Date generale
Municipiul Brăila se aflã în partea de Est-Sud Est a României, în provincia istorică Moldova, este reşedinţa judeţului Brăila, situat în zona de Nord Est a Câmpiei Brãilei, la 20 m altitudine, pe stânga fluviului Dunãrea, la 170 km amonte de vărsarea Dunãrii în Marea Neagrã, la intersecţia paralelei de 45°16’09” latitudine nordicã cu meridianul de 27°57’27” longitudine esticã; 202 740 loc. (1 ian. 2019): 95 820 de sex masc. şi 106 920 fem. Suprafaţa: 175 km2, din care 40 km2 în intravilan; densitatea: 5 069 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 180 302 loc., 162 565 de persoane erau români (90,2%), 2 025 rromi (1,1%), 1 926 ruşi-lipoveni (1,1%) şi 13 786 loc. (7,6%) aparţineau altor etnii (greci, maghiari, italieni, evrei, germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 163 335 ortodocşi (90,6%), 1 543 de creştini de rit vechi (0,9%), 629 romano-catolici (0,3%), 329 penticostali (0,2%), 277 adventişti de ziua a şaptea (0,2%) şi 14 189 loc. (7,8%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, musulmani, martorii lui Iehova, greco-catolici, mozaici, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Port fluvio-maritim pânã la care pot pãtrunde nave de mare tonaj. Nod feroviar (staţia de cale feratã a fost inauguratã la 13 septembrie 1872) şi rutier. Exploatãri de argilã şi de nisip. Centralã electricã şi de termoficare (1 950 MW), la Chiscani, intratã în funcţiune în 1973. Laminor, dezafectat în iul. 2004. Centru al industriei construcţiilor de maşini (excavatoare, rulouri compresoare, gredere, screpere, remorchere, şlepuri fluviale, cargouri maritime pânã la 7 500 tdw, drăgi hidromecanice, macarale portuare, macarale Graifar, compactoare vibratoare, excavatoare hidraulice pe pneuri şi şenile, excavatoare plutitoare cu funcţii multiple, autoexcavatoare, concasoare, utilaje de încărcare-descărcare, utilaje pentru industria metalurgică, osii şi boghiuri pentru vagoane de cale ferată de marfă şi călători, utilaje pentru fabrici de ciment şi uzine de aluminiu, pentru industria celulozei şi hârtiei şi pentru industria de prelucrare a lemnului, vagoane siderurgice, rotoare pentru turbine hidroenergetice etc.). Reparaţii capitale de nave. Alte ramuri industriale: materiale de construcţie (prefabricate din beton, cãrãmizi, şamote, ciment, mortar refractar, praf de diatomitã pentru combinatele metalurgice), chimicã (celofan, folii impermeabile, fibre artificiale, la Chiscani), prelucrarea lemnului (mobilã, plãci aglomerate, chibrituri), confecţii, tricotaje, produse alimentare (conserve de peşte, conserve de legume şi fructe, preparate din carne şi lapte, biscuiţi, paste fãinoase, lapte praf, produse zaharoase şi de panificaţie, bere, sucuri naturale etc.). Crescãtorie de fazani. Teatrul dramatic, din 1851 (numit din 1969 Teatrul „Maria Filotti”), Teatrul de pãpuşi „Cărăbuş” (f. 1 iunie 1951), Filarmonica „Lyra” (f. 24 octombrie 1883), un Institut de învãţãmânt superior, cu trei facultăţi, 2 412 studenţi şi 39 cadre didactice (în anul universitar 2007–2008), mai multe cinematografe, biblioteci publice (între care Biblioteca judeţeanã „Panait Istrati” (f. 3 ianuarie 1881), în prezent cu peste 400 de mii de volume, Muzeul Brãilei (inaugurat la 2 iunie 1955 pe baza fostului muzeu mixt de istorie înfiinţat la 23 august 1881), care cuprinde mai multe secţii (de istorie şi arheologie, etnografie, artã, ştiinţele naturii), a fost reorganizat în 1968 cuprinzând ceramicã de Cucuteni, materiale arheologice aparţinând culturilor materiale Dridu şi Babadag, documente şi fotocopii din perioada 1868–1944, lucrãri de artã plasticã semnate de Theodor Aman, Henri Catargi, Alexandru Ciucurencu etc.; Centrul cultural „Nicăpetre”, inaugurat la 6 decembrie 2001, adăposteşte donaţiile sculptorului Nicapetre (cetăţean canadian de origine română) expuse într-o clădire din secolul 19, restaurată în 2009 şi intrată în circuitul muzeistic la 12 noiembrie 2010; casele memoriale „Panait Istrati” şi „Perpessicius” (Dimitrie S. Panaitescu). Parcul „Monument” (90 ha), amenajat în 1833-1835. Între 23 şi 27 august 1995, la Brăila s-a desfãşurat prima ediţie a Concursului internaţional „Hariclea Darclée”, organizat din iniţiativa sopranei Mariana Nicolesco, şi care de atunci are loc anual. În zona dintre municipiul Brăila, aflat pe malul stâng al fluviului Dunărea, şi comuna Smârdan, judeţul Tulcea, situată pe malul drept al aceluiaşi fluviu, a fost construit (în perioada 2018-2022) un pod rutier suspendat peste apele fluviului Dunărea pe baza unui contract semnat la 15 ianuarie 2018 între Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) din România, ca beneficiar, şi Asocierea Webuild – IHI Systems Co. Ltd., ca antreprenor. Acest pod suspendat, susţinut de doi piloni dubli (unul în apropierea malului de la Brăila şi celalalt în apropierea malului de la Smârdan) cu înălţimea de 192 m, ancoraţi cu cabluri groase, are lungimea totală de 1 974,30 m şi lăţimea de 31,70 m, prevăzut cu patru benzi de circulaţie de câte 3,50 m fiecare, precum şi cu benzi de urgenţă, benzi pentru biciclete şi pentru pietoni de câte 2,80 m fiecare. Podul are o deschidere principală de 1 120 m lungime şi două deschideri laterale, una de 489,60 m pe malul de la Brăila şi alta de 364,60 m pe malul de la Smârdan. Acest pod, care reprezintă cea mai înaltă construcţie de acest fel din România şi al treilea din Europa ca dimensiune, face legătura rutieră între cele trei provincii istorice ale României, respectiv între partea de Nord a Munteniei, cea de Sud a Moldovei şi cea de Nord a Dobrogei.
Istoric
Sãpãturile arheologice efectuate în cartierul Brãiliţa (1955–1975) au scos la ivealã o aşezare neoliticã cu douã niveluri (una aparţinând culturii Boian, cu ceramicã decoratã meandric, şi alta culturii Gumelniţa, caracterizatã prin locuinţe cu platformã, ceramicã excizatã şi pictatã, plasticã), un cimitir de înhumaţie din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului, în care s-au gãsit schelete chircite, un vas cu capac, pictat bicrom, un pumnal din bronz aurit ş.a., o aşezare sãteascã de bordeie şi un cimitir de incineraţie daco-getic (secolele 4– 3 î.Hr.) cu inventar ceramic bogat. Peste acestea s-a mai individualizat o aşezare de la începutul feudalismului (sec. 10– 11). Prima atestare documentarã a localităţii dateazã din sec. 13, când Brăila apare menţionatã cu numele bizantin Proilava. În 1350 este amintitã cu numele Drinago (sau Brillago) într-o descriere geograficã spaniolã, iar în documentele româneşti este menţionatã într-un act emis la 20 ian. 1368 la cancelaria domnului Vladislav I (Vlaicu-Vodã). Într-o descriere din 1396 a lui Johann Schiltberger, Brăila apare consemnatã ca un puternic centru comercial şi însemnat port fluvial unde acostau numeroase corãbii cu mãrfuri. Aici a acostat, în 1445, şi flota burgundo-papalã (8 nave) antiotomanã, comandatã de Walerand de Wavrin. De la sf. sec. 14 şi pânã la mijlocul sec. 16, a fost punct de vamã şi pr. port la Dunãre al Ţãrii Româneşti şi al Moldovei. În 1463, cronicarul bizantin Laonicos Chalcondylas caracteriza Brăila ca fiind „oraşul dacilor (sic!) în care se face un comerţ mai mare decât în toate oraşele ţãrii”. În luna mai 1462, oraşul a fost devastat şi incendiat de turci, iar în febr. 1470, oraşul a fost prãdat şi incendiat de oastea moldoveneascã comandatã de Ştefan cel Mare care se afla într-o campanie împotriva lui Radu cel Frumos, domn al Ţãrii Româneşti, supus turcilor. În iun. 1539, Brăila a fost cuceritã de turci, împreunã cu terit. din jur, transformatã în raia (1542), atribuindu-se numele de Ibrail, şi stãpânitã de aceştia pânã în sept. 1829. În 1590, Patriarhia Constantinopolului a atestat existenţa Mitropoliei Proilaviei, înfiinţatã, probabil, în 1540. Cetatea, construitã de turci în sec. 16, a fost demantelatã în 1828, iar oraşul şi terit. din jur au fost restituite Ţãrii Româneşti prin Tratatul de Pace de la Adrianopol (2 sept. 1829). Între 1831 şi 1835, oraşul a fost sistematizat pe baza unui plan radiar-concentric, modern, iar în perioada 19 febr. 1836–26 febr. 1883 a avut statut de porto-franco. Din a doua jumãtate a sec. 19 s-a dezvoltat în ritm accelerat, construindu-se mori, silozuri, fabricã de ciment, tipografie, antrepozite, şantierul de reparaţii navale etc., s-au introdus iluminatul public (mai întâi cu opaiţe şi lumânãri, în 1832, apoi cu petrol lampant, din 1858, şi electric, din vara anului 1893) şi tramvaiul electric (1900), iar dupã Primul Rãzboi Mondial au luat fiinţã ind. metalurgicã, constr. de material rulant feroviar (vagoane siderurgice) ş.a. În perioada ocupaţiei de trupele bulgaro-austro-germane (23 dec. 1916–11 nov. 1918), Brăila a suferit mari distrugeri. Brăila se numãrã printre marile oraşe ale ţãrii în care populaţia a participat la evenimentele din dec. 1989 (la 15 dec. 1994, cu ocazia comemorãrii a 5 ani de la revoluţia anticomunistă din dec. 1989, Parlamentul României a declarat municipiul Brăila ca oraş-martir). Oraşul Brăila a fost declarat municipiu la 17 febr. 1968.
Monumente
Zidurile cetãţii; biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, iniţial (sec. 17) geamie, transformatã în 1829–1831 în bisericã ortodoxã, când i s-au adãugat elemente specifice cultului ortodox (în 1862, biserica a fost prelungitã cu 7 m, iar în 1993–1994 consolidatã şi restauratã); biserica greceascã cu hramul „Buna Vestire” (1862–1872, sfinţitã la 29 octombrie 1872), de dimensiuni mari (43,40 m lungime şi 21,50 m lãţime), a fost construitã dupã planurile arhitectului Avraam Ioanidis din Brusa (are vitralii valoroase şi pãstreazã picturi murale interioare executate, în 1890, de cãtre Gheorghe Tattarescu, apoi picturi realizate de cãtre Constantin Livadas Liochis, în 1901, şi de Dumitru Belizarie, în 1945–1946); biserica având dublu hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi „Sfânta Cuvioasã Parascheva”, construitã în perioada 1870–1881, dupã planurile arhitectului P. A. Tabai. În perioada 1950-1990 a avut statut de catedrală; biserica „Sfântul Nicolae” (1835–1837), afectatã grav de incendiul din 5 octombrie 1859, a fost refãcutã în anii 1860–1865, cu picturi murale interioare executate de Petre Alexandrescu în stilul Renaşterii italiene; biserica “Sfinţii Împărati Constantin şi Elena” (1857-1863); biserica “Înãlţarea Domnului” (1862-1882); biserica “Sfântul Ilie” (1872-1877): catedrala ortodoxă cu hramul „Naşterea Domnului”, de mari dimensiuni (42 m lungime, 25 m lăţime la abside şi 46 m înălţimea turlei centrale), a fost construită în perioada 16 aprilie 1990–2005 (sfinţită la 26 decembrie 2005), iar picturile murale interioare executate ulterior; biserica “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” din cartierul Brăiliţa (1908-1911); Institutul „Sancta Maria” (1898); clãdirea Tribunalului (1886–1890); Palatul Agriculturii realizat în 1923 dupã planurile arhitectului Florea Stãnculescu; Hruba „Pulberãria Nouã” (1812–1814); clădirea gimnaziului „Nicolae Bãlcescu” (1885–1886), construită dupã planurile arhitectului Alexandru Sãvulescu, azi liceu; Palatul Cultural (1864); Palatul Societãţii filarmonice „Lyra” (1924); clãdirea Bãncii Agricole (sec. 19); Clubul NAVROM (1900); Han (1864); clãdirea Teatrului „Maria Filotti” (1896, restauratã în anii 1980–1988); farmacia „Faltis” (1899); Gara fluvialã (începutul sec. 20); silozuri construite în 1887–1891 de ing. Anghel Saligny, care a folosit pentru prima oarã betonul armat; spital construit în trei etape (1884, 1923, 1935); Grãdina publicã (8 100 m2), cu ruinele cetãţii; Orologiul (1909) pe soclul cãruia este marcatã o corabie cu pânze, simbolizând activitatea portuarã; Faleza; bustul împãratului roman Traian, operã a sculptorului Tache Dimo-Pavelescu; casele memoriale „Perpessicius” (sec. 19, refãcutã în 1971), „Ana Aslan” (sf. sec. 19), „Petre Ştefãnescu-Goangã” (sf. sec. 19), „Maria Filotti” ş.a.; casa „Suliotis” (sf. sec. 18), azi liceul „Ion Ghica”. La Brăila s-au născut numeroase personalităţi, printre care: Hariclea Darclée, Maria Filotti, Ana Aslan, Nae Ionescu, Mina Minovici, Panait Istrati, Anton Bacalbaşa, Mihail Sebastian ş.a.