Date generale
Municipiul Focşani se aflã în partea de Est a României, este reşedinţa judeţului Vrancea, situat în Câmpia Siretului Inferior, la 55 m altitudine, la intersecţia paralelei de 45°41’49” latitudine nordicã cu meridianul de 27°11’12” longitudine esticã, pe râul Milcov; 92 205 loc. (1 ian. 2019), din care 43 161 loc. de sex masc. şi 49 044 fem. Suprafaţa: 48,2 km2, din care 16,5 km2 în intravilan; densitatea: 5 588 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 79 315 loc., 71 315 persoane erau români (90,0%), 980 rromi (1,2%) şi 7 020 loc. (8,8%) aparţineau altor etnii (maghiari, turci, italieni, armeni, germani, evrei ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 71 171 ortodocşi (89,7%), 395 romano-catolici (0,5%), 182 creştini dupã evanghelie (0,2%), 146 penticostali (0,2%) şi 7 421 loc. (9,4%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, creştini de rit vechi, musulmani, greco-catolici, evanghelişti, mozaici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale ferată, inaugurată în 1893. În cadrul diverselor întreprinderi industriale din oraş se realizează o gamă variată de produse, între care: sârmă, utilaje grele, motoare electrice, utilaje şi piese de schimb pentru industria chimică, maşini şi utilaje agricole, aparataj electric de joasã tensiune, mobilă, plăci fibro-lemnoase, confecţii, tricotaje, saci, folii, tuburi şi plăci din plastic, vase emailate, prefabricate din beton, preparate din carne şi lapte, vin, coniac, vermut ş.a. În oraş există un important combinat de vinificaţie, o staţiune de cercetare şi producţie pomicolă, un muzeu judeţean cu secţii de arheologie-istorie, etnografie şi ştiinţele naturii, o bibliotecă judeţeană cu numele “Duiliu Zamfirescu”, inaugurată în anul 1910, cu un fond actual de circa 180 000 de volume, teatrul dramatic “Gheorghe Pastia” (inaugurat în anul 1913), Ateneul popular (din 1929), Societatea Filarmonică “Doina Vrancei” (1907), o grădină publică, amenajatã în 1873 ş.a. La Focşani are loc anual, din anul 1996, Festivalul internaţional al viei şi vinului.

Istoric
În arealul municipiului Focşani au fost descoperite vestigii neolitice aparţinând culturii Criş, un tezaur dacic datând din secolele 3-2 î.Hr., un tezaur de monede imperiale romane ş.a. Întemeierea localitãţii Focşani dateazã din anul 1482, când mai multe aşezări s-au unificat într-un târg, atestat ca atare într-un act comercial din anul 1546. Ulterior târgul Focşani apare menţionat foarte des în documentele anilor 1552, 1559 (16 aprilie), 1572, 1574, 1575 (la 26 ianuarie 1575, localitatea este amintită în legătură cu lupta victorioasă a lui Ioan Vodă Viteazul împotriva turcilor, luptă care a avut loc la 24 aprilie 1574 la Jilişte, lângã Focşani), 1622 (poetul polonez Samuel Twardowski numeşte localitatea Focşani, într-o consemnare a sa, “orãşel muntenesc”), 1643, 1653, 1658 etc. În anul 1661, călătorul turc Evlia Celebi, afirma într-o notă de călătorie că
…la Focşani se produce cea mai bună silitră”.
Este posibil ca numele oraşului Focşani să provină de la familia Focşa, care în secolul 15 deţinea mari proprietăţi de pământ în această zonă. Oraşul a suferit mari distrugeri de pe urma incendiilor din anii 1636, 1716, 1758 şi 1854, a invaziilor unor cete de tâlhari în 1685, a tătarilor în 1735 şi 1758, a cutremurelor din 8 octombrie 1620, 9 august 1679, 12 iunie 1701, 13 mai 1738, 6 aprilie 1790, 14 octombrie 1802 (7,9 grade pe scara Richter), 11 ianuarie 1838, 25 mai 1925, 10 noiembrie 1940 (7,4 grade pe scara Richter), 4 martie 1977 (7,2 grade pe scara Richter), 30 august 1986, 31 mai 1990, a războiului ruso-turc din 1789 ş.a. În 1718, locuitorii oraşului au fost decimaţi de o cumplită ciumă. La 6 iulie 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat un decret prin care consfinţea unificarea oficială într-o singură localitate, cu numele de Focşani, a administraţiei celor două oraşe (Focşanii-Munteni şi Focşanii-Moldoveni) care până la acea datã erau separate printr-o linie de demarcaţie stabilitã pe râul Milcov, fiecare dintre ele având câte o administraţiã proprie. În centrul municipiului Focşani se păstrează borna de hotar aşezată pe locul unde a funcţionat, până în 1859, pichetul de graniţă de la frontiera dintre Moldova şi Ţara Românească. La Focşani, guvernul României a semnat, la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, armistiţiul cu Puterile Centrale. Oraşul Focşani a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968, având în subordine administrativã localităţile componente Mândreşti-Moldova şi Mândreşti-Munteni.
Monumente
Ruinele cetăţii Crăciuna (secolul 15), fortificată de Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, în anul 1482, cu scopul asigurării unui avanpost în calea incursiunilor turceşti; biserica “Naşterea Sfântul Ioan Botezătorul” a fostei mănăstiri cu acelaşi nume, declarată monument istoric, este ctitoria din anii 1660-1664 a Domnului Țării Româneşti, Grigore Ghica, refăcută după stricăciunile provocate de cutremurele din 11 iunie 1738, care a avut magnitudinea de 7,7 grade pe scara Richter şi ale celui din 11 ianuarie 1838, care a avut magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, restaurată şi zugrăvită în 1899, consolidată, reparată şi înfrumuseţată după avarierea provocată de cutremurul din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter si a durat 90 de secunde. Biserica mănăstirii a scăpat nevătămată din violentul incendiu din anul 1854, în timpul căruia au fost mistuite toate celelalte clădiri anexe; biserica “Sfântul Dumitru”, ctitorie a căpitanului Vicol din anii 1696-1700; biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fostei mănăstiri Precista, ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat din anii 1709-1716; biserica “Sfântul Nicolae” (1700-1720); biserica “Adormirea Maicii Domnului”-Donie, zidită în anii 1708-1712 prin strãdania stolnicului Ion Donie; biserica “Sfântul Nicolae”-Nou, sfinţitã în 1732 şi construită prin grija şi pe cheltuiala biv-vel paharnicului Constantin Nãsturel, restaurată în 1976-1977; biserica “Proorocul Samuil” a fostei mănăstiri Roman, ctitorie din 1756 a domnului Constantin Cehan Racoviţă, cu zid de incintã ridicat în 1789; biserica armenească “Sfântul Gheorghe” (1789); clădirea fostei vămi şi a fostului pichet de graniţă (secolul 18), azi sediul complexului muzeal Vrancea; clãdirea Tribunalului judeţean, construitã în 1909 dupã planurile arhitecţilor Al. Clavel şi C. Bãicoianu; clădirea Teatrului Naţional “Gheorghe Pastia”, construită în anii 1909-1913 dupã planurile arhitecţilor G. Ciogolea şi Simion Vasilescu, consolidatã şi renovatã în perioada 1991-1995; clădirea fostei Prefecturi, ridicatã în 1913 dupã planurile arhitecţilor Daniel Renard şi Simion Vasilescu; clădirea Băncii Naţionale, zidită în 1926 după planurile arhitectului Ion Antonescu; clădirea Ateneului Popular, construită în 1927 după planurile arhitecţilor Simion Vasilescu şi Fr. Manuel; mausoleul eroilor Primului Război Mondial, inaugurat în 1927; Statuia Independenţei, realizată în 1916 de sculptorul Oscar Späthe; bustul lui Nicolae Filipescu, operã din 1928 a sculptorului Oscar Späthe; Monumentul Unirii – un obelisc înalt de 19,64 m, din granit roşu, având la baza sa octogonală un basorelief din bronz care înconjură ca un inel coloana de granit a obeliscului, în care sunt redate 85 de personalităţi din istoria României şi a actului Unirii din 1859. Acest obelisc a fost realizat în anii 1974-1975 de un colectiv condus de sculptorul Ion Jalea şi a fost dezvelit la 24 ianuarie 1976.
