Blaj

Date generale

Municipiul Blaj se aflã în partea central-vesticã a României, în judeţul Alba, în Podişul Târnavelor, la 257 m altitudine, în zona de confluenţã a râului Târnava Mare cu Târnava Micã, la intersecţia paralelei de 46°10’31” latitudine nordicã cu meridianul de 23°54’52” longitudine esticã, la 364 km NV de capitala ţãrii – Bucureşti; 20 712 loc. (1 ian. 2019): 10 129 loc. de sex masc. şi 10 583 fem. Supr.: 100,7 km2 , din care 9,0 km2 în intravilan; densitatea: 2 301 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 20 630 loc., 16 146 de persoane erau români (78,3%), 1 706 rromi (8,3%), 1 304 maghiari (6,3%) şi 1 474 loc. (7,1%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 14 291 ortodocşi (69,3%), 2 732 greco-catolici (13,2%), 855 reformaţi (4,1%), 580 romano-catolici (2,8%), 327 baptişti (1,6%), 228 penticostali (1,1%) şi 1 617 loc. (7,9%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, martorii lui Iehova, luterani, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Nod feroviar şi rutier. Municipiul Blaj este un important centru economic, pomicol şi viticol şi, totodatã, unul dintre cele mai strãlucite oraşe transilvãnene care a jucat un rol remarcabil în perioada anului revoluţionar 1848. Din punct de vedere economic, Blajul se afirmã prin existenţa mai multor întreprinderi industriale care produc accesorii pentru maşini-unelte, diverse unelte pentru minerit, mobilã, placaj, plãci fibrolemnoase, confecţii, tricotaje, prefabricate din beton, cãrãmizi, ţigle, preparate din lapte, bere, produse de panificaţie ş.a. În municipiul Blaj îşi desfãşoarã activitatea o Staţiune de cercetãri şi producţie vini-viticolã, un muzeu cu secţii de istorie, arheologie şi ştiinţele naturii (fundat în 1851), în care se pãstreazã şi cãrţile din biblioteca personalã a lingvistului şi filologului Timotei Cipariu (reprezentant de seamã al Curentului latinist şi al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania), precum şi Colegiile “Iacob Mureşianu” şi “Gheorghe Şincai”. Parcul “Avram Iancu”; Grãdinã botanicã.

Istoric

Sãpãturile arheologice efectuate în zona Dealului Hula au scos la ivealã o necropolã datând din prima Epocã a Fierului (Hallstatt), aparţinând Culturii Ciumbrud (sec. 7-6 î.Hr.), în care s-au gãsit podoabe (perle din pastã caolinoasã, inele, aplice din foiţã de aur ş.a.), obiecte de ceramicã ş.a. Localitatea apare menţionatã documentar, prima oarã, în 1271 cu denumirea Terra sau Villa Herbordi , într-o diplomã semnatã de regele Ungariei, Ştefan V, prin care acesta aproba vânzarea de cãtre Teel din Braşov lui Chyel din Câlnic a domeniului sau satului aparţinând voievodului Herbordi (“terra” sau “villa” Herbordi vojvodae), iar în 1393, aşezarea este consemnatã cu numele Terra Blasii filii Herbordi (“Pãmântul lui Blasius, fiul lui Herbordi”) de la care derivã denumirea Blaj. În 1535, Ştefan Bagdi, proprietarul domeniului Blaj, a construit un palat (cea mai veche clãdire din oraş) care a servit ca sediu al reşedinţei episcopale (astãzi se aflã în posesia Mitropoliei greco-catolice). În 1617, localitatea a primit dreptul de a ţine târguri sãptãmânale şi anuale. La 27 octombrie 1687, la Blaj s-a încheiat Tratatul dintre Imperiul Habsburgic şi Principatul autonom al Transilvaniei, prin care Transilvania se obliga sã plãteascã acestuia un tribut de 700 000 de florini, iar Imperiul Habsburgic se obliga sã recunoascã privilegiile ţãrii şi domnia ereditarã a lui Mihail Apafi. La 19 mai 1737, Blajul a devenit oraş, datã dupã care au început sã se stabileascã aici numeroase familii venite dinspre Fãgãraş, Sibiu şi Alba Iulia, printre care, în aceeaşi lunã a anului 1737, episcopul iluminist Ioan Inocenţiu Micu (Clain) a plecat din Fãgãraş, stabilindu-se la Blaj în palatul Bagdi, mutând în acest fel sediul Episcopiei greco-catolice de la Fãgãraş la Blaj. Ca urmare a acestui fapt, Ioan Inocenţiu Micu (Clain) a devenit întemeietorul Blajului românesc, care a luptat în cadrul Dietei transilvãnene atât pentru apãrarea bisericii greco-catolice, cât şi pentru obţinerea unor drepturi pentru românii asupriţi. În a doua jumãtate a secolului 18, oraşul Blaj a devenit cel mai important centru de culturã şi învãţãmânt românesc din Transilvania prin înfiinţarea unei tipografii (1747), a unui Seminar şi a douã şcoli (“Şcoala latineascã” şi “Şcoala de obşte”, inaugurate la 11 octombrie 1754 – ultima transformatã în 1779 în Şcoalã normalã). În a doua jumãtate a secolului 18 şi începutul secolului 19, Blajul a fost un puternic centru al luptei românilor din Transilvania pentru emancipare naţionalã, o întreagã pleiadã de cãrturari iluminişti (Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Şincai, Ion Budai-Deleanu, Ioan Piuariu Molnar ş.a.) promovând Curentul cultural novator cunoscut sub numele de “Şcoala Ardeleanã”. Toţi aceştia, sprijiniţi de alţi gânditori iluminişti (printre care Simion Bãrnuţiu, George Bariţiu, Timotei Cipariu, Gheorghe Lazãr, Iacob Mureşianu ş.a.) au adus, prin ideile lor, argumente istorice, biologice şi demografice privind originea latinã a limbii române şi a poporului român, continuitatea şi unitatea etnicã a acestuia, combãtând teoriile neştiinţifice ale unor contemporani, printre care Franz Joseph Sulzer, Iosif Carol Eder, Johann Christian Engel, Jernej Kopitar ş.a. Anul 1848 a propulast Blajul în centrul evenimentelor revoluţionare. Astfel, la 3/15-5/17 mai 1848, pe Câmpia Libertãţii a avut loc Marea Adunare Naţionalã a românilor transilvãneni (circa 40 000 de participanţi), în majoritate ţãrani, care a adoptat programul de revendicãri referitoare la drepturile inalienabile ale poporului român şi care a protestat vehement împotriva “uniunii” forţate a Transilvaniei cu Ungaria. La 15 mai 1993, Parlamentul României a trecut oraşul Blaj în categoria municipiilor.

Monumente

Palatul episcopal construit în 1535 de Ştefan Bagdi, în stil baroc, renovat şi extins în 1837, sediul Episcopiei greco-catolice (din 1853). Un timp în acest palat a funcţionat Muzeul de istorie şi arheologie; Palatul Cultural, construit în anii 1930-1936 şi restaurat în anul 2007; Catedrala greco-catolicã “Sfânta Treime”, construitã în anii 1738-1745 în stil baroc transilvãnean dupã planurile arhitectului italian Giovanni Martinelli (finisatã la exterior în 1749 şi sfinţitã în 1756), restauratã în anii 1777-1779 şi mai ales în perioada 1835-1837 (când i s-a alungit nava, s-au construit douã turnuri la faţadã, s-a zidit corul şi s-a mãrit altarul şi absida semicircularã) şi în anii 1963-1968. Catedrala mai pãstreazã în naos picturi murale executate în stil brâncovenesc între 1756 şi 1780, precum şi un iconostas din lemn de tei, realizat în stil baroc, în anii 1749-1756 de cãtre meşterul tâmplar Aldea din Târgu Mureş (cel mai mare iconsotas din ţarã); Biserica parohialã (“a grecilor”) cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1770), cu picturi murale interioare originare, în cimitirul cãreia se aflã mormintele lui Timotei Cipariu, Axente Sever ş.a.; Edificiul vechii Academii teologice, construit în perioada 1741-1777 dupã planurile arhitectului Giovanni Martinelli; Ansamblul sculpural monumental comemorativ al Marii Adunãri Naţionale de la Blaj, constând dintr-un obelisc central numit “Gloria” (ridicat în 1958), executat din beton, placat cu mozaic, şi un grup statuar alcãtuit din 32 de busturi ale unor personalitãţi ale istoriei şi culturii româneşti (inaugurat în 1973), opere de artã ale sculptorilor Ion Vlasiu, Ion Irimescu, Ion Jalea, Marius Butunoiu ş.a.; statuia lui Avram Iancu, realizatã de George D. Apostu şi dezvelitã în 1972; statuia “Lupa capitolina” dezvelitã la 20 noiembrie 1993; Teiul lui Mihai Eminescu sub care, conform legendei, poetul a excamat: “Te salut din inimã Romã micã. Îţi mulţumesc Dumnezeule cã m-ai ajutat s-o pot vedea”.