Date generale
Municipiul Bacău se aflã în partea de Est a României, în provincia istoricã Moldova, este reşedinţa judeţului Bacău, situat în culoarul larg al râului Siret, la 165 m altitudine, pe dreapta râului Bistriţa, la circa 10 km amonte de confluenţa cu râul Siret, la intersecţia paralelei de 46°35’00” latitudine nordică cu meridianul de 26°55’00” longitudine estică; 197 155 loc. (1 ian. 2019), din care 93 762 de sex masc. şi 103 393 fem. Suprafaţa: 43,2 km2, din care 39,4 km2 în intravilan; densitatea: 5 004 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 144 307 loc., 130 155 de persoane erau români (90,2%), 1 253 rromi (0,9%) şi 12 899 loc. (8,9%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani, evrei, turci, italieni, armeni, ruşi-lipoveni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 116 891 ortodocşi (81,0%), 12 529 romano-catolici (8,7%), 539 adventişti de ziua a şaptea (0,4%), 352 penticostali (0,2%) şi 13 996 loc. (9,7%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, creştini de rit vechi, baptişti, martorii lui Iehova, evanghelici, mozaici, musulmani, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Aeroport inaugurat la 1 aprilie 1946, declarat aeroport internaţional cu numele “George Enescu” la 30 decembrie 1975, extins şi modernizat în anii 2005, 2017 şi 2021. Nod rutier şi feroviar (staţia de cale feratã a fost inauguratã la 1 septembrie 1872, iar clãdirea gãrii feroviare a fost construitã în anii 1883-1885 dupã proiectul inginerului Elie Radu). Termocentralã (200 MW). Întreprinderi constructoare de maşini (avioane, maşini de rectificat, maşini şi utilaje agricole, maşini şi utilaje pentru industria alimentarã, şuruburi, buloane, arcuri şi organe de asamblare, produse metalice diverse), de prelucrare a lemnului (cherestea, mobilã, cãsuţe turistice), de celulozã şi hârtie (fabrica Letea, datând din 1841, este cea mai veche din România, dar modernizatã şi tenologizatã), de produse electronice (asamblare de televizoare color şi aparate video, în colaborare cu firma Daewoo din Coreean de Sud, din august 1995), textile (ţesãturi din lânã, confecţii), pielãrie şi încãlţăminte (inclusiv talpã artificialã), materiale de construcţii (prefabricate din beton, produse ceramice) şi produse alimentare (preparate din carne şi lapte, produse de panificaţie, bere, vin şi bãuturi alcoolice, spirt, drojdie etc.). Combinatul de îngrăşăminte chimice, inaugurat în anul 1975, a fost închis dupã 1990. Universitatea de stat „George Bacovia” (înfiinţată în anul 1960), cu cinci facultãţi, 5 713 studenţi şi 273 profesori şi o universitate particulară cu 3 facultăţi, 2 751 studenţi şi 44 cadre didactice (în anul universitar 2007–2008); Teatrul dramatic „George Bacovia” (inaugurat la 28 mai 1852, cu sediul actual din 1948), Teatrul pentru copii şi tineret „Vasile Alecsandri”, Filarmonica „Mihail Jora”; Muzeul judeţean „Iulian Antonescu”, cu secţii de arheologie şi istorie (exponate din Paleolitic, piese dacice, materiale documentare referitoare la Rãzboiul de Independenţã şi la Primul Rãzboi Mondial etc.), etnografie şi artã (picturi ale artiştilor locali, tapiserii, ceramicã); Complexul muzeal de ştiinţele naturii „Ion Borcea” (pãsãri, fluturi, geobotanicã); Muzeul de etnografie, inaugurat la 13 octombrie 1997; casa memorialã „George Bacovia”; casa memorialã „Nicu Enea”, cuprinzând fotografii, obiecte personale, corespondenţã, picturi şi graficã semnate de Nicu Enea; complexul astronomic popular „V. Anestin”; numeroase biblioteci, între care Biblioteca judeţeanã „I. C. Sturdza” Bacãu (inaugurată la 27 iunie 1893), cu peste 400 000 volume, cinematografe etc.
Istoric
Sãpãturile arheologice au scos la ivealã dovezi ale existenţei acestei aşezãri din secolele 4–7 (au fost identificate locuinţe-bordei, în interiorul cãrora s-au gãsit vase de lut, obiecte de podoabã autohtone şi slave etc.). În cartierul Şerbãneşti a fost identificatã o necropolã de incineraţie geto-dacicã din secolele 2–3, iar în zona Curţii Domneşti şi a cartierului C.F.R. au fost descoperite vestigiile unei aşezãri din secolele 4–5, suprapusã de cele ale unei alte aşezãri din secolele 6–7, în care s-au gãsit unelte din fier şi bronz, vase ceramice lucrate la roatã şi cu mâna, fibule, amfore etc. Atestat documentar, prima oarã, la 6 octombrie 1408, ca oraş şi punct de vamã, într-un document emis de Domnul Alexandru cel Bun. La Bacău s-au stabilit mai mulţi husiţi, refugiaţi din Ungaria şi Polonia (menţionaţi într-un document din 5 martie 1431), faţã de care Domnii Moldovei au avut o atitudine tolerantã. Dupã aceastã datã, târgul Bacău este atestat documentar foarte des (1435, 1439, 1453, 1457, 1460 etc.). În noiembrie 1467, localitatea a fost incendiatã de regele ungur Matia Corvin în timpul unei expediţii întreprinsã în Moldova şi încheiatã cu eşecul de la Baia (vezi). Între 1472 şi 1491, Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, asociat la domnie cu tatãl sãu, a construit, la Bacău, o curte domneascã pentru a-i servi ca reşedinţã (curte extinsã ulterior de Bogdan III/Bogdan cel Chior, alt fiu al lui Ştefan cel Mare) şi biserica „Precista”. În secolele 15–17, Bacău a fost un important centru vamal şi comercial, nu numai în virtutea tradiţiei, ci şi ca expresie a continuei sale dezvoltãri economice. În perioada 1635–1847, este amintit frecvent ca târg în diferite documente, iar în 1864 figureazã ca oraş pe harta lui Partenie-Dubãu. În secolul 18 şi primele decenii ale secolului 19, Bacău se situa în rândul oraşelor de frunte ale Moldovei, având rol de târg domnesc, dar şi unele funcţii industriale şi culturale (în 1841 a luat fiinţã fabrica de hârtie, urmatã de cea de bere în 1867, cea de cãrãmidã, în 1870, tipografia, în 1866, câteva gimnazii ş.a.). În 1905 şi 1920, la Bacău au avut loc greve muncitoreşti, iar în decembrie 1989, manifestaţii pentru abolirea regimului comunist. Declarat municipiu la 17 februarie 1968.
Monumente
Ansamblul Curţii Domneşti (secolele 15–16); biserica „Precista” sau „Adormirea Maicii Domnului”, de mari dimensiuni (25,70 m lungime, 9 m lãţime), construitã în anii 1490–1491 din iniţiativa lui Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, sfinţitã la 1 ianuarie 1491 şi renovatã în 1641 de Domnul Vasile Lupu. Aici se pãstreazã o lespede funerarã (din 1496) cu decoraţii (rozete). Pictura muralã a fost refãcutã în 1854 şi 1989. Biserica a fost supusã unor lucrãri de restaurare în 1912, 1919, 1924–1925, 1943 şi a fost declaratã monument istoric.
Bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1845, pictatã în 1923), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gravriil” (1848–1850), demolatã în 1977 de autoritãţile comuniste sub pretextul cã fusese afectatã de cutremurul din 4 martie 1977 (care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter), „Sfânta Treime” (1876), „Buna Vestire” (1880); Catedrala catolicã (secolul 15); biserica romano-catolicã „Sfântul Nicolae” (1845-1861); Catedrala ortodoxã cu hramul „Înãlţarea Domnului”, a doua ca mărime din România (70 m lungime, 38 m lăţime şi 70 m înălţime, extinsă pe o suprafaţã de 1 706 m2), după Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti (120 m lungime, 70 m lăţime, 120 m înălţimea turlei şi 38 000 m2 suprafaţă), construită în perioada 2000–2010 cu fonduri de la Consiliul Judeţean Bacău, de la mai mulţi sponsori şi din donaţiile enoriaşilor. În anul 2009, catedrala avea 18 clopote montate din totalul celor 24 de clopote în final (clopotul mare fiind de 4,2 tone greutate), iar crucea principală de pe cupola centrală, montată în acelaşi an, are 7 m înălţime, o deschidere a braţelor laterale de 4,20 m şi o greutate de circa 2 tone, fiind executată din inox aurit; Sinagogã (1906).
Palatul administrativ (1889–1891), Clãdirea Primãriei vechi (1750); turnul de apã (1890), azi observator astronomic; casele memoriale ale lui George Bacovia şi D. D. Pãtrãşcanu; monumentul lui George Bacovia, operã în bronz a sculptorului Constantin Popovici, dezvelitã în 1971; statuia ecvestrã a Domnului Ştefan cel Mare , operă în bronz a sculptorului Eftimie Bârleanu, dezvelitã la 6 octombrie 1997. La Bacãu s-au nãscut poetul şi dramaturgul Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacãu – m. 22 august 1890, comuna Mirceşti, judeţul Iaşi) şi poetul şi scriitorul George Bacovia (n. 17 septembrie 1881, Bacãu – m. 22 mai 1957, Bucureşti).
