Date generale
Municipiul Calafat se află în Sud-Vestul României, în provincia istorică Oltenia, în extremitatea de Sud-Vest a judeţului Dolj, în partea de Vest a Câmpiei Desnăţui, pe malul stâng al Dunării, la intersecţia paralelei de 43°59’09” latitudine nordică cu meridianul de 22°57’27” longitudine estică, la graniţa cu Bulgaria, vis-à-vis de oraşul Vidin, la 100 km Sud-Vest de municipiul Craiova; 17 843 loc. (1 ian. 2019): 8 577 loc. de sex masc. şi 9 266 fem.; Supr.: 103,6 km2, din care 7,4 km2 în intravilan; densitatea: 2 411 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 17 336 loc., 15 567 de persoane erau români (90,0%), 887 rromi (5,0%) şi 882 loc. (5,0%) aparţineau altor etnii (greci, maghiari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 16 131 ortodocşi (93,0%), 149 adventişti de ziua a şaptea (0,9%) şi 1 056 loc. (6,1%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, baptişti, creştini de rit vechi, martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finalã de cale ferată, pe linia Craiova – Podari – Şegarcea – Băileşti – Calafat (107 km), cu prelungire spre Vidin (Bulgaria), construită în perioada 1890-1895 şi inaugurată la 1 decembrie 1895. Exploatări de argilă şi de balast. Port fluvial şi punct de vamă (modernizat în lunile august-septembrie 1994) la trecerea podului feroviar şi rutier peste Dunăre, în Bulgaria, la Vidin – pod construit în perioada 14 mai 2007 – 14 iun. 2013, în colab. cu Bulgaria, cu o lungime de 2 480 m calea feroviară şi 1 971 m cea rutieră. Centrală electrică şi de termoficare intrată în funcţiune în 1980. Fabrici de produse electrotehnice, de maşini şi utilaje agricole şi forestiere, de mobilă, de materiale de construcţie (prefabricate din beton, cărămizi), alimentare (lapte praf, unt, brânzeturi, zahăr, conserve de legume ş.a.) şi de biostimulatori pentru hrana animalelor. Filatură şi ţesătorie de bumbac. Podgorie. Muzeu cu colecţii de istorie, artă şi etnografie, inaugurat în 1969.
Istoric
Prin poziţia sa geografică pe Dunăre, Calafatul a avut din vremuri străvechi rolul de schelă (punct vamal) şi antrepozit comercial, în special pentru genovezi. De altfel, Bogdan Petriceicu Hasdeu a emis pentru prima oară ipoteza întemeierii aşezării Calafat de cãtre genovezi, iar mai târziu, A.D. Xenopol susţinea cã “genovezii par să fi întemeiat porturile Giurgiu (numit de ei San Giorgio) şi Calafat (locul unde corăbiile se calafatau, adicã se etanşau cu câlţi şi catran). Oricum, perioada din a doua jumătate a secolului 13 s-a remarcat printr-un intens trafic pe Dunăre, dominat de negustorii genovezi ca urmare a încheierii Tratatului de la Nymphaion din 13 martie 1261 dintre Genova şi Imperiul Bizantin. Constantin C. Giurescu susţine şi el originea bizantină a Calafatului, arătând cã denumirea provine de la grecescul Kalafatis care înseamnã “cel care smoleşte corãbiile fluviale”. C.C. Giurescu presupune cã în acest loc se pare că exista la sfârşitul secolului 13 şi începutul secolului 14 o schelă (punct de vamă) unde se încărcau navele fluviale cu grânele din acestã zonã şi, totodatã, se calafatau corãbiile. În secolul 14, aşezarea este atestatã ca punct de vamã cu numele Vadul Diului şi ca loc unde se calafatau (se etanşau cu câlţi şi catran) corăbiile. Tradiţia locală aminteşte că prin anii 1040-1042, un anume Mihail Calafat, un meşter în arta calafatării corăbiilor, a găsit aici o aşezare de pescari în care a înfiinţat un atelier pentru repararea şi smolirea corăbiilor, ceea ce a atras prezenţa negustorilor bizantini şi cei genovezi. Ca sat, Calafatul este amintit documentar înainte de anul 1400, iar la 5 august 1424 este consemnat documentar ca punct de vamă prin care se realiza o parte din comerţul Ţării Româneşti cu Peninsula Balcanică, în special cu grâne, sare, vite, vin, ceară, miere. În 1862, Calafatul era un sat cu 30 de familii de negustori şi 405 familii de săteni. În septembrie 1865, Calafatul este trecut în categoria comunelor urbane (oraş) prin hrisovul semnat de domnul Barbu Ştirbei. La 26 aprilie (8 mai pe stil nou) 1877, bateriile armatei turceşti de la Vidin au început bombardarea oraşului Calafat, la care artileria română a ripostat, bombardând Vidinul, eveniment care a marcat declanşarea Rãzboiului de Independenţă. Oraşul Calafat a fost declarat municipiu la 24 oct. 1997.
Monumente
Bisericile “Sfântul Nicolae” (1730-1740, refăcută în 1856), “Adormirea Maicii Domnului” (1866-1872), “Izvorul Tãmãduirii” (1874-1879); monumentul independenţei “1877”; statuia sergentului Cobuz (căzut eroic la datorie în timpul Războiului de Independenţă).