Focşani

Date generale

Municipiul Focşani se aflã în partea de Est a României, este reşedinţa judeţului Vrancea, situat în Câmpia Siretului Inferior, la 55 m altitudine, la intersecţia paralelei de 45°41’49” latitudine nordicã cu meridianul de 27°11’12” longitudine esticã, pe râul Milcov; 92 205 loc. (1 ian. 2019), din care 43 161 loc. de sex masc. şi 49 044 fem. Supr.: 48,2 km2, din care 16,5 km2 în intravilan; densitatea: 5 588 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 79 315 loc., 71 315 persoane erau români (90,0%), 980 rromi (1,2%) şi 7 020 loc. (8,8%) aparţineau altor etnii (maghiari, turci, italieni, armeni, germani, evrei ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 71 171 ortodocşi (89,7%), 395 romano-catolici (0,5%), 182 creştini dupã evanghelie (0,2%), 146 penticostali (0,2%) şi 7 421 loc. (9,4%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, creştini de rit vechi, musulmani, greco-catolici, evanghelişti, mozaici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c.f., inauguratã în 1893. În cadrul diverselor întreprinderi industriale din oraş se realizeazã o gamã variatã de produse, între care:  sârmã, utilaje grele, motoare electrice, utilaje şi piese de schimb pentru industria chimicã, maşini şi utilaje agricole, aparataj electric de joasã tensiune, mobilã, plãci fibro-lemnoase, confecţii, tricotaje, saci, folii, tuburi şi plãci din plastic, vase emailate, prefabricate din beton, preparate din carne şi lapte, vin, coniac, vermut ş.a. În oraş existã un important combinat de vinificaţie, o staţiune de cercetare şi producţie pomicolã, un muzeu judeţean cu secţii de arheologie-istorie, etnografie şi ştiinţele naturii, o bibliotecã judeţeanã cu numele “Duiliu Zamfirescu”, inauguratã în anul 1910, cu un fond actual de circa 180 000 de volume, teatrul dramatic “Gheorghe Pastia” (inaugurat în anul 1913), Ateneul popular (din 1929), Societatea Filarmonicã “Doina Vrancei” (1907), o grãdinã publicã, amenajatã în 1873 ş.a. La Focşani are loc anual, din anul 1996, Festivalul internaţional al viei şi vinului.

Istoric

În arealul municipiului Focşani au fost descoperite vestigii neolitice aparţinând culturii Criş, un tezaur dacic datând din secolele 3-2 î.Hr., un tezaur de monede imperiale romane ş.a. Întemeierea localitãţii Focşani dateazã din anul 1482, când mai multe aşezãri s-au unificat într-un târg, atestat ca atare într-un act comercial din anul 1546. Ulterior târgul Focşani apare menţionat foarte des în documentele anilor 1552, 1559 (16 aprilie), 1572, 1574, 1575 (la 26 ianuarie 1575, localitatea este amintitã în legãturã cu lupta victorioasã a lui Ioan Vodã Viteazul împotriva turcilor, luptã care a avut loc la 24 aprilie 1574 la Jilişte, lângã Focşani), 1622 (poetul polonez Samuel Twardowski numeşte localitatea Focşani, într-o consemnare a sa, “orãşel muntenesc”), 1643, 1653, 1658 etc. În anul 1661, cãlãtorul turc Evlia Celebi, afirma într-o notã de cãlãtorie cã “…la Focşani se produce cea mai bunã silitrã”. Numele oraşului Focşani, se pare cã provine de la familia Focşa, care în secolul 15 deţinea mari proprietãţi de pãmânt în aceastã zonã. Oraşul a suferit mari distrugeri de pe urma incendiilor din anii 1636, 1716, 1758 şi 1854, a invaziilor unor cete de tâlhari în 1685, a tãtarilor în 1735 şi 1758, a cutremurelor din 8 octombrie 1620, 9 august 1679, 12 iunie 1701, 13 mai 1738, 6 aprilie 1790, 14 octombrie 1802 (7,9 grade pe scara Richter), 11 ianuarie 1838, 25 mai 1925, 10 noiembrie 1940 (7,4 grade pe scara Richter), 4 martie 1977 (7,2 grade pe scara Richter), 30 august 1986, 31 mai 1990, a rãzboiului ruso-turc din 1789 ş.a. În 1718, locuitorii oraşului au fost decimaţi de o cumplitã ciumã. La 6 iulie 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat un decret prin care consfinţea unificarea oficialã într-o singurã localitate, cu numele de Focşani, a administraţiei celor douã oraşe (Focşanii-Munteni şi Focşanii-Moldoveni) care pânã la acea datã erau separate printr-o linie de demarcaţie stabilitã pe râul Milcov, fiecare dintre ele având câte o administraţiã proprie. În centrul municipiului Focşani se pãstreazã borna de hotar aşezatã pe locul unde a funcţionat, pânã în 1859, pichetul de graniţã de la frontiera dintre Moldova şi Ţara Româneascã. La Focşani, guvernul României a semnat, la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, armistiţiul cu Puterile Centrale. Oraşul Focşani a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968, având în subordine administrativã localitãţile componente Mândreşti-Moldova şi Mândreşti-Munteni.

Monumente

Ruinele cetãţii Crãciuna (secolul 15), fortificată de domnul Ştefan cel Mare în 1482 cu scopul asigurãrii unui avanpost în calea incursiunilor turceşti; biserica “Naşterea Maicii Domnului” (fostã Sfântul Ioan Botezãtorul), ctitorie din anii 1661-1664 a domnului Grigore Ghica, refãcutã în 1735 şi 1840, restauratã şi zugrãvitã în 1899 şi în 1976-1977; biserica “Sfântul Dumitru”, ctitorie a cãpitanului Vicol din anii 1696-1700; biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fostei mãnãstiri Precista, ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat din anii 1709-1716; biserica “Sfântul Nicolae” (1700-1720); biserica “Adormirea Maicii Domnului”-Donie, ziditã în anii 1708-1712 prin strãdania stolnicului Ion Donie; biserica “Sfântul Nicolae”-Nou, sfinţitã în 1732 şi construitã prin grija şi pe cheltuiala biv-vel paharnicului Constantin Nãsturel, restauratã în 1976-1977; biserica “Proorocul Samuil” a fostei mãnãstiri Roman, ctitorie din 1756 a domnului Constantin Cehan Racoviţã, cu zid de incintã ridicat în 1789; biserica armeneascã “Sfântul Gheorghe” (1789); clãdirea fostei vãmi şi a fostului pichet de graniţã (secolul 18), azi sediul complexului muzeal Vrancea; clãdirea Tribunalului judeţean, construitã în 1909 dupã planurile arhitecţilor Al. Clavel şi C. Bãicoianu; clãdirea teatrului “Gheorghe Pastia” construitã în anii 1909-1913 dupã planurile arhitecţilor G. Ciogolea şi Simion Vasilescu, consolidatã şi renovatã în perioada 1991-1995; clãdirea fostei Prefecturi, ridicatã în 1913 dupã planurile arhitecţilor Daniel Renard şi Simion Vasilescu; clãdirea Bãncii Naţionale, ziditã în 1926 dupã planurile arhitectului Ion Antonescu; clãdirea Ateneului Popular, construitã în 1927 dupã planurile arhitecţilor Simion Vasilescu şi Fr. Manuel; mausoleul eroilor Primului Rãzboi Mondial, inaugurat în 1927; Statuia Independenţei, realizatã în 1916 de sculptorul Oscar  Späthe; bustul lui Nicolae Filipescu, operã din 1928 a sculptorului Oscar Späthe; Monumentul Unirii – un obelisc înalt de 19,64 m, din granit roşu, având la baza sa octogonalã un basorelief din bronz care înconjurã ca un inel coloana de granit a obeliscului, în care sunt redate 85 de personalitãţi din istoria României şi a actului  Unirii din 1859. Acest obelisc a fost realizat în anii 1974-1975 de un colectiv condus  de sculptorul Ion Jalea şi a fost dezvelit la 24 ianuarie 1976.