Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Ghimbav se află în partea centrală a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Sud Est a judeţului Braşov, în regiunea de Sud Vest a Depresiunii Bârsa sau Ţara Bârsei (compartimentul marii Depresiuni Braşov), la 535 m altitudine, pe râul Ghimbăşel, la intersecţia paralelei de 45º39’46” latitudine nordică cu meridianul de 25º30’22” longitudine esticã, la 9 km Vest-Nord Vest de municipiul Braşov. Din punct de vedere demografic, Ghimbav face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 690 loc. (1 ian. 2019), din care 3 235 loc. de sex masc. şi 3 455 fem. Supr.: 28,3 km2, din care 10,7 km2 în intravilan; densitatea: 625 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 4 698 loc., 4 298 de persoane erau români (91,5%), 155 maghiari (3,3%) şi 245 loc. (5,2%) aparţineau altor etnii (germani, rromi, italieni, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 4 052 de ortodocşi (86,2%), 130 romano-catolici (2,8%), 59 reformaţi (1,3%), 53 baptişti (1,1%) şi 404 loc. (8,6%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, unitarieni, evanghelici, luterani, Martorii lui Iehova, greco-catolici, penticostali, adventişti de ziua a şaptea, musulmani ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Oraşul Ghimbav este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã, inauguratã în anul 1908, cu o garã feroviarã datã în folosinţã în anul 1911. În luna septembrie 2012, la Ghimbav a început construirea unui aeroport internaţional, prevãzut sã fie inaugurat în anul 2022, şi care sã deserveascã municipiul Braşov, aflat la 9 km distantã. Aeroportul este dotat cu o singură pistã de rulare, în lungime de 2 820 m, un terminal de pasageri, cu o suprafaţã de 10 000 m2 , construit în perioada 17 martie 2020 – 11 martie 2021, urmând ca primul zbor comercial să aibe loc la 1 noiembrie 2022. Aeroportul este prevãzut sã asigure un flux de circa 2 milioane de cãlãtori pe an. Din punct de vedere economic, oraşul se remarcă prin producţia de aeronave, de helicoptere tip “Puma”, de componente auto (pompe de injecţie), de centrale termice, de articole din material plastic pentru construcţii, de hârtie cretată, cartoane şi ambalaje din carton, fire şi ţesături din lânã, tricotaje, cherestea, furnire şi panouri din lemn, bere, ciocolată şi produse zaharoase. Sere floricole. Cămin Cultural. Bibliotecă publică (peste 13 000 de volume).
Istoric
În arealul oraşului Ghimbav au fost descoperite (în perioada 1905-1929) vestigiile unei necropole din Epoca bronzului şi urme de locuire din prima Epocã a fierului (Hallstatt). Întemeierea localitãţii Ghimbav este legatã de prezenţa cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei, care s-au aşezat aici, începând din 7 mai 1211 şi pânã în anul 1225, ca urmare a unei Diplome de instalare emisã de regele Ungariei, Andrei II, care prevedea colonizarea aceastei zone cu familii de germani venite din localitatea Weidenbach, aflatã în apropierea confluenţei râului Moselle (Mosel) cu fluviul Rin, din regiunea Koblenz. Cavalerii teutoni au instituit în Ţara Bârsei cinci centurii (o centurie cuprindea o sutã de gospodãrii) împãrţite la rândul lor în decurii (fiecare decurie avea zece gospodãrii). Una dintre cele cinci centurii este atestatã documentar pe cursul râului Ghimbãşel şi cuprindea decuriile Rosnou (Râşnov), Krestyenfalu (Cristian) şi Widinbach (Ghimbav). În anul 1250, aici exista deja o aşezare bine locuitã, cu o bazilicã romanicã, menţionatã documentar ca sat, prima oarã, la 25 apr. 1342, cu numele Widinbach (“Râul cu sãlcii”). În anul 1353, regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, a acordat localitãţii Widinbach unele privilegii legate de încurajarea construirii unor fortificaţii şi mai ales a unor biserici fortificate, înconjurate de ziduri groase, mãrginite de şanţuri cu apã. În perioada 1355-1377, localitatea apare consemnatã ca sat liber sãsesc în districtul Braşov. În secolele 14-19, localitatea apare consemnatã documentar cu diferite denumiri, ca de pildã Windubach (în 1357), Wyndenbach (1366), Weydenpach (1410), Widenbach (1420, 1497, 1500), Weydenbach (1532), Widembach (1552), Wedjebich (sec. 18), Vedjembix (sec. 19), Ghimbav (sec. 20). La recensământul populaţiei din Ţara Bârsei din anul 1510, Widenbach avea 133 de gospodãrii. Localitatea a fost distrusă de marea invazie mongolã din anul 1241, de cea a tãtarilor din anii 1285, 1345 şi 1658 şi de cea a turcilor din anul 1422, dar de fiecare datã s-a refãcut. În anul 1602 , localitatea a fost jefuitã de oastea generalului austriac de origine italianã Giorgio Basta, iar în 1642, cetatea a fost incendiatã de un fulger şi refacută ulterior. Prezenţa românilor în Ghimbav este atestatã abia în jurul anului 1700 când aici existau circa 30 de familii de români. La recensãmântul populaţiei din 29-30 dec, 1930, Ghimbav era o comunã ruralã, iar la 23 decembrie 2002 a fost trecutã în categoria oraşelor.
Monumente
Biserica evanghelică fortificată, cu hramul “Sfântul Petru”, construită în anul 1300, în stil romanic, cu adãugiri ulterioare în stil gotic, azi declarată monument istoric şi de arhitectură, se află în mijlocul unei cetãţi cu ziduri puternice, construite în secolul 15, străjuite de 7 turnuri de apãrare, din care se mai pãstreazã doar cinci. În anul 1642 cetatea a fost afectatã de un incendiu provocat de un fulger, fiind refacută ulterior, dar prădată de tãtari în 1658. Cetatea şi biserica au fost restaurate în anii 1686 şi 1789; biserica ortodoxã cu hramul “Sfânta Treime” (15 m lungime şi 9 m lãţime), azi declarată monument istoric şi de arhitectură, a fost construită în perioada 10 iulie 1780 – 7 iulie 1781, pe locul uneia din lemn, mistuită de incendiu în anul 1777, prin strădania şi pe cheltuiala negustorului braşovean Ioan Boghici, dominatã de un turn ridicat în anul 1830, de 15 m înãlţime. Picturile murale interioare au fost realizate în frescă, în anul 1961, de pictorul Iosif M. Vasu şi restaurate în anul 1983, tot de el. In pridvorul bisericii se păstrează o pictură din anul 1814, realizatã de zugravul Nicolae, reprezentand Raiul şi iadul; biserica ortodoxã “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, datand din anul 1783, restaurată şi sfinţită în anul 2009; casă din anul 1789, declarată monument istoric; clădirea fostei Primãrii, construită în anul 1876, azi sediul Bibliotecii orăşeneşti; clădirea fostei cazarme, construitã în anii 1863-1864, azi sediul Primăriei orăşeneşti; Obelisc din beton mozaicat, dezvelit în anul 1920, închinat eroilor Primului Rãzboi Mondial.
About
The town of Ghimbav is located in the central part of Romania, in the historical province of Transylvania, in the South East of Braşov County, in the South West region of the Bârsa Depression or Ţara Bârsei (compartment of the Great Braşov Depression), at 535 m altitude, on Ghimbăşel River , at the intersection of the parallel of 45˚39’46” north latitude with the meridian of 25˚30’22” east longitude, 9 km West-North West of Braşov municipality. From a demographic point of view, Ghimbav belongs to the category of small towns, with a population of 6,690 inhabitants (January 1, 2019), of which 3,235 males and 3,455 females. Area: 28.3 km2, of which 10.7 km2 in urban areas; density: 625 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 4,698 inhabitants, 4,298 people were Romanians (91.5%), 155 Hungarians (3.3%) and 245 inhabitants (5.2%) belonged to other ethnic groups. (Germans, Roma, Italians, Ukrainians, etc.). From a confessional point of view, the same census registered 4,052 Orthodox (86.2%), 130 Roman Catholics (2.8%), 59 Reformed (1.3%), 53 Baptists (1.1 %) and 404 inhabitants (8.6%) belonged to other denominations (Gospel Christians, Unitarians, Evangelicals, Lutherans, Jehovah’s Witnesses, Greek Catholics, Pentecostals, Seventh-day Adventists, Muslims, etc.), or were atheists, religion or undeclared religion. The town of Ghimbav is an important road junction and has a railway station, inaugurated in 1908, with a railway station put into use in 1911. In September 2012, in Ghimbav began the construction of an international airport, whose purpose is to serve the city of Braşov, 9 km away from Ghimbav. The airport is equipped with a single runway, 2,820 m long, a passenger terminal, with an area of 10,000 m2, built between March 17, 2020 – March 11, 2021. The first commercial flight is supposed to take place on November 1, 2022. The airport is expected to accommodate a traffic of about 2 million passengers per year. From an economic point of view, the town is specialized in the production of aircraft, Puma helicopters, car components (injection pumps), thermal power plants, plastic items for construction, coated paper, cardboard packaging, woolen yarns and fabrics, knitwear, lumber, veneer and wood panels, beer, chocolate and sugar products. Greenhouses for growing flowers. Community Center. Public library (over 13,000 volumes).
History
In the area of Ghimbav were discovered (between 1905-1929) the remains of a necropolis from the Bronze Age and traces of habitation from the first Iron Age (Hallstatt). The founding of Ghimbav is related to the presence of the Teutonic Knights in the Land of Bârsa, who settled here from May 7, 1211 until 1225, as a result of an Installation Diploma issued by the King of Hungary, Andrew II, which stipulated the colonization of this areas with German families from the town of Weidenbach (located near the confluence of the river Moselle (Mosel) and the river Rhine, in the Koblenz region). The Teutonic Knights instituted five centurii in the Land of Bârsa (one centurie comprised one hundred households) which in turn were divided into decurii (each decurie had ten households). One of the five centurii is mentioned documentary as existing along the Ghimbăşel River and included the following decurii: Rosnou (Râşnov), Krestyenfalu (Cristian) and Widinbach (Ghimbav). In 1250, there was already a well-inhabited settlement here, with a Romanesque basilica, mentioned documentary as a village, for the first time, on April 25, 1342, with the name of Widinbach (“Willow River”). In 1353, the king of Hungary, Louis I of Anjou, granted Widinbach some privileges to encourage the construction of fortifications and especially fortified churches, surrounded by thick walls, bordered by water ditches. In the period 1355-1377, the locality is recorded as a free Saxon village in the district of Braşov. In the 14th-19th centuries, the town appears in documents with various names, such as Windubach (in 1357), Wyndenbach (1366), Weydenpach (1410), Widenbach (1420, 1497, 1500), Weydenbach (1532), Widembach (1552). ), Wedjebich (18th century), Vedjembix (19th century), Ghimbav (20th century). At the 1510 census of Wârsa County, Widenbach had 133 households. The town was destroyed by the great Mongol invasion of 1241, by the Tartars in 1285, 1345 and 1658, and by the Turks in 1422, but each time it was rebuilt. In 1602, the town was looted by the army of the Austrian general of Italian origin Giorgio Basta, and in 1642, the fortress was set on fire by lightning and later rebuilt. The presence of Romanians in Ghimbav is attested only around 1700 when there were about 30 Romanian families here. At the population census of December 29-30, 1930, Ghimbav was a rural commune, and on December 23, 2002 it was included in the category of towns.
Monuments
The fortified evangelical church, dedicated to “Saint Peter”, built in 1300, in Romanesque style, with later additions in Gothic style, today declared a historical and architectural monument, is located in the middle of a fortress with strong walls, built in the 15th century, guarded by 7 defense towers, of which only five continue to exist today. In 1642 the fortress was affected by a fire caused by lightning, being later rebuilt, but looted by the Tartars in 1658. The fortress and the church were restored in 1686 and 1789; the orthodox church dedicated to the “Holy Trinity” (15 m long and 9 m wide), today declared a historical and architectural monument, was built between July 10, 1780 – July 7, 1781, on the site of a wooden one, burned by fire in 1777, through the efforts and at the expense of the Braşov merchant Ioan Boghici, dominated by a tower built in 1830, with the height of 15 m. The interior murals were made in fresco, in 1961, by the painter Iosif M. Vasu and restored in 1983, also by him. In the porch of the church there is a painting from 1814, made by the painter Nicolae, representing Heaven and Hell; the Orthodox Church of the “Holy Apostles Peter and Paul”, dating from 1783, restored and consecrated in 2009; a house from 1789, declared a historical monument; the building of the former City Hall, built in 1876, today the headquarters of the City Library; the building of the former barracks, built in 1863-1864, today the City Hall; Mosaic concrete obelisk, unveiled in 1920, dedicated to the heroes of the First World War.
Back to Romanian version