Botoşani

Date generale

Municipiul Botoşani, se aflã în partea de NE a României, este reşed. jud. Botoşani, situat în regiunea de N a Pod. Moldovei, în zona de contact a Dealurilor Siretului cu Câmpia Jijiei, la 130 m alt., pe interfluviul dintre râurile Drăcşani şi Sitna, la intersecţia paralelei de 47°44’55” latitudine nordicã cu meridianul de 26°40’10” longitudine esticã; 120 153 loc. (1 ian. 2019): 57 370 de sex masc. şi 62 783 fem. Supr.: 41,4 km2, din care 19,4 km2 în intravilan; densitatea: 6 193 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 106 847 loc., 97 589 de persoane erau români (91,3%), 1 245 rromi (1,2%), 400 ruşi-lipoveni (0,4%) şi 7 613 loc. (7,1%) aparţineau altor etnii (evrei, ucraineni, germani, maghiari, greci, italieni, turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 95 463 ortodocşi (89,3%), 2 069 penticostali (1,9%), 395 romano-catolici (0,4%), 300 creştini de rit vechi (0,3%), 296 adventişti de ziua a şaptea (0,3%) şi 8 324 loc. (7,8%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, Martorii lui Iehova, mozaici, greco-catolici, musulmani ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie finalã de c.f. (inauguratã la 1 nov. 1871). Mare nod rutier. Termocentralã. Constr. şi reparaţii de utilaje şi piese de schimb pentru ind. uşoarã şi alim. şi  pentru agriculturã (motopompe, electropompe); constr. de aparataj electric de joasã  tensiune,  izolatori  electrici, şuruburi, lanţuri şi arcuri. Întreprinderi textile (filaturã şi ţesãtorie de bumbac, lânã, in şi cânepã, tricotaje, fire de melanã, confecţii – în cadrul Societãţii mixte româno-canadiene „Serconf”), de prelucr. a lemnului (mobilã), mat. de constr. (prefabricate din beton, cãrãmidã), confecţionare a articolelor tehnice din cauciuc, articole pentru sport, sticlãrie tehnicã şi produse alim. (preparate din carne şi lapte, uleiuri vegetale, lapte praf, bãuturi alcoolice, vin etc.). Centru tipografic. Teatrul de stat „Mihai Eminescu”, aflat într-o clãdire din 1914, renovatã în anii ’90 ai sec. 20; Teatrul de pãpuşi „Vasilache”; Filarmonicã (1953); Muzeu judeţean (1953), cu secţii de istorie şi arheologie, etnografie, de artã plasticã şi artã popularã; Biblioteca judeţeanã „Mihai Eminescu” (1882), cu peste 380 000 vol.; Casa memorialã „Nicolae Iorga”, în care a copilãrit marele istoric, cuprinde mobilier de epocã, obiecte personale, publicaţii de epocã etc.; Casa „Ceomac Cantemir” (1800), declaratã monument istoric, gãzduieşte, din 1999, Fundaţia „Ştefan Luchian”. La Botoşani s-au nãscut nenumãrate personalitãţi, printre care Grigore Alexandru Ghica, domn al Moldovei, Mihai Eminescu, Elie Radu, Grigore Antipa, Simion Sanielevici, Nicolae Iorga, Mihail Sorbul, Constantin Gane, Octav Onicescu, Alexandru Graur, Victor Tufescu ş.a. În sec. 18, la Botoşani a funcţionat o importantã Şcoalã domneascã şi greceascã.

Istoric

Sãpãturile arheologice efectuate în arealul municipiului Botoşani au scos la ivealã vestigii datând din Paleoliticul mijlociu şi târziu, din Neolitic (cultura materială Cucuteni), din perioada de tranziţie de la Neolitic la Epoca bronzului, din prima epocã a fierului (Hallstatt – 1200–450/300 î.Hr.), apoi din sec. 3–4 (cultura materială Sântana de Mureş), din sec. 5 şi 13–14. O inscripţie de la biserica armeneascã, a cãrei construcţie a început în 1350, aratã cã, la acea datã, localit. funcţiona ca sediu al unui vornic, dar prima atestare documentarã dateazã din 1401. Ulterior, aşezarea a fost consemnată documentar la 28 nov. 1439 şi apoi în 1448 ca pr. centru meşteşugãresc al Moldovei în care îşi desfãşurau activitatea numeroase bresle (blãnari, cojocari, pielari, ciobotari, tãbãcari etc.). În cronica sa, Letopiseţul Ţãrii Moldovei (cea mai veche scriere în limba românã din Moldova, care prezintã istoria Moldovei din perioada 1359–1595), Grigore Ureche aratã cã „… în anul 6947 (1439), novembre 28, au venitu tãtarii şi au prãdatu şi au arsu pânã la Botãşeni, şi au arsu şi târgu Botãşanii”. Localit. a mai fost prãdatã şi incendiatã de poloni în 1505, 1509, 1529 şi de tãtari şi cazaci în 1650. În sec. 16, Botoşani a fost considerat drept „cel mai mare şi mai vechi iarmaroc al Moldovei”, consemnat ca atare într-un document din 24 nov. 1542. Pecetea oraşului, din 5 aug. 1670, are înscrisã denumirea Târgu Botãş – nume provenit, probabil, de la renumita familie de boieri Botãş. Dupã anul 1820 a început modernizarea urbanisticã a oraşului (pavarea strãzilor, introducerea cişmelei centrale în 1828, iluminatul cu lãmpi de ulei, în 1845, şi electric, în 1900–1910 etc.) devenind, în a doua jumãtate a sec. 19, al doilea oraş al Moldovei (dupã Iaşi) şi al patrulea oraş al ţãrii, ca importanţă. Declarat municipiu la 17 febr. 1968, când devine şi reşed. jud. omonim.

Monumente

Mănăstire de călugări, cu biserica „Sfântul Nicolae”-Popãuţi, de mari dimensiuni (24 m lungime şi 9,80 m lãţime), ctitorie, din 30 sept. 1496, a lui Ştefan cel Mare. Biserica pãstreazã, în interior, fragmente de picturi murale din sec. 16. Are un turn-clopotniţã, înalt de 17 m, datând din 1496 (restaurat în 1752 şi în 1899–1906). Biserica a funcţionat ca biserică de mănãstire în perioada  1751–1863  când  în  urma  secularizării averilor mănăstireşti a devenit biserică de mir. Biserica a fost declarată monument istoric în 1897 şi apoi supusă unor ample restaurări în anii 1899–1906 sub îngrijirea Comisiunii Monumentelor Istorice. Mănăstirea a fost reînfiinţată în 1991 de către mitropolitul de atunci al Moldovei şi Bucovinei, Daniel Ciobotea (actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), călugării fiind instalaţi aici abia în 1996. În cadrul ansamblului monahal, în perioada iun.-nov. 1991 a fost construită o nouă biserică, având hramul „Acoperământul Maicii Domnului” (33,50 m lungime şi 8,50 m lăţime), şi un corp de chilii; bisericile „Sfântul Gheorghe”-Domneascã şi „Adormirea Maicii Domnului”-Uspenia sunt ctitorii din 1551 (cu transformãri din sec. 19 şi clopotniţã din 1819) şi, respectiv, din 1552 (transformatã în 1725 şi restauratã în 1912) ale doamnei Elena, soţia voievodului Petru Rareş. La biserica ortodoxã cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”-Uspenia a fost botezat Mihai Eminescu, nãscut la Botoşani, la 15 ian. 1850; bisericã armeneascã, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, datând din 1350 şi o altã bisericã armeneascã, reziditã în sec. 18, pe locul uneia mai vechi ce data din 1560, cu adãugiri din 1782 (pridvor) şi 1826 (turn-clopotniţã), cu interesante şi valoroase pietre de mormânt; biserica armeano-gregorianã cu hramul „Sfânta Treime” (1797, refãcutã în 1832); bisericile cu hramurile „Sfântul Ioan Botezãtorul” (c. 1750), „Trei Ierarhi” (1789), „Sfântul Spiridon” (ante 1789, renovatã în 1801 şi 1868),   „Sfântul   Nicolae”   (1808), „Cuvioasa Parascheva” (1816), „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”-Ruset (ctitorie din 1825, în stil neoclasic, a spãtarului Constantin Ruset), „Întâmpinarea Domnului” (1826), „Sfinţii Apostoli  Petru  şi  Pavel”  (1833), „Vovidenia” (1834, reparatã în 1868), „Sfântul Ilie” – a blãnarilor (reclãditã în 1838–1843 pe locul uneia din 1777); biserica  lipoveneascã  (1853);  casa „Bolfosu” (c. 1800); casa „Ventura” (ante 1872),  azi  sediul  Filarmonicii;  casa „Vãsescu” (1891), în stil neoclasic; clãdirea Tribunalului, construitã în anii 1906–1914, în stil eclectic, dupã planurile arhitectului Petre Antonescu; clãdirea Bãncii Naţionale, construitã în 1926, dupã planurile arhitectului Radu Dudescu; noul palat al Prefecturii (1969–1971); monumentul închinat Rãscoalei ţãrãneşti din 1907; bustul lui Nicolae Iorga (sculptor Oscar Han) şi douã busturi ale lui Mihai Eminescu, realizate de sculptorii Ion Georgescu şi Ovidiu Maitec.