Piatra-Neamţ

Date generale

Municipiul Piatra-Neamţ se aflã în partea central-estică a României, în provincia istorică Moldova, este reşedinţa judeţului Neamţ, situat în centrul  judeţului Neamţ, în Nord-Vestul Depresiunii Cracău-Bistriţa, pe terasele de pe stânga râurilor Bistriţa şi Cuejd, la 311-345 m altitudine, la poalele culmilor Cozla (650 m altitudine) la Nord, Pietricica (586  m) la Est şi Sud-Est, Cernegura (852 m) şi Bâtca Doamnei (462 m) la Sud-Vest, la intersecţia paralelei de 46°55’39” latitudine nordică cu meridianul de 26°22’15” longitudine estică; 112 786 loc. (1 ian. 2019), din care 52 742 loc. de sex masc. şi 60 044 fem. Supr.: 77,4 km2, din care 23,9 km2 în intravilan; densitatea: 4 719 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 85 055 loc., 75 654 de persoane erau români (88,9%), 827 rromi (0,9%) şi 8 574 loc. (10,2%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, germani, evrei, maghiari, italieni, turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 74 119 ortodocşi (87,1%), 1 394 romano-catolici (1,6%), 254 adventişti de ziua a şaptea (0,3%), 197 penticostali (0,2%) şi 9 091 loc. (10,8%) aparţineau altor confesiuni (creştini de rit vechi, creştini dupã evanghelie, martorii lui Iehova, baptişti, musulmani, mozaici, evanghelici, greco-catolici, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Municipiul Pitra-Neamţ este un important nod rutier al ţãrii şi dispune de o staţie de cale feratã inauguratã în anul 1885. Numeroasele firme şi unitãţi economice din municipiul Piatra-Neamţ produc energie electricã şi termicã, utilaje grele, utilaje pentru industria firelor şi fibrelor sintetice, utilaje pentru transporturile rutiere şi feroviare, maşini şi utilaje pentru industria forestierã, calculatoare, mobilã, cherestea, parchete, celulozã, hârtie, tricotaje, confecţii textile, medicamente, bere, glucozã, preparate din carne şi lapte, bãuturi alcoolice, bere, glucozã ş.a. Fermă avicolă. La Piatra-Neamţ funcţionează o Staţiune de Cecetări biologice, geografice, geologice şi hidrologice (ianuguartã în 1957), filialã a Universitãţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, care iniţial a  funcţionat în comuna Pângãraţi. La Piatra-Neamţ îşi desfãşoarã activitatea un Teatru dramatic (inaugurat la 2 octombrie 1958),  Biblioteca judeţeanã “Gheorghe Teodorescu-Kirileanu” (din 1956), cu peste 300 000 de volume, gãzduitã într-o clãdire construitã în 1992-1999, Complexul judeţean Neamţ (fundat în 1978), cu 15 muzee distincte, cu un patrimoniu total de circa 300 000 de exponate, printre care se remarcã Muzeul de istorie şi arheologie (fundat în 1934), cu peste 100 000 de piese, Muzeul de Artã (înfiinţat în 1980), adãpostit într-o clãdire din centrul municipiului, construitã în anii 1920-1930 dupã planul arhitectului Carol Zani, cu ornamentaţii realizate de sculptorul Vincenzo Puschiasis, Muzeul de etnografie (fundat în 1973), Muzeul de Ştiinţele naturii (fundat în 1960), cu o colecţie de peşti fosili, unicã în România, Muzeul de artã eneoliticã Cucuteni (inaugurat în 2005), Muzeul memorial “Calistrat Hogaş”, amenajat în 1969 în casa în care a locuit prozatorul şi care dateazã din anul 1880 ş.a. La Piatra-Neamţ se desfãşoarã anual (din 1973) Festivalul internaţional “Vacanţe muzicale la Piatra-Neamţ”, în cadrul cãruia au loc concerte simfonice, corale, de muzicã  de camerã, de jazz etc., Festivalul folcloric de datini şi obiceiuri de iarnã, precum şi Festivalul internaţional de folclor care are loc între 1 şi 8 august, doar în anii impari. Grãdinã zoologicã (din 1904). Parcul Cozla, amenajat la sfârşitul secolului 19 pe pantele Dealului Cozla. Telegondolã, cu lungimea cablului de 1 915 m, care leagã oraşul (din Piaţa Gãrii) cu Poiana “Trei Coline”, aflatã la 657 m altitudine pe Dealul Cozla şi unde existã spaţii comerciale şi de cazare, cafenele, restaurante ş.a. Aici se aflã şi o pârtie de schi, iluminatã pe timp de noapte, dotatã cu telescaun. În arealul municipiului Piatra-Neamţ existã baza hipicã “Virgil Bãrbuceanu” (înfiinţatã în 1986), una dintre cele mai dotate herghelii din ţarã unde se cresc cai de rasã.

Istoric

Municipiul Piatra-Neamţ s-a dezvoltat şi a evoluat în aria unor vechi vetre de locuire, datând din Paleoliticul Superior (situl de la Poiana Cireşului), din Neolitic (vestigiile materiale de tip Precucuteni şi Cucuteni A, descoperite la Văleni şi Bâtca Doamnei) şi din epocile bronzului şi fierului, descoperite (în 1959) în cartierul Ciritei (necropolã în care s-au gãsit vase ceramice cu toartã, având proieminenţe zoomorfe stilizate în buton sau creastã). Sãpãturile arheologice efectuate între 1998 şi 2017 au scos la ivealã patru niveluri de locuire, bine conservate, datând din Paleoliticul Superior (30 000-20 000 î.Hr.), în care s-au gãsit structuri de locuire, vetre, c. 800 de piese litice, unelte din piatrã, podoabe (pandantive, mãrgele din cochilii de melci ş.a.), un fluier din falangã de ren şi partea inferioarã (de la mijloc în jos) a unei figurine feminine confecţionatã din piatrã, care a fost datatã cu 20 000 de ani în urmã prin metoda Carbon-14. Pe un pinten al Culmii Cernegura, în locul numit Bâtca Doamnei, au fost descoperite (în anii 1957-1970) vestigiile unei cetãţi geto-dacice, fortificate, al cãrei început se plaseazã în a doua jumãtate a secolului 2 î.Hr. şi se sfârşeşte în jurul anului 106 d.Hr. Menţionatã în scrierile  istoricului antic Ptolemeu (secolul 2 d.Hr.) cu numele Petrodava, cetatea apare consemnatã ulterior pe hãrţile Daciei întocmite de Johann Schott (1513), Abraham Ortelius (1570), Domingo Estruc (1832). Cetatea geto-dacicã Petrodava, cu ziduri din piatrã, groase de 3,50 m, dublate cu şanţuri cu apã şi valuri de pãmânt, cuprindea în interiorul ei locuinţe şi douã sanctuare de tipul celor de la Sarmizegetusa. Inventarul gãsit  aici este alcãtuit din vase ceramice dacice, elenistice şi romane, unelte şi arme din fier, fibule şi podoabe din bronz, o fructierã, o oenochoe din bronz aurit ş.a. Prima menţiune documentarã a localitãţii Piatra-Neamţ apare în perioada 1387-1392, cu numele Kamena (Piatra) într-o cronicã ruseascã (Lista oraşelor valahe de la Dunãre). Acest document este controversat. Un alt document, din 30 ianuarie 1395, face referire la localitatea Piatra (“ca loc de redactare a unui acte mis în satul lui Crãciun, referitor la graţierea nobilului Ladislau de Losoncz de cãtre regele ungur Sigismund I de Luxemburg”). Într-un document românesc de cancelarie din 31 iulie 1431 este amintit faptul cã “o bisericã din Piatra” a fost dãruitã de domnul Alexandru cel Bun mãnãstirii Bistriţa, împreunã cu “casa lui Crãciun din Piatra” (aceasta era casa unui feudal local care, probabil, stãpânea târgul). Un act anterior acestei date, emis la 11 iulie 1428, care se referea la acelaşi eveniment consemnat în documentul din 31 iulie 1431, s-a dovedit a fi un fals vehiculat în a doua jumãtate a secolului 16. Aşa se explicã menţionarea aşezãrii cu numele Târgul de la Piatra lui Crãciun în anul 1431 şi apoi cu cel de Piatra lui Crãciun (la 25 ianuarie 1446, 20 iulie 1453, în 1462 şi 20 aprilie 1491). În 1446, localitatea apare consemnatã în documente ca aşezare cu o Curte Domneascã şi o bisericã, iar în 1453 capãtã statut de târg domnesc – statut pe care îl menţine pânã în 1797. În anul 1491, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a construit o nouã Curte Domneascã, iar în anii 1497-1499, la îndemnul sãu, a fost ziditã o nouã bisericã şi a fost înãlţat Turnul-clopotniţã, ambele pãstrându-se pânã în zilele noastre. Curtea Domneascã de la Piatra a continuat sã fie menţionatã în documente în anii 1552, 1570, 1594 (împreunã cu ocolul pe care-l administra, alcãtuit din 31 de sate şi moşii – cel mai mare din Moldova acelor vremuri). La sfârşitul secolului 17, localitatea Piatra figura ca oraş, iar în secolul 18 era un important centru comercial al Moldovei. În anul 1859, la numele Piatra s-a adãugat cel de Neamţ (devenind Piatra-Neamţ) pentru a-l deosebi de alte localitãţi din ţarã care purtau numele Piatra. La sfârşitul secolului 19, în perimetrul oraşului au fost înglobate satele Mãrãţei (atestat documentar în 1462) şi Dãrmãneşti (menţionat documentar la 15 septembrie 1462), iar în 1925 au fost încorporate satele Sãrata, Vânãtori şi Cindia (azi cartiere). Oraşul Piatra-Neamţ a fost devastat de incendiile din luna mai 1847, 9 iulie 1883, 14 iunie 1887, 6 iulie 1889, 18 august 1891 şi 26 martie 1902. În luna octombrie 1894, la Piatra-Neamţ a fost introdus iluminatul electric public şi casnic. Oraşul Piatra-Neamţ a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968 având, în prezent, în subordine administrativã 3 localitãţi componente : Ciritei, Doamna şi Vãleni.

Monumente

Ruinele cetãţii geto-dacice de la Bâtca Doamnei; Curtea Domneascã a lui Ştefan cel Mare – complex arhitectural, aflat în centrul municipiului, alcãtuit din biserica “Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul” şi Turnul-clopotniţã, restul clãdirilor anexe nemaipãstrându-se. Biserica “Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul” a fost construitã din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Ştefan cel Mare între 15 iulie 1497 şi 11 noiembrie 1498, pãstrând pe faţade o bogatã decoraţie de cãrãmizi aparente, smãlţuite, în diferite tonalitãţi de galben şi verde în alternanţã cu discuri din ceramicã smãlţuitã. Turnul-clopotniţã, situat în apropierea bisericii, a fost construit în 1499 din piatrã brutã (terminat la 24 octombrie 1499) şi avea iniţail 19 m înãlţime, dar la sfârşitul secolului 19 i s-a adãugat un etaj pentru a fi mai înalt şi a servi ca foişor de foc, iar în 1921, în partea superioarã a turnului s-a montat un ceas cu patru cadrane; catedrala episcopalã “Sfânta Cuvioasã Parascheva”, ctitorie a domnului Petru Rareş din anii 1542-1550, declaratã monument istoric şi de arhitecturã; bisericile cu hramurile “Buna Vestire” (1740, refãcutã în 1828, cu pridvor adãugat în 1915), “Adormirea Maicii Domnului”- Precista (1943-1947, pictatã în frescã de fraţii Dumitru şi Profeta Irimescu), “Sfântul Gheorghe” (sfinţitã în 1832), “Trei Ierarhi” (1837-1847), “Sfântul Nicolae”-Obor, ctitorie din anii 1790-1796 a logofãtului grec Vogoride, consolidatã în 1930-1935, “Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1991-1997, pictatã de Marcel Codrescu din Bucureşti); biserica “Sfânta Treime” a schitului de cãlugãri “Draga-Cozla”, construitã din bârne de stejar în anii 1764-1769, declaratã monument istoric şi de arhitecturã, a fost mistuitã de incendiul din 1992 şi reconstruitã ulterior din cãrãmidã; biserica romano-catolicã “Sfântul Iosif” (1895, renovatã şi amplificatã în 1936-1939); Sinagogã construitã din lemn în secolul 16 şi reconstruitã din cãrãmidã în 1766-1767; Casa Paharnicului (1835), azi berãrie; Casa “Hausschild”, din lemn (c. 1840); casa în care a locuit Calistrat Hogaş, datând din anul 1880, azi muzeu memorial; clãdirea fostei Preturi (1911), azi sediul Muzeului de istorie; clãdirea Teatrului, construitã în perioada 1929-1935 dupã planurile arhitectului Carol Zane; statuia lui Ştefan cel Mare, operã a sculptorului Oscar Han, dezvelitã la 26 ianuarie 1974 şi statuia lui Mihail Kogãlniceanu, operã din 1913 a sculptorului francez de origine polono-germanã Wladimir (Włodzimierz) Hegel care a trãit în România din 1885 şi pânã în 1918 când a murit. În localitatea componentã Vãleni se aflã biserica din lemn cu hramul “Schimbarea la Faţã” a fostului schit Vãleni, datând din anul 1774, iar în localitatea componentã Doamna existã biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1790). La Piatra-Neamţ s-au nãscut mai multe personalitãţi, printre care istoricul, scriitorul şi omul politic liberal Vasile Alexandrescu-Urechia (1834-1901), pictorul Victor Brauner (1903-1966), stabilit în Franţa în 1930, folcloristul Harry Brauner (1908-1989), fratele lui Victor Brauner ş.a. Municipiul Pitra-Neamţ este un important centru turistic al Moldovei centrale. În arealul municipiului Piatra-Neamţ se aflã lacul antropic Bâtca Doamnei, unul dintre principalele locuri de atracţie turisticã, inundat în 1963, format prin bararea râului Bistriţa. Lacul are o suprafaţã de 235 ha, 3,2 km lungime, 1,1 km lãţime maximã şi 15,50 m adâncime maximã.