Date generale
Municipiul Codlea se află aproximativ în partea centrală a României, în provincia istorică Transilvania, în judeţul Braşov şi în depresiunea Braşov, la poalele estice ale masivului muntos Măgura Codlei, la 560 m altitudine, pe râul Vulcăniţa, la intersecţia paralelei de 45º41’49” latitudine nordicã cu meridianul de 25º26’38” longitudine esticã, la 14 km Nord Vest de municipiul Braşov; 25 847 loc. (1 ian. 2019): 12 606 de sex masc. şi 13 241 fem. Supr.: 132,8 km2, din care 10,2 km2 în intravilan; densitatea: 2 534 loc./km2. Evoluţia numãrului de locuitori a fost de-a lungul deceniilor în permanentã creştere, fãrã a înregistra, totuşi, salturi spectaculoase. Astfel, o consemnare documentarã din 1510 evidenţia cã aşezarea Codlea numãra 670 de suflete, apoi în 1765 se înregistrau 2 055 locuitori, în 1814, 3 264 persoane, în 1849, 3 764 locuitori pentru ca în 1890 sã aibe 4 035 locuitori, din care majoritatea erau de etnie germanã, respectiv 2 680 locuitori (adicã 67%), restul fiind români (1 211 locuitori – 30%), unguri (44 locuitori – 1%), 100 evrei şi alte naţionalitãţi (2%). La recensãmântul din decembrie 1930 s-au înregistrat 5 219 persoane, din care 3 111 de etnie germanã (60%), 1 916 români (36%) şi 192 unguri (4%), iar la recensãmintele din 1966, 1977 şi 1992, Codlea avea 13 075 locuitori, 22 744 persoane şi 24 620 locuitori. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 21 708 loc., 17 930 de persoane erau români (82,6%), 1 121 rromi (5,2%), 231 germani (0,9%) şi 2 426 loc. (11,2%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt, din totalul populaţiei de 21 708 loc., 17 260 de persoane erau ortodoxe (79,5%), 634 penticostali (2,9%), 596 romano-catolici (2,7%), 483 creştini dupã evanghelie (2,2%), 168 reformaţi (0,8%) şi 2 567 loc. (12,3%) aparţineau altor confesiuni (evanghelici, adventişti de ziua a şaptea, martorii lui Iehova, luterani, baptişti, greco-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. De menţionat faptul cã în 1699 au fost menţionate, pentru prima datã, existenţa a 23 de familii de români stabilite la Codlea. După 1989 a avut loc un exod în masă al familiilor săseşti din Codlea, saşii evanghelişti părăsind locul natal. Astfel, 1 081 de persoane din cele 2 169 câte erau consemnate la 1 ianuarie 1990 au părăsit locul natal pentru a se stabili în Germania. Activitatea economicã a municipiului Codlea se remarcã prin existenţa unor fabrici de maşini şi utilaje agricole şi forestiere (tractoare pentru viticulturã, piese şi subansamble pentru tractoare şi maşini agricole, filtre, tobe etc.), de unelte pentru minerit, de scule pentru prelucrarea lemnului, de coloranţi şi vopsele, de confecţii (din 1963), de ţesãturi din bumbac, de mobilã (din 1948), furnir şi placaj ş.a. Abator de pãsãri. Ferme de creştere a porcinelor şi a pãsãrilor. Sere de flori (55 ha) datând din 1886. Muzeul tradiţiilor şi al Administraţiei Publice Locale, inaugurat la 13 mai 2006. În perimetrul municipiului Codlea existã Lacul Codlea I, amenajat ca ştrand în anii 1903-1904 pe Pârâul de Aur (Goldbach), alimentat de un izvor cu apã caldã (circa 18º C) pe tot parcursul anului. În perioada 1932-1936, bazinul lacului a fost extins la circa 50 m lungime şi 15 m lãţime. Pe ţãrmul lacului a fost construit un Han, în anul 1905, azi restaurat şi amenajat ca terasã de varã. În apropiere, la Nord Vest de acest lac, se aflã Lacul Codlea II, amenajat în anii ’70 ai secolului 20, cu o lungime de 450 m şi o lãţime variabilã, situat la poalele de Sud ale Mãgurii Codlea, înconjurat de o pãdure de foioase. Malul lacului este însoţit de un drumeag (potecã) amenajat în a doua decadã a secolului 21. Lacul Codlea II are statut de zonã de agrement şi de ştrand, în cadrul cãreia existã un complex turistic numit Serenity Resort. Obiectiv turistic şi de pescuit (biban, clean ş.a.).
Istoric
Cele mai vechi urme de locuire descoperite pe teritoriul municipiului Codlea dateazã din Epoca bronzului (2000-1500 î.Hr.), aparţinând culturii materiale Schneckenberg, descoperite în anii 1929 şi 1940. Cavalerii teutoni, colonizaţi în Ţara Bârsei dupã 7 mai 1211 au construit o cetate în perioada 1211-1225 pe versantul nordic la Mãgurii Codlei, numitã Cetatea neagrã (Schwarzburg) cu scopul de a apãra graniţa de Sud Est a Transilvaniei. Cetatea, care apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1265 cu numele Castro Feketewholum, a fost prãdatã şi incendiatã adeseori de turci şi de tãtari, respectiv în anii 1234, 1252, 1335, 1345). Dupã retragerea cavalerilor teutoni, cetatea a intrat sub autoritatea regelui ungur. În 1267, prinţul moştenitor ungur, Ştefan, s-a refugiat în aceastã cetate. În 1307, contele Salomon de Brassau a ocupat cetatea pe care a cedat-o rudelor sale, Johannes şi Jakobus. În 1345, cetatea a fost distrusã de invazia tãtarilor şi nu a mai fost refãcutã ulterior. Aşezarea propriu-zisã Codlea a fost întemeiatã de coloniştii germani în perioada în care activa ordinul Cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei. Localitatea apare atestatã documentar pentru prima oarã la 19 noiembrie 1377 cu numele Cidinis, iar dupã un deceniu este consemnatã cu toponimul Zerden. La începutul secolului 15, respectiv în anul 1414, aşezarea figura în unele documente ca oppidum (târg) cu denumirea de Cydinum, pentru ca în 1536 sã fie consemnatã cu numele Czaydin, în 1699 cu acela de Kotla, în 1808 Kottles, iar în 1854 cu denumirile, în paralel, Zeiden şi Cotlea. În Evul Mediu, Codlea a fost sediul unuia dintre cele 5 scaune de judecatã din Ţara Bârsei. În anii 1421, 1431 şi 1530, aşezarea Codlea a fost prãdatã şi pustiitã de turci. În prima jumãtate a secolului 16, în timpul preotului Lucas Weygander (1530-1554) s-a introdus, la Codlea, serviciul religios evanghelic, întreaga comunitate trecând de la catolicism la evanghelism. În 1628, o mare parte din clãdirile din Codlea a fost mistuitã de un incendiu, iar la 3 noiembrie 1685 şi 16 iunie 1701 Codlea a mai trecut prin necazul unor incendii devastatoare. La 16 ianuarie 1704 Codlea a fost prãdatã şi incendiatã de curuţi (luptãtori antihabsburgici). În 1778, din ordinul împãrãtesei Maria Tereza s-a efectuat prima numãrãtoare a caselor din Codlea, iar în timpul împãratului Iosif II (1780-1790) au fost colonizaţi la Codlea rromi care practicau meşteşugul fierăritului. În 1540 a fost înfiinţată prima şcoală săsească, în 1800 prima şcoalã în limba română, iar în 1870 prima farmacie. În 1838 a luat fiinţã prima fanfarã germanã din Ţara Bârsei (desfiinţatã în 1846 şi reînfiinţată în 1890), iar în 1926, compozitorul Gheorghe Lupu a inaugurat prima fanfară română. Comuna Codlea a fost trecutã în categoria oraşelor la 8 septembrie 1950, iar la 23 octombrie 2000 oraşul Codlea a fost declarat municipiu.
Monumente
Ruinele Cetăţii negre (Schwarzburg) de la poalele Măgurii Codlei ale cărei temelii (100 m lungime şi 12-55 m lăţime) au fost descoperite în anii 1921-1923 şi 1964-1966; biserica evanghelică având dublu hram – “Sfântul Gheorghe” şi “Sfântul Mihail”, a fost construită în a doua jumătate a secolului 13 în stil romanic, dar a suferit transformări gotice la sfârşitul secolului 15 şi începutul secolului 16. Sala bisericii are 30,5 m lungime şi 13 m lăţime şi este despărţită de cor, care are 16,5 m lungime şi 7 m lăţime, printr-un arc triumfal în stil romanic cu o lãţime de 80 cm. Altarul, în stil neogotic, operă a meşterului Johann Barthel din oraşul Vulcan, a fost instalat în 1904 în locul celui vechi care fusese vândut în acelaşi an parohiei evanghelice din satul Crizbav. Amvonul dateazã din 1841. Tavanul este împărţit în 252 de casete pictate în anul 1702. Orga, construită de silezianul Johann Prause în 1783 şi reparată în 1980-1986 de Hermann Binder, are 2 000 de tuburi, două claviaturi şi 28 de registre. Biserica are dublă incintă fortificată cu ziduri de 8-10 m înălţime, construite în 1432, fiind cea mai mare biserică-cetate din Ţara Bârsei. Zidurile erau străjuite de patru turnuri de apărare, din care se mai păstreazã doar trei (turnurile ţesătorilor, dogarilor şi fierarilor – acesta din urmă, de 65 m înălţime a fost transformat ulterior în clopotniţă). Biserica a fost supusă unor ample lucrări de restaurare în anii 1972-1982.
Clădirea Primãriei vechi (1724-1726, azi policlinică); casa parohială (1864); biserica ortodoxă “Înălţarea Domnului”, construită în anii 1783-1784 pe cheltuiala negustorului braşovean Ioan Boghici şi a enoriaşilor, pictată de Toma Lăscoiu în anii 1956-1958 şi repictată în frescã de Oana Isac din Bucureşti, în anii 2005-2007. Biserica a fost supusă unor lucrări de renovare şi înfrumuseţare în anii 1975, 1994, 2002-2004 şi 2008; clădirea fostei judecătorii de scaun (1908), azi Oficiul Poştal; hanul “Zum Sudpol” (1864); case vechi din anii 1647, 1769, 1857.