. Localitatea este menţionatã documantar, prima oarã, în 1360 ca posesiune a nobilului Petrus de Deed, de la care derivã numele actual. În anii 1411 şi 1427, localitatea apare consemnatã cu toponimele Ded şi, respectiv, Dedu Mic, iar din 1724 poartã denumirea actualã. În anul 1552, aşezarea a fost cuceritã de cãtre turci şi stãpânitã pânã în 1718 când a trecut sub ocupaţie habsburgicã. În anii 1720-1721 aici au fost colonizaţi germani din Bavaria, iar în 1727 a fost inauguratã prima şcoalã cu predare în limba germanã. În perioada 1727-1794 s-au mai fãcut colonizãri cu germani şi cu mai multe familii de italieni. Declarat oraş în 1810, Deta a început sã decadã în prima jumãtate a secolului 20 când a fost trecut în categoria aşezãrilor rurale. În 1867 Deta a intrat în componenţa Ungariei ca urmare a reorganizãrii Imperiului Habsburgic, iar în 1918 a devenit parte componentã a Regatului României. În ianuarie 1945 a început deportarea mai multor etnici germani în Rusia, iar în 1951 au fost deportate în Bãrãgan mai multe familii de germani, sârbi, unguri şi basarabeni refugiaţi în Banat în anul 1940. Deta a fost din nou trecutã în categoria oraşelor la 17 februarie 1968.

Monumente

Biserica romano-catolicã (1898-1910).