Date generale
Versiunea în limba engleză (English version)
Municipiul Gherla se aflã în partea de Nord-Nord Vest a României, în provincia istoricã Transilvania, în Nord Estul judeţului Cluj, în zona de contact a Dealurilor Dejului cu Dealurile Jimborului, la 252-261 m altitudine, la confluenţa râului Fizeş cu Someşu Mic, la intersecţia paralelei de 47°01’12” latitudine nordicã cu meridianul de 23°54’00” longitudine esticã, la 45 km Nord Est de municipiul Cluj-Napoca; 22 978 loc. (1 ian. 2019), din care 11 100 loc. de sex masc. şi 11 878 fem. Suprafaţa: 36,3 km2, din care 6,4 km2 în intravilan; densitatea: 3 590 loc./km2. Evoluţia demograficã de-a lungul ultimilor 150 de ani, de când sunt cunoscute recensãmintele populaţiei, evidenţiazã faptul cã numãrul locuitorilor urbei a fost în continuã creştere pânã în anul 1992, datã dupã care s-a înregistrat o uşoarã scãdere a celor care locuiesc în Gherla. Astfel, în 1850 erau 5 287 loc., în 1900 s-au înregistrat 7 626 de persoane, în 1930, 7 962 loc., în 1956, 8 499 loc., în 1977, 17 599 loc., în 1992, 26 277 loc., iar în 2002, 24 083 loc. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 20 982 loc., 15 952 de persoane erau români (76,1%), 3 435 maghiari (16,4%), 735 rromi (3,5%) şi 860 loc. (4,0%) aparţineau altor etnii (germani, armeni, evrei, ucraineni, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 14 580 ortodocşi (69,5%), 2 816 reformaţi (13,4%), 1 061 greco-catolici (5,1%), 671 romano-catolici (3,2%), 453 penticostali (2,2%), 150 baptişti (0,7%), 128 adventişti de ziua a şaptea (0,6%) şi 1 123 loc. (5,3%) aparţineau altor confesiuni (martorii lui Iehova, armeanã, musulmani, unitarieni, evanghelici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Activitatea economicã a municipiului Gherla se desfãşoarã în cadrul mai multor întreprinderi industriale care produc energie electricã şi termicã, mobilã, placaje, furnire, chibrituri, confecţii metalice, tricotaje, confecţii textile, sticlãrie pentru menaj, încãlţãminte, preparate din carne şi lapte, bãuturi alcoolice, spirt ş.a. Ateliere pentru confecţionarea manualã a covoarelor orientale. La Gherla existã un muzeu municipal cu secţii de istorie, arheologie şi etnografie, precum şi un parc dendrologic extins pe 40 ha, conceput în stil englezesc, inaugurat în anul 1864, în cadrul cãruia se dezvoltã, printre altele, câteva exemplare de arborele pagodelor/Ginkgo biloba (relict terţiar). Totodatã, localitatea componentã Bãiţa funcţioneazã ca staţiune balneoclimatericã de interes local, cu activitate permanentã, unde existã numeroase izvoare cu ape minerale bicarbonatate, slab sulfuroase, hipotone indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale, a celor neurologice periferice (pareze uşoare, sechele dupã poliomielitã ş.a.) şi ginecologice (insuficienţã ovarianã, cervicite cronice etc.).
Istoric
În arealul municipiului Gherla au fost descoperite urmele unei aşezãri din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului, aparţinând culturii materiale Coţofeni (2500-1800 î.Hr.), în care s-au găsit un vas ceramic cilindric, o statuetã din bronz a unui satir ş.a. În partea de Sud a municipiului au fost identificate vestigiile unui castru roman (secolele 2-3), în jurul cãruia s-a dezvoltat o aşezare civilã romanã în care s-au gãsit monumente funerare, fragmente dintr-o statuie a lui Iupiter, fragmente de arme şi unelte, o aplicã din bronz, cu decor figurat, în relief, o aplicã pectoralã cu bustul Minervei, un fier de plug, o râşniţã, piese de mozaic, vase din lut ars, monede romane, o diplomã militarã cu data de 2 iulie 133 d.Hr. ş.a. Prima menţiune documentarã a localitãţii dateazã din 6 ianuarie 1291 cu numele Gherlahida, iar ulterior apare consemnatã cu toponimele Gherlah (1410), Gerla oppidum (1643), Gerla (1721). Localitatea a fost declaratã oraş în anul 1510. În perioada 1541-1551, din ordinul lui Gheorghe Martinuzzi (episcop de Oradea şi guvernator al Transilvaniei în anii 1541-1551) a fost construit un castel-cetate (“Cetatea Nouã”) pe locul unei vechi cetãţi menţionatã documentar în 1410. Castelul a fost transformat, la 20 octombrie 1785, în penitenciar (numit “Carcer principatae Transilvaniae”) de cãtre împãratul Iosif al II-lea al Austriei. Pavilionul central de detenţie a fost construit în perioada 1857-1860. În anii 1945-1964 a funcţionat ca penitenciar cu regim dur pentru deţinuţii politici, între 1964 şi 1989 ca închisoare pentru deţinuţii de drept comun, iar dupã 1989 a devenit puşcãrie cu regim de maximã siguranţã. La sfârşitul secolului 17, la Gherla s-a stabilit un grup de armeni veniţi din Moldova, care au atribuit oraşului numele Armenopolis (sau Armenierstadt). Cu acest nume apare consemnat oraşul din 1726 şi pânã în jurul anului 1850. Tot în aceastã perioadã, Gherla a funcţionat ca mare centru comercial (cu patru târguri pe an) şi meşteşugãresc. În a doua jumãtate a secolului 19 şi la începutul secolului 20, oraşul Gherla a fost un important centru cultural şi de învãţãmânt ca urmare a înfiinţãrii unui seminar greco-catolic (1859), a transferãrii, de la Năsăud, a Preparandiei (în 1869), la care a învãţat şi poetul George Coşbuc, şi a apariţiei şi funcţionãrii mai multor imprimerii (tipografii), printre care “Dicceana” (fundatã în 1866), “Gheorghe Lazaru” (1880), “Aurora” (1881), “Augustin S. Deac” (1919-1948). Oraşul Gherla a fost declarat municipiu la 20 octombrie 2000, având în prezent în subordine administrativã trei localitãţi componente: Băiţa, Hăşdate şi Silivaş.
Monumente
Castelul-cetate “Martinuzzi” , construit în anii 1541-1551, în stilul Renaşterii, dupã planurile arhitectului italian Domenico da Bologna în folosul cardinalului Martinuzzi şi ulterior tranformat în penitenciar; biserica armeano-catolicã “Şimaian”, cu hramul “Buna Vestire” (1723-1724); biserica armeano-catolicã având dublu hram – “Sfânta Treime” şi “Sfântul Grigore Luminãtorul”, azi declaratã monument istoric, este un edificiu în stil baroc şi neoclasic, de mari proporţii, construit în perioada 1748-1798 şi finalizat în anul 1804. Tabloul “Coborârea de pe Cruce a lui Iisus Hristos” din aceastã bisericã este opera originalã a pictorului flamand Pieter Paul Rubens – tablou cumpãrat în anul 1806 de armenii bogaţi din Gherla de la împãratul Francisc II al Austriei; casele “Karácsony”, “Lászlóffy” ş.a., în stil baroc (secolul 18); bisericile ortodoxe, din lemn, cu acelaşi hram – “Sfinţii Arhangheli Mihail şI Gavriil”, în localitãţile componente Bãiţa (secolul 15) şi Silivaş (1827).
About
The municipality of Gherla is located in the north-north-western part of Romania, in the historical province of Transylvania, in the north-eastern part of Cluj county, in the contact area of the Dejului Hills with the Jimborului Hills, at 252-261 m altitude, at the confluence of the Fizeș and Someșu Mic rivers, at the intersection of the parallel of 47°01’12” north latitude with the meridian of 23°54’00” east longitude, 45 km north-east of Cluj-Napoca municipality; 22 978 inhabitants (Jan. 1, 2019), of which 11 100 males and 11 878 females. Surface: 36,3 km2, of which 6,4 km2 are within the urban area; population density: 3 590 inhabitants/km2. The population censuses over the last 150 years show that the number of inhabitants has been continuously increasing until 1992, after which there was a slight decrease in the number of people living in Gherla. Thus, in 1850 there were 5,287 people, in 1900 there were 7,626, in 1930, 7,962, in 1956, 8,499, in 1977, 17,599, in 1992, 26,277 and in 2002, 24,083. At the population census of Oct. 20-31, 2011, out of the 20,982 inhabitants, 15,952 were Romanians (76.1%), 3,435 Hungarians (16.4%), 735 Roma (3.5%) and 860 (4.0%) belonged to other ethnic groups (Germans, Armenians, Jews, Ukrainians, Italians, etc.). In terms of religion, the same census registered 14,580 Orthodox (69.5%), 2,816 Reformed (13.4%), 1,061 Greek Catholics (5.1%), 671 Roman Catholics (3.2%), 453 Pentecostals (2.2%), 150 Baptists (0.7%), 128 Seventh-day Adventists (0.6%) and 1 123 inhabitants (5.3%) belonged to other denominations (Jehovah’s Witnesses, Armenian, Muslim, Unitarian, Evangelical, etc.), were atheists, of no religion or of undeclared religion. The economic activity of the municipality of Gherla is carried out in several industrial enterprises producing electric and thermal energy, furniture, plywood, veneer, matches, metalwork, knitwear, textile manufacturing, household glassware, footwear, meat and milk products, alcoholic beverages, spirits, etc. Handmade oriental carpets. In Gherla there is a municipal museum with sections for history, archaeology and ethnography, as well as a dendrological park covering an area of 40 ha, designed in the English style, inaugurated in 1864, in which several specimens of the maidenhair tree/Ginkgo biloba (tertiary relict) are growing. The locality of Băița also functions as a spa resort of local interest, with permanent activity, where there are numerous springs with bicarbonated, mildly sulphurous, hypotonic mineral waters indicated for the treatment of rheumatic, peripheral neurological (mild paresis, sequelae after poliomyelitis, etc.) and gynaecological (ovarian insufficiency, chronic cervicitis, etc.) diseases.
History
In the area of Gherla, traces of a settlement from the transition period Neolithic to the Bronze Age, belonging to the Coțofeni material culture (2500-1800 BC), were discovered: a cylindrical ceramic vessel, a bronze statuette of a satyr and so on. In the southern part of the municipality, the remains of a Roman castrum (2-3 centuries) have been identified, around which a Roman civil settlement developed; here were found funerary monuments, fragments of a statue of Jupiter, fragments of weapons and tools, a bronze wall ornament, a chest shield depicting the bust of Minerva, a ploughshare, a grinder, pieces of mosaic, burnt clay pots, Roman coins, a military diploma dated July 2, 133 AD. The first documentary mention of the locality dates from January 6, 1291 with the name Gherlahida; later the settlement appears with the toponyms Gherlah (1410), Gerla oppidum (1643), Gerla (1721). The locality was declared a town in 1510. During 1541-1551, by order of Gheorghe Martinuzzi (bishop of Oradea and governor of Transylvania in 1541-1551) a castle-city (“New Fortress”) was built on the site of an old fortress mentioned in documents in 1410. On October 20, 1785 the castle was transformed into a penitentiary (called “Carcer principatae Transilvaniae”) by Emperor Joseph II of Austria. The central detention pavilion was built between 1857 and 1860. From 1945 to 1964 it served as a hard regime penitentiary for political prisoners, between 1964 and 1989 as a prison for common law prisoners, and after 1989 it became a maximum-security prison. At the end of the 17th century, a group of Armenians from Moldova settled in Gherla and gave the town the name Armenopolis (or Armenierstadt). This name is recorded from 1726 until around 1850. Also, during this period, Gherla functioned as a large commercial (with four fairs a year) and craft centre. In the second half of the 19th century and at the beginning of the 20th century, the town of Gherla was an important cultural and educational centre due to the establishment of a Greek-Catholic seminary (1859) and the transfer, from Năsăud, of the Preparatory School (in 1869), where the poet George Coșbuc also studied, as well as the development of several printing houses, including “Dicceana” (founded in 1866), “Gheorghe Lazar” (1880), “Aurora” (1881), “Augustin S. Deac” (1919-1948). The town of Gherla was declared a municipality on October 20, 2000, and is currently administered by three component localities: Băița, Hășdate and Silivaș.
Monuments
The “Martinuzzi” castle-city, built in 1541-1551, in Renaissance style, according to the plans of the Italian architect Domenico da Bologna for Cardinal Martinuzzi and later transformed into a penitentiary; the Armenian-Catholic church “Șimaian”, feast day: “Annunciation” (1723-1724); the Armenian-Catholic church, with two feast days – “Holy Trinity” and “Saint Gregory the Illuminator”, today declared a historical monument, is a Baroque and Neoclassical building of great proportions, built between 1748 and 1798 and completed in 1804. The painting “The Descent from the Cross of Jesus Christ” in this church is the original work of the Flemish painter Pieter Paul Rubens – bought in 1806 by the rich Armenians of Gherla from Emperor Francis II of Austria; the houses “Karácsony”, “Lászlóffy” and others, in Baroque style (18th century); the Orthodox wooden churches of the same name – “Saints Archangels Michael and Gabriel”, in the component localities of Băița (15th century) and Silivaș (1827).
Back to Romanian version