Deta

Date generale

Oraşul Deta se aflã în extremitatea de Vest-Sud Vest a României, în provincia istoricã Banat, în partea de Sud Est a judeţului Timiş, în Câmpia Bârzavei, la 80-91 m altitudine, la intersecţia paralelei de 45°24’00” latitudine nordicã cu meridianul de 21°13’12” longitudine esticã, la 43 km Sud de municipiul Timişoara şi la 14 km de graniţa cu Serbia; 7 603 loc. (1 ian. 2019), din care 3 609 loc. de sex masc. şi 3 994 fem. Supr.: 32,7 km2, din care 5,2 km2 în intravilan; densitatea: 1 462 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 6 260 loc., 4 247 de persoane erau români (67,8%), 869 maghiari (13,9%), 252 germani (4,0%), 248 sârbi (4,0%), 144 rromi (2,3%), 121 bulgari (1,9%) şi 379 loc. (6,1%) aparţineau altor etnii (ucraineni, slovaci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 3 822 de români ortodocşi (61,0%), 1 637 romano-catolici (26,1%), 177 sârbi ortodocşi (2,8%), 135 penticostali (2,2%) şi 489 loc. (7,9%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, greco-catolici, reformaţi, mozaici, creştini după evanghelie, Martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. De remarcat faptul cã românii au devenit majoritari în acest oraş abia dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, numãrul lor fiind extrem de mic în perioada antebelicã în raport cu cel al germanilor şi maghiarilor. Astfel, în anul 1900, din totalul celor 3 997 loc. cât avea oraşul Deta, 222 de persoane erau români (5,6%), 2 889 germani (72,3%), 760 maghiari (19,0%) şi 126 loc. (3,1%), aparţineau altor etnii (sârbi, bulgari ş.a.), în anul 1930 ponderea românilor din totalul populaţiei de la acea datã (4 056 loc.) crescuse la doar 13,2% faţã de 57,5% germani şi 23,9% maghiari, pentru ca în anul 1977, din totalul celor 6 186 loc., 2 503 persoane erau români (40,5%), 1 621 maghiari (26,2%), 1 423 germani (23,1%) şi 639 loc. (10,2%) aparţineau altor etnii (sârbi, bulgari, rromi ş.a.). Oraşul Deta este un important nod rutier al Banatului şi dispune de o staţie de cale feratã pe linia internaţionalã Timişoara – Belgrad, inauguratã la 20 iul. 1858. Din punct de vedere economic, oraşul se remarcã prin întreprinderi de prelucrare a lemnului (placaje, furnire etc.) şi a laptelui, de confecţii textile, de prelucrare a tulpinelor de cânepã, de producţie a pieselor turnate din aluminiu (din anul 2010) şi a volanelor pentru autoturisme şi de confecţionare a tapiţeriilor interioare din piele pentru automobile. Muzeu de istorie, amenajat într-o clãdire care dateazã din anul 1910; Muzeul pompierilor; Bibliotecã publicã (inauguratã în anul 1964); Casã de Culturã; Cãmin Cultural. Ştrand cu apã termalã (35°C), cu calitãţi terapeutice în tratarea afecţiunilor reumatismale, dermatologice etc. Parcul natural “Anton Kratzer”, cu arbori aparţinând unor vechi codrii, de acum circa 400 de ani în urmã.

Istoric

În arealul oraşului Deta au fost descoperite vestigii datând din Neolitic şi din Epocile bronzului, fierului, daco-romanã şi feudalã. În perioada romanã, se pare cã aici a existat castrul roman Potula. Localitatea Deta apare menţionatã documantar, prima oarã, în 1360 ca posesiune a nobilului Petrus de Deed, de la care derivã numele actual. În anii 1411 şi 1427, localitatea apare consemnatã cu toponimele Ded şi, respectiv, Dedu Mic, iar din 1724 poartã denumirea actualã. În anul 1552, aşezarea (împreunã cu tot Banatul) a fost cuceritã de cãtre turci şi stãpânitã pânã în 1718 când a trecut sub ocupaţie habsburgicã. În cãlãtoria sa din anii 1660-1664, în Banat, învãţatul şi exploratorul turc Derviş Mehmet Zillî, cunoscut cu numele Evlia Çelebi, consemna cã “Deta este un oraş locuit de rumâni”. În anii 1720-1724, la Deta a avut loc prima colonizare cu familii de germani veniţi din Bavaria, iar în 1727 a fost inauguratã prima şcoalã cu predare în limba germanã. În perioada 1727-1794 s-au mai fãcut colonizãri cu germani şi cu mai multe familii de italieni. În 1733 au început primele lucrãri de desecare a zonelor mlãştinoase şi de regularizare a râurilor Timiş şi Bega. Declarat oraş-târg în 1810, Deta a fost afectatã de o cumplitã epidemie de ciumã în anii 1832-1836, iar în prima jumãtate a secolului 20 a început sã decadã, fiind trecut în categoria aşezãrilor rurale în 1925. În 1867 Deta a intrat în componenţa Ungariei ca urmare a reorganizãrii Imperiului Habsburgic, iar în 1918 a devenit parte componentã a Regatului României. În ianuarie 1945 a început deportarea mai multor etnici germani în Rusia, iar în perioada 1951-1956 au fost deportate în Bãrãgan mai multe familii de germani, sârbi, unguri şi basarabeni refugiaţi în Banat în anul 1940. Comuna Deta a fost din nou trecutã în categoria oraşelor la 17 februarie 1968, având în subordine administrativã satul Opatiţa, menţionat documentar, prima oarã, în 1332 cu numele Hopadiza, în dijmele papale.

Monumente

Biserica romano-catolicã “Sfânta Ana” , de mari dimensiuni (49,45 m lungime, 24,80 m lãţime şi 15,84 m înãlţimea navei) a fost construita în stil gotic, în perioada 1898-1910, pe locul uneia care data din anul 1768. Biserica este strãjuitã de un turn cu ceas, înalt de 58,57 m, şi pãstreazã frumoase vitralii, realizate de Roth Miksa; biserica ortodoxã sârbã, cu hramul “Soborul Tuturor Sfinţilor Sârbi” (secolul 18); biserica ortodoxã românã, cu hramul “Pogorârea Duhului Sfant” în care prima liturghie a avut loc la 4 aug. 1923; noua bisericã ortodoxã, construitã în anii 2008-2009; biserica reformatã; Turnul Pompierilor (1910). În satul Opatiţa se aflã biserica ortodoxã cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, construitã în anul 1875 pe locul uneia din 1725, reparatã în 2010-2011.