Petroşani

Date generale

Municipiul Petroşani se află în partea central-sud vestică a României, în extremitatea de Sud-Est a judeţului Hunedoara, în depresiunea cu acelaşi nume, la 610-650 m altitudine, pe râul Jiu de Est, la intersecţia paralelei de 45°24’44” latitudine nordică cu meridianul de 23°22’24” longitudine estică, la 93 km Sud-Est de municipiul Deva – reşedinţa judeţului Hunedoara; 41 606 loc. (1 ian. 2019), din care 20 035 loc. de sex masc. şi 21 571 fem. Supr.: 210,8 km2, din care 18,2 km2 în intravilan; densitatea: 2 286 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 37 160 loc., 30 926 de persoane erau români (83,2%), 2 250 maghiari (6,1%), 597 rromi (1,6%), 116 germani (0,3%) şi 3 271 loc. (8,8%) aparţineau altor etnii (italieni, polonezi, slovaci, evrei, chinezi, cehi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 28 585 ortodocşi (76,9%), 2 474 romano-catolici (6,7%), 1 017 reformaţi (2,7%), 779 penticostali (2,1%), 260 martorii lui Iehova (0,7%), 207 greco-catolici (0,6%), 174 baptişti (0,5%), 113 unitarieni (0,3%) şi 3 551 loc. (9,5%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şpatea, evanghelişti, creştini de rit vechi, creştini dupã evanghelie, musulmani, mozaici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Linia de c.f. Petroşani – Simeria a fost construită în anii 1868-1869, fiind una dintre cele mai vechi linii de cale feratã de pe teritoriul actual al României, iar gara feroviarã a fost inauguratã la 25 august 1869. Totodatã, Petroşani este unul dintre cele mai importante şi mai vechi (din 1840) centre de exploatare şi prelucrare a huilei. În cadrul economiei municipiului Petroşani se produc piese de schimb pentru industria minierã, mobilã, cherestea, aparataj electric, tricotaje, preparate din carne şi lapte ş.a. La Petroşani funcţioneazã o Universitate cu profil tehnic de minerit, inauguratã la 7 decembrie 1948 cu numele “Institutul Cãrbunelui”, numit din anul 1952 “Institutul de Mine Petroşani”, o Universitate Tehnicã, înfiinţatã în 1990, un Institut de Cercetãri şi Proiectãri Miniere, un Institut de Securitate Minierã, un Teatru dramatic, inaugurat în 1948 (azi poartã numele “Ion D. Sârbu”), cu sediul în clãdirea fostului cazinou al funcţionarilor (construitã în 1905, modificatã şi renovatã în 1981-1983), azi declaratã monument istoric, o Casã de Culturã a Sindicatelor, construitã în 1966 şi renovatã în 1979, o Casã de Culturã a Studenţilor, gãzduitã în clãdirea fostului spital de copii “Principele Mircea”, construitã în anii 1922-1925, azi declaratã monument istoric, un Muzeu al Mineritului, inaugurat în 1961 şi gãzduit într-o clãdire datând din anul 1900, declaratã monument istoric, un stadion cu 20 000 de locuri, inaugurat la 1 august 1962 şi renovat în anul 2004 ş.a. Municipiul Petroşani reprezintã un punct de plecare şi de acces spre Munţii Parâng.

Istoric

Aşezarea Petroşani a luat fiinţã în jurul anului 1640 prin stabilirea în aceastã zonã a unor pãstori atraşi de bogatele pãşuni de aici, veniţi din Ţara Haţegului, din satul Petros, care au atribuit localitãţii, întemeiatã de ei, numele Petroşeni (din 1818 localitatea are grafia actualã – Petroşani). Prima menţiune documentarã a localitãţii Petroşani dateazã din anul 1788. Dezvoltarea accentuatã a aşezãrii a început o datã cu exploatarea zãcãmintelor de huilã (în 1840) şi a continuat în ritm accelerat dupã deschiderea mai multor galerii de minã în perioada 1845-1867 – perioadã în care a avut loc mari migraţii de mineri germani veniţi din Bucovina şi din unele zone ale Transilvaniei. În 1869, în arealul oraşului a fost descoperit un tezaur monetar din argint, alcãtuit din 200 de tetradrahme macedonene emise de regele Filip II (359-336 î.Hr.), tatãl lui Alexandru Macedon. La sfârşitul secolului 19, Petroşani a fost declarat comunã urbanã, în 1930 a devenit oraş, iar la 17 februarie 1968 a fost trecut în categoria municipiilor. Petroşani are în subordine administrativã 4 localitãţi componente : Dâlja Mare, Dâlja Micã, Peştera şi Slãtinioara. Extinderea cãtre Sud a muncipiului Petroşani a inclus în arealul sãu fostul sat Livezeni, devenit, astfel, cartier al municipiului.

Monumente

Clãdirea fostului cazinou al funcţionarilor (azi sediul Teatrului dramatic “Ion D. Sârbu”), datând din anul 1905, declaratã monument istoric; clãdirea Muzeului Mineritului, datând din anul 1900, azi monument istoric; clãdirea fostului spital de copii “Principele Mircea” (azi sediul Casei de Culturã a Studenţilor), construitã în anii 1922-1925, declaratã monument istoric; clãdirea Judecãtoriei (1910); bisericile ortodoxe cu hramurile “Pogorârea Duhului Sfânt” (1887-1897), cu picturi murale interioare realizate  în anii 1972-1973 de Ion Diaconu şi  restaurate în anii 2005-2006, iar biserica reparatã în 1998 şi 2009; “Sfântul Nicolae” (sfinţitã la 22 iun. 1900 şi reparatã în perioada 2006-2009), cu picturi murale interioare executate în frescã în anii 1968-1971 de Ioan Cozila din Sibiu şi restaurate în 2006-2009; “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, construitã în anii 1930-1940, cu picturi murale interioare realizate în frescã de Iosif Vasiu din Bucureşti; “Sfânta Treime”, ziditã în 1936-1940 şi reparatã în 1965-1966 şi 1976-1977, cu picturi murale interioare executate în frescã în 1965-1966 de Constantin Niţulescu din Bucureşti şi restaurate în 1983 de Petre Achitenie din Bucureşti; “Izvorul Tãmãduirii”, construitã în anii 1946-1950 (pe locul unei vechi biserici care data din 1775) şi reparatã în anii 2008-2010; “Buna Vestire”, construitã în perioada 13 iulie 2008-11 iulie 2010; catedrala ortodoxã “Sfântul Ilie”, aflatã în construcţie din anul 2011, cu un paraclis cu hramul “Acoperãmântul Maicii Domnului”, sfinţit la 21 nov. 2011, în care se ţin slujbele pânã la finalizarea construcţiei catedralei; biserica ortodoxã “Sfânta Varvara” (1994-1997, sfinţitã la 27 nov. 1997); biserica romano-catolicã, ziditã între 15 august 1886 şi 13 iulie 1887 şi restauratã în 1923-1924, 1957 şi 1995-2000; biserica reformatã (1886-1888).