Odorheiu Secuiesc

Date generale

Municipiul Odorheiu Secuiesc se află în partea central-nordică a României, în provincia istoricã Transilvania, în zona de Sud a judeţului Harghita, în Depresiunea Odorhei, la poalele Subcarpaţilor Homoroadelor, la 477-504 m altitudine, pe cursul superior al râului Târnava Mare, la intersecţia paralelei de 46°18’50” latitudine nordică cu meridianul de 25°18’06” longitudine estică, la 52 km Vest de municipiul Miercurea-Ciuc; 38 177 loc. (1 ian. 2019), din care 18 114 loc. de sex masc. şi 20 063 fem. Supr.: 47,8 km2, din care 11,0 km2 în intravilan; densitatea: 3 471 loc./km2. Evoluţia numericã a locuitorilor din Odorheiu Secuiesc a avut, de-a lungul ultimului veac, o tendinţã ascendentã, cu unele scãderi înregistrate la recensãmintele din anii 1930, 2002 şi 2011. Astfel, la recensãmântul din 1912, în Odorheiu Secuiesc locuiau 10 244 de persoane, la cel din1930 erau 8 518 suflete, în 1948 s-au înregistrat 10 366 loc., în 1956 ajunsese la 14 162 loc., în 1966 numãrul acestora crescuse la 18 244 loc., în 1977 la 28 738 loc., în 1992 erau 39 959 loc. pentru ca în anul 2002 sã scadã la 36 948 loc., iar în anul 2011 la 34 254 loc. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 34 254 loc., 31 665 de persoane erau maghiari (92,4%), 861 români (2,5%), 509 rromi (1,5%) şi 1 219 loc. (3,6%) aparţineau altor etnii (germani, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 16 888 romano-catolici (49,3%), 9 678 reformaţi (28,3%), 4 838 unitarieni (14,1%), 804 ortodocsi (2,3%), 364 martorii lui Iehova (1,1%) şi 1 682 loc. (4,9%) aparţineau altor confesiuni (baptisti, greco-catolici, crestini dupa evanghelie, luterani, evanghelici, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Municipiul Odorheiu Secuiesc este un important nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã. Activitatea economicã a municipiului Odorheiu Secuiesc este susţinutã de numeroase firme care produc fontã, instalaţii frigorifice pentru industria alimentarã, utilaje pentru prelucrarea produselor alimentare, utilaje şi piese de schimb pentru agriculturã, matriţe şi piese din fontã pentru industria chimicã, aparate, dispozitive şi instrumente medicale şi de laborator, mobilã, confecţii textile, îmbrãcãminte din piele, cherestea, materiale de construcţii (cãrãmizi, ţigle, prefabricate din beton), jocuri şi jucãrii, prerparate din cane şi lapte, macaroane, paste fãinoase, bere, spirt, amidon ş.a. Ferme de creştere a bovinelor şi pãsãrilor. În municipiul Odorheiu Secuiesc funcţioneazã un teatru maghiar (“Tomcsa Sandor”), înfiinţat în 1998, un muzeu municipal (“Haaz Reszo”), cu secţii de istorie (din 1998), etnografie, artã şi ştiinţele naturii, înfiinţat în 1906 pe baza unei colecţii din 1872, un muzeu al Porţilor Secuieşti, o bibliotecã publicã ş.a. Din anul 2016, Muzeul “Haaz Reszo” este adãpostit în vila Haberstumf din str. Beclean nr. 2-6. În Odorheiul Secuiesc se mai aflã un muzeu în aer liber, numit “Mini-parcul Transilvaniei”, situat pe pantele domoale ale dealului de la Bãile Seiche, inaugurat parţial în luna mai 2017. În acet Mini-parc sunt expuse machetele realizate la scarã redusã ale celor mai importante conace, castele şi case ale locuitorilor din zona Transilvaniei – multe dintre ele declarate monumente istorice şi de arhitecturã, incluse în Ptrimoniul Cultural Mondial UNESCO. Printre exponate se remarcã biserica fortificatã din Biertan, Castelul Corvinilor din Hunedoara, Castelul Bran, Cetatea Devei, Cetatea Fãgãraş, Cetatea Sighişoarei, Cetatea Rupea, Cetatea Râşnov ş.a. Machetele acestor exponate au fost realizate de Domokos Vajda şi Aurora Nemeth Hajnal sub coordonarea graficã a lui Gyongyossy Janos. Parc dendrologic. Municipiul Odorheiu Secuiesc face parte din categoria staţiunilor balneoclimaterice (Bãile Seiche sau Szeke şi Sãrata Odorhei) de interes local, cu funcţionare sezonierã, care dispune de un climat moderat de depresiune intracolinarã, sedativ, cu veri rãcoroase (temperatura medie a lunii iulie este în jur de 18 C) şi ierni friguroase (în ianuarie temperatura medie este de circa -5 C), cu izvoare de ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene folosite ca apã de masã şi izvoare cu ape minerale sulfuroase, clorurate, iodurate, bromurate, carbogazoase, sodice cunoscute şi utilizate (din 1766) în curã externã pentru tratarea afecţiunilor cardiovasculare (hipertensiune arterialã), a celor reumatismale (spondiloze simple, fãrã complicaţii, periartrite scapulohumerale) ş.a. În curã internã, apele minerale de aici sunt eficiente în tratarea afecţiunilor tubului digestiv (gastrite cronice hipoacide, colon iritabil) ş.a. Mofete.

Istoric

În perimetrul municipiului Odorheiu Secuiesc, pe Dealul Bud (887 m altitudine), au fost descoperite (1875) vestigiile unei aşezãri omeneşti datând din Neolitic şi urme ale civilizaţiilor dacice şi romane. În perioada stãpânirii romane (106-271/275), la poalele Dealului Bud a funcţionat un castru roman, ridicat în timpul împãratului roman Traian, în care a staţionat legiunea Cohors I Ubiorum. La sfârşitul secolului 3 d.Hr., sub presiunea atacurilor dacilor liberi, aflaţi în afara graniţelor Imperiului Roman, castrul roman şi aşezarea civilã din preajma sa, numitã Aeropolis, au fost pãrãsite şi lãsate în ruinã. În anul 1235, pe Dealul “Sfântul Nicolae” de azi, a fost instalat sediul arhidiaconului din Telegd. În secolul 13, o mare parte din secui (persoane aparţinând unei populaţii maghiarizate rezultate din amestecul unor populaţii turcice) s-au stabilit în aceastã zonã, alãturi de populaţia autohtonã româneascã ce trãia în obşti ţãrãneşti, bucurându-se de privilegii acordate în schimbul unor obligaţii militare. Aşezarea apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1224, apoi în 1301 când este amintitã existenţa aici a unui castru regal (Castrum Vduord) alãturi de o aşezare româneascã numitã Villa Olachalis. Între anii 1332 şi 1334 figura ca aşezare ruralã cu numele Udorhel într-un registru de dijme papale, în 1485 apare consemnatã, într-un document, ca târg (Oppidum Udvarhely), iar în 1558 a fost ridicatã la rang de oraş liber. În 1480, castrul regal a fost transformat în cetate, iar ulterior (1492) în castel feudal. Într-un memoriu din 1492, secuii de aici s-au adresat puterii centrale în legãturã cu împilãrile exercitate de voievodul Ştefan Bathori “care a costruit un castel-cetate la Udvarhely prin dãri grele impuse populaţiei”. În 1538, în timpul domniei (în Moldova) a lui Petru Rareş, castelul, împreunã cu întreaga aşezare, au intrat în posesia Moldovei. Castelul-cetate a suferit mari distrugeri în timpul rãscoalei secuilor din aprilie-iunie 1562, dar a fost refãcut în 1565, devenind sediul unuia dintre cele mai vechi scaune secuieşti (unitate administraiv-teritorialã). Avariat din nou în 1595 de secuii rãzvrãtiţi, castelul-cetate a fost reconstruit în 1621 de principele Gabriel Bethlen şi din nou distrus în 1704 în timpul Rãscoalei curuţilor. În anul 1616, turcii au incendiat castelul fiind refãcut ulterior când i s-a atribuit numele Csonkavar (“Castelul-trunchiat”). În 1603, oraşul Odorhei a fost incendiat de trupele generalului austriac de origine italianã Giorgio Basta care era comandantul armatei imperiale austriece în Transilvania. În 1613, la numele Odorhei s-a adãugat toponimul Secuiesc. În 1593, la Odorhei a fost înfiinţat “Gymnasium Regium” – şcoalã cu predare în limba latinã, iar în 1765 a fost inauguratã o şcoalã cu predare în limba românã. Oraşul Odorheiu Secuiesc a fost declarant municipiu la 17 februarie 1968.

Monumente

Castelul-cetate (secolul 15, refãcut de mai multe ori, ultima datã în 1880), cu trei bastioane (Foris, Hajdu, Telegdy) şi fragmente ale zidului de incintã, înalt de 12-14 m, care odinioarã înconjura castelul. Castelul a fost locuit de cãlugãri pânã în 1562 când a fost distrus în mare parte de secuii rãsculaţi; capela romanicã, numitã “Inima lui Iisus”/Jezus Szive (secolul 13, reconstruitã în stil renascentist în a doua jumãtate a secolului 16; biserica romano-catolicã (1787-1791, sfinţitã în 1793), cu altar de epocã, decorat cu statui din lemn; biserica franciscanã (1728-1779), în stilul barocului transilvãnean; biserica reformatã (1780-1781); biserica Unitarianã (3 iulie-1 noiembrie 1906, sfinţitã la 24 mai 1908); biserica ortodoxã “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena” (1936-1938), în stil neobizantin; Conacul “Ugron” (1858); clãdirile spitalului municipal (1886), Primãriei (1895-1897), Colegiului reformat (1771-1772), în stil baroc, şi Gimnaziului romano-catolic (1890-1902).