Date generale
Municipiul Curtea de Argeş se aflã în partea central-sudică a României, în provincia istorică Muntenia, în vestul judeţului Argeş, în zona dealurilor Argeşului, la 420 m altitudine, pe cursul superior al râului Argeş, la intersecţia paralelei de 45°08’21” latitudine nordicã cu meridianul de 24°40’45” longitudine esticã, la 38 km Nord-Nord Vest de municipiul Piteşti; 32 575 loc. (1 ian. 2019): 15 479 de sex masc. şi 17 096 fem. Suprafaţa: 70 km2, din care 16 km2 în intravilan; densitatea: 2 036 loc./km2. La recensămintele efectuate de-a lungul ultimului secol, Curtea de Argeş a înregistrat o permanentã creştere a populaţiei, de la 6 279 locuitori, în 1912, la 6 809 persoane, în 1930, la 9 180 suflete, în 1948, 10 764 locuitori, în 1956, 16 424 de persoane, în 1966, 24 645 locuitori, în 1977, 35 824 locuitori, în 1992, dupã care, la ultimele douã recensãminte sã înregistreze o scădere la 32 510 loc. în 2002 şi 27 359 în 2011. La recensãmântul din 20-31 oct. 2011, din totalul de 27 359 loc., 25 839 de persoane erau români (94,4%) şi 1 520 de locuitori (5,6%) aparţineau altor etnii (rromi, maghiari, italieni, germani, turci ş.a.), iar din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ, din totalul de 27 359 loc., 25 649 de persoane (93,7%) aparţineau cultului creştin ortodox, iar 1 710 loc. (6,3%) erau de alte confesiuni (romano-catolici, creştini dupã evanghelie, evanghelici, reformaţi, penticostali, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Curtea de Argeş este un important nod rutier şi dispune de o staţie finalã de cale feratã pe linia Piteşti – Curtea de Argeş (38,40 km), inauguratã la 27 noiembrie 1898, cu o gară care azi este declarată monument istoric şi de arhitectură. Din punct de vedere economic Curtea de Argeş se remarcã prin exploatarea şi prelucrarea lemnului (mobilã, cherestea), prin existenţa a douã hidrocentrale (una de 15,4 MW şi alta de 7,7 MW) şi a unor fabrici de componente electronice, de aparate electrice pentru uz casnic (mixere, aspiratoare, föhn-uri), de piese auto, de ceramicã finã (obiecte din porţelan), de confecţii şi alimentare. Totodată, Curtea de Argeş este un important centru pomicol şi un activ centru turistic. Muzeu cu secţii de istorie şi de artă populară. Universitate.
Istoric
Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul municipiului au scos la iveală o necropolă tumulară hallstattiană aparţinând culturii Ferigile (1150-450 î. Hr.), un tezaur alcãtuit din inele din aur datând din epoca Bronzului şi un tezaur de denari romani republicani emişi în perioada 148-64 î.Hr. Unii istorici afirmă că aici ar fi existat, probabil, curtea voievodului român Seneslau (conducătorul unei formaţiuni statale feudale din stânga Oltului) aşa după cum este menţionat în “Diploma Ioaniţilor” din anul 1247. Conform legendei, oraşul Curtea de Argeş a fost întemeiat pe la anul 1290 de către Radu Vodă (cunoscut şi sub numele de Negru-Vodă) – primul domn al Ţării Româneşti. Prima atestare documentară a localităţii dateazã din anul 1330 când se pomeneşte existenţa aici a Cetăţii Argeş. Localitatea a fost reşedinţă domneascã din perioada ultimilor ani de domnie ai lui Basarab I (1310-1352) şi pânã în timpul domniei lui Dan II (1420-1431). În 1369, Vladislav I (Vlaicu), domn al Ţării Româneşti (1364-circa 1377) a mutat capitala Ţării Româneşti de la Câmpulung la Curtea de Argeş, la cancelaria domneascã de aici fiind emise primele acte domneşti din câte se cunosc până în prezent (primul act este datat 25 noiembrie 1369), care purtau menţiunea “din Argeş”. Aşezarea apare consemnată cu numele actual, pentru prima dată, într-un act din 24 aprilie 1510 scris de grãmãticul Varnava, în timpul domniei lui Neagoe Basarab. Totodată, Curtea de Argeş a fost prima reşedinţă a Mitropoliei Ţãrii Româneşti, înfiinţatã în 1359 de domnul Nicolae Alexandru (fiul lui Basarab I) pe lângã care a funcţionat (din 1359) o şcoalã de grămătici. Oraşul Curtea de Argeş a fost declarat municipiu la 18 ianuarie 1995, având în subordine adminsitrativă localitatea componentă Noapteş.
Monumente
Vestigiile Curţii Domneşti , de forma unei incinte patrulatere, mărginită de ziduri din piatră – curte întemeiată la sfârşitul secolului 13 şi reînnoită în 1340. Din ansamblul Curţii Domneşti se mai păstrează pivniţele a două case domneşti, ruinele Bisericii “Sân Nicoară” (edificiu de mici dimensiuni, cu specific arhitectonic bizantino-balcanic, construit la sfârşitul secolului 13 şi începutul secolului 14), care a funcţionat ca paraclis al Curţii Domneşti şi biserica domnească “Sfântul Nicolae” , ctitorie a domnului Basarab I şi a fiului său Alexandru, ridicată pe locul unei biserici mai vechi, care data din secolul 13, terminată în 1352. Biserica domnească “Sfântul Nicolae”, azi declarată monument istoric, este un edificiu de mari dimensiuni, cu plastica faţadelor realizată din zidărie de cărămidă aparentă şi piatră de râu, cu rosturi largi de mortar sclivisit. Planul bisericii aparţine tipului cruce. Pronaosul este boltit în semicilindru transversal având în mijloc o cupolă elipsoidalã. Naosul este pătrat şi foarte mare, dominat deasupra de o turlă monumentală. În interior biserica “Sfântul Nicolae” păstrează picturi murale executate în anii 1364-1369 în stilul epocii bizantin-paleologe. În secolul 18 bisericii “Sfântul Nicolae” i s-au adăugat ancadramentele ferestrelor din piatră sculptată. În această biserică se află mormântul domnului Vlaicu-Vodă şi moaştele Sfintei Filofteia.
Biserica episcopală sau Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş (→ mănăstirea Curtea de Argeş, Capitolul Mănăstiri, litera C); Palatul episcopal, construit în anii 1886-1890; biserica “Brad-Botuşari” (sau Bătuşari), cu trei hramuri – “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, este o ctitorie din anii 1583-1585 a domnului Ţării Româneşti, Petru Cercel, construită în zona breslei ciubotarilor sau botuşarilor (termen vechi, derivat de la cuvantul botoş = pantof, gheată) în care activa, printre mulţi alţii, unul numit Stoilă Butuşariul, menţionat într-un document din 25 ianuarie 1568. Biserica a fost ruinată de cutremurul din 8 noiembrie 1620, care a avut magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, apoi reconstruită în anii 1641-1654, cu unele refaceri din anul 1819, efectuate de Ioniţă Taftur, şi din anii 1884-1888. Picturile murale interioare au fost restaurate în anii 1941-1943 de către preotul Dumitru Zmeureanu. În anul 1952, biserica a fost închisă, scoasă din circuitul oficierii slujbelor religioase, redeschisă şi sfinţită la 30 octombrie 1994. În anul 1996 a fost pictat pronaosul, iar în 1997 s-au restaurat picturile din altar şi din pridvor şi biserica declarată monument istoric.
Bisericile cu hramurile “Adormirea Maicii Domnului”-Drujeşti (1793-1795), declarată monument istoric, şi “Adormirea Maicii Domnului”- Olari, zidită la sfârşitul secolului 17, în zona în care ocupaţia principală a locuitorilor era olăritul, prin osârdia monahiei Salomia şi atestată documentar, prima oară, în anul 1687. Prin înfăţişarea ei exterioară, această biserică se aseamană cu biserica “Sfântul Nicolae” a mănăstirii Bogdana din municipiul Rădăuţi, fiind lipsită de turlă, având acoperişul din şindrilă, în pantă, terminat cu o streaşină amplă şi pereţii exteriori sprijiniţi de contraforturi, dar cu deosebirea că la această biserică, între contraforturi există firide foarte mari în care au fost pictaţi (în anul 1869) mai mulţi sfinţi, iar pe latura de Sud a acestei biserici există un Turn-clopotniţă, masiv, alipit corpului bisericii, având formă pătrată, luminat la partea superioară de patru ferestre mari, terminate cu arcade. Biserica a fost supusă unor lucrări de restaurare în anii 1967-1968, în prezent fiind declarată monument istoric şi de arhitectură. Alte biserici: ”Sfinţii Îngeri” (1717),“Sfinţii Voievozi”-Flămânzeşti (1796), “Sfântul Gheorghe” (1934-1936) ş.a. În perimetrul mănăstirii Curtea de Argeş, în perioada 2009-2018 a fost construită o nouă Catedrală Arhiepiscopală, cu dublu hram – “Sfânta Muceniță Filofteia” şi “Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi, în anul 1969, a fost dezvelită statuia domnului Ţãrii Româneşti, Neagoe Basarab (→ mănăstirea Curtea de Argeş, Capitolul Mănăstiri, litera C).
Clãdirea Muzeului municipal (1897); clădirea fostei Primãrii (1900-1902); clădirea Gării feroviare, construită în anul 1898 după planurile arhitectului francez Émile André Lecomte du Noüy sub coordonarea inginerului român Elie Radu, inaugurată la 27 noiembrie 1898, azi declarată monument istoric şi de arhitectură; Fântâna meşterului Manole – construcţie de zidărie realizată în stilul cişmelelor din regiunea de munte a judeţului Argeş – plasată pe locul unde legenda spune că s-ar fi prăbuşit meşterul Manole, ziditorul bisericii mănăstirii Curtea de Argeş. În cimitirul bisericii “Sfinţii Voievozi” – Flămânzești din Curtea de Argeș se află mormântul arhitectului francez Émile André Lecomte du Noüy (n. 7 septembrie 1844, Paris – m. 11 noiembrie 1914, Curtea de Argeş), declarat monument istoric.
