Date generale
Municipiul Moineşti se aflã în partea de Est a României, în provincia istoricã Moldova, în zona de Nord-Vest a judeţului Bacãu, în Depresiunea Tazlãu, la poalele culmii Berzunţi, la 480 m altitudine, pe râul Ormeniş, la intersecţia paralelei de 46º27’ latitudine nordicã cu meridianul de 26º28’ longitudine esticã, la 49 km Sud Vest de municipiul Bacău; 24 168 loc. (1 ian. 2019), din care 11 787 loc. de sex masc. şi 12 381 fem. Supr.: 46 km2, din care 8,8 km2 în intravilan; densitatea: 2 746 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 21 787 loc., 19 385 de persoane (89,0%) erau români, 1 108 rromi (5,1%) şi 1 294 loc. (5,9%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 18 963 ortodocşi (87,0%), 1 061 romano-catolici (4,9%), 326 penticostali (1,5%) şi 1 437 loc. (6,6%) aparţineau altor confesiuni (creştini de rit vechi, martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea, baptişti, greco-catolici ş.a), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Moineşti este unul dintre principalele noduri rutiere ale judeţului Bacău şi dispune de o staţie finalã de cale feratã pe linia Adjud – Oneşti – Târgu Ocna – Comăneşti – Moineşti, inauguratã în 1899. Moineşti este unul dintre centrele importante de exploatare şi rafinare ale petrolului. Prima menţiune documentarã referitoare la existenţa zãcãmintelor de petrol de aici (pãcura) dateazã din 1440. Principalele activitãţi economice ale municipiului Moineşti sunt exploatarea şi prelucrarea petrolului, construcţiile de utilaje pentru foraj, exploatarea şi prelucrarea lemnului (mobilã, cherestea ş.a.), producţia de încãlţãminte, de confecţii, de dispozitive, aparate şi instrumente medicale şi de laborator şi de produse alimentare. Muzeu de istorie. Muzeul rãzeşului gãzar, inaugurat în anul 2015. În perimetrul municipiului Moineşti sunt mai multe izvoare cu ape minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, cunoscute din 1860 şi valorificate din 1885, cu efecte terapeutice în tratarea afecţiunuilor tubului digestiv, fapt ce a permis ca municipiul Moineşti sã fie declarat (în anul 2017) staţiune balneoclimatericã de interes local.
Istoric
Având o existenţã ruralã îndelungatã (localitatea apare atestatã documentar, prima oarã, ca sat la 10 aprilie 1437), aşezarea a fost ridicatã la rang de târg prin hrisov domnesc în 1832. În 1864 apare menţionatã în categoria comunelor rurale, iar în 1912 în cea a comunelor urbane (oraş) dupã ce în 1910 înglobase aşezarea Gãzãrie, formatã prin stabilirea aici a mai multor familii în jurul unei instalaţii de distilare a ţiţeiului. În 1934, Moineşti a fost recunoscut ca staţiune balneoclimatericã, iar la 5 noiembrie 2001 a fost trecut în categoria municipiilor. În secolul 19 şi prima jumãtate a secolului 20 la Moineşti a existat o puternicã comunitate de evrei din rândul cãrora s-au nãscut, printre mulţi alţii, Tristan Tzara (Samuel Rosenstock, 1896-1963) – poet francez de origine românã, fondator (la Zürich, 1916) al curentului Dadaist şi Moses Rosen (1912-1994), Şef Rabin al Cultului mozaic din România (1948-1994). Comunitatea evreiascã din Moineşti a evoluat de la 193 de evrei în anul 1836, la 2 398 în 1899, 2 410 în anul 1910 (circa 50,6% din totalul populaţiei oraşului), iar dupã deportãrile din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial mai rãmãseserã 480 de suflete în 1947, apoi 15 familii în 1969 şi doar 5 evrei în anul 1999.
Monumente
Biserica “Sfânta Cuvioasã Parascheva” (1702, refãcutã în 1768, cu transformãri la faţadã din 1840-1847 şi pridvor adãugat în 1896, restauratã şi repictatã în tempera de Jan Zărnescu în 2002-2003); bisericile cu hramurile “Sfântul Ioan” (ante 1839), “Sfântul Gheorghe” (1856-1860), “Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul” (20 mai 2003-23 aprilie 2012); Catedrala ortodoxã cu dublu hram – “Sfântul Nicolae” şi “Naşterea Maicii Domnuluii” construitã în perioada 1998-2010 dupã proiectul arhitectului Viorel Dorneanu din Bacău pe locul unei biserici care data din 1808, afectatã grav de cutremurele din 10 noiembrie 1940, 4 martie 1977, 30 august 1986 şi 31 mai 1990; biserica romano-catolicã (32 m lungime, 18 m lãţime, 36 m înãlţimea turnului) construitã în anii 1990-1996; Casa de rugãciune a cultului mozaic construitã în 1966-1967 (inauguratã la 9 septembrie 1967) pe locul uneia mai vechi din 1882; monumentul “DADA”, operã din 1996 a sculptorului german de origine românã Ingo Glass, realizat din oţel şi beton, compus din patru litere (DADA) care au 10 m înãlţime şi 2,6 m lãţime fiecare literã şi închinat centenarului naşterii poetului Tristan Tzara (pseudonimul lui Samuel Rosenstock), fondator al curentului Dadaist, nãscut la Moineşti în 1896 şi decedat la Paris în 1963 Acest monument este inclus pe lista monumentelor UNESCO. În arealul municipiului Moineşti, pe versantul Sud-Estic al Dealului Oşoiu, se aflã Rezervaţia forestieră “Pãdurea cu pin negru canadian” (15 ha), declaratã arie protejatã la 6 martie 2000. Pãdurea a luat naştere în anul 1930 prin plantarea puieţilor de pin negru canadian pentru stabilizarea alunecãrilor de teren din aceastã zonã. În anul 1950 au fost împãduriţi şi versanţii de Sud şi Sud-Vestic cu pin negru canadian.