Bistriţa

Date generale

Municipiul Bistriţa se aflã în partea de Nord a României, este reşedinţa judeţului Bistriţa-Năsăud, situat pe valea Bistriţei ardelene, în mica depresiune cu acelaşi nume, la 360-562 m altitudine, cuibãrit între dealurile Nucet la NE, Cocoşului la SE, Cetãţii şi Sigmirului la NV, la intersecţia paralelei de 47°08′ latitudine nordicã cu meridianul de 24°30′ longitudine esticã; 94 139 loc. (1 ian. 2019), din care 45 438 loc. de sex masc. şi 48 701 fem. Supr.: 145,5 km2 , din care 25,6 km2 în intravilan; densitatea: 3 677 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 75 076 loc., 63 852 de persoane erau români (85,0%), 3 857 maghiari (5,1%), 1 633 rromi (2,2%), 243 germani (0,3%) şi 5 491 loc. (7,4%) aparţineau altor etnii (italieni, ucraineni, turci, evrei ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 57 444 ortodocşi (76,6%), 3 555 penticostali (4,7%), 2 855 reformaţi (3,8%), 1 964 greco-catolici (2,6%), 1 267 romano-catolici (1,7%), 755 baptişti (1,0%), 553 Martorii lui Iehova (0,7%) şi 6 683 loc. (8,9%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, luterani, unitarieni, evanghelişti, musulmani, mozaici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f. şi nod rutier. Întreprinderile industriale bistriţene produc o gamã variatã de bunuri materiale, printre care: utilaje pentru metalurgie, instalaţii tehnologice, motoare electrice, motoare şi accesorii pentru autovehicule, energie electricã şi termicã, acumulatori pentru autoturisme, baterii şi pile electrice, fire şi cabluri electrice şi optice, radiatoare din aluminiu, mobilã, articole din lemn pentru uz casnic şi tehnic, prefabricate din beton, cahle de teracotã, fire din lânã, articole din sticlã pentru menaj, preparate din lapte şi carne, produse zaharoase şi de panificaţie ş.a. Important centru pomicol, cu un modern complex de depozitare şi conservare a fructelor (în special mere). În municipiul Bistriţa funcţioneazã un Institut de învãţãmânt superior, cu cinci facultãţi şi 396 studenţi (în anul universitar 2000-2001), nouã licee (între care se evidenţiazã liceele “Alexandru Odobescu” şi “Liviu Rebreanu”), un muzeu judeţean (inaugurat în 1950), cu colecţii de istorie şi arheologie (ceramicã neoliticã, obiecte dacice, celtice şi romane, monede ş.a.), de etnografie (costume populare, unelte ş.a.) şi de ştiinţele naturii, o bibliotecã judeţeanã (fundatã în 1951), cu peste 152 de mii de volume, din care multe sunt incunabule, cãrţi rare şi periodice vechi, şi o staţiune experimentalã de cercetãri pomicole. Parc dendrologic extins pe un hectar. Anual, la Bistriţa se desfãşoarã (din 1991) Festivalul internaţional de folclor “Nunta Zamfirei”.

Istoric

Sãpãturile arheologice efectuate în perimetrul oraşului au scos la ivealã urme materiale datând din Neolitic, din Epocile bronzului şi fierului, din perioada dacicã (colier dacic din argint) şi din Evul Mediu. Aşezarea apare menţionatã documentar, prima oarã, la 16 iulie 1264, cu numele Villa Bistiche, în 1349 capãtã statut de oraş (civitas Bysterce), iar în 1353 obţine dreptul de a ţine târg anual cu o duratã de 15 zile şi, totodatã, de a avea pecete proprie. În secolele 15-18, oraşul Bistriţa a cunoscut o mare prosperitate ca urmare a schimburilor comerciale foarte intense cu oraşele moldoveneşti. În 1453, oraşul şi districtul Bistriţa au intrat în posesia voievodului Iancu de Hunedoara, care a construit o cetate în partea de NE a oraşului. În 1465 a început zidirea centurii de apãrare a oraşului, strãjuitã de 18 turnuri, acţiune încheiatã în sec. 16. În 1529, oraşul Bistriţa a fost donat de cãtre voievodul Transilvaniei, Ioan Zapolya, domnului Moldovei, Petru Rareş, care l-a stãpânit, cu întreruperi, pânã în 1546. În 1602, oraşul a fost asediat de trupele generalului austriac (de origine italianã) Giorgio Basta, care i-au provocat mari distrugeri, agravate şi de izbucnirea unei cumplite ciume. La 27 iunie 1704, Bistriţa a fost asediatã, fãrã succes, de cãtre curuţi. În anul 1700 a luat fiinţã prima şcoalã cu predare în limba românã, iar în a doua jumãtate a sec. 19 s-au executat primele lucrãri de modernizare şi sistematizare ale oraşului. În secolele trecute, oraşul Bistriţa a fost un important centru al luptei de emancipare socialã şi naţionalã a românilor din Transilvania. În perioada septembrie 1940 – 11 octombrie 1944, oraşul Bistriţa s-a aflat, împreunã cu toatã partea de NV a Transilvaniei, sub ocupaţie horthystã, în ciuda manifestaţiilor de protest desfãşurate la Bistriţa în ziua de 8 septembrie 1940 împotriva odiosului Dictat fascist de la Viena din 30 august 1940. Oraşul Bistriţa a devenit reşedinţa judeţului Bistriţa-Năsăud la 17 februarie 1968 şi a fost declarat municipiu la 27 iulie 1979. În prezent, municipiul Bistriţa are în subordine administrativã 6 localitãţi componente: Ghinda (atestatã documentar în 1332), Sãrata (1292), Sigmir (1332), Slãtiniţa (1332), Unirea (1332) şi Viişoara (1332).

Monumente

Cetatea medievalã (sec. 13, refãcutã în 1465-1575), din care se mai pãstreazã fragmente din zidurile de apãrare, valul şi şanţul care o înconjurau, iar din cele 18 turnuri de strajã ale sistemului de fortificaţii, azi mai existã doar Turnul dogarilor (35 m înãlţime), care dateazã din sec. 15 şi în care se aflã amenajatã o expoziţie de mãşti şi pãpuşi; biserica ortodoxã cu hramul “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”, construitã în anii 1270-1280, în stil gotic timpuriu, cu fragmente de picturi murale interioare de la sfârşitul sec. 14 (în sec.13-18 aceasta a funcţionat ca bisericã a fostei mânãstiri minorite); biserica evanghelicã, ziditã în anii 1320-1470 în stil gotic, cu un turn înalt de 75 m, a fost transformatã în stilul Renaşterii în perioada 1560-1563 de cãtre Petrus Italus da Lugano. Biserica evanghelicã pãstreazã valoroase strane Renascentiste executate de Johannes Begler; Turnul bisericii evanghelice a fost afectat de un incendiu în iun. 2008 fiind refãcut imediat dupã aceea; biserica romano-catolicã (sec. 17), cu casã parohialã; sinagogã (sfârşitul sec. 19); clãdirea vechii Primãrii (sec. 15-16); fosta cazarmã (sfârşitul sec. 19), azi sediul Muzeului judeţean; Casa “Peterman” (1480), Casa lui Ioan Zidarul (mijlocul sec. 16), Casa Argintarului (sec. 16), în stil Renascentist; vechiul ansamblu comercial “Sugãlete”, alcãtuit din 13 clãdiri renascentiste datând din sec. 15-16, susţinute de 23 de arcade, care adãpostesc numeroase prãvãlii; monumentul lui Andrei Mureşanu,realizat de sculptorul Cornel Medrea; statuia lui George Coşbuc, operã a sculptorului G. Covalschi ş.a.