Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Municipiul Huşi se aflã în extremitatea de Est a României, în provincia istoricã Moldova, în partea de Nord Est a judeţului Vaslui, în depresiunea Huşi, la 70-120 m altitudine, pe pârâul Huşi, la intersecţia paralelei de 46°40’27” latitudine nordicã cu meridianul de 28°03’35” longitudine esticã, la 45 km Est-Nord Est de municipiul Vaslui; 32 833 loc. (1 ian. 2019), din care 16 077 loc. de sex masc. şi 16 756 fem. Suprafaţa: 61,5 km2, din care 10,8 km2 în intravilan; densitatea: 3 040 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 26 266 loc., 23 889 de persoane (91,0%) erau români, 113 rromi (0,4%) şi 2 264 loc. (8,6%) aparţineau altor etnii (maghiari, evrei, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 19 414 ortodocşi (73,9%), 4 517 romano-catolici (17,2%) şi 2 335 loc. (8,9%) aparţineau altor confesiuni (martorii lui Iehova, creştini dupã evanghelie, penticostali, adventişti de ziua a şaptea, creştini de rit vechi ş.a), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Huşi dispune de o staţie de cale feratã inauguratã în 1890. Principalele produse industriale realizate de întreprinderile din Huşi sunt: maşini-unelte, utilaje pentru industria alimentarã, mobilã, butoaie, încãlţãminte, tricotaje, confecţii, ţesãturi din bumbac, covoare, cãrãmizi, cahle de teracotã, obiecte de uz casnic, conserve de legume şi fructe, preparate din lapte, bãuturi rãcoritoare, vin, produse de panificaţie ş.a. Municipiul Huşi este unul dintre cele mai vechi şi mai importante centre viticole ale ţãrii, primele informaţii scrise despre plantaţiile cu viţã de vie din aceastã zonã datând din anul 1415, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun. În perioada 1600-1662, în jurul oraşului Huşi au fost plantate întinse suprafeţe cu viţă de vie. În 1646, Marcus Bandinus (numele latinizat al lui Marco Bandini), misionar franciscan de origine bosniacă, stabilit în Moldova în 1644, scria:
… Huşi, străveche aşezare a podgoriilor Moldovei, produce un vin gustos, aromat şi foarte mult căutat”.
În prezent, podgoria Huşi se extinde pe circa 3 000 ha având soiuri variate de struguri: Busuioaca de Bohotin, Fetească albă şi neagră, Riesling italian, Aligote, Cabernet Sauvignon, Muscat Ottonel, Merlot ş.a. În municipiul Huşi funcţionează un muzeu cu secţii de arheologie, istorie, ştiinţele naturii, artă plastică, etnografie, stampe, inaugurat în 1956, un muzeu cu profil viticol şi muzeul memorial “Dimitrie Cantemir”.
Istoric
Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul municipiului Huşi au scos la ivealã vestigii datând din Neolitic, din prima şi cea de-a doua Epocã a fierului (respectiv Hallstatt şi La Tène), iar pe un promontoriu de la marginea pãdurii Tãtãrani au fost identificate urmele unei aşezări neolitice şi o necropolã de înhumaţie aparţinând culturii materiale Noua (secolele 14-12 î.Hr.), cu un bogat material ceramic. Pe pantele de Est ale dealului Turbata (circa 5 km de oraş) au fost descoperite urmele a trei locuinţe şi un cuptor pentru copt pâinea din cadrul unei aşezãri geto-dacice din secolele 4-3 î.Hr., precum şi vase ceramice lucrate la roatã sau cu mâna, unelte, fusaiole, mãrgele din lut ars, râşniţe, o brãţarã din bronz, trei figurine din lut ars ş.a. Localitatea Huşi apare menţionatã documentar pentru prima oarã într-un act semnat de domnul Alexandu cel Bun în anul 1415 în legătură cu plantaţiile de viţă de vie. În 1441 localitatea este atestatã ca aşezare ruralã, iar la 17 decembrie 1487 este amintitã într-o scrisoare trimisã de domnul Ştefan cel Mare braşovenilor. La 23 ianuarie 1502 Huşi este consemnat în documente ca târg, iar în 1824 este declarat comunã urbanã (oraş). În timpul domniei lui Ştefan cel Mare, Huşi a fost reşedinţã domneascã şi un important centru comercial, viticol şi meşteşugãresc. În 1598, domnul Moldovei, Ieremia Movilă a înfiinţat Episcopia Huşilor. În apropiere de Huşi, la Stãnileşti (8 km Sud de municipiul Huşi), la 8-12 iulie 1711, forţele armate ruso-moldovene au fost încercuite de oştile otomane, ţarul Petru I fiind constrâns sã semneze Pacea de la Vadu Huşilor, iar Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, a fost nevoit sã se refugieze în Rusia unde a devenit consilierul ţarului. Oraşul Huşi a suferit mari stricãciuni în urma prãdãrii şi incendierii lui de cãtre turci (în anii 1711, 1712, 1739) şi de tãtari (în 1740). Pânã în 1950, oraşul Huşi a fost reşedinţa judeţului Fãlciu, iar la 18 ianuarie 1995 a fost declarat municipiu. La Huşi s-au nãscut numeroase personalitãţi, printre care domnitorul Alexandru Ioan Cuza, poetul Alexandru (Alecu) Beldiman, actorii Alexandru Giugaru şi Octavian Cotescu, medicul chirurg Nicolae Hortolomei, pictorul Ştefan Dimitrescu, sociologul Mihail Ralea ş.a. Oraşul Huşi a fost un important centru al comunităţii evreieşti din România, fapt confirmat de prezenţa acestora în număr mare în prima jumătate a secolului 20. Astfel, în anul 1939, numărul evreilor care locuiau în Huşi era de circa 5 000 (respectiv 1/3 din populaţia oraşului), păstoriţi de patru rabini, contribuţia acestei comunităţi la dezvoltarea urbei fiind considerabilă până în anul 1939. Astfel, în perioada interbelică populatia evreiască din Huşi acoperea 2/3 din activităţile comerciale, peste 80% dintre meseriaşi erau evrei, iar manufacturile şi băncile din oraş aparţineau sau erau gestionate de reprezentanţi ai comunităţii evreieşti. După cel de-al Doilea Război Mondial toate proprietăţile oamenilor de afaceri evrei au fost confiscate şi naţionalizate în mod abuziv, fapt ce a determinat emigrarea multora dintre ei. În prezent în Huşi mai locuiesc doar 26 de evrei.
Monumente
Catedrala episcopală cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construită iniţial (1494-1497) prin grija şi pe cheltuiala domnului Ştefan cel Mare şi reconstruitã în 1596-1599 de către domnul Ieremia Movilã. Refãcutã dupã stricãciunile provocate de cutremurul din 9 august 1679, care a avut magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, biserica a fost incendiată de turci în 1711. Reparată din nou de domnul Nicolae Mavrocordat în anii 1712-1715, biserica a fost pustiitã de către tătari în 1740, apoi refãcutã (1756) prin strãdania episcopului Inochentie. Ulterior a fost supusă unor refaceri şi restaurări în anii 1793, 1802, 1863, 1887-1889 (pictatã în 1890-1891 de Gheorghe Tattarescu); în anii 1910-1911 s-a adăugat pridvorul, iar în perioada 1940-1945 au fost executate ample lucrări de consolidare, reparare şi de noi picturi murale interioare (realizate de cãtre D. Hormung, I. Wass şi N. Pană) după distrugerile provocate de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter. Consolidatã şi restauratã din nou, dupã cutremurul din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 90 de secunde, precum şi după cutremurele din 30 august 1986 (7,1 grade pe scara Richter) şi 30 mai 1990 (7,0 grade pe scara Richter), biserica a mai fost renovatã în anii 1995-1998 şi resfinţitã la 11 octombrie 1998. Biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” are o catapeteasmă sculptată care dateazã din 1784; Palatul episcopal construit în anii 1782-1792 pe locul fostei Case Domneşti care data din secolul 15; bisericile cu hramurile “Sfântul Dumitru” (secolul 18, refăcută în 1834-1836), “Sfântul Nicolae” (1837, reziditã în 1862), “Sfântul Ioan” (1850, refăcută în 1911), “Sfântul Gheorghe” – a blănarilor (1858-1868), “Vovidenia” /”Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (secolul 18), “Sfinţii Voievozi” , construitã de breasla negustorilor în anii 1849-1855, cu picturi murale interioare executate în 1922 de I. Ionescu, catapeteasmã din 1850 şi turn-clopotniţă din 1857; biserica romano-catolică “Sfântul Anton” (1931-1938); Sinagogă (1860); clădirea fostei Judecãtorii (1802); clădirea fostului Tribunal (secolul 19), azi Casa Armatei; conacul lui Mihail Ralea (începutul secolului 20); busturile generalului Gheorghe Teleman, operă în bronz a sculptorului Cezar Suceveanu, dezvelit în anul 1914, declarat monument istoric, cel al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, realizat în piatră albă de sculptorul Vasile Aciobăniţei şi dezvelit în 1959, al lui Mihail Kogãlniceanu, lucrare în piatră albă a sculptorului Vasile Aciobăniţei din 1959, Dimitrie Cantemir, operă a sculptorului Iftimie Bârleanu şi al voievodului Ştefan cel Mare dezvelită la 29 iunie 1995, operă în bronz a sculptorilor Gheorghe Alupoae şi Vasile Pântea.
About
The municipality of Huși is located in the extreme east of Romania, in the historical province of Moldova, in the north-eastern part of Vaslui county, in the Huși depression, at 70-120 m altitude, on the Huși stream, at the intersection of the parallel of 46°40’27” north latitude with the meridian of 28°03’35” east longitude, 45 km east-north-east of the municipality of Vaslui; 32,833 inhabitants (Jan. 1, 2019), of which 16,077 males and 16,756 females. Surface: 61.5 km2, of which 10.8 km2 are within the urban area; population density: 3,040 inhabitants/km2. At the population census of Oct. 20-31, 2011, out of the total of 26,266 inhabitants, 23 889 (91.0%) were Romanian, 113 Roma (0.4%) and 2 264 (8.6%) belonged to other ethnic groups (Hungarians, Jews, Italians, etc.). From a confessional point of view, the same census registered 19,414 Orthodox (73.9%), 4 517 Roman Catholics (17.2%) and 2 335 inhabitants (8.9%) belonged to other denominations (Jehovah’s Witnesses, Evangelical Christians, Pentecostals, Seventh-day Adventists, Old Rite Christians, etc.), were atheists, without religion or with undeclared religion. Huși has a railway station inaugurated in 1890. The main industrial products made by the enterprises of Huși are: machine tools, food industry machinery, furniture, barrels, shoes, knitwear, clothing, cotton fabrics, carpets, tiles, terracotta pots, household items, canned vegetables and fruit, milk products, soft drinks, wine, bakery products, etc. Huși is one of the oldest and most important wine-growing centres of the country, the first written information about vineyards in this area dating back to 1415, during the reign of Alexander the Good. During 1600-1662, vast areas of vineyards were planted around the city. In 1646, Marcus Bandinus (Latinized name of Marco Bandini), a Franciscan missionary of Bosnian origin, established in Moldavia in 1644, wrote:
… Huși, an ancient settlement of Moldavian vineyards, produces a tasty, aromatic and much sought-after wine”.
Nowadays, the Huși vineyard extends over about 3 000 ha with a variety of grape varieties: Busuioaca de Bohotin, white and black Feteasca, Italian Riesling, Aligoté, Cabernet Sauvignon, Muscat Ottonel, Merlot etc. In the municipality of Huși there is a museum with sections of archaeology, history, natural sciences, plastic art, ethnography, prints, inaugurated in 1956, a wine museum and the memorial museum “Dimitrie Cantemir”.
History
Archaeological excavations carried out in the area of the municipality of Huşi have uncovered remains dating from the Neolithic, the first and the second Iron Age (respectively Hallstatt and La Tène), and on a promontory at the edge of the Tătărani forest were identified traces of a Neolithic settlement and a burial necropolis belonging to the Noua material culture (14-12 BC), with a rich ceramic material. On the eastern slopes of the Turbata Hill (about 5 km from the town) the remains of three dwellings and a bread oven from a Geto-Dacian settlement of the 4th-3rd centuries BC were discovered, as well as pottery vessels thrown on wheel or made by hand, tools, spindles, burnt clay wheels, grinders, a bronze knife, three burnt clay figurines, etc. The town of Huși is mentioned for the first time in a document signed by Lord Alexandru the Good in 1415 in connection with vineyards. In 1441 the locality is attested as a rural settlement, and on December 17, 1487 it is mentioned in a letter sent by Lord Stephen the Great to the people of Braşov. On January 23, 1502 Huși is recorded in documents as a fair, and in 1824 it is declared an urban commune (city). During the reign of Stephen the Great, Huși was a royal residence and an important commercial, wine-growing and craft centre. In 1598, the lord of Moldavia, Ieremia Movilă established the Diocese of Huși. Near Huși, at Stănilești (8 km south of Huși), on July 8-12, 1711, the Russian-Moldavian armed forces were surrounded by Ottoman armies, Tsar Peter I was forced to sign the Peace of Vadu Hușilor, and Dimitrie Cantemir, ruler of Moldavia, was forced to take refuge in Russia where he became the Tsar’s advisor. The city of Huşi suffered great damage after its sacking and burning by the Turks (in 1711, 1712, 1739) and the Tartars (in 1740). Until 1950, the city of Huși was the residence of Fălciu county, and on January 18, 1995 it was declared a municipality. Many personalities were born in Huși, including the ruler Alexandru Ioan Cuza, the poet Alexandru (Alecu) Beldiman, the actors Alexandru Giugaru and Octavian Cotescu, the surgeon Nicolae Hortolomei, the painter Ștefan Dimitrescu, the sociologist Mihail Ralea, etc. The city of Huși was an important centre of the Jewish community in Romania, a fact confirmed by their presence in large numbers in the first half of the 20th century. Thus, in 1939, the Jewish population living in Huși was about 5,000 (1/3 of the city’s population), guided spiritually by four rabbis; their contribution to the city’s development was considerable until 1939. Thus, in the interwar period, the Jewish population of Huși was involved in 2/3 of the commercial activities, more than 80% of the craftsmen belonged to the Jewish community, and the factories and the shops in the city were also owned and managed by representatives of the Jewish population. After the Second World War all the properties of the Jewish businessmen were confiscated and nationalized abusively, which caused many of them to emigrate. Today only 26 representatives of the Jewish community live in Huși.
Monuments
The Episcopal cathedral dedicated to “Saints Peter and Paul”, originally built (1494-1497) by the order and at the expense of Stephen the Great and rebuilt in 1596-1599 by Prince Jeremiah Movilă. Rebuilt after the damage caused by the earthquake of August 9, 1679 (with a magnitude of 7.5 on the Richter scale), the church was burned by the Turks in 1711. Repaired again by Prince Nicolae Mavrocordat in 1712-1715, the church was sacked by the Tartars in 1740, then rebuilt (1756) through the care of Bishop Inochentie. Later it was rebuilt and restored in 1793, 1802, 1863, 1887-1889 (painted in 1890-1891 by Gheorghe Tattarescu); in 1910-1911 the porch was added, and in 1940-1945 new interior murals were painted by D. Hormung, I. Wass and N. Pană, after the damage caused by the earthquake from November 9-10, 1940, which had a magnitude of 7.4 on the Richter scale. Consolidated and restored after the earthquake of Friday, March 4, 1977, at 21:22, which had a magnitude of 7.2 on the Richter scale and lasted 90 seconds, and after the earthquakes of August 30 , 1986 (7.1 on the Richter scale) and May 30, 1990 (7.0 on the Richter scale), the church was renovated in 1995-1998 and was re-consecrated on October 11, 1998. The church of “Saints Peter and Paul” has a carved iconostatis dating from 1784; the Bishop’s Palace built in 1782-1792 on the site of the former Royal Court House dating from the 15th century; the churches of “Saint Dumitru” (18th century, rebuilt in 1834-1836), “Saint Nicholas” (1837, rebuilt in 1862), “Saint John” (1850, rebuilt in 1911), “Saint George” (1858-1868), Vovidenia (The Entrance of the Theotokos into the Temple ) (18th century), “Saint Voivodes”, built by the merchants’ guild in 1849-1855, with interior murals painted in 1922 by I. Ionescu, iconostatis from 1850 and bell tower from 1857; Roman Catholic church “Saint Anton” (1931-1938); Synagogue (1860); former Court House building (1802); former Court building (19th century), today the Army House; mansion of Mihail Ralea (early 20th century); the busts of General Gheorghe Teleman (a bronze work by the sculptor Cezar Suceveanu, unveiled in 1914, declared a historical monument); the ruler Alexandru Ioan Cuza (made of white stone by the sculptor Vasile Aciobăniței and unveiled in 1959); Mihail Kogălniceanu (a work in white stone by sculptor Vasile Aciobăniței in 1959); Dimitrie Cantemir (a work by sculptor Iftimie Bârleanu) and Prince Stephen the Great (unveiled on 29 June 1995, a work in bronze by sculptors Gheorghe Alupoae and Vasile Pântea).
Back to Romanian version