Date generale
Municipiul Dorohoi se află în extremitatea de Nord-Est a României, în provincia istorică Bucovina, în zona de Nord-Vest a judeţului Botoşani, situat în zona de contact a Câmpiei Jijiei Superioare cu dealurile Bour-Ibãneşti, la 150-200 m altitudine, la confluenţa râului Buhai cu Jijia, la 35 km Nord-Vest de municipiul Botoşani, la intersecţia paralelei de 47°58′ latitudine nordicã cu meridianul de 26°23′ longitudine esticã; 30 558 loc. (1 ian. 2019), din care 14 754 de sex masc. şi 15 804 fem. Supafaţa.: 60,4 km2, din care 11,5 km2 în intravilan; densitatea: 2 657 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 24 309 loc., 21 860 de persoane erau români (89,9%), 375 rromi (1,5%) şi 2 074 loc. (8,6%) aparţineau altor etnii (evrei, ucraineni, germani, maghiari, turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 20 957 ortodocşi (86,2%), 496 penticostali (2,0%), 403 creştini dupã evanghelie (1,7%) şi 2 453 de persoane (10,1%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, adventişti de ziua a şpatea, martorii lui Iehova, romano-catolici, mozaici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Nod feroviar (staţia de cale feratã a fost inauguratã la 15 decembrie 1888) şi rutier. Din punct de vedere economic, municipiul Dorohoi se remarcã prin producţia de maşini-unelte grele (folosite pentru deformare plasticã), de confecţii, tricotaje, încãlţãminte, sticlãrie pentru menaj, obiecte din porţelan, corpuri pentru iluminat electric, preparate din carne şi lapte etc. Centru pomicol. Seminar Teologic liceal. Muzeu de istorie (inaugurat în 1968) şi de Ştiinţele naturii (1953), cu o colecţie importantã de fluturi datoratã lui Al. Nemeş; Muzeul memorial “George Enescu”, inaugurat în 1957 şi amenajat în casa lui Costache Enescu (tatãl compozitorului), în care a locuit 9 ani. Bibliotecã municipalã. La Dorohoi s-au nãscut scriitorul Pãstorel Teodoreanu (n. 30 iulie 1894 – m. 17 martie 1964, Bucureşti), actorul Octavian Cotescu (n. 14 februarie 1931 – m. 22 august 1985, Bucureşti), regizorul Dan Piţa (n. 11 octombrie 1938, Dorohoi), mineralogul Vasile Buţureanu (n. 25 decembrie 1858 – m. 1 ianuarie 1941, Iaşi) ş.a.
Istoric
Localitatea apare menţionată documantar pentru prima oarã, ca târg, într-un act încheiat la Lvov, la 6 octombrie 1407, între boierii moldoveni şi regele Poloniei, Władisław II Jagiełło, iar la 8 octombrie 1408 este consemnată ca oraş şi punct de vamă pentru negustorii care exportau cai la Cameniţa. În secolele 13-14, aşezarea a purtat numele Dorogunea – denumire de la care a derivat toponimul actual (în slavă doroga înseamnă drum). În secolul 15, oraşul Dorohoi a fost centrul admninistrativ al Moldovei de Nord, în 1509 a fost prădat de poloni, iar în anii 1510 şi 1513 jefuit de tătari. În perioada 1560-1778, Dorohoi a fost reşedinţa vornicului Ţării de Sus, iar apoi a fost pe rând, reşedinţă de ţinut, de isprăvnicie, de district, de ocol, de plasă şi de judeţ (până la 8 septembrie 1950, când a fost aplicată Legea nr. 5 din 7 septembrie 1950 pentru desfiinţarea judeţelor şi plăşilor şi înfiinţarea regiunilor şi raioanelor – Lege publicată în Monitorul Oficial nr. 77 din 8 septembrie 1950. Indicatorul localităţilor din România, publicat în anul 1941, consemna existenţa judeţului Dorohoi, alcătuit din 41 de comune rurale şi 201 sate, cu reşedinţa în oraşul Dorohoi, care avea 2 942 de clădiri şi 15 555 de locuitori şi în componenţa căruia făceau parte localităţile Loturi-Ungureanu şi Trestiana, cu statut de suburbii. Oraşul Dorohoi a fost declarat municipiul la 24 noiembrie 1994, având în subordine administrativă localităţile componente Dealu Mare, Loturi Enescu şi Progresul.
Monumente
Biserica “Sfântul Nicolae”-Domnească, de mari dimensiuni (23,75 m lungime şi 9,55 m lăţime), ctitorie din 18 octombrie 1495 a lui Ştefan cel Mare (Domn al Moldovei în perioada 12 aprilie 1457- 2 iulie 1504), este un monument istoric şi de arhitectură religioasă în stil moldovenesc, cu elemente bizantine, având faţadele decorate cu o combinaţie de arcade oarbe, de firide şi ocniţe, în care s-a folosit ceramica smălţuită de diferite culori şi ancadramente de factură gotică. Sub cornişa bisericii se află un brâu de discuri smălţuite care alternează cu cărămidă roşie. În interior, biserica “Sfântul Nicolae” păstrează picturi murale executate în anii 1522-1525, între care se remarcă un tablou votiv care-l înfăţişează pe Ştefan cel Mare alături de soţia sa, Maria-Voichiţa. Biserica are catapeteasmă din 1795 şi un cafas (balcon în care cântã corul) din 1883. Clopotniţa a fost construită în 1871. Biserica a fost restaurată în anii 1896, 1908, 1921 şi 2003-2009.
Biserica din lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, sfinţitã la 12 aprilie 1779, cu un valoros decor sculptat şi pictat; casa cneazului Moruz (1850), azi sediul unei şcoli; casa muzeului “George Enescu” (1860); clãdirea fostei Prefecturi a judeţului Dorohoi, construitã în stil baroc, în anii 1878-1887, după planurile unor arhitecţi italieni şi supusã unor renovări în anii 1898-1899, sub coordonarea lui Alexander Saint Georges, arhitectul oraşului Botoşani, inaugurată la 28 noiembrie 1900. În prezent (2024), în această clădire, declarată monument istoric şi de arhitecturã în anul 2010, funcţioneazã Muzeul de Știinţele Naturii, inaugurat la 15 iunie 1968, organizat pe baza unor colecţii particulare ale prof. Ioan Nemeş, Wilhelm Weber, Cătălin Rang ş.a. care, inţial (în anul 1953), au constituit fondul de organizare a unui Muzeu de Știintele Naturii, găzduit într-o clădire mai mică până în anul 1968 când a fost transferat în clădirea fostei Prefecturi. Muzeul actual are 21 de săli de expoziţie (din totalul celor 46 de camere ale clădirii) în care sunt expuse peste 276 000 de piese, organizate pe colecţii de mamifere, păsări, lepidoptere exotice, fluturi, insecte, moluşte, crustacee, reptile, corali, minerale ş.a. În cadrul acestui muzeu există şi o sală cu exponate de artă contemporană, din sticlă şi porţelan, confecţionate în perioada 1985-1988 la Fabrica de sticlă din Dorohoi. În luna septembrie 2023 a fost avizat Proiectul de consolidare, restaurare, renovare şi punere în valoare a clădirii acestui monument istoric, urmând ca în anii viitori sã fie concretizat acest proiect; clădirea liceului “Grigore Ghica”, construită în anul 1880 după planul arhitectului Leonida Negrescu; clădirea Primăriei municipale, construită în perioada 25 august 1903 – 9 decembrie 1905 după planurile arhitectului Petre Antonescu şi inaugurată la 4 martie 1907.
