Date generale
Municipiul Petroşani se află în partea central-sud vestică a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Sud-Est a judeţului Hunedoara, în depresiunea cu acelaşi nume, la 610-650 m altitudine, pe râul Jiu de Est, la intersecţia paralelei de 45°24’44” latitudine nordică cu meridianul de 23°22’24” longitudine estică, la 93 km Sud-Est de municipiul Deva – reşedinţa judeţului Hunedoara; 41 606 loc. (1 ian. 2019), din care 20 035 loc. de sex masc. şi 21 571 fem. Suprafaţa: 210,8 km2, din care 18,2 km2 în intravilan; densitatea: 2 286 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 37 160 loc., 30 926 de persoane erau români (83,2%), 2 250 maghiari (6,1%), 597 rromi (1,6%), 116 germani (0,3%) şi 3 271 loc. (8,8%) aparţineau altor etnii (italieni, polonezi, slovaci, evrei, chinezi, cehi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 28 585 ortodocşi (76,9%), 2 474 romano-catolici (6,7%), 1 017 reformaţi (2,7%), 779 penticostali (2,1%), 260 martorii lui Iehova (0,7%), 207 greco-catolici (0,6%), 174 baptişti (0,5%), 113 unitarieni (0,3%) şi 3 551 loc. (9,5%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şpatea, evanghelişti, creştini de rit vechi, creştini dupã evanghelie, musulmani, mozaici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Linia de cale ferată Petroşani – Simeria a fost construită în anii 1868-1870, inugurată la 28 august 1870, şi electrificată în anii 1973-1975, fiind una dintre cele mai vechi linii de cale feratã de pe teritoriul actual al României, iar gara feroviarã a fost inaugurată la 28 august 1870. Totodatã, Petroşani este unul dintre cele mai importante şi mai vechi (din 1840) centre de exploatare şi prelucrare a huilei. În cadrul economiei municipiului Petroşani se produc piese de schimb pentru industria minierã, mobilã, cherestea, aparataj electric, tricotaje, preparate din carne şi lapte ş.a. La Petroşani funcţionează o Universitate cu profil tehnic de minerit, inaugurată la 7 decembrie 1948 cu numele “Institutul Cărbunelui”, numit din anul 1952 “Institutul de Mine Petroşani”, o Universitate Tehnică, înfiinţată în 1990, un Institut de Cercetări şi Proiectãri Miniere, un Institut de Securitate Minieră, un Teatru dramatic, inaugurat în 1948 (azi poartã numele “Ion D. Sârbu”), cu sediul în clădirea fostului cazinou al funcţionarilor (construită în 1905, modificată şi renovată în 1981-1983), azi declarată monument istoric, o Casă de Cultură a Sindicatelor, construită în 1966 şi renovată în 1979, o Casã de Cultură a Studenţilor, gãzduitã în clãdirea fostului spital de copii “Principele Mircea”, construită în anii 1922-1925, azi declarată monument istoric, un Muzeu al Mineritului, inaugurat în 1961 şi găzduit într-o clădire datând din anul 1900, declarată monument istoric, un stadion cu 20 000 de locuri, inaugurat la 1 august 1962 şi renovat în anul 2004 ş.a. Municipiul Petroşani reprezintã un punct de plecare şi de acces spre Munţii Parâng.
Istoric
Aşezarea Petroşani a luat fiinţă în jurul anului 1640 prin stabilirea în această zonă a unor păstori care, atraşi de bogatele păşuni de aici, au sosit din Ţara Haţegului, din satul Petros, nume pe care l-au atribuit localităţii întemeiată de ei – Petroşeni (din 1818 localitatea are grafia actuală – Petroşani). Prima menţiune documentară a localităţii Petroşani datează din anul 1788. Dezvoltarea accentuată a aşezării a început o dată cu exploatarea zăcămintelor de huilă (în 1840) şi a continuat în ritm accelerat după deschiderea mai multor galerii de mină în perioada 1845-1867 – perioadă în care a avut loc mari migraţii de mineri germani veniţi din Bucovina şi din unele zone ale Transilvaniei. În 1869, în arealul oraşului a fost descoperit un tezaur monetar din argint, alcătuit din 200 de tetradrahme macedonene emise de regele Filip II (359-336 î.Hr.), tatăl lui Alexandru Macedon. La sfârşitul secolului 19, Petroşani a fost declarat comună urbană, în 1930 a devenit oraş, iar la 17 februarie 1968 a fost trecut în categoria municipiilor. Petroşani are în subordine administrativă 4 localităţi componente : Dâlja Mare, Dâlja Mică, Peştera şi Slătinioara. Extinderea către Sud a muncipiului Petroşani a inclus în arealul său fostul sat Livezeni, devenit, astfel, cartier al municipiului.
Monumente
Clãdirea fostului cazinou al funcţionarilor (azi sediul Teatrului dramatic “Ion D. Sârbu”), datând din anul 1905, declarată monument istoric; clădirea Muzeului Mineritului, datând din anul 1900, azi monument istoric; clădirea fostului spital de copii “Principele Mircea” (azi sediul Casei de Cultură a Studenţilor), construită în anii 1922-1925, declarată monument istoric; clădirea Judecătoriei (1910); bisericile ortodoxe cu hramurile “Pogorârea Duhului Sfânt” (1887-1897), cu picturi murale interioare realizate în anii 1972-1973 de Ion Diaconu şi restaurate în anii 2005-2006, iar biserica reparată în 1998 şi 2009; “Sfântul Nicolae” (sfinţitã la 22 iun. 1900 şi reparată în perioada 2006-2009), cu picturi murale interioare executate în frescă în anii 1968-1971 de Ioan Cozila din Sibiu şi restaurate în 2006-2009; “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în anii 1930-1940, cu picturi murale interioare realizate în frescă de Iosif Vasiu din Bucureşti; “Sfânta Treime”, zidită în 1936-1940 şi reparată în 1965-1966 şi 1976-1977, cu picturi murale interioare executate în frescă în 1965-1966 de Constantin Niţulescu din Bucureşti şi restaurate în 1983 de Petre Achitenie din Bucureşti; “Izvorul Tămăduirii”, construită în anii 1946-1950 (pe locul unei vechi biserici care data din 1775) şi reparată în anii 2008-2010; “Buna Vestire”, construitã în perioada 13 iulie 2008-11 iulie 2010; catedrala ortodoxă “Sfântul Ilie”, aflată în construcţie din anul 2011, cu un paraclis cu hramul “Acoperãmântul Maicii Domnului”, sfinţit la 21 nov. 2011, în care se ţin slujbele până la finalizarea construcţiei catedralei; biserica ortodoxă “Sfânta Varvara” (1994-1997, sfinţită la 27 nov. 1997); biserica romano-catolică, zidită între 15 august 1886 şi 13 iulie 1887 şi restaurată în 1923-1924, 1957 şi 1995-2000; biserica reformată (1886-1888).
