Codlea

Date generale

Municipiul Codlea se aflã aproximativ în partea centralã a României, în judeţul Braşov şi în depresiunea Braşov, la poalele estice ale masivului muntos Măgura Codlei, la 560 m altitudine, pe râul Vulcăniţa, la intersecţia paralelei de 45º41’49” latitudine nordicã cu meridianul de 25º26’38” longitudine esticã, la 14 km Nord Vest de municipiul Braşov; 25 847 loc. (1 ian. 2019): 12 606 de sex masc. şi 13 241 fem. Supr.: 132,8 km2, din care 10,2 km2 în intravilan; densitatea: 2 534 loc./km2. Evoluţia numãrului de locuitori a fost de-a lungul deceniilor în permanentã creştere, fãrã a înregistra, totuşi, salturi spectaculoase. Astfel, o consemnare documentarã din 1510 evidenţia cã aşezarea Codlea numãra 670 de suflete, apoi în 1765  se înregistrau 2 055 locuitori, în 1814, 3 264 persoane, în 1849, 3 764 locuitori pentru ca în 1890 sã aibe 4 035 locuitori, din care majoritatea erau de etnie germanã, respectiv 2 680 locuitori (adicã 67%), restul fiind români (1 211 locuitori – 30%), unguri (44 locuitori – 1%), 100 evrei şi alte naţionalitãţi (2%). La recensãmântul din decembrie 1930 s-au înregistrat 5 219 persoane, din care 3 111 de etnie germanã (60%), 1 916 români (36%) şi 192 unguri (4%), iar la recensãmintele din 1966, 1977 şi 1992, Codlea avea 13 075 locuitori, 22 744 persoane şi 24 620 locuitori. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 21 708 loc., 17 930 de persoane erau români (82,6%), 1 121 rromi (5,2%), 231 germani (0,9%) şi 2 426 loc. (11,2%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt, din totalul populaţiei de 21 708 loc., 17 260 de persoane erau ortodoxe (79,5%), 634 penticostali (2,9%), 596 romano-catolici (2,7%), 483 creştini dupã evanghelie (2,2%), 168 reformaţi (0,8%) şi 2 567 loc. (12,3%) aparţineau altor confesiuni (evanghelici, adventişti de ziua a şaptea, martorii lui Iehova, luterani, baptişti, greco-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. De menţionat faptul cã în 1699 au fost menţionate, pentru prima datã, existenţa a 23 de familii de români stabilite la Codlea. Dupã 1989 a avut loc un exod în masã al familiilor sãseşti din Codlea, saşii evanghelişti pãrãsind locul natal. Astfel, 1 081 de persoane din cele 2 169 câte erau consemnate la 1 ianuarie 1990 au pãrãsit locul natal pentru a  se stabili în Germania. Activitatea economicã a municipiului Codlea se remarcã prin existenţa unor fabrici de maşini şi utilaje agricole şi forestiere (tractoare pentru viticulturã, piese şi subansamble pentru tractoare şi maşini agricole, filtre, tobe etc.), de unelte pentru minerit, de scule pentru prelucrarea lemnului, de coloranţi şi vopsele, de confecţii (din 1963), de ţesãturi din bumbac, de mobilã (din 1948), furnir şi placaj ş.a. Abator de pãsãri. Ferme de creştere a porcinelor şi a pãsãrilor. Sere de flori (55 ha) datând din 1886. Muzeul tradiţiilor şi al Administraţiei Publice Locale, inaugurat la 13 mai 2006. Strand amenajat în anii 1903-1904. Han din 1905.

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire descoperite pe teritoriul municipiului Codlea dateazã din Epoca bronzului (2000-1500 î.Hr.), aparţinând culturii materiale Schneckenberg, descoperite în anii 1929 şi 1940. Cavalerii teutoni, colonizaţi în Ţara Bârsei dupã 7 mai 1211 au construit o cetate în perioada 1211-1225 pe versantul nordic la Mãgurii Codlei, numitã Cetatea neagrã (Schwarzburg) cu scopul de a apãra graniţa de Sud Est a Transilvaniei. Cetatea, care apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1265 cu numele Castro Feketewholum, a fost prãdatã şi incendiatã adeseori de turci şi de tãtari, respectiv în anii 1234, 1252, 1335, 1345). Dupã retragerea cavalerilor teutoni, cetatea a intrat sub autoritatea regelui ungur. În 1267, prinţul moştenitor ungur, Ştefan, s-a refugiat în aceastã cetate. În 1307, contele Salomon de Brassau a ocupat cetatea pe care a cedat-o rudelor sale, Johannes şi Jakobus. În 1345, cetatea a fost distrusã de invazia tãtarilor şi nu a mai fost refãcutã ulterior. Aşezarea propriu-zisã Codlea a fost întemeiatã de coloniştii germani în perioada în care activa ordinul Cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei. Localitatea apare atestatã documentar pentru prima oarã la 19 noiembrie 1377 cu numele Cidinis, iar dupã un deceniu este consemnatã cu toponimul Zerden. La începutul secolului 15, respectiv în anul 1414, aşezarea figura  în unele documente ca oppidum (târg) cu denumirea de Cydinum, pentru ca în 1536 sã fie consemnatã cu numele Czaydin, în 1699 cu acela de Kotla, în 1808 Kottles, iar în 1854 cu denumirile, în paralel, Zeiden şi Cotlea. În Evul Mediu, Codlea a fost sediul unuia dintre cele 5 scaune de judecatã din Ţara Bârsei. În anii 1421, 1431 şi 1530, aşezarea Codlea a fost prãdatã şi pustiitã de turci. În prima jumãtate a secolului 16, în timpul preotului Lucas Weygander (1530-1554) s-a introdus, la Codlea, serviciul religios evanghelic, întreaga comunitate trecând de la catolicism la evanghelism. În 1628, o mare parte din clãdirile din Codlea a fost mistuitã de un incendiu, iar la 3 noiembrie 1685 şi 16 iunie 1701 Codlea a mai trecut prin necazul unor incendii devastatoare. La 16 ianuarie 1704 Codlea a fost prãdatã şi incendiatã de curuţi (luptãtori antihabsburgici). În 1778, din ordinul împãrãtesei Maria Tereza s-a efectuat prima numãrãtoare a caselor din Codlea, iar în timpul împãratului Iosif II (1780-1790) au fost colonizaţi la Codlea rromi care practicau meşteşugul fierãritului. În 1540 a fost înfiinţatã prima şcoalã sãseascã, în 1800 prima şcoalã în limba românã, iar în  1870 prima farmacie. În 1838 a luat fiinţã prima fanfarã germanã din Ţara Bârsei (desfiinţatã în 1846 şi reînfiinţatã în 1890), iar în 1926, compozitorul Gheorghe Lupu a inaugurat prima fanfarã românã. Comuna Codlea a fost trecutã în categoria oraşelor la 8 septembrie 1950, iar la 23 octombrie 2000 oraşul Codlea a fost declarat municipiu.

Monumente

Ruinele Cetãţii negre (Schwarzburg) de la poalele Mãgurii Codlei ale cãrei temelii (100 m lungime şi 12-55 m lãţime) au fost descoperite în anii 1921-1923 şi 1964-1966; biserica evanghelicã având dublu hram – “Sfântul Gheorghe” şi “Sfântul Mihail”, a fost construitã în a doua jumãtate a secolului 13 în stil romanic, dar a suferit transformãri gotice la sfârşitul secolului 15 şi începutul secolului 16. Sala bisericii are 30,5 m lungime  şi 13 m lãţime şi este despãrţitã de cor, care are 16,5 m lungime şi 7 m lãţime, printr-un arc triumfal în stil romanic cu o lãţime de 80 cm. Altarul, în stil neogotic, operã a meşterului Johann Barthel din oraşul Vulcan, a fost instalat în 1904 în locul celui vechi care fusese vândut în acelaşi an parohiei evanghelice din satul Crizbav. Amvonul dateazã din 1841. Tavanul este împãrţit în 252 de casete pictate în anul 1702. Orga, construitã de silezianul Johann Prause în 1783 şi reparatã în 1980-1986 de Hermann Binder, are 2 000 de tuburi, douã claviaturi şi 28 de registre. Biserica are dublã incintã fortificatã cu ziduri de 8-10 m înãlţime, construite în 1432, fiind cea mai mare bisericã-cetate din Ţara Bârsei. Zidurile erau strãjuite de patru turnuri de apãrare, din care se mai pãstreazã doar trei (turnurile ţesãtorilor, dogarilor şi fierarilor – acesta din urmã, de 65 m înãlţime a fost transformat ulterior în clopotniţã). Biserica a fost supusã unor ample lucrãri de restaurare în anii 1972-1982; clãdirea Primãriei vechi (1724-1726, azi policlinicã); casa parohialã (1864); biserica ortodoxã “Înãlţarea Domnului”, construitã în anii 1783-1784 pe cheltuiala negustorului braşovean Ioan Boghici şi a enoriaşilor, pictatã de Toma Lãscoiu în anii 1956-1958 şi repictatã în frescã de Oana Isac din Bucureşti, în anii 2005-2007. Biserica a fost supusã unor lucrãri de renovare şi înfrumuseţare în anii 1975, 1994, 2002-2004 şi 2008; clãdirea fostei judecãtorii de scaun (1908), azi Oficiul Poştal; hanul “Zum Sudpol”(1864); case vechi din anii 1647, 1769, 1857.