Date generale
Oraşul Otopeni se află în partea de Sud-Sud Est a României, în provincia istorică Muntenia, în zona central-vestică a judeţului Ilfov, în Câmpia Vlăsiei, pe râul Pasărea (afluent stâng al râului Dâmboviţa la Sud de Fundeni), la 91 m altitudine, la intersecţia paralelei de 44º33’00’’ latitudine nordică cu meridianul de 26°04’12’’ longitudine estică, la 15 km Nord de capital ţării – municipiul Bucureşti. Din punct de vedere demografic, Otopeni face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 17 388 loc. (1 ian. 2019), din care 8 188 loc de sex masc. şi 9 200 fem. Supr.: 32 km2, din care 27,2 km2 în intravilan; densitatea: 639 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 13 861 loc., 12 440 de persoane erau români (89,7%) şi 1 421 loc. (10,3%) aparţineau altor etnii (greci, maghiari, turci, italieni, rromi, germani, ruşi-lipoveni, ucraineni, sârbi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 12 215 ortodocşi (88,1%), 104 romano-catolici (0,8%) şi 1 542 loc. (11,1%) aprţineau altor confesiuni (musulmani, baptişti, adventişti de ziua a şaptea, greco-catolici, Martorii lui Iehova, luterani, creştini după evanghelie, penticostali, creştini de rit vechi, mozaici, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclarată. În arealul oraşului Otopeni se află Aeroportul Internaţional “Henri Coandă”, cel mai mare din România, inaugurat la 8 aprilie 1970, care deserveşte municipiul Bucureşti. Până în luna mai a anului 2004 acesta a purtat numele “Aeroportul Internaţional Bucureşti-Otopeni”. Clădirea aeroportului a fost construită în perioada 1966-1970, modernizată şi extinsă în etape, în perioada octombrie 1992 – decembrie 1993, 1994-1998, 1999-2007, 2009-2012, inaugurată oficial la 6 nov. 2012. Iniţial, prima pistă de aterizare a avut 3 500 m lungime, urmată de a doua pistă de aterizare, tot de 3 500 m lungime, construită şi modernizată între iulie 1993 şi decembrie 1994 si inaugurată la 27 decembrie 1994. În prima jumătate a anului 2010 au fost efectuate lucrări de extindere a sălii de îmbarcare, iar în iulie-august acelaşi an au fost evaluate condiţiile de desfăşurare a serviciilor necesare pentru o procesare rapidă a pasagerilor, echipajelor aeronavelor, a bagajelor, mărfurilor şi poştei în vederea certificării acestui aeroport pentru aderarea României la spaţiul Schengen, clădirea având o capacitate de procesare de circa 4 500 de persoane pe oră şi circa 6 milioane de pasageri pe an. În programul strategic de dezvoltare a aeroportului, se află în derulare construirea Terminalului 2 de pasageri, cu patru module, fiecare modul având o capacitate de circa 5 milioane de pasageri pe an, urmând să fie dat în folosinţă în anul 2022. În anul 2018, prin Aeroportul Internaţional “Henri Coandă” au trecut 13 824 830 de pasageri. Aeroportul este accesibil din Bucureşti atât cu ajutorul liniilor de autobuz, cât şi cu trenul, din Gara de Nord până la Aeroport – linie inaugurată la 13 dec. 2020. Totodată, se află în derulare legarea aeroportului de Bucureşti prin construirea unei linii de metrou care porneşte din staţia de metrou 1 Mai şi se termină la aeroport, urmând să fie dată în folosinţă în anul 2022. În oraşul Otopeni există diverse firme care produc calculatoare, aparate şi instrumente de măsură şi control, mobilă, confecţii textile, încălţăminte, articole de marochinărie şi de voiaj, mase plastice, materiale de construcţii, produse alimentare ş.a. La Otopeni funcţionează Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie, înfiinţat în anul 1952 din iniţiativa medicului Ana Aslan (profesor universitar şi membru al Academiei Române), acesta fiind primul institut de acest fel din lume, specializat în prevenţia factorilor de risc ale oamenilor, începând cu vârsta de 45 de ani, precum şi în tratamentul polipatologiei specifice persoanelor vârstnice. La Otopeni îşi desfăşoară activitatea şi Centrul Cultural “Ion Manu” (din 1999), adăpostit într-o clădire renovată şi modernizată în anul 1996, precum şi Muzeul Aviaţiei, inaugurat în 1993 – singurul muzeu aeronautic din România.
Istoric
În anii 1966-1970, în timpul construirii aeroportului, au fost scoase la iveală fragmente de vase ceramice şi diverse obiecte datând din prima Epocă a fierului (Hallstatt – 1200-400 î.Hr.), precum şi vestigiile unei aşezări omeneşti din secolul 10. Prima menţiune documentară a localităţii Otopeni datează din 7 martie 1582, într-un hrisov domnesc, urmată de o altă atestare la 14 februarie 1587, când într-un hrisolv semnat de Mihnea Turcitul se specifică faptul că banul Dobromir, împreună cu jupâniţa Vilaia şi cu fiul lor, Mihai postelnicul, au dăruit mănăstirii “Sfânta Treime” (azi mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti) jumătate din satul Hodopeni (azi Otopeni), împreună cu toate moarile şi ţiganii de pe moşia sa. Denumirea de Hodopeni mai apare consemnată şi într-un act de danie din 20 mai 1620, iar numele actual al localităţii datează din anul 1778. Pe o hartă austriacă din anul 1867 apar consemnate satele Otopenii de Jos şi Otopenii de Sus. La sfârşitul secolului 19, respectiv în anul 1886, Otopeni era o comună rurală, formată din satele Otopenii de Jos şi Otopenii de Sus, cu 851 loc., cu o şcoală şi cu câte o biserică în fiecare sat, iar în anul 1911, comuna Otopeni avea 1 775 loc. În anul 1908, satul Odăile, numit Odăile Brâncoveanului sau Odăile Brâncoveneşti, până în anul 1900, care până atunci fusese în componenţa comunei Bucoveni, a trecut la comuna Otopeni. La 17 febr. 1968, cele două sate, Otopenii de Jos şi Otopenii de Sus s-au contopit şi au format comuna Otopeni, cu statut de comună suburbană a municipiului Bucureşti, la 18 aprilie 1989, com. Otopeni a fost declarată oraş, apoi a fost trecută în categoria aşezărilor rurale (în ianuarie 1990), iar la 30 noiembrie 2000 a redevenit oraş-satelit al municipiului Bucureşti. Între 23 ianuarie 1981 şi 10 aprilie 1997 Otopeni a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov. Oraşul Otopeni are în subordine administrativă satul Odăile – numit iniţial Odăile Brâncoveanului sau Odăile Brâncoveneşti.
Monumente
Biserica având dublu hram – “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” şi “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” a fost construită în anii 1802-1803 (sfinţită la 27 dec. 1803), pe locul unei vechi biserici, care a fost grav avariată de marele cutremur din 14 oct. 1802. Biserica a fost restaurată şi repictată în anii 2009-2011; biserica “Sfântul Nicolae” a fost zidită în perioada 1935-1943 şi pictată în etape (1943-1944, altarul) şi 1947-1948 (pictată în întregime de fraţii Stan Sfeclă/ Alexandru Stoian şi Stan Ion); biserica “Naşterea Maicii Domnului” (25 m lungime, 15 m lăţime şi 27 m înălţime), construită în perioada 2003-2016 (sfinţită la 10 sept. 2016); biserica având dublu hram – “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (2010-2016). În satul Odăile există biserica având dublu hram – “Sfinţii Martiri Brâncoveni” şi “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (2008-2012).