Date generale
Municipiul Beiuş se află în partea de Vest a României, în provincia istorică Crişana, în zona de Sud a judeţului Bihor, în depresiunea cu acelaşi nume, la 191 m altitudine, pe dreapta râului Crişu Negru, la intersecţia paralelei de 46°39′ latitudine nordicã cu meridianul de 22°21′ longitudine esticã, la 66 km Sud Est de municipiul Oradea. Din punct de vedere demografic, Beiuş face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 090 loc. (1 ian. 2019), din care 5 273 loc. de sex masc. şi 5 817 fem. Suprafaţa: 24,5 km2, din care 5,7 km2 în intravilan; densitatea: 1 946 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 667 loc., 8 937 de persoane erau români (83,8%), 722 maghiari (6,8%), 258 rromi (2,4%) şi 750 loc. (7,0%) aparţineau altor etnii (germani, slovaci, chinezi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 8 099 ortodocşi (75,9%), 562 reformaţi (5,3%), 375 penticostali ( 3,5%), 260 baptişti (2,4%), 178 romano-catolici (1,7%) şi 1 193 loc. (11,2%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova, creştini după evanghelie, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale ferată pe linia Oradea – Băile Felix – Holod – Beiuş – Sudrigiu – Ştei – Vaşcău, inaugurată la 19 iulie 1887, dar închisã în anul 1996 pe porţiunea Oradea – Băile Felix – Rogoz – Holod din cauza frecventelor alunecări de teren, funcţionând doar între staţiile Holod – Beiuş – Ştei şi Vaşcãu. Exploatări de argile refractare şi de balast. Construcţii de maşini-unelte şi piese de schimb. Producţie de mobilã, de încalţãminte, de confecţii textile, materiale de construcţie şi de produse alim. Ateliere de reparaţii. Centru pomicol. Muzeu de istorie şi etnografie (costume populare, ţesãturi, obiecte de uz casnic, mobilier, unelte, ceramicã, icoane etc.). Centru turistic şi punct de plecare spre obiectivele din M-ţii Apuseni (staţiunea Stâna de Vale, Peştera Meziad etc.). Local, municipiul Beiuş este cunoscut şi sub numele de Binş.
Istoric
Menţionat documentar, prima oarã, în 1263, apoi în 1270, cu numele Benenus, 1309, 1332 cu denumirea Villa Belenus şi 1363, iar ca oraş în 1441 (liberta civitas Belynes) şi 1451 (oppidum Belynes). Devastat de turci în 1618 şi 1660, în 1661 intrã sub stãpânire turceascã pânã în 1686 când au fost alungaţi de armata austriacã, instaurând, astfel, ocupaţia habsburgicã. În 1713, oraşul a fost teatrul de luptã al Rãscoalei curuţilor. La 5 iul. 1787, împãratul Iosif al II-lea a acordat oraşului Beiuş dreptul de a ţine 4 târguri pe an. În 1828, Samuil Vulcan a înfiinţat un gimnaziu greco-catolic superior pentru români, reorganizat în 1853, devenit în 1998 Colegiul Naţional „Samuil Vulcan”. La 26 decembrie 1918, la Beiuş a avut loc o mare adunare popularã pentru a sãrbãtori Marea Unire de la 1 decembrie 1918. În perioada ocupãrii temporare (30 august 1940–12 octombrie 1944) a pãrţii de Nord Vest a Transilvaniei (inclusiv a oraşului Oradea) de cãtre Ungaria horthystã, oraşul Beiuş a fost centrul politico-ad-tiv al judeţului Bihor. Oraşul Beiuş a fost declarat municipiu la 6 octombrie 2003, având în subordine ad-tivã localitatea componentã Delani.
Monumente
Ruinele unei cetãţi din secolul 13; biserica romano-catolicã „Sfânta Treime” (1752); biserica reformatã (1780); biserica ortodoxã cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1784–1790); Monumentul ostaşilor români; conac (1755).