Drăgăşani

Date generale

Municipiul Drăgăşani se află în partea de Sud a României, situat în Sudul judeţului Vâlcea, în zona de contact a Piemontului Olteţului cu terasele de pe dreapta a râului Olt, la 140 m altitudine, la intersecţia paralelei de 44°39’40” latitudine nordicã cu meridianul de 24°15’38” longitudine esticã, la 54 km Sud de municipiul Râmnicu Vâlcea; 20 316 loc. (1 ian. 2019): 9 632 de sex masc. şi 10 684 fem. Supr.: 48,9 km2, din care 9,2 km2 în intravilan; densitatea: 2 208 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 17 871 loc., 15 601 de persoane erau români (87,3%), 1 041 rromi (5,8%) şi 1 229 loc. (6,9%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 16 438 de ortodocşi (92%), 86 de adventişti de ziua a şaptea (0,5%) şi 1 347 loc. (7,5%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, martorii lui Iehova, baptişti, creştini de rit vechi, romano-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Drăgăşani este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã, inauguratã la 13 decembrie 1886. Din punct de vedere economic, municipiul Drăgăşani se evidenţiazã prin producţia de energie electricã, realizatã de o hidrocentralã cu o putere instalatã de 53 MW (intratã în funcţiune parţial în 1981 şi cu toatã capacitatea în 1989), prin construcţia de maşini şi piese de schimb (remorci pentru autoturisme, jenţi pentru autovehicule, piese şi accesorii pentru autovehicule ş.a.), prin fabrici de prelucrare a maselor plastice, a cauciucului (tãlpi pentru încãlţãminte, cizme din cauciuc, echipamente pentru pompieri) şi a lemnului, fabrici de încãlţãminte, de confecţii şi de produse alimentare (preparate din carne şi lapte, bãuturi alcoolice, panificaţie etc.). Vechi centru viticol (din secolul 18) şi de vinificaţie. Ferme de creştere a bovinelor şi a pãsãrilor. Staţiune de cercetãri viticole, înfiinţatã în 1936 pe baza pepinierei viticole care exista din 1897. Muzeul viei şi vinului, inaugurat în 1974. Bibliotecă municipală, inaugurată în 1840. Casã de Culturã (1952). Casa memorialã “Gib Mihãescu”.

Istoric

În perimetrul municipiului Drăgăşani, în cartierul Momoteşti (atestat documentar la 12 iulie 1527), au fost descoperite urmele unei aşezãri civile dacice şi ale unui castru roman, cunoscut sub numele Rusidava, situate pe anticul drum care ducea de la oraşul Romula (care a existat pe teritoriul de astãzi al satului Reşca, comuna Dobrosloveni, judeţul Olt) la municipiul Apulum (azi Alba Iulia). Prima menţiune documentarã a localitãţii Drãgãşani dateazã din 7 iunie 1535, în secolul 18 apare consemnatã ca târg, iar în catagrafia din 1833 figura ca oraş. La 7/19 iunie 1821, lângã Drăgăşani, trupele eteriste, alãturi de care au luptat detaşamente de panduri, au fost înfrânte de trupele otomane, generalul Alexandru Ipsilanti (fiul domnului Constantin Ipsilanti), şeful suprem al Eteriei, a fugit de pe câmpul de luptã, trecând în Transilvania şi apoi la Viena unde  a fost prins de cãtre habsburgi şi închis (1821-1827). Oraşul Drăgăşani a fost declarat municipiu la 6 iulie 1995, având în subordine administrativã 3 localitãţi componente: Valea Caselor, Zărneni şi Zlătărei.

Monumente

Ruinele castrului roman Rusidava; Catedrala “Adormirea Maicii Domnului” sau Biserica Târgului, a fost construitã în anii 1930-1936, dupã planurile arhitectului Jean Vãleanu pe locul uneia mai vechi, ziditã în perioada 1793-1798, reparatã în 1870 şi 1881 şi distrusã în timpul Primului Rãzboi Mondial. Catedrala a fost pictatã în anii 1946-1947 de Iosif Keber; bisericile “Sfântul Ilie” (1834, cu fresce originare) şi “Sfântul Nicolae” (1826-1835, cu picturi murale originare); Monumentul eteriştilor, dezvelit în 1881; Monumentul eroilor Primului Rãzboi Mondial; Statuia lui Tudor Vladimirescu; clãdirea Primăriei, inauguratã în anul 2001.