Băileşti

Date generale

Municipiul Bãileşti se aflã în jud. Dolj, în Câmpia Desnăţuiului (sau Câmpia Băileşti), pe râul Sărăceaua, la intersecţia paralelei de 44°01’51” latitudine nordicã cu meridianul de 23°21’09” longitudine esticã, la 60 km SV de municipiul Craiova; 19 459 loc. (1 ian. 2019), din care 9 485 loc. de sex masc. şi 9 974 fem. Supr.: 163,7 km2, din care 18,1 km2 în intravilan; densitatea: 1 075 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 17 437 loc., 14 819 persoane erau români (85,0%), 1 629 rromi (9,3%) şi 989 loc. (5,7%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 16 143 ortodocşi (92,6%) şi 1 294 loc. (7,4%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, adventişti de ziua a şaptea, baptişti, greco-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c.f. (inauguratã la 1 dec. 1895). Nod rutier. Turnãtorie de fontã. Constr. de maşini şi utilaje agricole, de aparataj electric, remorci auto şi maşini de spãlat rufe. Producţie de conf., mobilã, prefabricate din beton şi de produse alim. (panificaţie, preparate din carne şi lapte, bãuturi alcoolice etc.). Complexe de creştere a porcinelor şi bovinelor. Viticulturã; legumiculturã; apiculturã. Muzeul Câmpiei Băileştilor, cu peste 7 000 de exponate din domeniile istoriei şi etnografiei. Bibliotecă municipală. La Băileşti se desfãşoarã, anual, Festivalul umorului „Amza Pellea” (fiu al acestui oraş). Casa memorialã a actorului Amza Pellea, inaugurată la 31 aug. 2008. Balta Cilieni-Băileşti (47 ha), declarată rezervaţie naturală.

Istoric

Localitatea Băileşti, atestatã documentar la 4 ian. 1536, cu numele Bãiuleşti, s-a dezvoltat ulterior ca centru agricol şi comercial şi s-a extins apoi prin contopirea (în 1832) mai multor aşezãri rurale. Declarat oraş la 3 mai 1921 şi municipiu la 9 iul. 2001. Unul dintre centrele Rãscoalei ţãrãneşti din 1907. Municipiul Băileşti are în subordine ad-tivã localit. componentã Balasan.

Monumente

Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1851–1853, reparatã în 1874), „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1839), „Adormirea Maicii Domnului” (ziditã între 8 iul. 1885 şi 5 sept. 1887).