Date generale
Municipiul Cluj-Napoca se află în partea central-nord-vesticã a României, în provincia istorică Transilvania, este reşedinţa judeţului Cluj, situat în centrul Transilvaniei, în zona de Nord Vest a Podişului Transilvaniei, la 345–360 m altitudine, pe cursul mijlociu al râului Someşu Mic, înconjurat de Dealurile Clujului şi Feleacului (Feleac 754 m, Peana 832 m, Dealul Lombului 673 m ş.a.), la intersecţia paralelei de 46°46’00” latitudine nordicã cu meridianul de 23°35’00” longitudine esticã; 324 960 loc. (1 ian. 2019, locul al patrulea pe ţară ca număr de locuitori, după municipiile Bucureşti, Iaşi şi Timişoara), din care 152 611 de sex masc. şi 172 349 fem. Suprafaţa: 179,5 km2, din care 92,3 km2 în intravilan; densitatea: 3 521 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 324 576 loc., 245 737 loc. erau români (75,7%), 49 565 maghiari (15,3%), 3 273 rromi (1,0%), 544 germani (0,2%) şi 25 457 loc. (7,8%) aparţineau altor etnii (evrei, ucraineni, italieni, greci, turci, ruşi-lipoveni, slovaci, armeni, poloni, chinezi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 212 975 ortodocşi (65,6%), 31 597 reformaţi (9,7%), 14 940 romano-catolici (4,6%), 14 152 greco-catolici (4,4%), 8 083 penticostali (2,5%), 3 603 baptişti (1,1%), 2 946 unitarieni (0,9%) şi 36 280 loc. (11,2%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, martorii lui Iehova, musulmani, creştini după evanghelie, luterani, mozaici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată.
Municipiul Cluj-Napoca dispune de un aeroport internaţional în cartierul Someşeni, situat la 6 km de centrul oraşului, modernizat în anul 2009, şi de o staţie de c.f., inauguratã în 1870. Nod rutier. Unul dintre pr. centre industriale, bancar-financiare, cultural-ştiinţifice, de învãţãmânt, turistice şi artistice ale ţãrii. Turnãtorie de fontã. Construcţii de utilaj greu, de utilaje pentru telecomunicaţii, metalurgie, pentru industriile textilã (rãzboaie mecanice pentru ţesut) şi frigotehnice, de calculatoare electronice, maşini-unelte, armãturi metalice, cazane şi arzãtoare mici, piese auto, bujii, aparaturã pentru uz casnic, instrumente medicale ş.a. Producţie de televizoare, de medicamente, de produse cosmetice, electrozi şi produse abrazive, de mobilã, carton ondulat şi ambalaje din carton, de tricotaje şi confecţii, de ţesãturi din lânã, de pielărie, blãnãrie şi încãlţãminte (Fabrica de încãlţãminte “Clujana”, înfiinţatã în anul 1911, a fost falimentatã în anul 1999, şi-a reluat activitatea în 2004 şi a intrat în insolvenţã în 2022, fiind închisã la 10 noiembrie 2022). Alte produse: plãci, tuburi şi folii din material plastic, prefabricate din beton, sticlã pentru menaj, porţelan şi faianţã, ceramicã finã, obiecte sanitare din ceramicã, preparate din carne şi lapte, bãuturi, produse de panificaţie etc. În Cluj-Napoca funcţioneazã o Filialã a Academiei Române (din 12 august 1948), şapte instituţii de învãţãmânt superior de stat, cu 52 de facultãţi, 67 982 studenţi şi 3 561 cadre didactice în anul universitar 2007–2008 (Universitatea „Babeş-Bolyai”, inauguratã la 10 noiembrie 1872, Universitatea Politehnicã, fundatã la 1 februarie 1920, Universitatea de Medicinã şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, fundatã în 1875, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, fundã în 1869, Universitatea de Artã şi Design, fundatã la 15 noiembrie 1925 cu numele Şcoala de Arte Frumoase, numită în 1950 Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, apoi Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” (în 1990), iar din 2001 denumirea actuală, Academia de Muzicã „Gheorghe Dima”, fundatã în 1919) şi şase instituţii private de învăţământ superior (Institutul Teologic Protestant, fundat la 15 septembrie 1895 şi acreditat ca institut privat la 31 august 2009; Universitatea „Avram Iancu”, fundatã în 1992 şi acreditată ca universitate privată la 24 octombrie 2008; Universitatea „Bogdan Vodă”, fundatã în 1992 şi acreditată ca universitate privată la 19 mai 2005; Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, fundatã în 1990 şi acreditată ca universitate privată la 30 aprilie 2002; Universitatea „Sapientia”, fundatã în anul 2001 – cea mai mare universitate privată cu limba de predare maghiară din România; Universitatea „Spiru Haret”, acreditată ca universitate privată la 5 iulie 2002), cu şapte facultăţi, 4 116 studenţi şi 341 cadre didactice, numeroase institute de cercetare (Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Institutul de Lingvisticã şi istorie literarã „Sextil Puşcariu”, Institutul de Speologie „Emil Racoviţã”, Institutul Oncologic, Institutul de Cercetãri Socio-Umane, Institutul de Cercetãri Chimico-Farmaceutice, Arhiva de folclor, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Centrul de studii transilvane, Institutul Geologic ş.a.), douã teatre dramatice, de stat, (unul în limba românã, inaugurat la 1 decembrie 1919, cu o clãdire construitã în perioada septembrie 1904 – septembrie 1906 dupã planurile arhitecţilor Ferdinand Fellner/austriac şi Hermann Helmer/german, numit în prezent „Lucian Blaga”, şi altul în limba maghiarã, fundat ca trupă de teatru permanent la 11 noiembrie 1792, cu sediul actual datând din 1912), douã teatre de operã, de stat, (în limba românã, fundat la 18 septembrie 1919, şi în limba maghiarã, fundat la 17 decembrie 1948), o filarmonicã de stat – „Transilvania” (înfiinţatã la 1 septembrie 1955), douã teatre de pãpuşi, circa 250 de biblioteci (Biblioteca judeţeanã „Octavian Goga”, fundatã în 1950, cu peste 750 000 de volume; Biblioteca Universitãţii de Medicinã şi Farmacie „Valeriu Bologa”, fundatã în 1949, cu peste 300 000 de volume; Biblioteca Centrală Universitarã „Lucian Blaga”, fundatã în 1872, cu sediul actual din 1934, cu 3 553 596 de volume, din care circa 500 000 periodice; Biblioteca Universităţii Politehnice, fundatã în 1884, reorganizată în 1948, cu circa 750 000 volume; Biblioteca Academiei Române ş.a.).
Mai multe muzee şi case memoriale: Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, înfiinţat în 1859 (cu piese ale civilizaţiei dacice din M-ţii Orăştie, între care se remarcă vasul cu inscripţia „Decebalus per Scorilo”/Decebal fiul lui Scorilo, lapidariu roman, gravuri şi hărţi medievale, stampe, arme, documente de la Revoluţia din 1848–1849 etc.); Parcul Etnografic Naţional “Romulus Vuia”, înfiinţat în anul 1922 de Romulus Vuia, completat şi reorganizat în 1929 şi inaugurat la 1 iun. 1929 ca secţie a Muzeului Etnografic al Ardealului, recunoscut oficial ca atare la 5 aprilie 1932, când a fost publicat în Monitorul Oficial – fiind primul muzeu organizat în aer liber din România. Reorganizat şi completat din nou în anul 1958, Muzeul are numeroase exponate de mare valoare, printre care o biserică din lemn cu hramul “Sfântul Nicolae” adusă în anul 1968 din satul Cizer, judeţul Sãlaj (→ comuna Cizer), datând din anul 1773, o casă din satul Mărgău, judeţul Cluj, din anul 1884, un complex hidraulic (piuă, vâltoare, moară de apă) din Maramureş (secolul 19), o gospodărie ţărănească din M-ţii Apuseni, una din judeţul Alba şi alta din satul Spermezeu, judeţul Bistriţa-Năsăud (de la începutul secolului 20), o biserică din lemn (secolul 17) din judeţul Bistriţa-Năsăud, unelte ţărăneşti, mobilier ţărănesc, piese de port popular, ceramică, obiecte legate de diverse obiceiuri populare etc.
Muzeul Naţional de Artã, adãpostit (din 1951) în Palatul Bánffi, cu colecţii de artã plasticã româneascã (lucrãri semnate de Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Lucian Grigorescu, Ion Ţuculescu, opere sculptate de Dimitrie Paciurea, Corneliu Medrea, Ion Irimescu, Ion Jalea ş.a., icoane din sec. 18) şi de artã decorativã (mobilier de epocã, argintãrie etc.); Muzeul de istorie a farmaciei, înfiinţat în 1949 (cântare vechi, obiecte din faianţã, instrumente de laborator, însumând laolaltã c. 3 000 de exponate); Secţia etnograficã din Parcul Hoia, numit azi Parcul Etnografic Naţional „Romulus Vuia”, cuprinde 82 de construcţii grupate pe tipuri de gospodãrii şi monumente de arhitecturã popularã (biserica de lemn din Cizer →, adusă aici în 1968), instalaţii tehnice ţãrãneşti etc.; Muzeul memorial „Emil Isac”, creat în 1955 (colecţii de documente, manuscrise, fotografii, obiecte personale care au aparţinut poetului), Muzeul mineralogic, Muzeul zoologic al Universităţii „Babeş-Bolyai” ş.a. La Cluj-Napoca îşi mai desfãşoarã activitatea Centrele culturale american, francez, britanic, german, italian, japonez, precum şi un post de radio-emisie, intrat în funcţiune la 15 mart. 1954 (întrerupt în 1985 de autoritãţile comuniste; postul s-a redeschis dupã dec. 1989), un post local de televiziune (din 1990), Editura „Dacia” şi alte edituri particulare, numeroase redacţii ale unor reviste şi ziare etc. La Cluj-Napoca îşi au sediul Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Episcopia greco-catolicã Cluj–Gherla, Episcopia Reformatã a Transilvaniei, Episcopia Unitarianã şi Episcopia Evanghelicã. Grãdinã Botanicã (înfiinţatã în 1872 şi reorganizatã în 1920–1923 de Alexandru Borza), extinsã pe o suprafaţã de 14 ha, care cuprinde circa 11 000 de specii de plante de pe toate continentele, cu o serã (2 000 m2) în care se dezvoltã numeroase specii de plante exotice. În Grãdina Botanicã se aflã statuia poetului Mihai Eminescu, operã a sculptorului Oscar Han din anul 1930. Stadion modern, categoria Elite (30 000 de locuri), construit în anii 2009–2011. În cartierul Someşeni al municipiului Cluj-Napoca existã izv. cu ape minerale clorurate, bicarbonatate, sulfatate, sodice cu efect curativ în tratarea afecţiunilor reumatismale (spondiloze, tendinoze, poliartroze), a celor posttraumatice (stãri dupã entorse şi luxaţii, dupã operaţii pe muşchi, tendoane, articulaţii), ginecologice (insuficienţã ovarianã, cervicite cronice) etc.
Istoric
Pe terit. oraşului au fost descoperite vestigii arheologice din Neolitic, din Epoca brozului (topoare din bronz cu disc la un capãt şi decor geometric gravat pe lamã), din perioada stãpânirii romane (o necropolã tumularã, c. 100 de inscripţii, cãrãmizi ştampilate, monumente sculptate, între care un stâlp de poartã – postis – cu decor floral în relief etc.), din perioada post-romanã (necropolã de înhumaţie din sec. 5–6, unde s-a gãsit o fibulã din argint aurit de 14,4 cm lungime, un tezaur funerar al unei prinţese germanice creştine – ostrogotã sau gepidã – din sec. 5, compus din podoabe din aur cu granate, un pandantiv în formã de medalion circular, decorat cu o cruce înscrisã, catarame, coliere de mãrgele, un inel, fragmente de brãţarã etc.), precum şi din epoca feudalã timpurie (necropolã de incineraţie din sec. 7–8 şi o necropolã de înhumaţie din sec. 11). Pe locul actualului oraş, în perioada geto-dacicã, a existat aşezarea autohtonã Napoca, aşezare care a cunoscut o însemnatã dezvoltare în timpul stãpânirii romane. Situatã pe drumul roman care ducea de la Apulum (azi Alba Iulia) la Porolissum (azi satul Moigrad-Porolissum din com. Mirşid, jud. Sãlaj), localit. Napoca a devenit câtva timp reşed. procuratorului prov. romane Dacia Porolissensis, perioadã în care a cunoscut o ascensiune şi o prosperitate deosebite. În anul 124, cu ocazia vizitei fãcute de împãratul roman Hadrian în Dacia, aşezarea Napoca a fost declarată municipium, iar în vremea lui Marcus Aurelius a fost ridicatã (dupã anul 180) la rangul de colonia (colonia Aurelia). Se pare cã oraşul a fost înconjurat cu puternice ziduri de piatrã (650 x 500 m), aici avându-şi reşed. mai multe legiuni romane (cohors I Alpinorum; cohors III Campestris; vexilaţii din legiunile I Adiutrix şi a V-a Macedonica etc.). Dupã retragerea legiunilor şi a administraţiei romane (în perioada 271–275) din Dacia, oraşul şi zona înconjurãtoare au continuat sã fie locuite neîntrerupt, aşa cum atestã vestigiile arheologice din cartierul Mãnãştur (aici exista în sec. 9 o aşezare întãritã şi o cetate). Prima menţiune documentarã a localit. Cluj dateazã din 1173, cu numele de Clus (în 1177 este menţionat comitatul Clus), iar apoi apare în documente cu numele de „Castrum Clus” (1175) sau „Castrenses de Clus” (1213) – denumirea Clus derivã, se pare, de la cuvântul latin clivus (deal, colinã). În 1241, castrul Clus a fost distrus de invazia mongolă. Refãcut ulterior, a devenit centrul militar şi ad-tiv al comitatului omonim, atunci fiind aduşi colonişti germani din Rhenania şi Saxonia. În 1316, Carol I Robert de Anjou, regele Ungariei, l-a ridicat la rangul de civitas, cu dreptul de a avea pecete proprie şi alte privilegii. În 1405 i s-a acordat dreptul de a ridica fortificaţii, fapt ce i-a permis ca în 1407 sã se întãreascã cu o centurã de ziduri şi bastioane (cu contribuţia meşteşugarilor). În perioada nov. 1437–ian. 1438, populaţia sãracã a oraşului, condusã de Jacob Bulkescher, fiul magistratului sas din Cluj, a participat la Rãscoala de la Bobâlna, iar în 1514 o parte a locuitorilor din Cluj au participat la Rãzboiul ţãrãnesc condus de Gheorghe Doja. Dupã constituirea principatului autonom al Transilvaniei (1541) sub suzeranitate turceascã, Clujul a devenit cel mai important centru economic, politic şi cultural al acestuia, fiind, în anii 1790–1848 şi 1861–1867, capitala Principatului, sediul Dietei şi al principelui Transilvaniei (între 1599 şi 1600 aici şi-a avut reşedinţa Mihai Viteazul). Totodatã, în sec. 16, Clujul s-a afirmat ca un important centru cultural în care funcţiona o tipografie (din 1550), o Academie franciscanã (din 1580), cu trei facultãţi (teologie, filosofie, ştiinţe juridice), transformatã în 1776 în Colegiu cu 4 facultãţi (filosofie, ştiinţe naturale, drept, chirurgie). La acest Colegiu, unde unul dintre profesori a fost Ioan Piuariu Molnar, au studiat Gheorghe Şincai, Petru Maior, Gheorghe Lazãr, George Bariţiu, Avram Iancu ş.a. În 1798, oraşul a fost distrus în mare parte de un incendiu pustiitor. Reprezentanţi ai populaţiei din Cluj au participat la Marea Adunare Naţionalã de pe Câmpia Libertãţii de la Blaj (3/15–5/17 mai 1848) votând pentru punerea în aplicare a programului revoluţionar. La 17/29 mai 1848, Dieta din Cluj, constituitã din reprezentanţi unguri, saşi şi secui, fãrã a ţine seama de cererea Adunãrii de la Blaj, a votat „uniunea” Principatului Transilvania cu Ungaria. În urma acordului austro-ungar din 5/17 febr. 1867, privind crearea statului dualist Austro-Ungaria, Transilvaniei i s-a anulat autonomia, rãmânând încorporatã Ungariei. În perioada 25 apr./7 mai–13/25 mai 1894, la Cluj a avut loc procesul politic, cu un ecou internaţional deosebit, intentat de cãtre guvernul maghiar „memorandiştilor”, în care 14 membri ai Comitetului Central al Partidului Naţional Român (între care Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Bãseşti, Iuliu Coroianu, Teodor Mihali, Vasile Lucaciu ş.a.) au fost condamnaţi la închisoare, fapt ce a determinat puternice manifestaţii populare de stradã. Dupã anul 1900, oraşul s-a afirmat ca un important centru al luptei revoluţionare a românilor transilvãneni pentru unirea Transilvaniei cu România. O mare parte din populaţia oraşului Cluj a participat la Marea Adunare Naţionalã de la Alba Iulia, la 1 dec. 1918, care a proclamat unirea necondiţionatã şi pentru totdeauna a Transilvaniei cu România. La 31 aug. 1940 şi în zilele urmãtoare, la Cluj s-au desfãşurat puternice demonstraţii de protest împotriva Dictatului fascist de la Viena din 30 aug. 1940. Oraşul Cluj a fost eliberat de armatele române la 11 oct. 1944. Locuitorii municipiului Cluj-Napoca au protestat cu vehemenţã şi au luptat cu fermitate şi curaj în timpul evenimentelor din dec. 1989 pentru înlãturarea de la putere a regimului comunist, condus de Nicolae Ceauşescu, pentru abolirea comunismului şi tiraniei, mulţi dintre participanţi cãzând victime (26 de morţi şi nenumãraţi rãniţi) sub gloanţele forţelor de securitate, fidele regimului comunist. La 17 febr. 1968, oraşul Cluj a fost declarat municipiu, iar la 16 oct. 1974 i s-a atribuit numele de Cluj-Napoca.
Monumente
Biserica “Sfânta Maria”- Calvaria, din cartierul Mãnãştur, a unei mãnãstiri benedictine (Monasterium Beatae Mariae de Clus), azi monument istoric şi de arhitectură, a fost zidită în stil romanic, în anii 1060-1063, distrusă de invazia mongolã în 1241, reconstruitã în 1263 de regele Ungariei, Béla al IV-lea, şi restauratã în 1342. Între 1288 şi 1556, mãnãstirea a fost centru notarial (aici se autentificau toate documentele). În 1598 biserica a fost afectatã grav de un trãsnet, dupã care a intrat într-o perioadã îndelungatã de restaurare. Distrusã din nou, de invazia tãtarã, în 1658-1661, mãnãstirea a rãmas fãrã cãlugãri pânã în secolul 18 când a fost destinatã unui depozit de armament, iar dupã un timp a fost demolatã, rãmânând doar statuia Sfintei Fecioare Maria cu Pruncul în brate şi altarul care a fost transformat în capelã. În anii 1896-1898, Episcopia romano-catolicã a reconstruit nava bisericii şi a refãcut pereţii şi bolţile corului, iar în 1922 biserica a fost închiriatã cultului greco-catolic. În 1948, biserica a intrat în posesia cultului creştin ortodox, iar în 1994 a revenit cultului romano-catolic. Renovată în 1995-1997. Orgă din 1792; catedrala romano-catolicã „Sfântul Mihail”, cu o lungime de 70 m, a fost construitã în douã etape (1348–1390 şi 1410–1487), în stil gotic, cu un turn de 80 m înãlţime, ridicat în anii 1836–1862, în stil neogotic. Catedrala pãstreazã, în interior, remarcabile picturi murale de facturã goticã (secolul 15), un portal (1528) sculptat în stilul Renaşterii germane şi un amvon cu sculpturi baroce, executat în 1740 de cãtre Johannes Nachtigall şi Anton Schuchbauer. Catedrala a fost restauratã în anii 1957–1963, iar în anul 2018 a început o nouă restaurare, care s-a încheiat în anul 2021. În interior există o orgă construită în 1752 de sibianul Johannes Hahn. Biserica, în prezent declarată monument istoric, a fost iniţial romano-catolică, preluată în 1545 de cultul reformat-calvin, după care a intrat în posesia cultului unitarian (în perioada 1566-1616) şi apoi a revenit cultului romano-catolic; biserica reformată-calvină, ctitoritã în 1486 de Matia Corvin şi terminată în 1510, este o construcţie de tip sală, de mari dimensiuni (34 m lungime şi 15 m lãţime), refăcută în 1643–1644 (păstrează un amvon datând din 1646). Biserica posedă o orgă instalată în 1766; în faţa bisericii reformate se află statuia ecvestră a Sfântului Gheorghe omorând balaurul, care este o copie în bronz a operei originale din 1373 a sculptorilor Martin şi Gheorghe din Cluj (sculptura originală, realizată în 1373, se află în palatul Hradčiany din Praga); catedrala evanghelică sinodo-presbiteriană, de mari dimensiuni (33,8 m lungime, 18 m lăţime, 15 m înãlţime la interior), cu un turn înalt de 43 m, construită în stilul barocului târziu, în anii 1816–1829, după planurile arhitectului Georg Winkler, cu un altar din lemn, realizat de meşterul Gottfried Schneider şi pictat de Johann Gentiluomo, şi un amvon din lemn, construit în 1825–1826 de tâmplarul Lukas Hoch; are o orgă instalată în 1913; biserica romano-catolică „Sfânta Elisabeta” (1700) din cartierul Someşeni; biserica iezuiţilor, fostă a piariştilor, cu hramul „Sfânta Treime”, construitã în anii 1718–1724, în stil baroc. Biserica este străjuită la faţadă de două turnuri cu o înălţime de 45 m fiecare, în care sunt montate două ceasuri; Bastionul Croitorilor, atestat documentar în 1475, reconstruit în anii 1627–1629 şi restaurat în 1924 şi 1959. În faţa bastionului se află statuia lui Baba Novac, operă din 1975 a sculptorului Virgil Fulicea, iar lipit de bastion există un fragment din zidul de apărare (secolele 15–17).
Cetãţuia (secolul 18) – fortificaţie de tip Vauban; Palatul „Bánffy” construit în anii 1773–1785, în stil baroc, dupã planurile arhitectului J. E. Blaumann, cu decor sculptat, executat de Anton Schuchbauer, gãzduieşte în prezent Muzeul Naţional de Artã. Palatul a fost restaurat în anii 1990–1996; Palatul „Teleki” construit în perioada 1790–1795, în stil neoclasic, dupã planurile arhitectului József Leder; Palatul „Toldalagi-Korda”, construit în perioada 1801–1808, în stilurile baroc şi clasicist, dupã planurile arhitectului şi inginerului italian Carlo Justi, pe cheltuiala şi în folosul contelui László Toldalagi şi a soţiei sale, Korda Anna. În acest palat a locuit compozitorul Gheorghe Dima în anii 1919-1925, iar în prezent este sediul Direcţiei generale administrative a Universitãţii Babeş Bolyai. Palatul a fost reabilitat în anul 2007 si declarat monument istoric şi de arhitecturã; Palatul “Jósika”, construit în stil neoclasic, în anul 1828 pentru János Jósika, guvernatoriul de atunci al Transilvaniei, pe locul Casei Kakas care data din secolul 16 şi în care locuiau principii Transilvaniei, iar la mijlocul secolului 18 a intrat în posesia lui Anton Jósika, comitele oraşului Cluj; Palatul Sfatului (1843–1846); biserica reformatã construitã în 1821–1859 dupã planurile arhitectului Georg Winkler; biserica romano-catolicã „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (secolul 14, reconstruitã în anii 1844–1846 şi renovatã în 1977); catedrala ortodoxã, arhiepiscopală (din anul 1973) şi mitropolitanã (din anul 2006), cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construitã în perioada 10 septembrie 1923 – 7 octombrie 1933, în stil romano-bizantin modern, dupã planurile arhitecţilor Constantin Pomponiu şi George Cristinel, pictatã în anii 1928-1933 de Anastasie Demian şi Bogdan Catul şi sfinţitã la 5 noiembrie 1933 de primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea.
Casa lui Matia Corvin (secolul 15, cu refaceri din secolul 18), cu elemente de trecere de la stilul gotic la Renaştere, azi gãzduieşte Universitatea de Artă şi Design „Ion Andreescu”; casa principelui Transilvaniei, Ştefan Bocskay (sec. 16, cu refaceri din sec. 19); clãdirea Muzeului etnografic al Transilvaniei – „Reduta” – construitã în 1810–1812 dupã planurile arhitectului József Leder; clãdirea fostei monetãrii (1608); clãdirea Seminarului „Báthori Apor” (1721–1727); clãdirea Teatrului Naţional construitã în 1905–1907 dupã planurile arhitectului austriac Ferdinand Fellner, în colaborare cu Hermann Helmer; Cazarma „Sfântul Gheorghe” (1834–1837); clãdirea Primãriei vechi (1843–1846); clãdirea Universitãţii „Babeş-Bolyai” (1893–1903); Palatul „Szeky” (1893) construit dupã planurile arhitectului Pecz Samu; Turnul pompierilor (secolul 15); Turnul zidarilor (secolul 15), cu fragment din zidul de apãrare; Bastionul croitorilor, datând din secolul 15, amintit prima oarã în 1475, a fost reconstruit în anii 1627-1629 şi renovat în anii 1924, 1956-1957 şi 2007-2009, în prezent adãpostind Centrul de culturã urbanã; bastioanele postãvarilor, cizmarilor ş.a. (secolul 15); clãdirea fostului liceu „Marianum” (1872), azi Facultatea de Biologie; clãdirea Tribunalului (1902); clãdirea Teatrului Maghiar de Stat, construită în anii 1906–1912 după planurile arhitecţilor Géza Márkus şi Frigyes Spiegel, renovatã în anii 1960–1961; clãdirea Bibliotecii Centrale Universitare (1906–1908); Vama veche (1748); biserica reformatã, construitã (1912–1913) dupã planurile arhitectului K. Kós; biserica „Sfânta Treime”–din Deal (1795–1796) a avut statut de catedralã a Episcopiei Vadului şi Feleacului în perioada 1919–1932; biserica Bob, cu hramul „Învierea Domnului”, este prima bisericã greco-catolicã din Cluj construitã în anii 1801–1803 pe cheltuiala nobilului român – episcopul greco-catolic Ioan Bob; biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1750), în cartierul Someşeni; biserica „Schimbarea la Faţă” (1775–1779, fostă biserica minoriţilor); biserica cu cocoş, aparţinând cultului reformat-calvin, construitã în stil Secession în anii 1913–1914 dupã planurile arhitectului Károly Kós.
Sinagoga Neologã, azi numitã Templul Memorial al Deportaţilor Evrei, a fost construitã în anii 1886-1887 dupã planurile arhitectului Isidor Hegner şi inauguratã la 4 septembrie 1887. Sinagoga a fost distrusã parţial de legionari la 13 septembrie 1927, restauratã ulterior, dar transformatã în depozit de materiale de cãtre autoritãţile horthyste dupã ocuparea de cãtre Ungaria Horthystã a pãrţii de Nord Vest a Transilvaniei în urma aplicãrii prevederilor Dictatului fascist de la Viena din 30 august 1940. Sinagoga a suferit importante distrugeri în timpul bombardamentelor din 2 iunie 1944, dar a fost reparatã şi restauratã complet în anii 1947-1951 şi declaratã monument istoric în anul 2010.
Parcul municipal (organizat în 1838); numeroase case memoriale: János Bolyai, Carol Popp de Száthmary, Avram Iancu, Gheorghe Dima, Alexandru Lapedatu, Franz Liszt (str. Memorandumului nr. 4 – aici a locuit marele compozitor între 26 noiembrie şi 6 decembrie 1846) ş.a.; casa în care s-a judecat (la 7–25 mai 1894) procesul Memorandiştilor; statuia lui Mihai Viteazul, realizatã în 1976 de sculptorul Marius Butunoiu, cu un basorelief care înfãţişeazã scene din luptele marelui voievod; monumentul „Sfânta Maria Protectoare”, realizat în 1744 de cãtre sculptorul Anton Schuchbauer; obeliscul „Carolina” (10 m înălţime), dezvelit la 4 octombrie 1831, cu basoreliefuri realizate de sculptorul Iosif Kleiber; fântâna artezianã din parcul municipal, operã din 1897 a sculptorului Mátray Lájos; statuia poetului Mihai Eminescu, dezvelitã în 1930, operã a sculptorului Oscar Han; statuia ecvestrã a lui Matia Corvin, realizatã în 1902 de cãtre sculptorul János Fadrusz, este amplasatã în faţa catedralei „Sfântul Mihail”; statuia lui Baba Novac, operã a sculptorului Virgil Fulicea, dezvelitã în 1975, în apropierea Bastionului croitorilor; grupul statuar „Şcoala Ardeleanã” – operã a sculptorului Romulus Ladea, reprezentând pe Samuil Micu, Gheorghe Şincai şi Petru Maior; statuia lui Avram Iancu, dezvelitã la 30 noiembrie 1993, este amplasatã în spaţiul dintre catedrala ortodoxã şi Teatrul Naţional. Tot în acest perimetru, la 9 mai 1996 a fost dezvelit Monumentul eroilor români, operã a sculptorului Radu Aftenie. La 4 km Nord de municipiul Cluj Napoca, de o parte şi alta a vãii Fânaţelor, se aflã rezervaţia floristicã „Fânaţele Clujului” (80 ha) alcãtuitã din variate specii de plante stepice, caracteristice câmpiei ardelene, printre care Salvia nutans, Salvia transsilvanica, Centaurea trinervia, Crambe tatarica, Bulbocodium vernum ş.a.
