Ghimbav

Date generale

Oraşul Ghimbav se află în partea centrală a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Sud Est a judeţului Braşov, în regiunea de Sud Vest a Depresiunii Bârsa sau Ţara Bârsei (compartimentul marii Depresiuni Braşov), la 535 m alt., pe râul Ghimbăşel, la intersecţia paralelei de 45º39’46” latitudine nordicã cu meridianul de 25º30’22” longitudine esticã, la 9 km Vest-Nord Vest de municipiul Braşov; 6 690 loc. (1 ian. 2019), din care 3 235 loc. de sex masc. şi 3 455 fem. Supr.: 28,3 km2, din care 10,7 km2 în intravilan; densitatea: 625 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 4 698 loc., 4 298 de persoane erau români (91,5%), 155 maghiari (3,3%) şi 245 loc. (5,2%) aparţineau altor etnii (germani, rromi, italieni, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 052 de ortodocşi (86,2%), 130 romano-catolici (2,8%), 59 reformaţi (1,3%), 53 baptişti (1,1%) şi 404 loc. (8,6%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, unitarieni, evanghelici, luterani, Martorii lui Iehova, greco-catolici, penticostali, adventişti de ziua a şaptea, musulmani ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Oraşul Ghimbav este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã, inauguratã în anul 1908, cu o garã feroviarã datã în folosinţã în anul 1911. În luna septembrie 2012, la Ghimbav a început construirea unui aeroport internaţional, finalizat la 21 mai 2014, care deserveşte municipiul Braşov. Aeroportul este dotat cu o singurã pistã de rulare, în lungime de 2 820 m, inauguratã oficial la 3 oct. 2014, un terminal de pasageri, cu o suprafaţã de 10 000 m2 , construit în perioada 17 martie 2020 – 11 martie 2021, urmând ca primul zbor comercial sã aibe loc în luna iunie 2021. Aeroportul este prevãzut sã asigure un flux de circa 2 milioane de cãlãtori pe an. Din punct de vedere economic, oraşul se remarcã prin producţia de aeronave, de helicoptere tip “Puma”, de componente auto (pompe de injecţie), de centrale termice, de articole din material plastic pentru construcţii, de hârtie cretatã, cartoane şi ambalaje din carton, fire şi ţesãturi din lânã, tricotaje, cherestea, furnire şi panouri din lemn, bere, ciocolatã şi produse zaharoase. Sere floricole. Cãmin Cultural. Bibliotecã publicã (peste 13 000 de volume).

Istoric

În arealul oraşului Ghimbav au fost descoperite (în perioada 1905-1929) vestigiile unei necropole din Epoca bronzului şi urme de locuire din prima Epocã a fierului (Hallstatt). Întemeierea localitãţii Ghimbav este legatã de prezenţa cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei, care s-au aşezat aici, începând din 7 mai 1211 şi pânã în anul 1225, ca urmare a unei Diplome de instalare emisã de regele Ungariei, Andrei II, care prevedea colonizarea aceastei zone cu familii de germani venite din localitatea Weidenbach, aflatã în apropierea confluenţei râului Moselle (Mosel) cu fluviul Rin, din regiunea Koblenz. Cavalerii teutoni au instituit în Ţara Bârsei cinci centurii (o centurie cuprindea o sutã de gospodãrii) împãrţite la rândul lor în decurii (fiecare decurie avea zece gospodãrii). Una dintre cele cinci centurii este atestatã documentar pe cursul râului Ghimbãşel şi cuprindea decuriile Rosnou (Râşnov), Krestyenfalu (Cristian) şi Widinbach (Ghimbav). În anul 1250, aici exista deja o aşezare bine locuitã, cu o bazilicã romanicã, menţionatã documentar ca sat, prima oarã, la 25 apr. 1342, cu numele Widinbach (“Râul cu sãlcii”). În anul 1353, regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, a acordat localitãţii Widinbach unele privilegii legate de încurajarea construirii unor fortificaţii şi mai ales a unor biserici fortificate, înconjurate de ziduri groase, mãrginite de şanţuri cu apã. În perioada 1355-1377, localitatea apare consemnatã ca sat liber sãsesc în districtul Braşov. În secolele 14-19, localitatea apare consemnatã documentar cu diferite denumiri, ca de pildã Windubach (în 1357), Wyndenbach (1366), Weydenpach (1410), Widenbach (1420, 1497, 1500), Weydenbach (1532), Widembach (1552), Wedjebich (sec. 18), Vedjembix (sec. 19), Ghimbav (sec. 20). La recensãmântul populaţiei din Ţara Bârsei din anul 1510, Widenbach avea 133 de gospodãrii. Localitatea a fost distrusã de marea invazie mongolã din anul 1241, de cea a tãtarilor din anii 1285, 1345 şi 1658 şi de cea a turcilor din anul 1422, dar de fiecare datã s-a refãcut. În anul 1602 , localitatea a fost jefuitã de oastea generalului austriac de origine italianã Girgio Basta, iar în 1642, cetatea a fost incendiatã de un fulger şi refacutã ulterior. Prezenţa românilor în Ghimbav este atestatã abia în jurul anului 1700 când aici existau circa 30 de familii de români. La recensãmântul populaţiei din 29-30 dec, 1930, Ghimbav era o comunã ruralã, iar la 23 decembrie 2002 a fost trecutã în categoria oraşelor.

Monumente

Biserica evanghelicã fortificatã, cu hramul “Sfântul Petru”, construitã în anul 1300, în stil romanic, cu adãugiri ulterioare în stil gotic, azi declaratã monument istoric şi de arhitecturã, se aflã în mijlocul unei cetãţi cu ziduri puternice, construite în secolul 15, strãjuite de 7 turnuri de apãrare, din care se mai pãstreazã doar cinci. În anul 1642 cetatea a fost afectatã de un incendiu provocat de un fulger, fiind refacutã ulterior, dar prãdatã de tãtari în 1658. Cetatea şi biserica au fost restaurate în anii 1686 şi 1789; biserica ortodoxã cu hramul “Sfânta Treime” (15 m lungime şi 9 m lãţime), azi declaratã monument istoric şi de arhitecturã, a fost construitã în perioada 10 iulie 1780 – 7 iulie 1781, pe locul uneia din lemn, mistuitã de incendiu în anul 1777, prin strãdania şi pe cheltuiala negustorului braşovean Ioan Boghici, dominatã de un turn ridicat în anul 1830, de 15 m înãlţime. Picturile murale interioare au fost realizate în frescã, în anul 1961, de pictorul Iosif M. Vasu şi restaurate în anul 1983, tot de el. In pridvorul bisericii se pãstreazã o picturã din anul 1814, realizatã de zugravul Nicolae, reprezentand Raiul şi iadul; biserica ortodoxã “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, datand din anul 1783, restauratã şi sfinţitã în anul 2009; casã din anul 1789, declaratã monument istoric; clãdirea fostei Primãrii, construitã în anul 1876, azi sediul Bibliotecii orãşeneşti; clãdirea fostei cazarme, construitã în anii 1863-1864, azi sediul Primãriei orãşeneşti; Obelisc din beton mozaicat, dezvelit în anul 1920, închinat eroilor Primului Rãzboi Mondial.