Calafat

Date generale

Municipiul Calafat se află în Sud-Vestul României, în extremitatea de Sud-Vest a judeţului Dolj, în partea de Vest a Câmpiei Desnăţui, pe malul stâng al Dunării, la intersecţia paralelei de 43°59’09” latitudine nordicã cu meridianul de 22°57’27” longitudine esticã, la graniţa cu Bulgaria, vis-à-vis de oraşul Vidin, la 100 km Sud-Vest de municipiul Craiova; 17 843 loc. (1 ian. 2019): 8 577 loc. de sex masc. şi 9 266 fem.; Supr.: 103,6 km2, din care 7,4 km2 în intravilan; densitatea: 2 411 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 17 336 loc., 15 567 de persoane erau români (90,0%), 887 rromi (5,0%) şi 882 loc. (5,0%) aparţineau altor etnii (greci, maghiari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 16 131 ortodocşi (93,0%), 149 adventişti de ziua a şaptea (0,9%) şi 1 056 loc. (6,1%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, baptişti, creştini de rit vechi, martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie finalã de cale feratã,  inauguratã la 1 decembrie 1895. Exploatãri de argilã şi de balast. Port fluvial şi punct de vamã (modernizat în lunile august-septembrie 1994) la trecerea podului feroviar şi rutier peste Dunăre, în Bulgaria – pod construit în perioada 14 mai 2007 – 14 iun. 2013, în colab. cu Bulgaria, cu o lungime de 2 480 m calea feroviarã şi 1 971 m cea rutierã. Centralã electricã şi de termoficare intratã în funcţiune în 1980. Fabrici de produse electrotehnice, de maşini şi utilaje agricole şi forestiere, de mobilã, de materiale de construcţie (prefabricate din beton, cãrãmizi), alimentare (lapte praf, unt, brânzeturi, zahãr, conserve de legume ş.a.) şi de biostimulatori pentru hrana animalelor. Filaturã şi ţesãtorie de bumbac. Podgorie. Muzeu cu colecţii de istorie, artã şi etnografie, inaugurat în 1969.

Istoric

Prin poziţia sa geograficã pe Dunãre, Calafatul a avut din vremuri strãvechi rolul de schelã (punct vamal) şi antrepozit comercial, în special pentru genovezi. De altfel, Bogdan Petriceicu Hasdeu a emis pentru prima oarã ipoteza întemeierii aşezãrii Calafat de cãtre genovezi, iar mai târziu, A.D. Xenopol susţinea cã “genovezii par sã fi întemeiat porturile Giurgiu (numit de ei San Giorgio) şi Calafat (locul unde corãbiile se calafatau, adicã se etanşau cu câlţi şi catran). Oricum, perioada din a doua jumãtate a secolului 13 s-a remarcat printr-un intens trafic pe Dunãre, dominat de negustorii genovezi ca urmare a încheierii Tratatului de la Nymphaion din 13 martie 1261 dintre Genova şi Imperiul Bizantin. Constantin C. Giurescu susţine şi el originea bizantinã a Calafatului,  arãtând cã denumirea provine de la grecescul Kalafatis care înseamnã “cel care smoleşte corãbiile fluviale”. C.C. Giurescu presupune cã în acest loc se pare cã exista la sfârşitul secolului 13 şi începutul secolului 14 o schelã (punct de vamã) unde se încãrcau navele fluviale cu grânele din acestã zonã şi, totodatã, se calafatau corãbiile. În secolul 14, aşezarea este atestatã ca punct de vamã cu numele Vadul Diului şi ca loc unde se calafatau (se etanşau cu câlţi şi catran) corãbiile. Legenda localã aminteşte cã prin anii 1040-1042, un anume Mihail Calafat, un meşter în arta calafatãrii corãbiilor, a gãsit aici o aşezare de pescari în care el a înfiinţat un atelier pentru repararea şi smolirea corãbiilor, motiv pentru care negustorii bizantini şi cei genovezi îşi aduceau corãbiile aici pentru a fi reparate şi smolite. Ca sat, Calafatul este amintit documentar înainte de anul 1400, iar la 5 august 1424 este consemnat documentar ca punct de vamã prin care se realiza o parte din comerţul Ţãrii Româneşti cu peninsula Balcanicã, în special cu grâne, sare, vite, vin, cearã, miere. În 1862, Calafatul era un sat cu 30 de familii de negustori şi 405 familii de sãteni. În septembrie 1865, Calafatul este trecut în categoria comunelor urbane (oraş) prin hrisovul semnat de domnul Barbu Ştirbei. La 26 aprilie (8 mai pe stil nou) 1877, bateriile armatei turceşti de la Vidin au început bombardarea oraşului Calafat, la care artileria românã a ripostat, bombardând Vidinul, fapt care a marcat declanşarea Rãzboiului de Independenţã. Oraşul Calafat a fost declarat municipiu la 24 oct. 1997.

Monumente

Bisericile “Sfântul Nicolae” (1730-1740, refãcutã în 1856), “Adormirea Maicii Domnului” (1866-1872), “Izvorul Tãmãduirii” (1874-1879); monumentul independenţei “1877”; statuia sergentului Cobuz (cãzut eroic  la datorie în timpul Rãzboiului de Independenţã).