Bacău

Date generale

Municipiul Bacãu se aflã în partea de E României, este reşedinţa jud. omonim, situat în culoarul larg al Siretului, la 165 m alt., pe dr. râului Bistriţa, la c. 10 km amonte de confl. cu Siretul, la intersecţia paralelei de 46°35’00” latitudine nordicã cu meridianul de 26°55’00” longitudine esticã; 197 155 loc. (1 ian. 2019), din care 93 762 de sex masc. şi 103 393 fem. Supr.: 43,2 km2, din care 39,4 km2 în intravilan; densitatea: 5 004 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 144 307 loc., 130 155 de persoane erau români (90,2%), 1 253 rromi (0,9%) şi 12 899 loc. (8,9%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani, evrei, turci, italieni, armeni, ruşi-lipoveni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 116 891 ortodocşi (81,0%), 12 529 romano-catolici (8,7%), 539 adventişti de ziua a şaptea (0,4%), 352 penticostali (0,2%) şi 13 996 loc. (9,7%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, creştini de rit vechi, baptişti, martorii lui Iehova, evanghelici, mozaici, musulmani, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Aeroport. Nod feroviar (staţia de c.f. a fost inauguratã la 1 sept. 1872) şi rutier. Termocentralã (200 MW). Întreprinderi constr. de maşini (avioane, maşini de rectificat, maşini şi utilaje agricole, maşini şi utilaje pentru ind. alim., şuruburi, buloane, arcuri şi organe de asamblare, produse metalice diverse), de prelucr. a lemnului (cherestea, mobilã, cãsuţe turistice), de celulozã şi hârtie (fabrica Letea, datând din 1841, este cea mai veche din România, dar modernizatã şi tenologizatã), de produse chimice (îngrăşăminte), electronice (asamblare de televizoare color şi aparate video, în colab. cu firma Daewoo din Coreea, din aug. 1995), textile (ţesãturi din lânã, conf.), piel. şi încãlţăminte (inclusiv talpã artificialã), mat. de constr. (prefabricate din beton, produse ceramice) şi alim. (preparate din carne şi lapte, produse de panificaţie, bere, vin şi bãuturi alcoolice, spirt, drojdie etc.). Universitatea de stat „George Bacovia” (1960), cu cinci facultãţi, 5 713 studenţi şi 273 profesori şi o universitate particulară cu 3 facultăţi, 2 751 studenţi şi 44 cadre didactice (în anul universitar 2007–2008); Teatrul dramatic „George Bacovia” (inaugurat la 28 mai 1852, cu sediul actual din 1948), Teatrul pentru copii şi tineret „Vasile Alecsandri”, Filarmonica „Mihail Jora”; Muzeul judeţean „Iulian Antonescu”, cu secţii de arheologie şi istorie (exponate din Paleolitic, piese dacice, materiale documentare referitoare la Rãzboiul de Independenţã şi la Primul Rãzboi Mondial etc.), etnografie şi artã (picturi ale artiştilor locali, tapiserii, ceramicã); Complexul muzeal de ştiinţele naturii „Ion Borcea” (pãsãri, fluturi, geobotanicã); Muzeul de etnografie, inaugurat la 13 oct. 1997; casa memorialã „George Bacovia”; casa memorialã „Nicu Enea”, cuprinzând fotografii, obiecte personale, corespondenţã, picturi şi graficã semnate de Nicu Enea; complexul astronomic popular „V. Anestin”; numeroase biblioteci, între care Biblioteca judeţeanã „I.C. Sturdza” Bacãu (inaugurată la 27 iun. 1893), cu peste 400 000 vol., cinematografe etc.

Istoric

Sãpãturile arheologice au scos la ivealã dovezi ale existenţei acestei aşezãri din sec. 4–7 (au fost identificate locuinţe-bordei, în interiorul cãrora s-au gãsit vase de lut, obiecte de podoabã autohtone şi slave etc.). În cartierul Şerbãneşti a fost identificatã o necropolã de incineraţie geto-dacicã din sec. 2–3, iar în zona Curţii Domneşti şi a cartierului C.F.R. au fost descoperite vestigiile unei aşezãri din sec. 4–5, suprapusã de cele ale unei alte aşezãri din sec. 6–7, în care s-au gãsit unelte din fier şi bronz, vase ceramice lucrate la roatã şi cu mâna, fibule, amfore etc. Atestat documentar, prima oarã, la 6 oct. 1408, ca oraş şi punct de vamã, într-un document emis de domnul Alexandru cel Bun. La B. s-au stabilit mai mulţi husiţi, refugiaţi din Ungaria şi Polonia (menţionaţi într-un document din 5 mart. 1431), faţã de care domnii Moldovei au avut o atitudine tolerantã. Dupã aceastã datã, târgul B. este atestat documentar foarte des (1435, 1439, 1453, 1457, 1460 etc.). În nov. 1467, localit. a fost incendiatã de regele ungur Matia Corvin în timpul unei expediţii întreprinsã în Moldova şi încheiatã cu eşecul de la Baia (vezi). Între 1472 şi 1491, Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, asociat la domnie cu tatãl sãu, a construit, la B., o curte domneascã pentru a-i servi ca reşed. (curte extinsã ulterior de Bogdan III/Bogdan cel Chior, alt fiu al lui Ştefan cel Mare) şi biserica „Precista”. În sec. 15–17, B. a fost un important centru vamal şi comercial, nu numai în virtutea tradiţiei, ci şi ca expresie a continuei sale dezvoltãri economice. În perioada 1635–1847, este amintit frecvent ca târg în diferite documente, iar în 1864 figureazã ca oraş pe harta lui Partenie-Dubãu. În sec. 18 şi primele decenii ale sec. 19, B. se situa în rândul oraşelor de frunte ale Moldovei, având rol de târg domnesc, dar şi unele funcţii industriale şi culturale (în 1841 a luat fiinţã fabrica de hârtie, urmatã de cea de bere în 1867, cea de cãrãmidã, în 1870, tipografia, în 1866, câteva gimnazii ş.a.). În 1905 şi 1920, la B. au avut loc greve muncitoreşti, iar în dec. 1989, manifestaţii pentru abolirea regimului comunist. Declarat municipiu la 17 febr. 1968.

Monumente

Ansamblul Curţii Domneşti (sec. 15–16); biserica „Precista” sau „Adormirea Maicii Domnului”, de mari dimensiuni (25,70 m lungime, 9 m lãţime), construitã în anii 1490–1491 din iniţiativa lui Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, sfinţitã la 1 ian. 1491 şi renovatã în 1641 de domnul Vasile Lupu. Aici se pãstreazã o lespede funerarã (din 1496) cu decoraţii (rozete). Pictura muralã a fost refãcutã în 1854 şi 1989. Biserica a fost supusã unor lucrãri de restaurare în 1912, 1919, 1924–1925, 1943 şi a fost declaratã monument istoric; bisericile „Sfântul Nicolae” (1840), „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1845, pictatã în 1923), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gravriil” (1848–1850), demolatã în 1977 de autoritãţile comuniste sub pretextul cã fusese afectatã de cutremurul din 4 mart. 1977, „Sfânta Treime” (1876), „Buna Vestire” (1880); Catedrala catolicã (sec. 15); Catedrala ortodoxã cu hramul „Înãlţarea Domnului”, una dintre cele mai mari din România şi din SE Europei (79 m lungime, 38 m lăţime şi 72 m înălţime), extinsă pe o supr. de 1 706 m2, construită în perioada 2000–2010 cu fonduri de la Consiliul Judeţean Bacău, de la mai mulţi sponsori şi din donaţiile enoriaşilor. În anul 2009, catedrala avea 18 clopote montate din totalul celor 24 de clopote în final (clopotul mare fiind de 4,2 tone greutate), iar crucea principală de pe cupola centrală, montată în acelaşi an, are 7 m înălţime, o deschidere a braţelor laterale de 4,20 m şi o greutate de c. 2 tone, fiind executată din inox aurit; Sinagogã (1906); Palatul administrativ (1889–1891); clãdirea Primãriei vechi (1750); turnul de apã (1890), azi observator astronomic; casele memoriale ale lui George Bacovia şi D.D. Pãtrãşcanu; monumentul lui George Bacovia, opera sculptorului Constantin Popovici; statuia lui Ştefan cel Mare (dezvelitã la 6 oct. 1997).