Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Deta se aflã în extremitatea de Vest-Sud Vest a României, în provincia istoricã Banat, în partea de Sud Est a judeţului Timiş, în Câmpia Bârzavei, la 80-91 m altitudine, la intersecţia paralelei de 45°24’00” latitudine nordicã cu meridianul de 21°13’12” longitudine esticã, la 43 km Sud de municipiul Timişoara şi la 14 km de graniţa cu Serbia. Din punct de vedere demografic, Deta face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 7 603 loc. (1 ian. 2019), din care 3 609 loc. de sex masc. şi 3 994 fem. Supr.: 32,7 km2, din care 5,2 km2 în intravilan; densitatea: 1 462 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 6 260 loc., 4 247 de persoane erau români (67,8%), 869 maghiari (13,9%), 252 germani (4,0%), 248 sârbi (4,0%), 144 rromi (2,3%), 121 bulgari (1,9%) şi 379 loc. (6,1%) aparţineau altor etnii (ucraineni, slovaci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 3 822 de români ortodocşi (61,0%), 1 637 romano-catolici (26,1%), 177 sârbi ortodocşi (2,8%), 135 penticostali (2,2%) şi 489 loc. (7,9%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, greco-catolici, reformaţi, mozaici, creştini după evanghelie, Martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. De remarcat faptul cã românii au devenit majoritari în acest oraş abia dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, numãrul lor fiind extrem de mic în perioada antebelicã în raport cu cel al germanilor şi maghiarilor. Astfel, în anul 1900, din totalul celor 3 997 loc. cât avea oraşul Deta, 222 de persoane erau români (5,6%), 2 889 germani (72,3%), 760 maghiari (19,0%) şi 126 loc. (3,1%), aparţineau altor etnii (sârbi, bulgari ş.a.), în anul 1930 ponderea românilor din totalul populaţiei de la acea datã (4 056 loc.) crescuse la doar 13,2% faţã de 57,5% germani şi 23,9% maghiari, pentru ca în anul 1977, din totalul celor 6 186 loc., 2 503 persoane erau români (40,5%), 1 621 maghiari (26,2%), 1 423 germani (23,1%) şi 639 loc. (10,2%) aparţineau altor etnii (sârbi, bulgari, rromi ş.a.). Oraşul Deta este un important nod rutier al Banatului şi dispune de o staţie de cale feratã pe linia internaţionalã Timişoara – Belgrad, inauguratã la 20 iul. 1858. Din punct de vedere economic, oraşul se remarcã prin întreprinderi de prelucrare a lemnului (placaje, furnire etc.) şi a laptelui, de confecţii textile, de prelucrare a tulpinelor de cânepã, de producţie a pieselor turnate din aluminiu (din anul 2010) şi a volanelor pentru autoturisme şi de confecţionare a tapiţeriilor interioare din piele pentru automobile. Muzeu de istorie, amenajat într-o clãdire care dateazã din anul 1910; Muzeul pompierilor; Bibliotecã publicã (inauguratã în anul 1964); Casã de Culturã; Cãmin Cultural. Ştrand cu apã termalã (35°C), cu calitãţi terapeutice în tratarea afecţiunilor reumatismale, dermatologice etc. Parcul natural “Anton Kratzer”, cu arbori aparţinând unor vechi codrii, de acum circa 400 de ani în urmã.
Istoric
În arealul oraşului Deta au fost descoperite vestigii datând din Neolitic şi din Epocile bronzului, fierului, daco-romanã şi feudalã. În perioada romanã, se pare cã aici a existat castrul roman Potula. Localitatea Deta apare menţionatã documantar, prima oarã, în 1360 ca posesiune a nobilului Petrus de Deed, de la care derivã numele actual. În anii 1411 şi 1427, localitatea apare consemnatã cu toponimele Ded şi, respectiv, Dedu Mic, iar din 1724 poartã denumirea actualã. În anul 1552, aşezarea (împreunã cu tot Banatul) a fost cuceritã de cãtre turci şi stãpânitã pânã în 1718 când a trecut sub ocupaţie habsburgicã. În cãlãtoria sa din anii 1660-1664, în Banat, învãţatul şi exploratorul turc Derviş Mehmet Zillî, cunoscut cu numele Evlia Çelebi, consemna cã
Deta este un oraş locuit de rumâni”.
În anii 1720-1724, la Deta a avut loc prima colonizare cu familii de germani veniţi din Bavaria, iar în 1727 a fost inauguratã prima şcoalã cu predare în limba germanã. În perioada 1727-1794 s-au mai fãcut colonizãri cu germani şi cu mai multe familii de italieni. În 1733 au început primele lucrãri de desecare a zonelor mlãştinoase şi de regularizare a râurilor Timiş şi Bega. Declarat oraş-târg în 1810, Deta a fost afectatã de o cumplitã epidemie de ciumã în anii 1832-1836, iar în prima jumãtate a secolului 20 a început sã decadã, fiind trecut în categoria aşezãrilor rurale în 1925. În 1867 Deta a intrat în componenţa Ungariei ca urmare a reorganizãrii Imperiului Habsburgic, iar în 1918 a devenit parte componentã a Regatului României. În ianuarie 1945 a început deportarea mai multor etnici germani în Rusia, iar în perioada 1951-1956 au fost deportate în Bãrãgan mai multe familii de germani, sârbi, unguri şi basarabeni refugiaţi în Banat în anul 1940. Comuna Deta a fost din nou trecutã în categoria oraşelor la 17 februarie 1968, având în subordine administrativã satul Opatiţa, menţionat documentar, prima oarã, în 1332 cu numele Hopadiza, în dijmele papale.
Monumente
Biserica romano-catolicã “Sfânta Ana” , de mari dimensiuni (49,45 m lungime, 24,80 m lãţime şi 15,84 m înãlţimea navei) a fost construita în stil gotic, în perioada 1898-1910, pe locul uneia care data din anul 1768. Biserica este strãjuitã de un turn cu ceas, înalt de 58,57 m, şi pãstreazã frumoase vitralii, realizate de Roth Miksa; biserica ortodoxã sârbã, cu hramul “Soborul Tuturor Sfinţilor Sârbi” (secolul 18); biserica ortodoxã românã, cu hramul “Pogorârea Duhului Sfant” în care prima liturghie a avut loc la 4 aug. 1923; noua bisericã ortodoxã, construitã în anii 2008-2009; biserica reformatã; Turnul Pompierilor (1910). În satul Opatiţa se aflã biserica ortodoxã cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, construitã în anul 1875 pe locul uneia din 1725, reparatã în 2010-2011.
About
The town of Deta is located in the extreme West-Southwest of Romania, in the historical province of Banat, in the southeastern part of Timiş County, in the Bârzavei Plain, at 80-91 m altitude, at the intersection of the parallel 45°24’00” North latitude with the meridian of 21°13’12 ”East longitude, 43 km South of Timişoara and 14 km from the border with Serbia. In terms of demographics, Deta belongs to the category of small towns, with a population of 7,603 inhabitants (January 1, 2019), of which 3,609 males and 3,994 females. Area: 32.7 km2, of which 5.2 km2 in urban areas; density: 1,462 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 6,260 inhabitants, 4,247 people were Romanians (67.8%), 869 Hungarians (13.9%), 252 Germans (4.0%), 248 Serbs (4.0%), 144 Roma (2.3%), 121 Bulgarians (1.9%) and 379 inhabitants (6.1%) belonged to other ethnic groups (Ukrainians, Slovaks, etc.). From a confessional point of view, were registered at the same census 3,822 Orthodox Romanians (61.0%), 1,637 Roman Catholics (26.1%), 177 Orthodox Serbs (2.8%) and 135 Pentecostals (2.2%) and 489 inhabitants (7.9%) belonged to other denominations (Baptists, Greek Catholics, Reformed, Mosaics, Gospel Christians, Jehovah’s Witnesses, Seventh-day Adventists, etc.), were atheists, had no religion or an undeclared religion. It should be noted that the Romanians became the majority in this city only after the Second World War, their number being extremely small in the pre-war period compared to that of the Germans and Hungarians. Thus, in 1900, out of the total population of Deta 3,997, 222 were Romanians (5.6%), 2,889 Germans (72.3%), 760 Hungarians (19.0%) and 126 inhabitants (3.1%), belonged to other ethnic groups (Serbs, Bulgarians, etc.), in 1930 the share of Romanians in the total population at that time (4,056 inhabitants) had increased to only 13.2% compared to 57.5% Germans and 23.9% Hungarians, because in 1977, out of the total of 6,186 inhabitants, 2,503 people were Romanians (40.5%), 1,621 Hungarians (26.2%), 1,423 Germans (23.1%) and 639 inhabitants (10.2%) belonged to other ethnic groups (Serbs, Bulgarians, Roma, etc.). The town of Deta is an important road junction of Banat and has a railway station on the international line Timişoara – Belgrade, inaugurated on July 20, 1858. From an economic point of view, the city is distinguished by wood processing companies (plywood, veneer, etc.) and milk, textiles, hemp stems industries, aluminum castings (since 2010) and car steering wheels, and leather interior upholstery for automobiles. History Museum, housed in a building dating from 1910; Fire Museum; Public Library (opened in 1964); House of Culture; Community Center. Swimming pool with thermal water (35° C), with therapeutic qualities in the treatment of rheumatic, dermatological diseases, etc. “Anton Kratzer” Nature Park, with trees belonging to old forests, about 400 years ago.
History
Remains dating from the Neolithic and Bronze, Iron, Dacian-Roman and Feudal eras have been discovered in the Deta area. In Roman times, it seems that the Roman camp Potula existed here. The town of Deta is mentioned documentary for the first time in 1360 as the possession of the nobleman Petrus de Deed, from which the current name derives. In the years 1411 and 1427, the settlement appears recorded with the toponyms Ded and, respectively, Dedu Mic, and since 1724 it bears its current name. In 1552, the settlement (along with all of Banat region) was conquered by the Turks and ruled by these until 1718 when it came under Habsburg occupation. On his journey from 1660-1664 to Banat, the Turkish scholar and explorer Dervish Mehmet Zillî, known as Evlia Çelebi, noted that
Deta is a city inhabited by Romanians.”
In 1720-1724, the first colonization with German families from Bavaria took place in Deta, and in 1727 the first German-language school was inaugurated. Between 1727 and 1794, colonization took place with Germans and several Italian families. In 1733, the first works began to drain the marshy areas and to regularize the Timiş and Bega rivers. Declared a market town in 1810, Deta was plagued by a terrible plague in 1832-1836, and in the first half of the 20th century began to decline, entering the category of rural settlements in 1925. In 1867 Deta was attached to Hungary as a result of the reorganization of the Habsburg Empire, and in 1918 it became part of the Kingdom of Romania. In January 1945, the deportation of several ethnic Germans to Russia began, and between 1951-1956, several families of Germans, Serbs, Hungarians, and Bessarabians took refuge in Banat in 1940. The commune Deta was placed again into the category of towns on February 17, 1968, having under administrative subordination the village of Opatiţa, mentioned in the documentary, for the first time, in 1332 with the name Hopadiza, in the papal tithes.
Monuments
The large Roman Catholic Church “Saint Anne” (49.45 m long, 24.80 m wide and 15.84 m high) was built in Gothic style, in the period 1898-1910, on the site of a date from 1768. The church is guarded by a clock tower, 58.57 m high, and preserves beautiful stained glass windows, made by Roth Miksa; the Serbian Orthodox Church, dedicated to the “Council of All Serbian Saints” (18th century); the Romanian Orthodox Church, dedicated to the “Descent of the Holy Spirit” in which the first liturgy took place on August 4, 1923; the new Orthodox Church, built in 2008-2009; reformed Church; Fire Tower (1910). In the village of Opatiţa there is the Orthodox church dedicated to the “Assumption”, built in 1875 on the site of one from 1725, repaired in 2010-2011.
Back to Romanian version