Călăraşi

Date generale

Municipiul Călăraşi se aflã în partea de SE a României, este reşedinţa judeţului Călăraşi, situat în regiunea de SE a Câmpiei Române, pe o terasã de pe stânga braţului Borcea al Dunării, la 25 m altitudine, la intersecţia paralelei de 44°12′ latitudine nordicã cu meridianul de 27°20′ longitudine esticã; 75 810 loc. (1 ian. 2019): 36 405 de sex masc. şi 39 405 fem. Supr.: 114,3 km2, din care 32,6 km2 în intravilan; densitatea: 2 325 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 65 181 loc., 54 047 de persoane erau români (82,9%), 2 051 rromi (3,1%), 412 turci (0,6%) şi 8 671 loc. (13,4%) aparţineau altor etnii (maghiari, armeni, ruşi-lipoveni, italieni, germani, chinezi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 55 620 ortodocşi (85,3%), 458 musulmani (0,7%), 138 romano-catolici (0,2%), 128 penticostali (0,2%) şi 8 837 loc. (13,6%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, baptişti, greco-catolici, martorii lui Iehova, evanghelişti ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Călăraşi este un important port fluvial al ţãrii, un nod rutier şi loc de trecere cu bacul peste Dunăre în judeţul Constanţa. Staţie finalã de cale feratã, inauguratã la 17 noiembrie 1886. În Cãlãraşi existã un combinat siderurgic, un combinat de celulozã şi hârtie, care valorificã paiele de grâu din Câmpia Bărăganului, precum şi întreprinderi de construcţii metalice, de reparaţii de utilaje şi maşini agricole, de mobilã, confecţii, prefabricate din beton şi de produse alimentare (preparate din carne şi lapte, zahãr, panificaţie ş.a.). La Călăraşi funcţioneazã Muzeul Dunării de Jos (fundat în 1951), cu secţii de arheologie (exponate aparţinând culturii neolitice Gumelniţa, mileniul 4-3 î.Hr.), istorie şi artã plasticã, în care sunt expuse peste 60 000 de piese în total, precum şi muzeul  memorial “Gheorghe M. Vasilescu”, biblioteca judeţeanã “Alexandru Odobescu”, cu peste 170 000 de volume şi un parc public cu o suprafaţã de 17,6 ha.

Istoric

Sãpãturile arheologice, efectuate în perimetrul oraşului, au scos la ivealã urme de culturã materialã din Neolitic (mileniul 4-3 î.Hr.) şi din Epoca metalelor (cultura Coslogeni, secolele 14-13 î.Hr.), precum şi vase şi monede greceşti din mileniul 1 î.Hr. şi vestigii romane datând din primele secole ale mileniului întâi dupã Hristos. Localitatea apare menţionatã documentar, prima oarã, în secolul 16, cu numele Lichireşti, în legãturã cu existenţa aici a unei schele şi a unei mici garnizoane de graniţã (cãpitãnie). Denumirea actualã dateazã din secolul 18, ea derivând de la un detaşament de cãlãraşi ştafetari pe care i-a stabilit în aceastã zonã domnul Constantin Brâncoveanu. În 1832, Călăraşi a fost declarat oraş şi, totodatã, reşedinţa judeţului Ialomiţa. În 1851 oraşul a fost reconstruit pe baza unui plan geometric. Între 24 septembrie 1852 şi 1881, oraşul a purtat numele Ştirbeiu. În a doua jumãtate a secolului 19, oraşul  a fost legat de Bucureşti printr-o şosea modernizatã şi printr-o cale feratã, devenind un principal port cerealier pe Dunăre. La 17 februarie 1968, oraşul Călăraşi a fost declarat municipiu în cadrul judeţului Ialomiţa, iar la 23 ianuarie 1981 s-a stabilit la Călăraşi reşedinţa judeţului nou înfiinţat Călăraşi.

Monumente

Biserica “Volna” (1856), clãdirea fostei cazãrmi a pompierilor (1897), astãzi sediul Arhivei Naţionale, catedrala ortodoxã “Sfântul Nicolae” (1838), Palatul Prefecturii (1895-1897), în stil neoclasic, Monumentul eroilor primului rãzboi mondial, realizat în 1925 de Teodor Burcã.