Date generale
Municipiul Piatra-Neamţ se aflã în partea central-estică a României, în provincia istorică Moldova, este reşedinţa judeţului Neamţ, situat în centrul judeţului Neamţ, în Nord-Vestul Depresiunii Cracău-Bistriţa, pe terasele de pe stânga râurilor Bistriţa şi Cuejd, la 311-345 m altitudine, la poalele culmilor Cozla (650 m altitudine) la Nord, Pietricica (586 m) la Est şi Sud-Est, Cernegura (852 m) şi Bâtca Doamnei (462 m) la Sud-Vest, la intersecţia paralelei de 46°55’39” latitudine nordică cu meridianul de 26°22’15” longitudine estică; 112 786 loc. (1 ian. 2019), din care 52 742 loc. de sex masc. şi 60 044 fem. Supr.: 77,4 km2, din care 23,9 km2 în intravilan; densitatea: 4 719 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 85 055 loc., 75 654 de persoane erau români (88,9%), 827 rromi (0,9%) şi 8 574 loc. (10,2%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, germani, evrei, maghiari, italieni, turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 74 119 ortodocşi (87,1%), 1 394 romano-catolici (1,6%), 254 adventişti de ziua a şaptea (0,3%), 197 penticostali (0,2%) şi 9 091 loc. (10,8%) aparţineau altor confesiuni (creştini de rit vechi, creştini dupã evanghelie, martorii lui Iehova, baptişti, musulmani, mozaici, evanghelici, greco-catolici, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Pitra-Neamţ este un important nod rutier al ţãrii şi dispune de o staţie de cale feratã, cu garã inauguratã în anul 1885. Numeroasele firme şi unitãţi economice din municipiul Piatra-Neamţ produc energie electricã şi termicã, utilaje grele, utilaje pentru industria firelor şi fibrelor sintetice, utilaje pentru transporturile rutiere şi feroviare, maşini şi utilaje pentru industria forestieră, calculatoare, mobilă, cherestea, parchete, celulozã, hârtie, tricotaje, confecţii textile, medicamente, bere, glucoză, preparate din carne şi lapte, bãuturi alcoolice, bere, glucozã ş.a. Fermă avicolă. La Piatra-Neamţ funcţionează o Staţiune de Cecetări biologice, geografice, geologice şi hidrologice (ianuguartã în 1957), filialã a Universitãţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, care iniţial a funcţionat în comuna Pângãraţi. La Piatra-Neamţ îşi desfăşoarã activitatea un Teatru dramatic (inaugurat la 2 octombrie 1958), Biblioteca judeţeană “Gheorghe Teodorescu-Kirileanu” (din 1956), cu peste 300 000 de volume, găzduită într-o clădire construitã în 1992-1999, Complexul judeţean Neamţ (fundat în 1978), cu 15 muzee distincte, cu un patrimoniu total de circa 300 000 de exponate, printre care se remarcã Muzeul de istorie şi arheologie (fundat în 1934), cu peste 100 000 de piese, Muzeul de Artã (înfiinţat în 1980), adãpostit într-o clădire din centrul municipiului, construitã în anii 1920-1930 dupã planul arhitectului Carol Zani, cu ornamentaţii realizate de sculptorul Vincenzo Puschiasis, Muzeul de etnografie (fundat în 1973), Muzeul de Ştiinţele naturii (fundat în 1960), cu o colecţie de peşti fosili, unicã în România, Muzeul de artã eneoliticã Cucuteni (inaugurat în 2005), Muzeul memorial “Calistrat Hogaş”, amenajat în 1969 în casa în care a locuit prozatorul şi care dateazã din anul 1880 ş.a. La Piatra-Neamţ se desfăşoară anual (din 1973) Festivalul internaţional “Vacanţe muzicale la Piatra-Neamţ”, în cadrul căruia au loc concerte simfonice, corale, de muzicã de cameră, de jazz etc., Festivalul folcloric de datini şi obiceiuri de iarnă, precum şi Festivalul internaţional de folclor care are loc între 1 şi 8 august, doar în anii impari. Grădină zoologică (din 1904). Parcul Cozla, amenajat la sfârşitul secolului 19 pe pantele Dealului Cozla. Telegondolă, cu lungimea cablului de 1 915 m, care leagă oraşul (din Piaţa Gării) cu Poiana “Trei Coline”, aflatã la 657 m altitudine pe Dealul Cozla şi unde există spaţii comerciale şi de cazare, cafenele, restaurante ş.a. Aici se aflã şi o pârtie de schi, iluminată pe timp de noapte, dotatã cu telescaun. În perimetrul municipiului Piatra-Neamţ existã lacul antropic Bâtca Doamnei, de agrement (→ capitolul Lacuri, litera B) şi baza hipică “Virgil Bărbuceanu” (înfiinţatã în 1986), una dintre cele mai dotate herghelii din ţarã unde se cresc cai de rasă.
Istoric
Municipiul Piatra-Neamţ s-a dezvoltat şi a evoluat în aria unor vechi vetre de locuire, datând din Paleoliticul Superior (situl de la Poiana Cireşului), din Neolitic (vestigiile materiale de tip Precucuteni şi Cucuteni A, descoperite la Văleni şi Bâtca Doamnei) şi din epocile bronzului şi fierului, descoperite (în 1959) în cartierul Ciritei (necropolã în care s-au gãsit vase ceramice cu toartã, având proieminenţe zoomorfe stilizate în buton sau creastã). Sãpãturile arheologice efectuate între 1998 şi 2017 au scos la ivealã patru niveluri de locuire, bine conservate, datând din Paleoliticul Superior (30 000-20 000 î.Hr.), în care s-au gãsit structuri de locuire, vetre, c. 800 de piese litice, unelte din piatrã, podoabe (pandantive, mãrgele din cochilii de melci ş.a.), un fluier din falangã de ren şi partea inferioarã (de la mijloc în jos) a unei figurine feminine confecţionatã din piatrã, care a fost datatã cu 20 000 de ani în urmã prin metoda Carbon-14. Pe un pinten al Culmii Bâtca Doamnei, au fost descoperite (în anii 1957-1970) vestigiile unei cetãţi geto-dacice, fortificate, al cãrei început se plaseazã în a doua jumãtate a secolului 2 î.Hr. şi se sfârşeşte în jurul anului 106 d.Hr. Menţionatã în scrierile istoricului antic Ptolemeu (secolul 2 d.Hr.) cu numele Petrodava, cetatea apare consemnatã ulterior pe hãrţile Daciei întocmite de Johann Schott (1513), Abraham Ortelius (1570), Domingo Estruc (1832). Cetatea geto-dacicã Petrodava, cu ziduri din piatrã, groase de 3,50 m, dublate cu şanţuri cu apã şi valuri de pãmânt, cuprindea în interiorul ei locuinţe şi douã sanctuare de tipul celor de la Sarmizegetusa. Inventarul gãsit aici este alcãtuit din vase ceramice dacice, elenistice şi romane, unelte şi arme din fier, fibule şi podoabe din bronz, o fructierã, o oenochoe din bronz aurit ş.a. Prima menţiune documentară a localităţii Piatra-Neamţ apare în perioada 1387-1392, cu numele Kamena (Piatra) într-o cronică rusească (Lista oraşelor valahe de la Dunãre). Acest document este controversat. Un alt document, din 30 ianuarie 1395, face referire la localitatea Piatra ca
loc de redactare a unui acte mis în satul lui Crăciun, referitor la graţierea nobilului Ladislau de Losoncz de către regele ungur Sigismund I de Luxemburg”).
Într-un document românesc de cancelarie din 31 iulie 1431 este amintit faptul că “o biserică din Piatra” a fost dăruită de domnul Alexandru cel Bun mănăstirii Bistriţa, împreună cu “casa lui Crăciun din Piatra” (aceasta era casa unui feudal local care, probabil, stăpânea târgul). Un act anterior acestei date, emis la 11 iulie 1428, care se referea la acelaşi eveniment consemnat în documentul din 31 iulie 1431, s-a dovedit a fi un fals vehiculat în a doua jumãtate a secolului 16. Aşa se explicã menţionarea aşezãrii cu numele Târgul de la Piatra lui Crăciun în anul 1431 şi apoi cu cel de Piatra lui Crăciun (la 25 ianuarie 1446, 20 iulie 1453, în 1462 şi 20 aprilie 1491). În 1446, localitatea apare consemnatã în documente ca aşezare cu o Curte Domnească şi o bisericã, iar în 1453 capătă statut de târg domnesc – statut pe care îl menţine până în 1797. În anul 1491, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a construit o nouă Curte Domnească, iar în anii 1497-1499, la îndemnul său, a fost zidită o nouă biserică şi a fost înălţat Turnul-clopotniţã, ambele pãstrându-se pânã în zilele noastre. Curtea Domnească de la Piatra a continuat să fie menţionatã în documente în anii 1552, 1570, 1594 (împreunã cu ocolul pe care-l administra, alcãtuit din 31 de sate şi moşii – cel mai mare din Moldova acelor vremuri). La sfârşitul secolului 17, localitatea Piatra figura ca oraş, iar în secolul 18 era un important centru comercial al Moldovei. În anul 1859, la numele Piatra s-a adãugat cel de Neamţ (devenind Piatra-Neamţ) pentru a-l deosebi de alte localitãţi din ţarã care purtau numele Piatra. La sfârşitul secolului 19, în perimetrul oraşului au fost înglobate satele Mărăţei (atestat documentar în 1462) şi Dărmăneşti (menţionat documentar la 15 septembrie 1462), iar în 1925 au fost încorporate satele Sărata, Vânători şi Cindia (azi cartiere). Oraşul Piatra-Neamţ a fost devastat de incendiile din luna mai 1847, 9 iulie 1883, 14 iunie 1887, 6 iulie 1889, 18 august 1891 şi 26 martie 1902. În luna octombrie 1894, la Piatra-Neamţ a fost introdus iluminatul electric public şi casnic. Oraşul Piatra-Neamţ a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968 având, în prezent, în subordine administrativã 3 localităţi componente : Ciritei, Doamna şi Văleni.
Monumente
Ruinele cetăţii geto-dacice de la Bâtca Doamnei; Curtea Domnească a lui Ştefan cel Mare – complex arhitectural, aflat în centrul municipiului, alcătuit din biserica “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” şi Turnul-clopotniţă, restul clădirilor anexe nemaipăstrându-se. Biserica “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” a fost construită din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Ştefan cel Mare între 15 iulie 1497 şi 11 noiembrie 1498, păstrând pe faţade o bogată decoraţie de cărămizi aparente, smălţuite, în diferite tonalităţi de galben şi verde în alternanţă cu discuri din ceramică smălţuită. Turnul-clopotniţă, situat în apropierea bisericii, a fost construit în 1499 din piatră brută (terminat la 24 octombrie 1499) şi avea iniţial 19 m înălţime, dar la sfârşitul secolului 19 i s-a adăugat un etaj pentru a fi mai înalt şi a servi ca foişor de foc, iar în 1921, în partea superioară a turnului s-a montat un ceas cu patru cadrane.
Catedrala episcopalã “Sfânta Cuvioasă Parascheva”, ctitorie a domnului Petru Rareş din anii 1542-1550, declarată monument istoric şi de arhitecturã; bisericile cu hramurile “Buna Vestire” (1740, refăcută în 1828, cu pridvor adăugat în 1915), “Adormirea Maicii Domnului”- Precista (1943-1947, pictată în frescă de fraţii Dumitru şi Profeta Irimescu), “Sfântul Gheorghe” (sfinţitã în 1832), “Trei Ierarhi” (1837-1847), “Sfântul Nicolae”-Obor, ctitorie din anii 1790-1796 a logofãtului grec Vogoride, consolidată în 1930-1935, “Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1991-1997, pictată de Marcel Codrescu din Bucureşti); biserica “Sfânta Treime” a schitului de călugări “Draga-Cozla”, construită din bârne de stejar în anii 1764-1769, declaratã monument istoric şi de arhitecturã, a fost mistuită de incendiul din 1992 şi reconstruitã ulterior din cărămidă; biserica romano-catolică “Sfântul Iosif” (1895, renovată şi amplificată în 1936-1939); Sinagogă construitã din lemn în secolul 16 şi reconstruitã din cărămidă în 1766-1767; Casa Paharnicului (1835), azi berãrie; Casa “Hausschild”, din lemn (c. 1840); casa în care a locuit Calistrat Hogaş, datând din anul 1880, azi muzeu memorial; clădirea fostei Preturi (1911), azi sediul Muzeului de istorie; clãdirea Teatrului, construită în perioada 1929-1935 după planurile arhitectului Carol Zane; statuia lui Ştefan cel Mare, operă a sculptorului Oscar Han, dezvelită la 26 ianuarie 1974 şi statuia lui Mihail Kogălniceanu, operã din 1913 a sculptorului francez de origine polono-germană Wladimir (Włodzimierz) Hegel care a trãit în România din 1885 şi până în 1918 când a murit. În localitatea componentă Văleni se află biserica din lemn cu hramul “Schimbarea la Faţă” a fostului schit Văleni, datând din anul 1774, iar în localitatea componentã Doamna existã biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1790). La Piatra-Neamţ s-au născut mai multe personalităţi, printre care istoricul, scriitorul şi omul politic liberal Vasile Alexandrescu-Urechia (1834-1901), pictorul Victor Brauner (1903-1966), stabilit în Franţa în 1930, folcloristul Harry Brauner (1908-1989), fratele lui Victor Brauner ş.a. Municipiul Piatra-Neamţ este un important centru turistic al Moldovei centrale. În arealul municipiului Piatra-Neamţ se află lacul antropic Bâtca Doamnei, unul dintre principalele locuri de atracţie turisticã, inundat în 1963, format prin bararea râului Bistriţa. Lacul are o suprafaţã de 235 ha, 3,2 km lungime, 1,1 km lăţime maximã şi 15,50 m adâncime maximă.