Făgăraş

Date generale

Municipiul Fãgãraş se aflã în partea centralã a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Vest-Nord Vest a judeţului Braşov, în depresiunea cu acelaşi nume, la 430 m altitudine, pe stânga râului Olt, la confluenţa cu râul Berivoiu, la 67 km Nord-Vest de municipiul Braşov, la intersecţia paralelei de 45°50’32” latitudine nordicã cu meridianul de 24°58’17” longitudine esticã; 38 695 loc. (1 ian. 2019): 18 288 de sex masc. şi 20 407 fem. Supr.: 35,5 km2, din care 16,5 km2 în intravilan; densitatea: 2 345 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 30 714 loc., 25 853 persoane erau români (84,2%), 1 069 rromi (3,5%), 1 056 maghiari (3,4%), 192 germani (0,6%) şi 2 544 loc. (8,3%) aparţineau altor etnii (turci, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 25 528 ortodocşi (83,1%), 568 reformaţi (1,8%), 420 romano-catolici (1,4%), 307 greco-catolici (0,9%), 195 baptişti (0,6%), 193 penticostali (0,6%), 188 adventişti de ziua a şpatea (0,6%) şi 3 315 loc. (10,8%), aparţineau altor confesiuni (luterani, creştini dupã evanghelie, evanghelişti, unitarieni, martorii lui Iehova, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Făgăraş este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã. Economia municipiului se remarcã prin prezenţa unei hidrocentrale, cu o putere instalatã de 27 MW, o centrală termoelectricã, un combinat chimic (în care se produc îngrãşãminte, mase plastice, uleiuri industriale, explozivi, vopsele ş.a.), o fabricã pentru construcţii de utilaje pentru industria chimicã şi alimentarã, fabrici de cherestea, de mobilã, de produse textile şi din cauciuc, de marochinerie şi de produse alimentare (preparate din carne şi lapte, bãuturi, panificaţie ş.a.). Tăbăcărie. Sere legumicole. În oraş funcţioneazã Muzeul Ţării Făgăraşului, înfiinţat în anul 1923 pe baza colecţiei etnografice a profesorului Valer Literat, în prezent cu numeroase exponate de arheologie şi istorie, de etnografie şi artã popularã locale (ţesãturi de interior, ceramicã, icoane pe sticlã, piese de port popular românesc şi sãsesc – pieptare, cingãtori, unelte agricole etc.). Pânã în 1981 s-a numit Muzeul “Cetatea Făgăraş”, între 1981 şi 2004 a purtat numele “Muzeul Ţării Făgăraşului”, iar din 2004 se numeşte Muzeul Ţării Făgăraşului “Valer Literat”.

Istoric

Localitatea apare menţionatã documentar, pentru prima oarã, cu numele Fogros, la 11 martie 1291 şi apoi în 1393, iar ca oraş în 1431. Între 1369 şi 1462, oraşul s-a aflat sub stãpânirea domnilor Ţãrii Româneşti. În anul 1310, voievodul Transilvaniei, Ladislau Kan, a construit o cetate din lemn, înconjuratã cu valuri de pãmânt care a fost supusã refacerilor şi amplificãrilor în secolele 15-17. În 1539, voievodul Ştefan Mailath (care a stãpânit cetatea între 1528 şi 1541) a reclãdit o parte din cetate. Ulterior, cetatea a mai fost restauratã în anii 1589-1594, 1613-1629, 1631-1643 şi s-a aflat în posesia lui Baltazar Bathori (1589-1594), apoi în cea a lui Mihai Viteazul (1599-1600), a lui Ştefan Csaki (1601-1613), Gabriel Bethlen (1613-1629) ş.a. În 1623, principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, a creat un sistem de fortificaţii, transformând totul în castel-cetate, apropiat de forma actualã. În timpul domniei lui Gheorghe Rakoczi I (1630-1648), respectiv în anii 1631-1643, a fost dublatã fortificaţia castelului şi s-a lãrgit şanţul cu apã din jurul acestuia. În 1650, castelul a fost reamenajat şi modernizat în stil Renascentist. În timpul lui Mihail Apafi (1661-1690), în acest castel a funcţionat Dieta Transilvaniei. Castelul, având forme arhitectonice şi decorative viguroase, specifice Renaşterii transilvãnene, cu turnuri poligonale la colţuri, a fost înconjurat în secolele 17-18 cu o centruã de ziduri din cãrãmidã, în sistem Vauban, mãrginitã la exterior de un şanţ cu apã. Între 1948 şi 1960, castelul a fost folosit ca penitenciar pentru deţinuţii politici, iar în anii 1965-1968 a fost renovat şi amenajat ca muzeu. Pânã în 1737, oraşul Fãgãraş a fost reşedinţa Episcopiei greco-catolice, an în care aceasta a fost mutatã la Blaj de cãtre Ioan Inochentie Micu (Clain). Oraşul Fãgãraş a fost declarat municipiu la 27 iulie 1979.

Monumente

Biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Nicolae” a fost construitã prin grija şi pe cheltuiala domnului Constantin Brâncoveanu, în perioada 17 iun. 1697-30 sept. 1698, cu turn-clopotniţã pe pronaos. Biserica pãstreazã la interior frumoase picturi murale executate în 1721 de Preda zugravul din Câmpulung. În perioada 1723-1737, biserica a avut statut de catedralã episcopalã. Biserica a fost renovatã în anii 1921-1922 şi 2015-2017 şi declaratã monument de arhitecturã; biserica reformatã (1712-1715), cu un valoros amvon decorat cu sculpturi; biserica ortodoxã cu hramul “Sfânta Treime” (1782-1791), cu picturi murale interioare din 1791-1797 şi reparatã în 1896; biserica din lemn cu hramul “Sfântul Gheorghe” (1991-1994); biserica evanghelicã, construitã în stil neoclasic, în anii 1842-1843; biserica romano-catolicã a fostei mãnãstiri franciscane, reconstruitã în 1761-1782 în stil rococo pe locul unei biserici ce fusese construitã în perioada 1737-1742 şi distrusã de incendiul din 31 mai 1760 când a ars aproape tot oraşul. Biserica evanghelicã este dominata de un turn cu ceas, în interiorul cãruia se aflã trei clopote, din care unul dateazã din anul 1804. Biserica evanghelicã este declaratã monument de arhitecturã şi are o orgã cu 16 registre, instalatã în anul 1895; castelul-cetate; casa memorialã “Ioan Inochentie Micu (Clain)”, construitã în 1727 în stilul Renaşterii transilvãnene; bustul Doamnei Stanca (soţia voievodului Mihai Viteazul), operã din anul 1938 a sculptorului Spiridon Georgescu; bustul lui Badea Cârţan, realizat de sculptorul Vasile Blendea şi dezvelit în august 1971.