Date generale
Municipiul Botoşani se află în extremitatea de Nord Est a României, în provincia istorică Bucovina, este reşedinţa judeţului Botoşani, situat în regiunea de Nord a Pod. Moldovei, în zona de contact a Dealurilor Siretului cu Câmpia Jijiei, la 130 m altitudine, pe interfluviul dintre râurile Drăcşani şi Sitna, la intersecţia paralelei de 47°44’55” latitudine nordică cu meridianul de 26°40’10” longitudine estică; 120 153 loc. (1 ian. 2019): 57 370 de sex masc. şi 62 783 fem. Suprafaţa: 41,4 km2, din care 19,4 km2 în intravilan; densitatea: 6 193 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 106 847 loc., 97 589 de persoane erau români (91,3%), 1 245 rromi (1,2%), 400 ruşi-lipoveni (0,4%) şi 7 613 loc. (7,1%) aparţineau altor etnii (evrei, ucraineni, germani, maghiari, greci, italieni, turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 95 463 ortodocşi (89,3%), 2 069 penticostali (1,9%), 395 romano-catolici (0,4%), 300 creştini de rit vechi (0,3%), 296 adventişti de ziua a şaptea (0,3%) şi 8 324 loc. (7,8%) aparţineau altor confesiuni (creştini după evanghelie, Martorii lui Iehova, mozaici, greco-catolici, musulmani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finală de c.f. (inauguratã la 1 nov. 1871). Mare nod rutier. Termocentralã. Constr. şi reparaţii de utilaje şi piese de schimb pentru ind. uşoară şi alim. şi pentru agricultură (motopompe, electropompe); constr. de aparataj electric de joasã tensiune, izolatori electrici, şuruburi, lanţuri şi arcuri. Întreprinderi textile (filaturã şi ţesãtorie de bumbac, lânã, in şi cânepă, tricotaje, fire de melană, confecţii – în cadrul Societăţii mixte româno-canadiene „Serconf”), de prelucr. a lemnului (mobilã), mat. de constr. (prefabricate din beton, cărămidă), confecţionare a articolelor tehnice din cauciuc, articole pentru sport, sticlărie tehnică şi produse alim. (preparate din carne şi lapte, uleiuri vegetale, lapte praf, bãuturi alcoolice, vin etc.). Centru tipografic. Teatrul de stat „Mihai Eminescu”, aflat într-o clãdire din 1914, renovatã în anii ’90 ai sec. 20; Teatrul de pãpuşi „Vasilache”; Filarmonică (1953); Muzeul judeţean, cu secţii de istorie şi arheologie, etnografie, de artã plasticã şi artã popularã, a fost inaugurat la 3 dec. 1977, în clãdirea fostului Palat al Prefecturii, construit în anii 1905-1906 dupã planurile arhitectului Petre Antonescu, azi declaratã monument istoric; Biblioteca judeţeanã „Mihai Eminescu” (1882), cu peste 380 000 de volume; Casa memorialã „Nicolae Iorga”, în care a copilãrit marele istoric, cuprinde mobilier de epocã, obiecte personale, publicaţii de epocã etc.; Casa „Ceomac Cantemir” (1800), declaratã monument istoric, gãzduieşte, din 1999, Fundaţia „Ştefan Luchian”. La Botoşani s-au nãscut nenumãrate personalitãţi, printre care Grigore Alexandru Ghica, domn al Moldovei, Mihai Eminescu, Elie Radu, Grigore Antipa, Simion Sanielevici, Nicolae Iorga, Mihail Sorbul, Constantin Gane, Octav Onicescu, Alexandru Graur, Victor Tufescu ş.a. În secolul 18, la Botoşani a funcţionat o importantã Şcoalã domneascã şi greceascã.
Istoric
Sãpãturile arheologice efectuate în arealul municipiului Botoşani au scos la ivealã vestigii datând din Paleoliticul mijlociu şi târziu, din Neolitic (cultura materială Cucuteni), din perioada de tranziţie de la Neolitic la Epoca bronzului, din prima epocă a fierului (Hallstatt – 1200–450/300 î.Hr.), apoi din secolele 3–4 (cultura materială Sântana de Mureş), din secolele 5 şi 13–14. O inscripţie de la biserica armenească, a cãrei construcţie a început în 1350, arată că, la acea dată, localit. funcţiona ca sediu al unui vornic, dar prima atestare documentarã dateazã din 1401. Ulterior, aşezarea a fost consemnată documentar la 28 nov. 1439 şi apoi în 1448 ca pr. centru meşteşugãresc al Moldovei în care îşi desfãşurau activitatea numeroase bresle (blãnari, cojocari, pielari, ciobotari, tãbãcari etc.). În cronica sa, Letopiseţul Ţãrii Moldovei (cea mai veche scriere în limba românã din Moldova, care prezintã istoria Moldovei din perioada 1359–1595), Grigore Ureche aratã cã „… în anul 6947 (1439), novembre 28, au venitu tătarii şi au prãdatu şi au arsu pânã la Botăşeni, şi au arsu şi târgu Botăşanii”. Localit. a mai fost prãdatã şi incendiatã de poloni în 1505, 1509, 1529 şi de tãtari şi cazaci în 1650. În sec. 16, Botoşani a fost considerat drept „cel mai mare şi mai vechi iarmaroc al Moldovei”, consemnat ca atare într-un document din 24 nov. 1542. Pecetea oraşului, din 5 aug. 1670, are înscrisã denumirea Târgu Botăş – nume provenit, probabil, de la renumita familie de boieri Botãş. Dupã anul 1820 a început modernizarea urbanisticã a oraşului (pavarea strãzilor, introducerea cişmelei centrale în 1828, iluminatul cu lãmpi de ulei, în 1845, şi electric, în 1900–1910 etc.) devenind, în a doua jumătate a sec. 19, al doilea oraş al Moldovei (după Iaşi) şi al patrulea oraş al ţării, ca importanţă. Declarat municipiu la 17 februarie 1968, când devine şi reşedinţa judeţului omonim.
Monumente
Mănăstirea de călugări, cu biserica „Sfântul Nicolae”-Popăuţi, de mari dimensiuni (24 m lungime şi 9,80 m lãţime), ctitorie, din 30 septembrie 1496, a Domnului Moldovei, Ştefan cel Mare. Biserica păstrează, în interior, fragmente de picturi murale din secolul 16. Are un turn-clopotniţă, înalt de 17 m, datând din 1496 (restaurat în 1752 şi în 1899–1906). Biserica a funcţionat ca biserică de mănăstire în perioada 1751–1863 când în urma secularizării averilor mănăstireşti a devenit biserică de mir. Biserica a fost declarată monument istoric în 1897 şi apoi supusă unor ample restaurări în anii 1899–1906 sub îngrijirea Comisiunii Monumentelor Istorice. Mănăstirea a fost reînfiinţată în 1991 de către mitropolitul de atunci al Moldovei şi Bucovinei, Daniel Ciobotea (actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), călugării fiind instalaţi aici abia în 1996. În cadrul ansamblului monahal, în perioada iunie-noiembrie 1991 a fost construită o nouă biserică, având hramul „Acoperământul Maicii Domnului” (33,50 m lungime şi 8,50 m lăţime), şi un corp de chilii; biserica „Sfântul Gheorghe”-Domneascã, simbol al municipiului Botoşani, este ctitoria din anul 1551 a Doamnei Elena Rareş, soţia lui Petru Rareş, Domn al Moldovei în perioada 20 ianuarie 1527 – 14 septembrie 1538. Biserica a fost construită din piatră brută şi cărămidă după modelul bisericii “Sfântul Nicolae-Popăuţi”, fiind dominată de o turlă zveltă, octogonală, sprijinită pe două baze stelare, luminată de patru ferestre dreptunghiulare, situate în cadrul unor firide terminate cu arcade duble. Pereţii interiori ai bisericii nu posedă picturi, pardoseala este realizată din lespezi de piatră, iar catapeteasma este construită din lemn, pictată în ulei de zugravul Grigore în anul 1733 pe un fond auriu. Uşa de intrare în biserică se află în cadrul unui chenar gotic, deasupra căruia există pisania. Biserica “Sfântul Gheorghe” a fost supusă unor lucrări de renovare, înfrumuseţare şi reabilitare în perioada 10 august 2020 – 10 august 2022 şi sfinţită la 23 aprilie 2023, iar în anul 2015 a fost declarată monument istoric; biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Uspenia este o ctitorie tot a Doamnei Elena Rareş din anul 1552 cu unele restaurări şi transformãri din anii 1724-1725, 1819 şi 1912. Biserica a fost repictată în anii 1995-1998 de către Petre Achiţenie şi declarată monument istoric în anul 2015. La biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”-Uspenia a fost botezat Mihai Eminescu, născut la Botoşani, la 15 ianuarie 1850. În curtea acestei biserici se află statuia poetului Mihai Eminescu, operă din anul 1967 a sculptorului Oscar Han.
Biserica armenească, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, datând din 1350 şi o altă biserică armenească, rezidită în sec. 18, pe locul uneia mai vechi ce data din 1560, cu adãugiri din 1782 (pridvor) şi 1826 (turn-clopotniţă), cu interesante şi valoroase pietre de mormânt; biserica armeano-gregoriană cu hramul „Sfânta Treime” (1797, refãcutã în 1832); bisericile cu hramurile „Sfântul Ioan Botezãtorul” (c. 1750), „Trei Ierarhi” (1789), „Sfântul Spiridon” (ante 1789, renovatã în 1801 şi 1868), „Sfântul Nicolae” (1808), „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1816), „Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”-Ruset (ctitorie din 1825, în stil neoclasic, a spãtarului Constantin Ruset), „Întâmpinarea Domnului” (1826), „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1833), „Vovidenia” (1834, reparatã în 1868), „Sfântul Ilie” – a blănarilor (reclădită în 1838–1843 pe locul uneia din 1777); biserica lipovenească (1853); casa „Bolfosu” (c. 1800); casa „Ventura” (ante 1872), azi sediul Filarmonicii; casa „Văsescu” (1891), în stil neoclasic; clãdirea Tribunalului, construitã în anii 1906–1914, în stil eclectic, după planurile arhitectului Petre Antonescu; clădirea fostului Palat al Prefecturii (azi sediul Muzeului judeţean), declarată monument istoric, construită în perioada martie 1905-28 nov. 1906, dupã planurile arhitectului Petre Antonescu, urmeazã sã fie supusã unei reabilitări în anii viitori.
Clădirea Băncii Naţionale, construită în 1926, după planurile arhitectului Radu Dudescu; noul palat al Prefecturii (1969–1971); Grupul statuar “Compania de mitraliere maior Grigore Ignat în atac”, realizat de sculptorul botoşănean Horia Miclescu, dezvelit în anul 1929, închinat eroilor căzuţi pe câmpul de luptă în timpul Primului Război Mondial . Monumentul a fost restaurat în anul 2018; Monumentul închinat Răscoalei ţărăneşti din 1907; bustul lui Nicolae Iorga (sculptor Oscar Han) şi două busturi ale lui Mihai Eminescu, realizate de sculptorii Ion Georgescu şi Ovidiu Maitec.
