Ghimbav

Date generale

Oraşul Ghimbav se află în partea centrală a României, situat în Vestul depresiunii Braşov, pe râul Ghimbăşel, la 8 km Vest de municipiul Braşov. Din punct de vedere demografic face parte din categoria oraşelor foarte mici cu o populaţie de 5 398 locuitori (la 1 iulie 2008), din care 2 615 de sex masculin şi 2 783 feminin. Dacã raportãm numãrul total al populaţiei la suprafaţa oraşului în intravilan (respectiv, 6,1 km2) rezultã o densitate de 885 locuitori pe km2. Oraşul este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã inauguratã în anul 1908. În luna septembrie 2009, la Ghimbav a început construirea unui aeroport internaţional, finalizat în martie 2011, care deserveste municipiul Braşov. Aeroportul este dotat cu o singurã pistã în lungime de 2 800 m, un terminal cu o suprafaţã de 10 000 mp şi asigura un flux de circa 2 milioane de cãlãtori pe an. Din punct de vedere economic, oraşul se remarcã prin fabricile de hârtie cretatã, de cartoane şi ambalaje din carton, de prelucrare a lemnului, de bere, prin existenţa unei filaturi şi a unei ţesãtorii de lânã şi prin culturi floricole în sere.

Istoric

Localitatea Ghimbav este legatã de prezenţa cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei (1211-1225) şi de colonizarea germanilor în aceastã zonã în secolul 13. Cavalerii teutoni au instituit în Ţara Bârsei cinci centurii (o centurie cuprindea o sutã de gospodãrii) împãrţite la rândul lor în decurii (fiecare decurie avea zece gospodãrii). Una dintre cele cinci centurii este atestatã documentar pe cursul râului Ghimbãşel şi cuprindea decuriile Râşnov, Cristian şi Ghimbav. Aşezarea Ghimbav apare menţionatã documentar ca sat, prima oarã, în 1342, iar ca sat liber sãsesc este consemnat în perioada 1355-1377. Localitatea a fost distrusã de invaziile tãtarilor din anii 1241, 1285 şi 1345 şI de cea a turcilor din anul 1422, dar de fiecare datã s-a refãcut. Prezenţa românilor în Ghimbav este atestatã abia în jurul anului 1700 când aici existau circa 30 de familii de români. Fosta comunã Ghimbav a fost trecutã în categoria oraşelor la 23 decembrie 2002.

Monumente

Bisericã evanghelicã datând din anul 1300, aflatã în mijlocul unei cetãţi cu ziduri puternice construite în secolul 15, strãjuite de 7 turnuri de apãrare, din care se mai pãstreazã doar cinci. În anul 1642 cetatea a fost afectatã de un incendiu provocat de un fulger, fiind refacutã ulterior, dar prãdatã de tãtari în 1658. Cetatea şi biserica au fost restaurate în anii 1686 şi 1789; bisericile ortodoxe cu hramurile “Sfânta Treime” (1780, cu picturi murale interioare în frescã) şi “Sfântul Apostol Petru” (construitã în 1783 pe cheltuiala negustorului Ioan Boghici); case vechi din secolul 18.