Mediaş

Date generale

Municipiul Mediaş se aflã în partea centralã a României, în nordul judeţului Sibiu, în Podişul Târnavelor, la 285-307 m altitudine, pe râurile Târnava Mare şi Moşna, la intersecţia paralelei de 46⁰09’50’’ latitudine nordicã cu meridianul de 24⁰21’03’’ longitudine esticã, la 55 km Nord-Nord Est de municipiul Sibiu; 57 129 oc. (1 ian. 2019), din care 27 436 loc. de sex masc. şi 29 693 fem. Supr.: 62,6 km2, din care 9,3 km2 în intravilan; densitatea: 6 143 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 47 204 loc., 36 222 de persoane erau români (76,7%), 4 548 maghiari (9,6%), 1 910 rromi (4,0%), 700 germani (1,5%) şi 3 824 loc. (8,2%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, greci, polonezi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 33 775 ortodocşi (71,6%), 2 361 reformaţi (5,0%), 1 881 greco-catolici (4,0%), 1 619 romano-catolici (3,4%), 753 penticostali (1,6%), 502 baptişti (1,1%), 474 unitarieni (1,0%), 425 creştini dupã evanghelie (0,9%) şi 5 414 loc. (11,4%) aparţineau altor confesiuni (evanghelici, luterani, martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Municipiul Mediaş este un principal nod rutier şi dispune de o staţie de cale feratã inauguratã în 1872, cu o garã nou construitã în 1963-1965. Exploatãri de gaze naturale. Producţie de utilaje pentru foraj, de buloane, lanţuri, arcuri şi şuruburi, de vase emailate pentru uz casnic, de geamuri (inclusiv geamuri securizate), de sticlãrie pentru menaj, de aparate de control şi de distribuţie a energiei electrice, de articole de marochinãrie şi de voiaj, de mobilã, de încãlţãminte, de echipamente de ventilaţie şi de produse alimentare. La Mediaş funcţioneazã o filialã a Universitãţii “Lucian Blaga” din Sibiu, liceele “Stephan Ludwig Roth” şi “Axente Sever”, un muzeu municipal (inaugurat în 1950) cu secţii de istorie şi etnografie, casa memorialã “Stephan Ludwig Roth”, biblioteca municipalã “Stephan Ludwig Roth” ş.a.

Istoric

În perimetrul municipiului Mediaş au fost descoperite vestigii materiale din Neolitic, din perioada de trecere de la Epoca bronzului la cea a fierului, din prima Epocã a fierului (Hallstatt – o aşezare fortificatã cu cimitire de înhumaţie), din a doua Epoca a fierului/La Tène (o necropolã celticã de înhumaţie de la sfârşitul secolului 4 î.Hr., în care s-au gãsit brãţãri, colane, securi ş.a. din bronz), din perioada dacicã (o aşezare din secolele 3-2 î.Hr. din care s-au recuperat vase ceramice modelate cu mâna, cu lustru negru, şi un tezaur dacic din argint alcãtuit din fibule cu noduri, un colan, un lanţ-colier, o monedã din argint ş.a.), din sec. 1 d.Hr. şi din perioada feudalã. Pe Dealul Cucului au fost identificate urmele castrului roman Media. Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã la 3 iunie 1267 cu numele Villa Medies, apoi în 1283 cu toponimul Sacerdos de Medies. În 1317, la Mediaş au fost colonizaţi germani din Saxonia (saşi), iar în 1359 aşezarea a fost declaratã oraş (civitas Megyes) cu dreptul de a avea târguri anuale de vite, cereale şi fructe. Oraşul medieval s-a dezvoltat ca un centru comercial, meşteşugãresc şi de artã. Declarat municipiu la 17 februarie 1968, Mediaş are în subordine administrativã satul Ighişu Nou. Municipiul Mediaş a fost grav afectat de inundaţiile din luna mai 1970 şi iulie 1975.

Monumente

Zidul de apãrare care înconjurã  oraşul medieval, înalt de 7 m, cu 3 porţi principale şi 4 porţi secundare de acces în vechea cetate a fost construit în perioada 1480-1534 fiind întãrit cu turnuri de apãrare, care purtau numele unor bresle, şi cu turnuri de porţi. Zidurile cetãţii medievale au fost în mare parte distruse în secolul 19, în prezent pãstrându-se câteva fragmente din aceste ziduri şi doar câteva turnuri din numeroasele turnuri care existau în perioada medievalã. Dintre puţinele turnuri şi bastioane care mai existã şi astãzi se pot aminti: Turnul Trompeţilor (numit astãzi Turnul bisericii evanghelice), datând din 1465, înalt de 68,50 m, clasificat al zecilea turn din lume ca grad de înclinare (are o deviere de la verticalã de 2,28 m), a fost reparat în 1672 şi 1927 când i s-a întãrit fundaţia şi i s-a aplicat o centurã de beton pentru a-i asigura stabilitatea; Turnul rotarilor (1480-1534) cu transformãri din secolul 18;Turnul de poartã al pietrarilor şi zidarilor sau Turnul “Steingasser” (1507), cu transformãri din secolele 18-19; Turnul strãzii pierdute (1507); Turnul de poartã al aurarilor sau Turnul “Forkesh” (secolul 16); Turnul Mariei (mijlocul secolului 15) sau Turnul torturii, prevãzut cu caneluri (în acest turn erau torturate persoanele condamnate); Turnul porţii sau  Turnul clopotelor (secolul 16), reparat în 1695; Turnul croitorilor (secolul 16); Turnul funarilor (secolul 16), care mult timp a fost folosit de locuitori ca loc de depozitare a slãninei afumate; Bastionul dogarilor (secolele 15-16). Alte monumente: biserica “Sfânta Margareta” datând din secolul 14, menţionatã documentar în 1414 ca bisericã a cãlugãrilor benedictini, iar în 1545 ca bisericã aparţinând cultului evanghelic, a fost refãcutã în anii 1447-1482, cu unele modificãri din secolele 17 şi 19, are un turn  înalt de 70 m, cu un ceas care indicã fazele lunii. Biserica pãstreazã picturi murale interioare de facturã goticã executate în anul 1500, are un altar poliptic (1480-1490, restaurant în 1971), un amvon în stil baroc, din 1679, o orgã cu 30 de registre şi 1 300 de tuburi, construitã în 1755 şi o colecţie de 40 de covoare din secolele 16-19; biserica franciscanã (1444), în stil gotic cu transformãri baroce din 1726-1742; casa parohialã (1575); casa “Krug” (1531); Primãria veche (1616); casa “Schuller” (1588) în stilul Renaşterii transilvãnene; casa “Rosenauer” (1621 cu transformãri din secolul 18); casa “Schuster Dutz” (1690, restauratã în 1813); casa istoricului sas Stephan Ludwig Roth (1796), inauguratã ca muzeu în 1969; clãdirea unui liceu din 1604 la care a fost profesor renumitul savant Hermann Oberth; Şcoala piariştilor (1740); cazarma husarilor (1805); biserica greco-catolicã cu hramul “Înãlţarea Domnului”-Bob (1826); catedrala ortodoxã cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã în perioada 1929-1935 dupã planurile arhitectului George Plãcinţeanu, sfinţitã la 28 iulie 1935, cu picturi murale interioare executate de Gheorghe Belizarie (fratele lui Dumitru Belizarie), restaurate dupã mai mulţi ani; biserica “Sfântul Dumitru” (1999-2012); Sinagoga (secolul 19) ş.a.