Curtea de Argeş

Date generale

Municipiul Curtea de Argeş se aflã în partea central-sudicã a României, în vestul judeţului Argeş, în zona dealurilor Argeşului, la 420 m altitudine, pe cursul superior al râului Argeş, la intersecţia paralelei de 45°08’21” latitudine nordicã cu meridianul de 24°40’45” longitudine esticã, la 38 km Nord-Nord Vest de municipiul Piteşti; 32 575 loc. (1 ian. 2019): 15 479 de sex masc. şi 17 096 fem. Supr.: 70 km2, din care 16 km2 în intravilan; densitatea: 2 036 loc./km2. La recensãmintele efectuate de-a lungul ultimului secol, Curtea de Argeş a înregistrat o permanentã creştere a populaţiei, de la 6 279 locuitori, în 1912, la 6 809 persoane, în 1930, la 9 180 suflete, în 1948, 10 764 locuitori, în 1956, 16 424 de persoane, în 1966, 24 645 locuitori, în 1977, 35 824 locuitori, în 1992, dupã care, la ultimele douã recensãminte sã înregistreze o scãdere la 32 510 loc. în 2002 şi 27 359 în 2011. La recensãmântul din 20-31 oct. 2011, din totalul de 27 359 loc., 25 839 de persoane erau români (94,4%) şi 1 520 de locuitori (5,6%) aparţineau altor etnii (rromi, maghiari, italieni, germani, turci ş.a.), iar din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt, din totalul de 27 359 loc., 25 649 de persoane (93,7%) aparţineau cultului creştin ortodox, iar 1 710 loc. (6,3%) erau de alte confesiuni (romano-catolici, creştini dupã evanghelie, evanghelici, reformaţi, penticostali, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Curtea de Argeş este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã inauguratã în 1880. Din punct de vedere economic Curtea de Argeş se remarcã prin exploatarea şi prelucrarea lemnului (mobilã, cherestea), prin existenţa a douã hidrocentrale (una de 15,4 MW şi alta de 7,7 MW) şi a unor fabrici de componente electronice, de aparate electrice pentru uz casnic (mixere, aspiratoare, föhn-uri), de piese auto, de ceramicã finã (obiecte din porţelan), de confecţii şi alimentare. Totodatã, Curtea de Argeş este un important centru pomicol şi un activ centru turistic. Muzeu cu secţii de istorie şi de artã popularã. Universitate.

Istoric

Sãpãturile arheologice efectuate în perimetrul municipiului au scos la ivealã o  necropolã tumularã hallstattianã aparţinând culturii Ferigile (1150-450 î. Hr.), un tezaur alcãtuit din inele din aur datând din epoca Bronzului şi un tezaur de denari romani republicani emişi în perioada 148-64 î.Hr. Unii istorici afirmã cã aici ar fi existat, probabil, curtea voievodului român Seneslau (conducãtorul unei formaţiuni statale feudale din stânga Oltului) aşa dupã cum este menţionat în “Diploma Ioaniţilor” din anul 1247. Conform legendei, oraşul Curtea de Argeş a fost întemeiat pe la anul 1290 de cãtre Radu Vodã (cunoscut şi sub numele de Negru-Vodã) – primul domn al Ţãrii Româneşti. Prima atestare documentarã a localitãţii dateazã din anul 1330 când  se pomeneşte existenţa aici a Cetãţii Argeş. Localitatea a fost reşedinţã domneascã din perioada ultimilor ani de domnie ai lui Basarab I (1310-1352) şi pânã în timpul domniei lui Dan II (1420-1431). În 1369, Vladislav I (Vlaicu), domn al Ţãrii Româneşti (1364-circa 1377) a mutat capitala Ţãrii Româneşti de la Câmpulung la Curtea de Argeş, la cancelaria domneascã de aici fiind emise primele acte domneşti din câte se cunosc pânã în prezent (primul act este datat 25 noiembrie 1369), care purtau menţiunea “din Argeş”. Aşezarea apare consemnatã cu numele actual, pentru prima datã, într-un act din 24 aprilie 1510 scris de grãmãticul Varnava, în timpul domniei lui Neagoe Basarab. Totodatã, Curtea de Argeş a fost prima reşedinţã a Mitropoliei Ţãrii Româneşti  înfiinţatã în 1359 de domnul Nicolae Alexandru (fiul lui Basarab I) pe lângã care a funcţionat (din 1359) o şcoalã de grãmãtici. Oraşul Curtea de Argeş a fost declarat municipiu la 18 ianuarie 1995, având în subordine adminsitrativã localitatea componentã Noapteş.

Monumente

Vestigiile Curţii Domneşti , de forma unei incinte patrulatere, mãrginitã de ziduri din piatrã – curte întemeiatã la sfârşitul secolului 13 şi reînnoitã în 1340. Din ansamblul Curţii Domneşti se mai pãstreazã pivniţele a douã case domneşti, ruinele Bisericii “Sân Nicoarã” (edificiu de mici dimensiuni, cu specific arhitectonic bizantino-balcanic, construit la sfârşitul secolului 13 şi începutul secolului 14), care a funcţionat ca paraclis al Curţii Domneşti şi biserica domneascã “Sfântul Nicolae” , ctitorie a domnului Basarab I şi a fiului sãu Alexandru, ridicatã pe locul unei biserici mai vechi, care data din sec. 13, terminatã în 1352. Biserica domneascã “Sfântul Nicolae” este un edificiu de mari dimensiuni, cu plastica faţadelor realizatã din zidãrie de cãrãmidã aparentã şi piatrã de râu, cu rosturi largi de mortar sclivisit. Planul bisericii aparţine tipului cruce. Pronaosul este boltit în semicilindru transversal având în mijloc o cupolã elipsoidalã. Naosul este pãtrat şi foarte mare, dominat deasupra de o turlã monumentalã. La interior biserica “Sfântul Nicolae” pãstreazã picturi murale executate în anii 1364-1366 în stilul epocii bizantin-paleologe. În secolul 18 bisericii “Sfântul Nicolae” i s-au adãugat ancadramentele ferestrelor din piatrã sculptatã. În aceastã bisericã se aflã mormântul domnului Vlaicu-Vodã şi moaştele Sfintei Filofteia; Biserica episcopalã sau Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş (vezi Mãnãstirea Curtea de Argeş); Palatul episcopal, construit în anii 1886-1890; biserica “Brad-Botuşari”, ctitorie din anii 1583-1585 a domnului Petru Cercel, cu refaceri din secolul 19; bisericile cu hramurile “Adormirea Maicii Domnului”-Drujeşti (1793-1795), “Sfinţii Îngeri” (1717), “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” (1583, “Sfinţii Voievozi”-Flãmânzeşti (1796), “Sfântul Gheorghe” (1934-1936); clãdirea Muzeului municipal (1897); clãdirea fostei Primãrii (1900-1902); clădirea Gãrii feroviare (1880); Fântâna lui Manole – construcţie de zidãrie realizatã în stilul cişmelelor din regiunea de munte a judeţului Argeş – plasatã pe locul unde legenda spune cã s-ar fi prãbuşit meşterul Manole – cel care a zidit biserica mănăstirii Curtea de Argeş.