Date generale
Municipiul Câmpulung Moldovenesc se aflã în extremitatea de Nord-Nord Est a României, în provincia istorică Bucovina, în partea central-vestică a judeţului Suceava, la intersecţia paralelei de 47º31’51” latitudine nordică cu meridianul de 25º33’05” longitudine estică, în depresiunea cu acelaşi nume, la 630-700 m altitudine, la poalele de Nord ale masivului Rarău, pe cursul superior al râului Moldova, la 69 km Sud Vest de municipiul Suceava; 19 938 loc. (1 ian. 2019): 9 549 de sex masc. si 10 389 fem. Supr.: 141,6 km2, din care 95,4 km2 în intravilan; densitatea: 2 090 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 16 722 loc., 15 887 de persoane erau români (95,0%), 41 germani (0,2%), 38 rromi (0,2%) şi 756 loc. (4,6%) aparţineau altor etnii (ucraineni, maghiari, italieni, turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 15 241 ortodocşi (91,1%), 305 penticostali (2,0%), 215 romano-catolici (1,3%), 105 adventişti de ziua a şaptea (0,6%) şi 856 loc. (5,0%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, Martorii lui Iehova, greco-catolici, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclarată. Câmpulung Moldovenesc dispune de o staţie de cale ferată pe linia Suceava – Vatra Dornei. Principalele activităţi economice ale municipiului Câmpulung Moldovenesc sunt exploatarea calcarului şi calcinarea acestuia (var nestins), exploatările forestiere şi prelucrarea lemnului (cherestea, mobilă), prelucrarea bumbacului (filatură de bumbac), prelucrarea blănurilor de animale, industria încălţămintei şi alimentară (lapte praf, preparate din lapte şi carne, produse de panificaţie ş.a.). Construcţii de instrumente muzicale populare. În Câmpulung Moldovenesc îşi desfãşoarã activitatea o Întreprindere de prospecţiuni şi explorări geologice, o staţiune experimentalã pentru cultura molidului, un muzeu etnografic şi de artã a lemnului şi un patinoar artificial. Parc dendrologic. Pârtie de schi pe dealul Runc. În anul 2002, Câmpulung Moldovenesc a fost declarat staţiune balneoclimaterică de interes local (cu izvoare de ape minerale carbogazoase), iar în anul 2005, staţiune turisticã de interes naţional. Câmpulung Moldovenesc este o importantã zonã etnografică şi folclorică în care se evidenţiază frumoase costume populare, sculpturi în lemn, ouă încondeiate, cântece şi dansuri populare originale etc. şi, totodată, un oraş turistic din care se poate pleca spre rezervaţia Pietrele Doamnei din masivul Rarău.
Istoric
Localitatea Câmpulung Moldovenesc, care până în 1950 a purtat numele simplu de Câmpulung, are o existenţă anterioară întemeierii statului feudal Moldova (1359), dar apare menţionat documentar, pentru prima oară, la 14 aprilie 1411. Câmpulung a avut o evoluţie proprie, ca un ţinut al oamenilor liberi, numit “Ocolul Câmpulungului”, cu un regim administrativ şi fiscal aparte, respectat de domnii Moldovei. În Evul Mediu, aşezarea a fost centrul judeţului Câmpulung care includea 15 sate de pe văile Moldovei, Bistriţei şi Dornei. În 1716, Dimitrie Cantemir menţiona în lucrarea sa Descriptio Moldaviae că locuitorii ţinutului Câmpulung erau organizaţi într-un fel de “republică independentă” şi refuzau să primească poruncă de la vreun boier local. Conducerea treburilor din Ocol era asiguratã de vornici, vatamani şi bătrâni aleşi din rândul sătenilor. În timpul domniei lui Gheorghe Ştefan (1653-1658), la Câmpulung a avut loc o bãtãlie a oştilor moldovene cu cele ale nobilimii maghiare, iar la sfârşitul secolului 17, Câmpulung a fost ocupat vremelnic de trupele polone. În 1766, domnul Grigore Alexandru III Ghica a înfiinţat la Câmpulung o şcoală elementară. După anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic (7 mai 1775), la Câmpulung a început să fie colonizaţi germani calificaţi în munci forestiere, miniere ş.a. În 1774, Câmpulung a fost declarat târg şi recunoscut oficial ca atare de stăpânirea habsburgică abia în 1794, iar în 1806 Câmpulung a fost trecut în categoria comunelor urbane (oraş). În secolele 18-19 Câmpulung a fost un important punct vamal. Declarat municipiu la 18 ianuarie 1995.
Monumente
Biserică gotică (secolul 15); bisericile cu hramurile “Adormirea Maicii Domnului” (ante 1676, reconstruitã în 1928), “Naşterea Maicii Domnului” (ante 1765, rezidită în anii 1854-1858) şi “Sfântul Nicolae” (ctitorie din 1768 a lui Teodor Callimah şi refãcutã în anii 1887-1895); casele “Grămadă” (1817) şi “Pruteanu” (secolul 19); clădirile fostei Primării (1896, astăzi sediul unui Notariat) şi fostei Prefecturi (1900, în prezent sediul Muzeului de artã a lemnului); clădirea Băncii Naţionale, construită în 1940 după planurile arhitectului Radu Dudescu.
