Bârlad

Date generale

Municipiul Bârlad se află în extremitatea de Est a României, în provincia istorică Moldova, în partea de Sud a jud. Vaslui, pe râul Bârlad, între prelungirile de SE ale Colinelor Tutovei şi cele de SV ale Colinelor Fãlciului, la 70–172 m alt., la intersecţia paralelei de 46°13′ latitudine nordicã cu meridianul de 27°40′ longitudine esticã; 70 680 loc. (1 ian. 2019), din care 33 751 loc. de sex masc. şi 36 929 fem. Supr.: 20 km2, din care 14,6 km2 în intravilan; densitatea: 4 841 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 55 837 loc., 48 429 de persoane erau români (86,7%), 930 rromi (1,7%) şi 6 478 loc. (11,6%) aparţineau altor etnii (greci, germani, evrei, turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 48 549 ortodocşi (86,9%), 264 crestini dupa evanghelie (0,5%), 126 romano-catolici (0,2%) şi 6 898 loc. (12,4%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, crestini de rit vechi, adventişti de ziua a şaptea, martorii lui Iehova, baptişti, evanghelişti, greco-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c.f. (inauguratã la 13 sept. 1872). Nod rutier. Expl. de nisip metalurgic. Termocentralã. Producţie de rulmenţi (din 1953), de elemente pneumatice pentru automatizare şi aparate de mãsurã, de produse abrazive, angrenaje şi organe mecanice de transmisie, textile (conf., filaturã şi ţesãtorie de vigonie), cãrãmidã şi de produse alim. (conserve de legume şi fructe, uleiuri vegetale, produse de panificaţie ş.a.). Sere legumicole (12 ha). Teatrul “Victor Ion Popa”, inaugurat la 28 dec. 1955, situat în mijlocul unui parc cu o supr. de 6 500 m2 , în care existã douã fântâni arteziene şi numeroase sculpturi aparţinând lui Marcel Guguianu, Iftimie Bârlãdeanu, Ion Irimescu, Ion Iancuţ ş.a. ; Muzeul “Vasile Pârvan”, cu secţii de istorie, arheologie, etnografie, artã şi ştiinţele naturii. Parc zoologic.

Istoric

Veche aşezare, cu vestigii materiale din sec. 9 î.Hr., din sec. 4 d.Hr. (ceramicã de tip Sântana de Mureş, coarne de cerb, diferit prelucrate) şi din sec. 9-12. Menţionat documentar, prima oarã, în 1174, într-o cronicã ruseascã, apoi la 28 iun. 1401 într-un act emis de domnul Alexandru cel Bun, prin care acesta dãruia vama târgului B. mãnãstirii Bistriţa; menţionat ca târg, în 1408, şi ca punct de vamã, într-un hrisov semnat de domnul Alexandru cel Bun, în anul 1422, şi din nou ca târg în 1495. Incendiat şi prãdat de hoardele tãtare în nov. 1439, în 1440, 1444 şi 1683. În Evul Mediu a fost pr. centru meşteşugãresc şi comercial al Ţãrii de Jos a Moldovei şi reşedinţa unui mare vornic (sec. 15). De Bârlad se leagã existenţa unei presupuse formaţiuni politice a bârladnicilor. În 1758, oraşul a fost jefuit şi incendiat de marea invazie a tãtarilor, la 14 oct. 1802 a fost distrus în mare parte de violentul cutremur de pãmânt (7,9 grade pe scara Richter), în noaptea de 9 spre 10 nov. 1940 un alt cutremur a dãrâmat aproape jumãtate din clãdirile oraşului, iar cutremurul din seara zilei de vineri, 4 mart. 1977 (cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter) a provocat imense pagube materiale şi mai multe victime. În 1822 a fost incendiat şi jefuit de turci, iar în 1826 mistuit de un mare incendiu. Acţiuni greviste în oct. 1920. Declarat municipiu la 17 febr. 1968.

Monumente

Urmele unei cetãţi de pãmânt, construitã de Ştefan cel Mare în 1476; biserica „Sfântul Gheorghe”, ctitorie din 1496 a domnului Ştefan cel Mare, reconstruitã de Vasile Lupu în anii 1634–1636; biserica „Sfântul Dumitru” (1636); biserica „Sfântul Gheorghe” a breslei abagiilor, construitã în 1818 şi refãcutã în 1925, cu turn-clopotniţã din 1857; bisericã ridicatã prin strãdania filantropului Stroe Belloescu, în 1808; bisericile având dublu hram –„Sfântul Spiridon” şi „Buna Vestire” (1825) şi „Vovidenia” şi „Sfânta Parascheva-Duculeasa” (1826, construitã pe locul uneia din 1768, cu anumite transformãri din 1849; biserica „Sfântul Dumitru” (1835); biserica „Sfinţii Voievozi” (1840), cu turn-clopotniţã din 1858; biserica „Sfântul Ilie” a breslei blãnarilor (1865); casele Iamandi (1830), Suţu (1840, în stil neoclasic), Alexandru Tuduri (1840, cu transformãri din sec. 20), Miclescu (1850), Deciu (1896–1901), azi Şcoala de muzicã şi artã plasticã; clãdirea fostului spital „Elena Beldiman” (1866); Liceul „Gheorghe Roşca-Codreanu” (1886); clãdirea vechii Prefecturi (ante 1890), care gãzduieşte azi Muzeul „Vasile Pârvan”; clãdirea teatrului „Victor Ion Popa” (ante 1890, cu unele transformãri din sec. 20), distrusã parţial de un incendiu la 8 apr. 1992 şi refãcutã ulterior; statuia doctorului Constantin Codrescu, operã din 1903 (sau 1880) a sculptorului Fr. Storck; statuia caporalului Constantin Muşat, realizatã în 1923 de sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad; busturile scriitorilor Costache Negri (1945, sculptor Ginette Sontha), Victor Ion Popa (1945, sculptor Florica Hociung) şi Al. Vlahuţã (sculptor Ion C. Dimitriu-Bârlad, 1921).