Date generale
Municipiul Câmpia Turzii se aflã în partea central-vesticã a României, în provincia istorică Transilvania, în Sud-Estul judeţului Cluj, în câmpia omonimã, la 450 m altitudine, la poalele sudice ale colinelor Luduşului, pe dreapta râului Arieş, la intersecţia paralelei de 46°32’55” latitudine nordicã cu meridianul de 23°52’48” longitudine esticã, la 30 km Sud-Est de municipiul Cluj-Napoca; 27 605 loc. (1 ian. 2019): 13 424 de sex masc. şi 14 181 fem. Supr.: 23,8 km2, din care 7,1 km2 în intravilan; densitatea: 3 888 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 22 223 loc., 17 986 de persoane erau români (80,9%), 1 479 maghiari (6,7%), 1 125 rromi (5,1%) şi 1 633 loc. (7,3%) aparţineau altor etnii (germani, turci, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 16 835 ortodocşi (75,8%), 1 330 reformaţi (6,0%), 887 penticostali (4,0%), 524 martorii lui Iehova (2,4%), 337 greco-catolici (1,5%), 215 romano-catolici (1,0%) şi 2 095 loc. (9,3%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, adventişti de ziua a şpatea, unitarieni ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale feratã pe linia (în prezent electrificatã) Oradea – Cluj-Napoca – Apahida – Cojocna – (traverseazã trei tunele cu lungimile de 150 m, 330 m şi 230 m) – Boju – Valea Florilor – Ploscoş – Câmpia Turzii – Rãzboieni-Cetate – Alba Iulia, inauguratã la 14 august 1873, important nod feroviar şi rutier al judeţului Cluj şi principal centru siderurgic al ţãrii în care se produc oţel, laminate mici şi mijlocii, sârmã din oţel, sârme trefilate, cabluri de tracţiune, sârme pentru anvelope, electrozi pentru sudurã, cuie ş.a. Termocentralã. Producţie de confecţii, tricotaje, postav, izolatori electrici, oxigen, cãrãmizi, ţigle, blocuri din beton, tuburi de drenaj, pesticide, insecto-fungicide şi produse alimentare. Fermã de creştere a bovinelor. Sere legumicole. Centru pomicol. Colegiu universitar. Biblioteca municipalã a fost înfiinţatã în anul 1923, în cadrul Uzinei Industria sârmei, iar din anul 2003 funcţioneazã în incinta Palatului Cultural “Ionel Floaşiu”, cu peste 21 000 de volume. Palatul Cultural “Ionel Floaşiu”, declarat monument istoric în anul 2015, a fost construit în anii 1942-1945 dupã planurile arhitectului George Cristinel din Bucureşti, din initiaţiva lui Ionel Floaşiu, director general al Uzinei din acea perioadã. Iniţial, clãdirea a fost destinatã pentru Clubul muncitoresc al Uzinei, iar dupã 1950 a funcţionat ca sediu al Casei de Culturã, numitã din anul 2012 Palatul Cultural “Ionel Floaşiu”. Lângã intrarea în acest Palat se aflã statuia “Muncitorul oţelar”, turnatã în bronz şi dezvelitã în anul 1946.
Istoric
Săpăturile arheologice efectuate în arealul municipiului Câmpia Turzii au scos la ivealã vestigii neolitice (obiecte din piatrã cioplitã, un mormânt tumular în care s-a gãsit scheletul unui bãrbat înalt ş.a.), din Epoca bronzului, din prima Epocã a fierului (Hallstatt), din perioada dacicã (secolul 3 î.Hr.-106 d.Hr., podoabe din argint, brãţãri spiralice, fragmente de vase ceramice, ornamentate ş.a.), din secolele 4-5 şi 7-9 (aşezare cu locuinţe de bordeie). Comuna Câmpia Turzii a luat fiinţã la 25 septembrie 1925 prin unificarea satelor alãturate Ghiriş-Sâncrai (menţionat documentar în 1219 cu numele Villa Sancti Regis) şi Ghiriş-Arieş (atestat documentar ca sat, în 1292, şi ca târg în 1610). Între 1763 şi 1851, la Ghiriş-Arieş a fost sediul unui cantonament militar. Com. Câmpia Turzii a fost trecutã în categoria oraşelor în 1950, iar la 12 nov. 1998 a fost declarat municipiu.
Monumente
Bisericile ortodoxe cu hramurile “Înãlţarea Domnului”, construitã în anii 1943-1951, dupã planurile arhitectului George Cristinel, azi declaratã monument istoric,“Adormirea Maicii Domnului” (fostã greco-catolicã pânã în 1948), ziditã în perioada 1910-1912, “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (fostã greco-catolicã pânã în 1948), ridicatã în anii 1928-1930, pe locul uneia din lemn, biserica ortodoxã cu dublu hram – “Sfântul Gheorghe” şi “Sfântul Andrei” (1994-2007); biserica ortodoxã “Sfântul Ilie” (1999-2001), cu picturi murale interioare executate în frescã, în stil bizantin, în anii 2007-2008; biserica greco-catolicã “Buna Vestire”, construitã în anii 1990-2001, în stil brâncovenesc; biserica romano-catolicã “Inima neprihãnitã a lui Iisus Hristos” (1896-1898); biserica reformatã-calvinã (1677-1680), cu unele modificãri din 1786 şi turn din 1946; biserica greco-catolicã “Buna Vestire” (1990-2001); conacul “Paget” a fost construit la mijlocul secolului 19 de aristocratul englez John Paget, în 1918 a intrat în posesia Regatului României, naţionalizat la 11 iunie 1948, declarat monument istoric în anul 2015, azi este sediul Clubului copiilor; conacul “Betegh”, construit în anul 1828 de familia contelui Thoroczkai, cumpãrat ulterior de nobilul Betegh, naţionalizat la 11 iunie 1948, declarat monument istoric în anul 2004, azi sediul unei grãdiniţe de copii; conacul “Szentkereszty-Bethlen” a fost construit în a doua jumãtate a secolulu 19 de baronul Szentkereszty Zsigmond, apoi a intrat în posesia contelui Bethlen Ödön dupã Primul Rãzboi Mondial, naţionalizat la 11 iunie 1948, declarat monument istoric în 2015, azi este o clãdire anexã a Liceului Teoretic “Pavel Dan”.