Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Municipiul Galaţi se aflã în extremitatea estică a României, în partea de Sud a provinciei istorice Moldova, este reşedinţa judeţului Galaţi, situat în Sud Estul Câmpiei Covurlui, pe stânga fluviului Dunărea, la 4-35 m altitudine, la intersecţia paralelei de 45°26’22” latitudine nordică cu meridianul de 28°02’04” longitudine estică, la 7 km aval de confluenţa Siretului cu Dunărea şi la 150 km amonte de vărsarea Dunării în Marea Neagră; 304 050 loc. (1 ian. 2019), din care 146 383 loc. de sex masc. şi 157 667 fem. Suprafaţa: 246,4 km2, din care 118,9 km2 în intravilan; densitatea: 2 557 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 249 432 loc., 226 477 de persoane erau români (90,8%), 1 603 rromi (0,6%) şi 21 352 loc. (8,6%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, greci, maghiari, turci, germani, evrei, italieni, ucraineni, armeni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 224 048 ortodocşi (89,8%), 1 298 romano-catolici (0,5%), 982 penticostali (0,4%), 452 adventişti de ziua a şaptea (0,2%), 356 luterani (0,1%) şi 22 296 loc. (8,9%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, creştini de rit vechi, martorii lui Iehova, musulmani, greco-catolici, mozaici, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Galaţi este un important nod feroviar (staţia de cale feratã a fost inauguratã la 13 septembrie 1872) şi rutier al ţãrii şi, totodatã, cel mai mare port fluvio-maritim al României, cu un pescaj, în aval, de 7-10 m, fapt ce permite ancorarea unor nave atât fluviale, cât şi maritime. Activitatea economicã a oraşului graviteazã în jurul combinatului siderurgic (cel mai mare din ţarã), dat în exploatare în 1962, cu o staţie de sortare şi aglomerare a minereurilor de fier, o uzinã cocso-chimicã, patru furnale de câte 1 700 m3 fiecare, unul de 2 700 m3 (dat în folosinţã în 1978) şi un altul de 3 500 m3 (intrat în funcţiune în 1981). Combinatul siderurgic a fost privatizat dupã anul 1990, restructurat şi modernizat şi poartã numele “Arcelor-Mittal”, în cadrul lui producându-se oţel, fontã, tablã groasã, benzi laminate la rece, cabluri, lanţuri, sârmã, cuie ş.a. Alte produse industriale realizate de cãtre întreprinderile gãlãţene sunt: nave fluviale şi maritime, remorchere maritime, barje, vrachiere, motonave fluviale, elice pentru nave, utilaje grele pentru construcţii navale, utilaje pentru telecomunicaţii, piese şi accesorii pentru autovehicule, aparate şi instrumente de control pentru diverse procese industriale, mobilã, lacuri, vopsele, detergenţi, coloranţi, produse cosmetice şi textile, preparate din carne şi lapte, conserve, dulciuri, bere etc. În municipiul Galaţi funcţioneazã un Institut de cercetãri piscicole, Institutul de cercetãri şi proiectãri pentru construcţii navale (ICEPRONAV), Institutul de cercetãri şi proiectãri pentru produse plate metalice, Universitãţile “Dunãrea de Jos” (inauguratã în 1948) şi “Danubius” (inauguratã în anul 2002), ambele cu 19 facultãţi, 21 006 studenţi şi 689 profesori (în anul universitar 2007-2008), Universitatea particularã româno-americanã “Anghel Ruginã” (inauguratã în 1991), cu patru facultãţi, 6 201 studenţi şi 42 profesori (în anul universitar 2007-2008), Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri”, Teatrul dramatic “Fanny Tardini” (fundat în 1955), Teatrul de pãpuşi “Guliver” (inaugurat la 1 octombrie 1952), o orchestrã simfonicã (înfiinţatã în 1956), biblioteca “V. A. Urechia” (fundatã în 1889), cu peste 925 000 de volume, Muzeul judeţean de istorie (fundat la 24 ianuarie 1939), cu colecţii de arheologie, istorie şi etnografie, Muzeul de artã (inaugurat în 1967) ş.a. Grãdinã botanicã, extinsã pe 16 ha, cu peste 200 de soiuri de trandafiri şi cu peste 3 000 de exemplare de arbori şi arbuşti; Grãdinã zoologicã; Parcul “Mihai Eminescu”, amenajat în 1869, cu un mic lac şi câţiva arbori contemporani cu Mihai Eminescu.
Istoric
În arealul municipiului au fost descoperite vestigii neolitice şi din Epoca bronzului. Oraşul actual s-a dezvoltat pe vatra unei aşezãri strãvechi, cu multe vestigii de culturã geto-dacicã, romanã şi româneascã descoperite în cartierul Barboşi, pe promontoriul Tirighina. Aici au fost identificate urmele unei aşezãri dacice, fortificate (secolele 1 î.Hr.-1 d.Hr.) în care s-au gãsit vase greceşti din import şi un sanctuar asemãnãtor cu cel descoperit în M-ţii Orãştiei. Cuceritã de legiunile împãratului roman Traian, în primii ani ai secolului 2 d.Hr., cetatea a fost transformatã într-un avanpost militar roman (un castellum/fortificaţie de proporţii mai mici/ de circa 4 000 mp, construit mai întâi din pãmânt, iar apoi întãrit cu ziduri şi turnuri de apãrare din piatrã) şi în staţiune a flotei dunãrene. Fiind neîncãpãtor, romanii au construit, în anul 171 d.Hr., lângã castellum, un castru de piatrã, cu scopul de a apãra graniţa de Nord a limesului danubian, în care au staţionat mai multe detaşamente ale legiunilor romane (Legio V Macedonica, Cohors II Mattiacorum, Legio I Italica ş.a.). Cu o scurtã întrerupere (cauzatã de invazia carpilor din anul 238 d.Hr.), fortificaţia romanã a fost menţinutã de Imperiul Roman (apoi de Imperiul Romano-Bizantin) pânã în secolul 6 d.Hr. În perimetrul acestei fortificaţii a fost descoperit un tezaur monetar alcãtuit din 12 monede de argint, emise în perioada 613-685. Prima menţiune documentarã a localitãţii dateazã din anul 1134, iar apoi apare consemnatã într-un act din 1445 emis de domnul Moldovei, Ştefan al II-lea. În Evul Mediu, Galaţiul a avut un rol important în comerţul Moldovei cu alte regiuni, importanţa sa sporind dupã anul 1484 când porturile moldoveneşti Chilia şi Cetatea Albã au fost cucerite de turci. Atestat documentar ca oraş la sfârşitul secolului 15, Galaţiul apare consemnat ca atare la mijlocul secolului 16 pe o hartã a Moldovei întocmitã de Georg von Reicherstorffer, secretar regal, consilier (din 1526) şi emisar (în 1527 şi 1535) al lui Ferdinand I de Habsburg la curtea domnului Petru Rareş. În 1542, oraşul Galaţi a fost inclus în raiaua Brãilei ocupatã de turci în 1540 şi stãpânitã pânã în 1829. În 1613, germanul Johannes Wilden şi, în 1681, italianul Giovanni Battista de Bruyo menţioneazã oraşul Galaţi ca pe un important centru comercial, pescăresc şi portuar. Oraşul a fost jefuit de tătari în 1651 şi de turci în 1711. Începând cu secolul 18, Galaţiul a devenit cea mai mare piaţã de comerţ la Dunărea de Jos şi cel mai important port pentru exportul lemnului, cerealelor, mierii ş.a., lucru confirmat şi de Dimitrie Cantemir în lucrarea sa Descriptio Moldaviae în care aminteşte cã
…este târgul cel mai vestit al întregii Dunări”.
În aceastã perioadă, marile puteri europene şi-au deschis la Galaţi viceconsulate (Rusia în 1784, Austria în 1794, Anglia şi Franţa în 1804, Prusia în 1838) pentru a întreţine un comerţ regulat cu Ţãrile Române. În perioada 8 aprilie 1870-22 decembrie 1882, portul Galaţi a fost antreprenorul general al cerealelor exportate de Moldova pe Dunãre şi Marea Neagrã în Anglia, Franţa şi Italia. Este remarcabil faptul că în 1838, din totalul de 8,55 milioane de franci, cât a însemnat comerţul exterior al Moldovei, 5,95 milioane de franci s-au realizat prin intermediul portului Galaţi. După Pacea de la Adrianopol (1829) şi transformarea sa în porto-franco (1837-22 decembrie 1882), oraşul Galaţi a înregistrat o dezvoltare comercială şi economică mult mai mare, devenind, în 1841, al doilea oraş al Moldovei (ca importanţă), după Iaşi. În perioada 1856-1945, Galaţi a fost sediul Comisiei Europene a Dunãrii. Oraşul a fost devastat de douã incendii (1769 şi 1821) şi a suferit mari pagube în anii ocupaţiei bulgaro-austro-germane (1916-1918) şi a celei germane (în 1944). Declarat municipiu la 17 februarie 1968 şi din nou porto-franco la 25 aprilie 1994 (zona liberă a portului Galaţi, extinsã pe 137 ha, cu facilitãţi fiscale, se aflã amplasatã în Sud Estul oraşului, pe malul Dunării).
Monumente
Biserica fortificată, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” sau “Precista”, construitã în anii 1645-1647, în timpul domniei lui Vasile Lupu, are faţadele decorate cu douã registre de arcuri şi ciubuce. Biserica a fost incendiatã de turci în 1711, distrusã parţial în timpul rãzboaielor ruso-turce din perioadele 1735-1739 şi 1769-1774, refãcutã de fiecare datã. Biserica a fost reparată în 1829 şi 1869 şi restaurată în anii 1953-1957, când a fost transformatã în muzeu. În perioada 1991-1994, biserica a fost restauratã şi redatã cultului ortodox.
Biserica “Sfântul Gheorghe” (1664-1665); biserica “Mavromol”, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fostei mănăstiri Mavromol, ctitorie din 1669 a lui Gheorghe Duca (reconstruitã în 1700-1702 de fiul sãu Constantin Duca). Picturile murale interioare originare au fost refăcute în 1973-1975 de Gheorghe Rãducanu. Biserica păstrează o icoană cu chipul Maicii Domnului, datând din secolul 17, considerată de credincioşi ca făcătoare de minuni. Pe lângă această biserică a fost înfiinţatã în 1765 o şcoalã cu limba de predare greacă, iar în 1803 o şcoalã cu limba de predare română.
Biserica “Vovidenia” (sau “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”) este ctitoria din 1790 a lui Ioan Cârjã, distrusă de un incendiu în 1821 şi refăcută în anii 1851-1865, declaratã monument istoric şi de arhitecturã; bisericile cu hramurile “Sfinţii Voievozi” (1801-1805, refăcută în 1856), “Sfântul Spiridon” (1815-1817, refãcutã în 1828), Sfântul Dumitru” – ctitorie din 1649 a domnului Vasile Lupu; catedrala ortodoxă cu hramul “Sfântul Nicolae” construită în anii 1906-1917 după planurile arhitecţilor Petre Antonescu şi Ştefan Burcuş, în prezent este biserica episcopalã a Episcopiei Dunãrea de Jos.
Clădirea Palatului Prefecturii, construitã în stil tradiţional românesc, în anii 1901-1906, dupã planurile arhitectului Ion Mincu, cu sculpturi realizate de Frederic Storck.
Clãdirea Palatului de Justiţie (azi sediul Rectoratului Universităţii) a fost construită în perioada 1921-1923 după planurile arhitectului Grigore Cerchez, pe locul hanului Ventura; Palatul Navigaţiei construit la începutul secolului 20 după planurile lui Anghel Saligny; clãdirea Gãrii fluviale construitã în 1912 dupã planurile arhitectului Petre Antonescu; statuia lui Mihai Eminescu – operã a sculptorului Frederic Storck, dezvelitã la 16 oct. 1911; statuia lui Costache Negri, operã din 1912 a sculptorului Ion Iordãnescu ş.a.
About
The city of Galaţi is located in the easternmost part of Romania, in the southern part of the historical province of Moldova, is the county seat of Galaţi County, located in the south-eastern part of the Covurlui Plain, on the left side of the Danube River, at 4-35 m altitude, at the intersection of 45°26’22” north latitude with the meridian of 28°02’04” east longitude, 7 km downstream from the confluence of the Siret with the Danube and 150 km upstream from the Danube’s mouth in the Black Sea; 304 050 inhabitants (Jan. 1, 2019), of which 146 383 males and 157 667 females. Area: 246.4 km2, of which 118.9 km2 are within urban areas; population density: 2 557 inhabitants/km2. At the population census of Oct. 20-31, 2011, out of the total of 249 432 inhabitants, 226 477 were Romanians (90.8%), 1 603 Roma (0.6%) and 21 352 (8.6%) belonged to other ethnicities (Russian-Lipovans, Greeks, Hungarians, Turks, Germans, Jews, Italians, Ukrainians, Armenians, etc.). In terms of religion, the same census registered 224 048 Orthodox (89.8%), 1 298 Roman Catholics (0.5%), 982 Pentecostals (0.4%), 452 Seventh-day Adventists (0.2%), 356 Lutherans (0.1%) and 22 296 inhabitants (8.9%) belonged to other denominations (Baptists, Old Rite Christians, Jehovah’s Witnesses, Muslims, Greek Catholics, Mosaics, Reformed, etc.), were atheists, without religion or of undeclared religion. The city of Galaţi is an important railway junction (the railway station was inaugurated on September 13, 1872) and road junction of the country and, at the same time, the largest sea-river port of Romania, with a depth of 7-10 m, which allows the anchoring of both river and sea vessels. The town’s economic activity revolves around the iron and steel factory (the largest in the country), which was put into operation in 1962, with a sorting and agglomeration station for iron ore, a coke-chemical plant, four blast furnaces of 1 700 m3 each, one of 2 700 m3 (put into service in 1978) and another of 3 500 m3 (put into operation in 1981). The steel factory was privatised after 1990, restructured and modernised and bears the name “Arcelor-Mittal”, producing steel, cast iron, heavy plate, cold-rolled strip, cables, chains, wire, nails and so on. Other industrial products made by enterprises from Galaţi are: river and sea vessels, sea tugs, barges, bulk carriers, river motor vessels, ship propellers, heavy machinery for shipbuilding, telecommunications equipment, parts and accessories for motor vehicles, control apparatus and instruments for various industrial processes, furniture, varnishes, paints, detergents, dyes, cosmetics and textiles, meat and milk products, canned food, sweets, beer, etc. In the municipality of Galaţi there is an Institute for Fishery Research, the Institute for Research and Design for Shipbuilding (ICEPRONAV), the Institute for Research and Design for Flat Metal Products, the “Dunărea de Jos” University (inaugurated in 1948) and the “Danubius” University (inaugurated in 2002), both with 19 faculties, 21 006 students and 689 professors (in the academic year 2007-2008), “Anghel Rugină” Romanian-American Private University (inaugurated in 1991), with four faculties, 6 201 students and 42 professors (in the academic year 2007-2008), “Vasile Alecsandri” National College, “Fanny Tardini” Drama Theatre (founded in 1955), “Guliver” Puppet Theatre (inaugurated on October 1, 1952), a symphony orchestra (founded in 1956), “V. A. Urechia” Library (founded in 1870), with over 568 000 volumes, the County Museum of History (founded on January 24, 1939), with collections of archaeology, history and ethnography, the Art Museum (inaugurated in 1967), etc. Botanical garden, with a surface of 16 ha, with more than 200 varieties of roses and more than 3 000 specimens of trees and shrubs; Zoo; “Mihai Eminescu” Park, created in 1869, with a small lake and some trees contemporary with the poet Mihai Eminescu.
History
Neolithic and Bronze Age artifacts have been discovered in the area of the Galaţi municipality. The present town developed on the site of an ancient settlement, with many remains of Geto-Dacian, Roman and Romanian culture discovered in the Barboși district, on the Tirighina promontory. Traces of a fortified Dacian settlement (1st century BC-1st century AD) have been identified here, where Greek imported vases and a sanctuary similar to the one discovered in the Orăştiei Mountains have been found. Conquered by the legions of the Roman emperor Trajan at the beginning of the 2nd century AD, the fortress was transformed into a Roman military outpost (a smaller castellum/fortification of about 4,000 square metres, built first of mud and then reinforced with stone walls and defence towers) and a station of the Danube fleet. Being too small, the Romans built, in 171 AD, near the castellum, a stone fortress, in order to defend the northern border of the Danubian limes, where several detachments of the Roman legions (Legio V Macedonica, Cohors II Mattiacorum, Legio I Italica etc.) were several detachments of the Roman legions (Legio V Macedonica, Cohors II Mattiacorum, Legio I Italica, etc.) were stationed. With a brief interruption (caused by the Carpi invasion of 238 AD), the Roman fortification was maintained by the Roman Empire (then the Romano-Byzantine Empire) until the 6th century AD. Within the fortification a monetary hoard of 12 silver coins, issued between 613-685, was discovered. The first documentary mention of the locality dates back to 1134, and then appears recorded in an act of 1445 issued by the Moldavian lord Stephen II. In the Middle Ages, Galaţi played an important role in Moldavia’s trade with other regions, its importance increasing after 1484 when the Moldavian ports of Chilia and Cetatea Albă were conquered by the Turks. Mentioned in documents as a city at the end of the 15th century, Galați appears as such in the mid-16th century on a map of Moldavia drawn up by Georg von Reicherstorffer, royal secretary, counsellor (from 1526) and emissary (in 1527 and 1535) of Ferdinand I of Habsburg at the court of Lord Petru Rareș. In 1542, the city of Galaţi was included in the Brăila territory, occupied by the Turks in 1540 and ruled by them until 1829. In 1613, the German Johannes Wilden and, in 1681, the Italian Giovanni Battista de Bruyo mentioned Galaţi as an important commercial, fishing and port centre. The city was sacked by the Tartars in 1651 and by the Turks in 1711. Since the 18th century, Galaţi has become the largest trade market on the Lower Danube and the most important port for the export of timber, grain, honey etc., a fact confirmed by Dimitrie Cantemir in his work Descriptio Moldaviae in which he mentions that
…it is the most famous fair of the whole Danube”.
During this period, the great European powers established vice-consulates in Galaţi (Russia in 1784, Austria in 1794, England and France in 1804, Prussia in 1838) in order to maintain regular trade with the Romanian Principates. Between April 8, 1870 and December 22, 1882, the port of Galaţi was the general contractor of the grain exported from Moldova on the Danube and the Black Sea to England, France and Italy. It is remarkable that in 1838, out of the total of 8.55 million francs, the total foreign trade of Moldavia, 5.95 million francs were traded through the port of Galaţi. After the Peace of Adrianople (1829) and its transformation into a free port (1837-22 December 1882), the city of Galaţi experienced a much greater commercial and economic development, becoming, in 1841, the second city of Moldavia (in terms of importance), after Iaşi. Between 1856 and 1945, Galaţi was the seat of the European Commission of the Danube. The city was devastated by two fires (1769 and 1821) and suffered great damage during the Bulgarian-Austrian-German occupation (1916-1918) and the German occupation (in 1944). It was declared a municipality on February 17, 1968 and again a porto-franco on April 25, 1994 (the porto-franco area of the port of Galaţi, with a surface of 137 ha, with duty services, is located in the south-east of the city, on the bank of the Danube).
Monuments
The fortified church, dedicated to “The Dormition of the Mother of God” or “Prechista (The Immaculate)”, built in 1645-1647, during the reign of Vasile Lupu, has façades decorated with two registers of arches and cypresses. The church was burnt down by the Turks in 1711, partially destroyed during the Russo-Turkish wars of 1735-1739 and 1769-1774, and rebuilt each time. The church was repaired in 1829 and 1869 and restored in 1953-1957, when it was turned into a museum. In 1991-1994, the church was restored and returned to Orthodox church; the church “Saint George” (1664-1665); the church “Mavromol”, dedicated to the “Dormition of the Virgin Mary”, of the former Mavromol monastery, founded in 1669 by Gheorghe Duca (rebuilt in 1700-1702 by his son, Constantin Duca). The original interior murals were restored in 1973-1975 by Gheorghe Răducanu. The church preserves an icon of the Virgin Mary, dating from the 17th century, considered by the faithful to be a miracle-worker. Next to this church was founded in 1765 a school with Greek teaching language, and in 1803 a school with Romanian teaching language; the church “Vovidenia” (or “The Entrance into the Church of Theotokos”) is the 1790 donation of benefactor Ioan Cârjă, destroyed by fire in 1821 and rebuilt in 1851-1865, declared a historical and architectural monument; the churches dedicated to “Saints Voievodes” (1801-1805, rebuilt in 1856), “Saint Spyridon” (1815-1817, rebuilt in 1828), “Saint Demetrios” – founded in 1649 by Vasile Lupu; the Orthodox cathedral dedicated to “Saint Nicholas” built in 1906-1917 according to the plans of architects Petre Antonescu and Ștefan Burcuș, nowadays it is the Episcopal church of the Diocese of Lower Danube; the building of the Prefecture Palace, built in the traditional Romanian style, in 1901-1906, according to the plans of architect Ion Mincu, with sculptures by Frederic Storck; the building of the Palace of Justice (today the seat of the University Rectorate) was built between 1921-1923 according to the plans of architect Grigore Cerchez, on the site of the Ventura Inn; the Palace of Navigation built at the beginning of the 20th century according to the plans of Anghel Saligny; the building of the River Station, built in 1912 according to the plans of architect Petre Antonescu; the statue of Mihai Eminescu – the work of sculptor Frederic Storck, unveiled on Oct. 16, 1911; the statue of Costache Negri, the work of sculptor Ion Iordănescu, created in 1912.
Back to Romanian version