Giurgiu

Date generale

Municipiul Giurgiu se află în extremitatea de Sud a României, în provincia istoricã Muntenia, este reşedinţa judeţului Giurgiu, situat în partea de Sud a Câmpiei Burnas, la 25 m altitudine, pe stânga fluviului Dunărea, la intersecţia paralelei de 43°54’03” latitudine nordicã cu meridianul de 25°58’26” longitudine esticã, la 65 km Sud de capitala ţãrii, Bucureşti, vizavi de oraşul Ruse din Bulgaria; 67 121 loc. (1 ian. 2019), din care 32 035 loc. de sex masc. şi 35 086 fem. Supr.: 53,9 km2, din care 30,4 km2 în intravilan; densitatea: 2 208 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 61 353 loc., 51 455 de persoane erau români (83,9%), 2 759 rromi (4,5%) şi 7 139 loc. (11,6%) aparţineau altor etnii (turci, maghiari, chinezi, germani, ruşi-lipoveni, bulgari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 53 123 de ortodocşi (86,6%), 215 romano-catolici (0,4%), 212 adventişti de ziua a şaptea (0,3%), 156 penticostali (0,3%) şi 7 647 loc. (12,4%) aparţineau altor confesiuni (martorii lui Iehova, creştini dupã evanghelie, baptişti, musulmani, greco-catolici, evanghelişti ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Giurgiu este un important port fluvial, un principal nod feroviar (staţia de cale feratã a fost inauguratã la 1 noiembrie 1869) şi rutier şi un activ punct vamal, de frontierã, cu Bulgaria. Şantier naval (construcţii şi reparaţii de nave fluviale). Principalele produse industriale realizate în municipiul Giurgiu sunt energia electricã şi termicã, utilaje grele, utilaje pentru industria chimicã şi metalurgicã, utilaje şi piese de schimb pentru explorãri geologice şi foraj, utilaje pentru transporturi fluviale, feroviare şi rutiere, mase plastice, coloranţi, detergenţi, aracet, antigel, mobilã, confecţii, covoare, fire şi ţesãturi din bumbac, prefabricate din beton, preparate din carne şi lapte, conserve de legume şi fructe, biscuţi, ulei comestibil, bãuturi alcoolice, bere etc. Municipiul Giurgiu este legat de oraşul Ruse din Bulgaria printr-un pod rutier şi feroviar, lung de 2 200 m, construit peste Dunãre în anii 1952-1954 (inaugurat la 20 iunie 1954). Zona liberã Giurgiu, cu facilitãţi fiscale, extinsã pe o suprafaţã de 163,5 ha, a fost inauguratã în anul 1996. În cadrul municipiului Giurgiu îşi desfãşoarã activitatea Teatrul dramatic şi de estradã, inaugurat în 1981, numit iniţial “Ion Vasilescu”, iar din 1993 poartã numele Teatrul Valah, Muzeul “Teohari Antonescu” (fundat în anul 1934), cu secţii de istorie, etnografie şi de ştiinţele naturii, Biblioteca judeţeanã “Ioan A. Bassarabescu” (fundatã în 1951), cu circa 170 000 de volume ş.a. Filarmonicã (înfiinţatã în luna august 1999).

Istoric

În arealul municipiului Giurgiu au fost descoperite urmele unei aşezãri datând din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr.) în care s-au gãsit unelte, ceramicã ş.a. Localitatea apare menţionatã documentar,  prima datã, într-un act emis de domnul Ţãrii Româneşti, Mircea cel Batrân, la 8 ianuarie 1394, şi amintitã ulterior la 23 septembrie 1403, 11 mai 1409 etc. În documentul din 11 mai 1409 este consemnatã existenţa unei cetãţi, situatã pe insula Sfântul Gheorghe, cetate presupusã a fi de origine genovezã, construitã (dupã opinia mai multor istorici) anterior întemeierii statului feudal Ţara Româneascã (respectiv, secolul 14). Cuceritã de turci în anul 1417, care i-au atribuit numele Yergöğü, recuceritã apoi de români în 1428, cetatea a fost luatã din nou în stãpânire de turci în 1545 şi transformatã în raia (împreunã cu 25 de sate din jur) care a funcţionat cu mici întreruperi pânã în anul 1829 când cetatea a fost distrusã complet de turci, iar teritoriul raialei a fost restituit Ţãrii Româneşti (în urma Tratatului de pace de la Adrianopol din 1829). La 15-20 octombrie 1595, la Giurgiu, voievodul Mihai Viteazul şi forţele toscane care-l sprijineau au obţinut o remarcabilã victorie asupra oştilor otomane invadatoare şi au cucerit, pentru scurt timp, cetatea, iar Sinan Paşa a fost destituit din postul de mare vizir. Oraşul Giurgiu a fost reconstruit în perioada Regulamentelor Organice (dupã luna iulie 1831), devenind un important centru comercial şi portuar şi reşedinţa (din 1832) fostului judeţ Vlaşca (în locul oraşului Gãeşti). În anii 1833-1834 a fost construit, la Şantierul Naval Giurgiu, primul vas fluvial care în 1834 a ancorat în portul Istanbul. La 10 martie 1855 a fost inauguratã linia telegraficã Bucureşti-Giurgiu. Oraşul Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

Monumente

Ruinele cetãţii medievale; Turnul cu ceas (22 m înãlţime), construit (din piatrã) de turci la începutul secolului 18 pentru observaţii militare (refãcut în secolul 19 când i s-a adãugat ceasul); în anii 2005-2007, turnul a fost supus unor lucrãri de consolidare, perioadã în care ceasul vechi a fost înlocuit cu unul nou, iar cel vechi a fost expus la Muzeul de istorie din oraş; Turnul cu ceas a fost declarat monument istoric în anul 2004; clãdirile Prefecturii vechi (1870-1903), în prezent este sediul Muzeului judeţean, Primãriei (1889) şi Tribunalului (1935), azi sediul Prefecturii; Palatul Navigaţiei construit în anii 1939-1945 dupã proiectul arhitectului Petre Antonescu; catedrala episcopalã, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost construitã în anii 1840-1852, în stil bizantin, picturile murale interioare au fost executate, iniţial, în ulei de Nicolae Pitaru, refãcute în tempera, în stil bizantin, în perioada 1939-1959 de Nicolae Stoica şi restaurate în anii 1989-2005 de Ion Drejoi, ucenicul lui Nicolae Stoica; biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicatã la rangul de catedralã la 9 aprilie 2006; Noua catedralã episcopalã, cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a fost construitã în perioada 2017-2019 (sfinţitã la 29 apr. 2019); biserica “Sfântul Gheorghe” a fost construitã în anii 1838-1841, restauratã în 1936-1937, când i s-a adãugat cele douã abside, care i-au dat aspectul de cruce, consolidatã şi întãritã cu centuri de siguranţã şi cãreia i s-a adãugat un pridvor în anii 1994-2000, iar în perioada 2002-2005 s-au refãcut tencuielile interioare şi s-au repictat pereţii în frescã de cãtre o echipã condusã de Ion Achiţenie; biserica “Sfânta Treime”-Smârda, construitã în perioada 24 iun.1864-17 apr. 1868 pe locul uneia din lemn care fusese sfinţitã la 29 iun. 1837. Biserica “Sfânta Treime” (22 m lungime, 12 m lãţime şi turlã de 15 m înãlţime) a fost reparatã dupã stricãciunile provocate de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 nov. 1940. Biserica a fost pictatã în stil Renascentist în anul 1907 de cãtre pictorul Ştefan Nicolau din Bucureşti şi repictatã în 1959-1960 de Victor Georgescu. În perioada 2009-2012 biserica a fost supusã unor lucrãri de consolidare şi restrucurare; biserica “Buna Vestire”-Greceascã (1863-1865, sfinţitã la 12 dec. 1865), pictatã în ulei de Gheorghe Tattarescu, în anii 1864-1867; biserica “Înãlţarea Domnului” (1926); Mãnãstirea cu biserica din lemn cu hramul “Sfântul Gheorghe”, construitã în anii 2006-2007 (sfinţitã la 22 apr. 2007) de meşteri din com. Bârsana , jud. Maramureş; casa Dr. Caragea (1880); bustul poetului Mihai Eminescu, operã din anul 1938 a sculptorului Corneliu Medrea. La Giurgiu s-a nãscut prozatorul Ioan A. Bassarabescu şi esteticianul şi istoricul literar Tudor Vianu.