Giurgiu

Date generale

Municipiul Giurgiu se află în extremitatea de Sud a României, în provincia istoricã Muntenia, este reşedinţa judeţului Giurgiu, situat în partea de Sud a Câmpiei Burnas, la 25 m altitudine, pe stânga fluviului Dunărea, la intersecţia paralelei de 43°54’03” latitudine nordică cu meridianul de 25°58’26” longitudine estică, la 65 km Sud de capitala ţării, Bucureşti, vizavi de oraşul Ruse din Bulgaria; 67 121 loc. (1 ian. 2019), din care 32 035 loc. de sex masc. şi 35 086 fem. Supr.: 53,9 km2, din care 30,4 km2 în intravilan; densitatea: 2 208 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 61 353 loc., 51 455 de persoane erau români (83,9%), 2 759 rromi (4,5%) şi 7 139 loc. (11,6%) aparţineau altor etnii (turci, maghiari, chinezi, germani, ruşi-lipoveni, bulgari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 53 123 de ortodocşi (86,6%), 215 romano-catolici (0,4%), 212 adventişti de ziua a şaptea (0,3%), 156 penticostali (0,3%) şi 7 647 loc. (12,4%) aparţineau altor confesiuni (martorii lui Iehova, creştini după evanghelie, baptişti, musulmani, greco-catolici, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Municipiul Giurgiu este un important port fluvial, un principal nod feroviar (staţia de cale ferată a fost inaugurată la 1 noiembrie 1869) şi rutier şi un activ punct vamal, de frontieră, cu Bulgaria. Şantier naval (construcţii şi reparaţii de nave fluviale). Principalele produse industriale realizate în municipiul Giurgiu sunt energia electricã şi termică, utilaje grele, utilaje pentru industria chimicã şi metalurgică, utilaje şi piese de schimb pentru explorãri geologice şi foraj, utilaje pentru transporturi fluviale, feroviare şi rutiere, mase plastice, coloranţi, detergenţi, aracet, antigel, mobilă, confecţii, covoare, fire şi ţesături din bumbac, prefabricate din beton, preparate din carne şi lapte, conserve de legume şi fructe, biscuţi, ulei comestibil, bãuturi alcoolice, bere etc. Vechea fabrică de zahăr “Danubiana” a fost falimentată şi demolată în anii 2003-2004. Municipiul de reamenajare şi reabilitare. Zona liberã Giurgiu, cu facilităţi fiscale, extinsã pe o suprafaţã de 163,5 ha, a fost inaugurată în anul 1996. În cadrul municipiului Giurgiu îşi desfăşoară activitatea Teatrul dramatic şi de estradă, inaugurat în 1981, numit iniţial “Ion Vasilescu”, iar din 1993 poartă numele Teatrul Valah, Muzeul “Teohari Antonescu” (fundat în anul 1934), cu secţii de istorie, etnografie şi de ştiinţele naturii, Biblioteca judeţeanã “Ioan A. Bassarabescu” (fundatã în 1951), cu circa 170 000 de volume ş.a. Filarmonică (înfiinţată în luna august 1999).

Clădirea portului (Giurgiu, jud. Giurgiu)
Clădirea portului (Giurgiu, jud. Giurgiu) (Photo by Liviu Toma on Unsplash)

Istoric

În arealul municipiului Giurgiu au fost descoperite urmele unei aşezări datând din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr.) în care s-au găsit unelte, ceramică ş.a. Localitatea apare menţionată documentar,  prima dată, într-un act emis de domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Batrân, la 8 ianuarie 1394, şi amintită ulterior la 23 septembrie 1403, 11 mai 1409 etc. În documentul din 11 mai 1409 este consemnată existenţa unei cetăţi, situată pe insula Sfântul Gheorghe, cetate presupusă a fi de origine genoveză, construită (după opinia mai multor istorici) anterior întemeierii statului feudal Ţara Românească (respectiv, secolul 14). Cucerită de turci în anul 1417, care i-au atribuit numele Yergöğü, recuceritã apoi de români în 1428, cetatea a fost luată din nou în stăpânire de turci în 1545 şi transformată în raia (împreunã cu 25 de sate din jur) care a funcţionat cu mici întreruperi pânã în anul 1829 când cetatea a fost distrusă complet de turci, iar teritoriul raialei a fost restituit Ţării Româneşti (în urma Tratatului de pace de la Adrianopol din 1829). La 15-20 octombrie 1595, la Giurgiu, voievodul Mihai Viteazul şi forţele toscane care-l sprijineau au obţinut o remarcabilă victorie asupra oştilor otomane invadatoare şi au cucerit, pentru scurt timp, cetatea, iar Sinan Paşa a fost destituit din postul de mare vizir. Oraşul Giurgiu a fost reconstruit în perioada Regulamentelor Organice (după luna iulie 1831), devenind un important centru comercial şi portuar şi reşedinţa (din 1832) fostului judeţ Vlaşca (în locul oraşului Gãeşti). În anii 1833-1834 a fost construit, la Şantierul Naval Giurgiu, primul vas fluvial care în 1834 a ancorat în portul Istanbul. La 10 martie 1855 a fost inauguratã linia telegrafică Bucureşti-Giurgiu. Oraşul Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

Monumente

Ruinele cetãţii medievale; Turnul cu ceas (22 m înălţime), construit (din piatră) de turci la începutul secolului 18 pentru observaţii militare (refãcut în secolul 19 când i s-a adăugat ceasul); în anii 2005-2007, turnul a fost supus unor lucrãri de consolidare, perioadã în care ceasul vechi a fost înlocuit cu unul nou, iar cel vechi a fost expus la Muzeul de istorie din oraş; Turnul cu ceas a fost declarat monument istoric în anul 2004; clădirile Prefecturii vechi (1870-1903), în prezent este sediul Muzeului judeţean, Primãriei (1889) şi Tribunalului (1935), azi sediul Prefecturii; Palatul Navigaţiei construit în anii 1939-1945 dupã proiectul arhitectului Petre Antonescu; catedrala episcopală, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost construitã în anii 1840-1852, în stil bizantin, picturile murale interioare au fost executate, iniţial, în ulei de Nicolae Pitaru, refãcute în tempera, în stil bizantin, în perioada 1939-1959 de Nicolae Stoica şi restaurate în anii 1989-2005 de Ion Drejoi, ucenicul lui Nicolae Stoica; biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicatã la rangul de catedralã la 9 aprilie 2006; Noua catedralã episcopalã, cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a fost construitã în perioada 2017-2019 (sfinţitã la 29 apr. 2019); biserica “Sfântul Gheorghe” a fost construitã în anii 1838-1841, restauratã în 1936-1937, când i s-a adãugat cele douã abside, care i-au dat aspectul de cruce, consolidatã şi întãritã cu centuri de siguranţã şi cãreia i s-a adãugat un pridvor în anii 1994-2000, iar în perioada 2002-2005 s-au refãcut tencuielile interioare şi s-au repictat pereţii în frescã de cãtre o echipã condusã de Ion Achiţenie; biserica “Sfânta Treime”-Smârda, construitã în perioada 24 iun.1864-17 apr. 1868 pe locul uneia din lemn care fusese sfinţită la 29 iun. 1837. Biserica “Sfânta Treime” (22 m lungime, 12 m lãţime şi turlã de 15 m înãlţime) a fost reparată dupã stricăciunile provocate de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 nov. 1940. Biserica a fost pictatã în stil Renascentist în anul 1907 de către pictorul Ştefan Nicolau din Bucureşti şi repictatã în 1959-1960 de Victor Georgescu. În perioada 2009-2012 biserica a fost supusă unor lucrări de consolidare şi restrucurare; biserica “Buna Vestire”-Grecească (1863-1865, sfinţitã la 12 dec. 1865), pictatã în ulei de Gheorghe Tattarescu, în anii 1864-1867; biserica “Înãlţarea Domnului” (1926); Mănăstirea cu biserica din lemn cu hramul “Sfântul Gheorghe”, construitã în anii 2006-2007 (sfinţită la 22 apr. 2007) de meşteri din com. Bârsana , jud. Maramureş; casa Dr. Caragea (1880); bustul poetului Mihai Eminescu, operă din anul 1938 a sculptorului Corneliu Medrea. La Giurgiu s-a născut prozatorul Ioan A. Bassarabescu şi esteticianul şi istoricul literar Tudor Vianu.