Deva

Municipiul Deva se află în partea central-vesticã a României, în provincia istorică Transilvania, este reşedinţa judeţului Hunedoara, situat pe stânga văii Mureşului, în depresiunea Simeria-Deva, la poalele munţilor Poiana Ruscăi, la 180-220 m altitudine, strãjuit de Dealul Cetăţii, la intersecţia paralelei de 45°52′ latitudine nordicã cu meridianul de 22°54′ longitudine esticã; 69 144 loc. (1 ian. 2019): 32 546 de sex masc. şi 36 598 fem. Supr.: 34 km2, din care 5 km2 în intravilan; densitatea: 13 829 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 61 123 loc., 50 718 loc. erau români (83,0%), 4 409 maghiari (7,2%), 757 rromi (1,2%), 191 germani (0,3%) şi 5 048 loc. (8,3%) aparţineau altor etnii (chinezi, ucraineni, slovaci, evrei, turci, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 46 759 ortodocşi (76,5%), 3 946 romano-catolici (6,5%), 1 638 penticostali (2,7%), 1 429 reformaţi (2,3%), 841 baptişti (1,4%), 694 greco-catolici (1,1%) şi 5 816 loc. (9,5%) aparţineau altor confesiuni (martorii lui Iehova, creştini dupã evanghelie ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale feratã, inauguratã în 1868. Economia oraşului Deva se remarcã prin industria metalurgiei neferoase, a construcţiilor de utilaje şi piese de schimb pentru industria minierã, a materialelor de construcţii (prefabricate din beton, cahle de teracotã, ciment, var, cãrãmizi etc.), textilã (ţesãturi de mãtase), de prelucrare a lemnului (mobilã), a cãrnii, a laptelui ş.a. Sere legumicole (16 ha). Teatru de estradã. Universitãţile “Spiru Haret” şi Ecologicã (“Traian”), Colegiu de Institutori, Liceu sportiv, cu o salã de gimnasticã inauguratã la 1 sept. 1978, în cadrul cãruia funcţioneazã o renumitã şcoalã de gimnasticã femininã. Biblioteca judeţeanã “Ovid Densusianu”, fundatã în 1949, cu peste 260 de mii de volume; Muzeul civilizaţiei dacice şi romane, cu secţii de istorie şi arheologie, ştiinţele naturii, etnografie, adãpostit în castelul “Magna Curia”. La acest muzeu se aflã expusã o matriţã din bronz, cu o greutate de 8,4 kg, de formã hexagonalã, cu opt feţe, datând din sec. 1 î.Hr., cu ajutorul cãreia se confecţionau medalioane, bijuterii, falere, aplici ş.a. (vezi Sarmizegetusa); Muzeul Cetatea Devei. Staţie seismicã amenajatã la baza Dealului Cetãţii.

Istoric

Pe teritoriul oraşului au fost descoperite vestigii paleolitice (vase de lut ars, incizate, topoare din piatrã, lame de silex, instrumente din os, figurine, vetre de foc ş.a.), urmele unei aşezãri neolitice de bordeie, în care s-au gãsit vase ceramice cu decor geometric incizat, precum şi urmele unor bordeie din Epoca bronzului (vase ceramice ornamentate cu spirale şi meandre, topoare, bare din cupru, seceri, arme, obiecte de podoabã), din prima Epocã a fierului/Hallstatt (vase ceramice) şi din a doua Epocã a fierului/La Tene (monede, unelte de uz casnic, vase ceramice, cuptoare pentru ars ceramicã etc.). Pe Dealul Cetãţii, care dominã vatra oraşului de la 184 m altitudine, a existat o aşezare dacicã, de tip oppidum, pe locul cãreia s-a construit, la începutul secolului 13, o puternicã cetate, menţionatã documentar, prima oarã, la 22 februarie 1269 cu numele Castrum Deva, care funcţiona ca fortãreaţã militarã. Din perioada cuceririi romane (101-275) s-au gãsit sculpturi, monumente funerare, monede, fragmente de apeducte, vase ceramice, urme de edificii de tip villa rustica ş.a. În perioada migraţiilor popoarelor barbare, Deva a fost deseori jefuitã şi incendiatã de cumani (în secolul 11), de mongoli (1241) ş.a. În secolul 14, Deva apare menţionatã ca district militar valah. În 1371, Cetatea Deva avea în jurisdicţie 4 districte româneşti conduse de cneji şi nobili. La mijlocul secolului 15, domnul Iancu de Hunedoara a primit din partea regelui ungur Ladislau Postumul un domeniu de 53 de sate, mai multe mine de aur şi Cetatea Deva pe care a transformat-o în cetate nobiliarã. În secolele 16-18, Cetatea Deva a fost amplificatã şi întãritã de mai multe ori, devenind una dintre cele mai puternice cetãţi din Transilvania. Prin poziţia sa geograficã, cetatea a avut un rol important de apãrare în timpul incursiunilor otomane din anii 1550, 1552, 1557 etc. Dupã anul 1607, cetatea şi domeniul Deva s-au aflat în proprietatea principelui Gabriel Bethlen care a colonizat aici mai multe familii de secui, iar dupã moartea acestuia, în 1630, cetatea a intrat în posesia lui Ştefan Bethlen care a administrat-o pânã în 1640 când a vândut-o lui Gheorghe Rákóczy I. În anul 1686 cetatea a fost ocupatã şi stãpânitã de austrieci. În noiembrie 1748, ţãranii rãsculaţi au încercat, fãrã succes, sã asedieze cetatea. La 13 august 1849, cetatea a fost distrusã din cauza exploziei depozitului de muniţii care se afla aici, dupã aceastã datã rãmânând în  ruinã. În 1880, la Deva a fost introdus iluminatul public cu felinare, iar în 1905 iluminatul electric. În anii 1888-1892 şi 1910-1917 la Deva au fost colonizate mai multe familii de ceangãi venite din Bucovina. Oraşul Deva a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

Monumente

Castelul “Magna Curia”, construit în secolul 16 în stil Renascentist, cu transformãri baroce fãcute de Gabriel Bethlen în 1621 şi cu adãugiri din secolul 18 (balcon polilob, scarã monumentalã ş.a.); ruinele Cetãţii Deva; biserica ortodoxã, ctitorie din anul 1700 a banului Gheorghe Cantacuzino; Catedrala ortodoxã (1861-1873); biserica fostei mânãstiri franciscane, în stil baroc (secolul 18); biserica evanghelicã (secolul 19); Palatul fostei Prefecturi (1890), azi Palatul administrativ; Palatul Justiţiei (1899); clãdirea Primãriei vechi (1886); Sinagoga (1896); clãdirea Tribunalului (1911); cladirea Teatrului (1911); Biserica unitã (1936-1939); Biserica romano-catolicã, ziditã de ceangãi în 1938; statuia lui Decebal, operã a sculptorului Ion Jalea; Monumentul lui Horea, Cloşca şi Crişan ş.a. Pe Dealul Bejan, situat în partea de Vest a municipiului, se aflã o rezervaţie forestierã (103 ha), care se remarcã prin faptul cã aici, pe o supr. relativ restrânsã, existã aproape toate speciile de stejar prezente în România: stejarul pedunculat (Quercus robur), gorunul (Quercus dalechampii şi Quercus polycarpa), cerul (Quercus cerris), gârniţa (Quercus frainetto) şi stejarul pufos (Quercus pubescens). Coexistenţa lor a favorizat apariţia unui numãr mare de hibrizi care dau acestei rezervaţii valoarea unui adevãrat laborator natural. Dealul Cetãţii, pe lângã valoarea de monument istoric al ruinelor cetãţii, se evidenţiazã şi prin existenţa în arealul sãu a vegetaţiei şi faunei cu caracter xerotermofil.