Date generale
Municipiul Câmpulung se aflã în partea de Sud a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Nord-Nord Est a judeţului Argeş, în depresiunea omonimã, la 580-600 m altitudine, la intersecţia paralelei de 45o16’04” latitudine nordicã cu meridianul de 25o02’47” longitudine esticã, pe Râu Târgului, la 54 km Nord-Nord Est de municipiul Piteşti şi este cunoscut şi sub denumirea, neoficialã, de Câmpulung-Muscel pentru a-l deosebi de oraşul Câmpulung Moldovenesc; 35 495 loc. (1 ian. 2019), din care 16 871 loc. de sex masc. si 18 624 fem. Suprafaţa: 35,6 km2, din care 11,7 km2 in intravilan; densitatea: 3 034 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 31 767 loc., 29 221 de persoane erau români (92,0%), 570 rromi (1,8%) şi 1 976 loc. (6,2%) aparţineau altor etnii (maghiari, italieni, ucraineni, germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 28 721 ortodocşi (90,4%), 338 creştini dupã evanghelie (1,1%), 240 penticostali (0,8%), 137 romano-catolici (0,4%) şi 2 331 loc. (7,3%) aparţineau altor confesiuni (evanghelişti, adventişti de ziua a şaptea, martorii lui Iehova, baptişti, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finală de cale ferată, inaugurată la 1 iulie 1887. Între anii 1957-2006 (când uzina a fost falimentată), activitatea economicã a municipiului Câmpulung s-a bazat, în principal, pe construcţia autoturismelor de teren (“ARO”), cunoscute pe toate meridianele ca fiind cele mai performante. În prezent, la Câmpulung se produc motoare cu combustie internă, fire şi fibre sintetice, ciment, var, mobilă, cherestea, încălţăminte, produselor alimentare ş.a. Câmpulung este un important centru de prelucrare a pielior de animale şi principal centru pomicol. În oraş îşi desfăşoară activitatea un muzeu zonal cu colecţii de istorie şi arheologie, de numismatică, de artă plastică şi de ştiinţele naturii, un muzeu de etnografie şi artă populară, Muzeul “ARO” şi casa memorialã “Tudor Muşatescu”. Municipiul Câmpulung se remarcă printr-o serie de oameni iluştri care s-au născut aici, printre care: zugravul de biserici şi iconarul Pârvu Mutu (1657-1735), pictorul şi graficianul Theodor Aman (1831-1891), sculptorul Constantin Baraschi (1902-1966), arhitectul D. Ionescu-Berechet (1896-1969), medicul Ioan Nanu-Muscel (1862-1938), scriitorul şi dramaturgul Tudor Muşatescu (1903-1970), istoricul şi scriitorul Constantin D. Aricescu (1823-1886), istoricul de artă, criticul şi colecţionarul de artă George Oprescu (1881-1969) ş.a.
Istoric
În zona Pescăreasa din partea de Sud a municipiului Câmpulung a fost descoperită o necropolă datând din perioada bronzului târziu (1700-1600 î.Hr.), iar în cartierul Olari-Sfântul Gheorghe au fost identificate vestigii geto-dacice din secolele 2-1 î.Hr. În evoluţia sa, Câmpulung a trecut prin fazele de sat, târg şi apoi de oraş (din secolul 14). În primele decenii ale secolului 13, la Câmpulung s-au stabilit numeroşi meseriaşi şi negustori saşi. Comunitatea de saşi care s-a închegat de-a lungul timpului la Câmpulung a fost condusã de un greav (comes sau comite), ultimul dintre aceşti conducãtori fiind Laurentius de Longo Campo, piatra lui funerară aflându-se în prezent la biserica Bărăţiei din oraş. Inscripţia de pe această piatră funerară (Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memoriae, anno Domini MCCC/Aici este înmormântat comitele Laurentius din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300), constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Ţara Româneascã şi, totodată, prima menţiune scrisă despre Câmpulung. În anul 1330, Basarab I, primul domn al statului feudal Ţara Românească (c.1310-1352) a stabilit reşedinţa scaunului domnesc la Câmpulung, oraşul devenind pentru circa 40 de ani centrul politic şi administrativ al Ţãrii Româneşti. În 1369, domnul Vladislav I (Vlaicu) (1364-c.1377), fiul şi urmaşul la tron al domnului Nicolae Alexandru (1352-1364) şi nepot al lui Basarab I, a mutat capitala Ţãrii Româneşti de la Câmpulung la Curtea de Argeş. În 1368, Câmpulung a devenit punct de vamã, iar în cursul Evului Mediu a jucat un rol important în comerţul Ţării Româneşti datorită existenţei unui numãr mare de meşteşugari (tăbăcari, cojocari, blãnari, olari, lemnari, pietrari, mãcelari, morari ş.a.) organizaţi în bresle. Începând din secolul 15, la Câmpulung are loc anual renumitul târg (bâlci) de Sfântul Ilie. În secolele 15-16, Câmpulung s-a bucurat de privilegii economice, administrative, politice şi juridice, iar în fruntea oraşului se afla un jude (sau judeţ), ajutat de 12 pârgari aleşi anual de populaţia orăşenească. Cel mai vechi jude al oraşului Câmpulung este Neacşu Lupu care, la 28 iunie 1521, a trimis o scrisoare în limba română lui Johannes Benkner, judele Braşovului, prin care îl informa asupra mişcărilor trupelor otomane în zona Dunãrii. Această scrisoare este cel mai vechi text datat din Ţara Românească, scris în limba română, cunoscut până în prezent. În timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654), la Câmpulung a fost dată în folosinţã (în 1635) o tipografie care a funcţionat cu întreruperi până în 1650, iar în 1643, Matei Basarab a înfiinţat la Câmpulung o fabrică de hârtie. În 1552, Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareş şi soţia lui Mircea Ciobanul, a întemeiat prima şcoală din Câmpulung. În 1737, oraşul a fost incendiat şi devastat de o incursiune otomană, iar în timpul rãzboiului turco-austriac (1787-1792), Câmpulung a suferit mari distrugeri. În timpul primului război mondial, la Câmpulung şi împrejurimi ostaşii români au dus lupte grele împotriva armetelor germane. Oraşul Câmpulung a fost declarat municipiu la 24 noiembrie 1994.
Monumente
Biserica romano-catolică “Sfântul Iacob”-Bărăţia (secolul 13), cu turn ridicat în 1730. În corul bisericii Bărăţia se află lespedea funerară a comitelui Laurentius de Longo Campo, decedat aici în anul 1300; mănăstirea Negru Vodã (de călugări), cu biserica “Adormirea Maicii Domnului”, zidită în jurul anului 1345 de către Domnul Ţării Româneşti, Basarab I, fiul lui Tihomir (cunoscut cu numele Radu Negru sau Negru Vodă – primul conducător al unei formaţiuni statale feudale româneşti la Sud de Carpaţi, în perioada circa 1290 – circa 1310) şi terminată în 1351 de fiul sãu – domnul Nicolae Alexandru (înmormântat aici). Biserica a suferit mai multe stricăciuni de-a lungul timpului: în 1628, biserica a fost dărâmată din cauza unui cutremur, apoi reconstruită din temelii în anii 1635-1636 din iniţiativa domnului Matei Basarab, care a ridicat şi un turn-clopotniţă, înalt de 35 m, şi a înfiinţat o mănăstire. După cutremurul din 14 octombrie 1802, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter (cel mai puternic cutremur din toate timpurile) şi după cel din 26 noiembrie 1829, care a avut magnitudinea de 7,3 grade pe scara Richter, care au provocat importante stricaciuni, biserica mănăstirii Negru Vodă a fost refăcută în perioada 1826-1832 din porunca domnului Grigore Dimitrie Ghica. Un incendiu din 1934 a distrus acoperişul şi a afectat picturile murale interioare care au fost refăcute în anii 1955-1957. În incinta mănăstirii se află casa domnească a lui Matei Basarab, construită în 1650 şi casa Stăreţiei, construită de Constantin Brâncoveanu. În 1765, Dimitrie Rosetti, mare paharnic, a construit un schit pe dealul Flămânda, fiind rânduit ca metoc al falnicei mănăstiri ctitorite de Negru Vodã. Printre altele, Dimitrie Rosetti a hotărât ca la această biserică să înzestreze, în fiecare an, trei tinere fete sărace cu imbrăcăminte, o vacă cu lapte şi cu suma necesară acoperirii cheltuielilor legate de măritiş. De la această faptă de milostenie, localnicii au numit ctitoria lui Rosetti, Schitul Mireselor. După repetate căderi în ruină şi reconstrucţii, Schitul Mireselor a fost definiv abandonat în anii ’30 ai secolului 20. Sâmbătă, 24 septembrie 1936, familia lui Gheorghe Ştefănescu, un cetăţean înstărit din Câmpulung, a avut un accident de maşină la Găeşti, accident din care numai părinţii au scăpat cu viaţă, fiica lor, Margareta Ştefănescu, în vârstă de 26 de ani, decedând în urma acestuia. În memoria acesteia, familia Ştefănescu a pus piatra de temelie a unei noi biserici în 1938 pe locul bisericii ruinate, ctitorită de Rosetti, biserica fiind terminată în 1940. Construcţia bisericii a fost executată după un plan al arhitectului George Matei Cantacuzino fiind concepută în stilul moldovenesc al Muşatinilor. Construcţia a fost desăvârşită cu piatră albă de Albeşti de către meşterii pietrari italieni Vittorio Mezzaroba, Luigi Pavoni şi fraţii Niccolo. Biserica a fost sfinţită la 15 august 1948 de patriarhul Iustinian Marin; biserica Domnească, ctitorie din 1567 a Doamnei Chiajna şi Petru cel Tânăr; biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”-Subeşti (1552, refăcută în 1779), biserica “Sfântul Ilie” (1620-1626), biserica având dublu hram – “Sfântul Mina” şi “Sfântul Nicolae”-Nicuţ (1570, renovată în 1670 şi 1708), declarată monument istoric, biserica “Sfânta Treime” (1632, reparată şi pictată în 1730) ş.a.; clădirea Palatului Culturii, numită “Tudor Muşatescu”, declarată monument istoric, a fost construită la începutul secolului 20 şi inaugurată în anul 1907, în care, până în anul 1968, a funcţionat Primăria oraşului şi apoi a municipiului Câmpulung, iar din anul 1972 adăposteşte sediul Palatul Culturii şi Biblioteca municipală “Ion Barbu”. In fata cladirii se afla bustul lui Tihomir, Domn al Ţării Româneşti (cunoscut cu numele Radu Negru sau Negru Vodă – primul conducător al unei formaţiuni statale feudale româneşti la Sud de Carpaţi); clădirea fostei Prefecturi a judeţului Muscel (azi sediul Primăriei municipale) a fost construită în anii 1924-1934 după planurile arhitectului Dimitrie Ionescu-Berechet, inaugurată la 21 noiembrie 1934, reprezintă o sinteză a elementelor de factură neobrâncovenească cu cele neoromantice, neogotice si neobizantine; clădirea fostului Ateneu popular, azi (2023) sediul Protoeriei, construită în anii 1923-1927, în stil neoromânesc de factură neobrâncovenească, după planurile arhitectului Dimitrie Ionescu-Berechet, declarată monument istoric ş.a.
