Dorohoi

Date generale

Municipiul Dorohoi se află în extremitatea de Nord-Est a României, în Nord-Vestul judeţului Botoşani, situat în zona de contact a Câmpiei Jijiei Superioare cu dealurile Bour-Ibãneşti, la 150-200 m altitudine, la confluenţa râului Buhai cu Jijia, la 35 km Nord-Vest de municipiul Botoşani, la intersecţia paralelei de 47°58′ latitudine nordicã cu meridianul de 26°23′ longitudine esticã; 30 558 loc. (1 ian. 2019), din care 14 754 de sex masc. şi 15 804 fem. Supr.: 60,4 km2, din care 11,5 km2 în intravilan; densitatea: 2 657 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 24 309 loc., 21 860 de persoane erau români (89,9%), 375 rromi (1,5%) şi 2 074 loc. (8,6%) aparţineau altor etnii (evrei, ucraineni, germani, maghiari, turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 20 957 ortodocşi (86,2%), 496 penticostali (2,0%), 403 creştini dupã evanghelie (1,7%) şi 2 453 de persoane (10,1%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, adventişti de ziua a şpatea, martorii lui Iehova, romano-catolici, mozaici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Nod feroviar (staţia de cale feratã a fost inauguratã la 15 decembrie 1888) şi rutier. Din punct de vedere economic, municipiul Dorohoi se remarcã prin producţia de maşini-unelte grele (folosite pentru deformare plasticã), de confecţii, tricotaje, încãlţãminte, sticlãrie pentru menaj, obiecte din porţelan, corpuri pentru iluminat electric, preparate din carne şi lapte etc. Centru pomicol. Seminar Teologic liceal. Muzeu de istorie (inaugurat în 1968) şi de Ştiinţele naturii (1953), cu o colecţie importantã de fluturi datoratã lui Al. Nemeş; Muzeul memorial “George Enescu”, inaugurat în 1957 şi amenajat în casa lui Costache Enescu (tatãl compozitorului), în care a locuit 9 ani. La Dorohoi s-a nãscut scriitorul Pãstorel Teodoreanu, regizorul Dan Piţa, mineralogul Vasile Buţureanu ş.a.

Istoric

Localitatea apare menţionatã documantar pentru prima oarã, ca târg, într-un act încheiat la Lvov, la 6 octombrie 1407, între boierii moldoveni şi regele Poloniei, Władisław II Jagiełło, iar la 8 octombrie 1408 este consemnatã ca oraş şi punct de vamã pentru negustorii care exportau cai la Cameniţa. În secolele 13-14, aşezarea a purtat numele Dorogunea – denumire de la care a derivat toponimul actual (în slavã doroga înseamnã drum). În secolul 15, oraşul Dorohoi a fost centrul admninistrativ al Moldovei de Nord, în 1509 a fost prãdat de poloni, iar în 1510 şi 1513 de tãtari. În perioada 1560-1778, Dorohoi a fost reşedinţa vornicului Ţării de Sus, iar apoi a fost pe rând, reşedinţã de ţinut, de isprãvnicie, de district, de ocol, de plasã şi de judeţ (pânã în 1950). Oraşul Dorohoi a fost declarat municipiul la 24 noiembrie 1994, având în subordine administrativã localităţile componente Dealu Mare, Loturi Enescu şi Progresul.

Monumente

Biserica “Sfântul Nicolae”-Domnească, de mari dimensiuni (23,75 m lungime şi 9,55 m lãţime), ctitorie din 18 octombrie 1495 a domnului Ştefan cel Mare, este un monument istoric şi de arhitecturã religioasã în stil moldovenesc, cu elemente bizantine, având faţadele decorate cu o combinaţie de arcade oarbe, de firide şi ocniţe, în care s-a folosit ceramica smãlţuitã de diferite culori şi ancadramente de facturã goticã. Sub cornişa bisericii se aflã un brâu de discuri smãlţuite care alterneazã cu cãrãmidã roşie. În interior, biserica “Sfântul Nicolae” pãstreazã picturi murale executate în anii 1522-1525, între care se remarcã un tablou votiv care-l înfãţişeazã pe Ştefan cel Mare alãturi de soţia sa, Maria-Voichiţa. Biserica are catapeteasmã din 1795 şi un cafas (balcon în care cântã corul) din 1883. Clopotniţa a fost construitã în 1871. Biserica a fost restauratã în anii 1896, 1908, 1921 si 2003-2009; biserica din lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, sfinţitã la 12 aprilie 1779, cu un valoros decor sculptat şi pictat; casa cneazului Moruz (1850), azi sediul unei şcoli; casa muzeului “George Enescu” (1860); clãdirea vechii Prefecturi în care se aflã astãzi Muzeul de ştiinţele naturii, construitã în stil baroc în anii 1887-1899; clãdirea liceului “Grigore Ghica” construitã în 1880 dupã planul arhitectului Leonida Negrescu; clãdirea Primăriei municipale (1905).