Beiuş

Date generale

Municipiul Beiuş se află în partea de Vest a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Sud a jud. Bihor, în depresiunea cu acelaşi nume, la 191 m alt., pe râul Crişu Negru, la intersecţia paralelei de 46°39′ latitudine nordicã cu meridianul de 22°21′ longitudine esticã, la 66 km SE de municipiul Oradea; 11 090 loc. (1 ian. 2019): 5 273 de sex masc. şi 5 817 fem. Supr.: 24,5 km2, din care 5,7 km2 în intravilan; densitatea: 1 946 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 667 loc., 8 937 de persoane erau români (83,8%), 722 maghiari (6,8%), 258 rromi (2,4%) şi 750 loc. (7,0%) aparţineau altor etnii (germani, slovaci, chinezi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 8 099 ortodocşi (75,9%), 562 reformaţi (5,3%), 375 penticostali ( 3,5%), 260 baptişti (2,4%), 178 romano-catolici (1,7%) şi 1 193 loc. (11,2%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova, creştini după evanghelie, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f. Expl. de argile refractare şi de balast. Constr. de maşini-unelte şi piese de schimb. Producţie de mobilã, de încalţãminte, de confecţii textile, materiale de construcţie şi de produse alim. Ateliere de reparaţii. Centru pomicol. Muzeu de istorie şi etnografie (costume populare, ţesãturi, obiecte de uz casnic, mobilier, unelte, ceramicã, icoane etc.). Centru turistic şi punct de plecare spre obiectivele din M-ţii Apuseni (staţiunea Stâna de Vale, Peştera Meziad etc.). Local, municipiul Beiuş este cunoscut şi sub numele de Binş.

Istoric

Menţionat documentar, prima oarã, în 1263, apoi în 1270, cu numele Benenus, 1309, 1332 cu denumirea Villa Belenus şi 1363, iar ca oraş în 1441 (liberta civitas Belynes) şi 1451 (oppidum Belynes). Devastat de turci în 1618 şi 1660, în 1661 intrã sub stãpânire turceascã pânã în 1686 când au fost alungaţi de armata austriacã, instaurând, astfel, ocupaţia habsburgicã. În 1713, oraşul a fost teatrul de luptã al Rãscoalei curuţilor. La 5 iul. 1787, împãratul Iosif al II-lea a acordat oraşului Beiuş dreptul de a ţine 4 târguri pe an. În 1828, Samuil Vulcan a înfiinţat un gimnaziu greco-catolic superior pentru români, reorganizat în 1853, devenit în 1998 Colegiul Naţional „Samuil Vulcan”. La 26 dec. 1918, la Beiuş a avut loc o mare adunare popularã pentru a sãrbãtori Marea Unire de la 1 dec. 1918. În perioada ocupãrii temporare (30 aug. 1940–12 oct. 1944) a pãrţii de NV a Transilvaniei (inclusiv a oraşului Oradea) de cãtre Ungaria, oraşul Beiuş a fost centrul politico-ad-tiv al jud. Bihor. Oraşul Beiuş a fost declarat municipiu la 6 oct. 2003, având în subordine ad-tivã localit. componentã Delani.

Monumente

Ruinele unei cetãţi din sec. 13; biserica romano-catolicã „Sfânta Treime” (1752); biserica reformatã (1780); biserica ortodoxã cu hramul „Sfinţii  Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1784–1790); Monumentul ostaşilor români; conac (1755).