Miercurea-Ciuc

Date generale

Municipiul Miercurea-Ciuc se află în partea central-estică a României, în provincia istoricã Transilvania, este reşedinţa judeţului Harghita, situat în Depresiunea Ciuc, la 655-730 m altitudine, la poalele de Vest ale Munţilor Ciuc şi cele de Est ale Munţilor Harghita, pe stânga râului Olt, la intersecţia paralelei de 46⁰21’ latitudine nordică cu meridianul de 25⁰48’ longitudine estică; 41 607 loc. (1 ian. 2019), din care 19 729 loc. de sex masc. şi 21 878 fem. Supr.: 11,8 km2; densitatea: 3 526 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 38 966 loc., 30 607 persoane erau maghiari (78,5%), 6 538 români (16,8%), 337 rromi (0,9%) şi 1 484 loc. (3,8%) aparţineau altor etnii (germani, ceangãi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 27 596 romano-catolici (70,8%), 5 766 ortodocşi (14,8%), 2 824 reformaţi (7,2%), 724 unitarieni (1,9%), 189 martorii lui Iehova (0,5%) şi 1 867 loc. (4,8%) aparţineau altor confesiuni (greco-catolici, luterani, baptişti, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Miercurea-Ciuc dispune de o staţie de cale feratã (inauguratã la 5 aprilie 1897) şi este un important nod rutier al ţãrii. În municipiul Miercurea-Ciuc sunt mai multe întreprinderi în cadrul cãrora se produc caroserii pentru autovehicule, remorci şi semiremorci, maşini şi utilaje pentru industriile forestierã şi a materialelor de construcţii,  piese de schimb pentru tractoare şi maşini agricole,  aparate, dispozitive şi instrumente medicale şi de laborator,  mobilã, confecţii, tricotaje, articole ceramice de uz gospodãresc şi ornamental, ambalaje uşoare din metal şi din material plstic, articole de îmbrãcãminte pentru lucru, produse alimentare etc. În municipiul Miercure-Ciuc mai funcţioneazã o staţie de îmbuteliere a apelor minerale. La Miercurea-Ciuc îşi desfãşoarã activitatea Universitatea privatã “Sapientia” (continuatoarea din 1986 a Institutului de învãţãmânt superior, inaugurat în 1976), acreditatã prin Legea nr. 58 din 2012, cu patru facultãţi şi 3 000  studenţi (în anul universitar 2007-2008), Muzeul secuiesc al Ciucului, inaugurat în 1930, cu secţii de arheologie şi istorie, etnografie, artã plasticã, ştiinţele naturii, Galeria de artã “Nagy Imre” (fundatã în 1973), o bibliotecã judeţeanã (fundatã în 1950) cu peste 242 000 de volume, un patinoar artificial cu 4 000 de locuri, inaugurat în 1970, o casã de culturã (1963) ş.a. Miercurea-Ciuc este un important centru turistic şi balneoclimateric (staţiunile balneoclimatrice Harghita-Bãi şi Jigodin-Bãi).

Istoric

Cele mai vechi urme ale activitãţii umane din arealul actual al municipiului Miercurea-Ciuc au fost descoperite în localitatea componentã Jigodin-Bãi unde au fost identificate vestigiile unei aşezãri de la sfârşitul Epocii bronzului, aparţinând culturii materiale Noua (secolele 14-12 î.Hr.) din care s-au recuperat vase ceramice de culoare neagrã, roşie şi portocalie, bogat ornamentate cu motive geometrice. La Jigodin-Bãi a mai fost scos la ivealã un complex de fortificaţii dacice din secolul 1 d.Hr.. Localitatea Miercurea-Ciuc apare menţionatã documentar pentru prima oarã, ca târg, în anul 1427 şi apoi ca oraş liber (oppidum)  la 5 august 1558. În Evul Mediu, Miercurea-Ciuc a fost un important centru politic şi cultural şi reşedinţa unui scaun secuiesc. În 1661, localitatea a fost devastatã de oastea turco-tãtarã. În a doua jumãtate a secolului 18 a fost sediul unei unitãţi militare grãnicereşti, în 1878 a devenit reşedinţa judeţului Ciuc, iar la 17 februarie 1968 reşedinţa judeţului Harghita. La 27 iulie 1979 a fost declarat municipiu, iar în prezent are în subordine administrativã 3 localitãţi componente: Ciba, Harghita-Bãi şi Jigodin-Bãi. În 1959, localitatea Şumuleu-Ciuc a fost înglobatã în cadrul oraşului, astãzi fiind cartier al acestuia.

Monumente

Cetatea Mikó, de fapt un castel rezidenţial construit în anii 1611-1623 (inaugurat la 26 aprilie 1623) pe cheltuiala lui Hidvegi Mikó Ferenc (consilier al principelui Gabriel Bethlen) şi reconstruit în 1714-1716, cu turnuri de apãrare, în prezent adãpostind Muzeul Secuiesc al Ciucului; biserica mãnãstirii franciscane, construitã de Iancu de Hunedoara în 1444-1448 şi demolatã dupã avarierea gravã provocatã de cutremurul din 14 octombrie 1802 şi reconstruitã în 1804-1835 în stil neoclassic cu puternice influenţe baroce. În aceastã bisericã se pãstreazã statuia Sfintei Fecioare Maria (2,27 m înãlţime) fãcãtoare de minuni, sculptatã în lemn de tei în anul 1515; biserica romano-catolicã “Sfânta Cruce” (1751-1758), în stil baroc; capela “Sfântul Anton” (1661, cu transformãri din 1750-1773); biserica romano-catolicã “Sfânta Treime” (secolul 15), în stil gotic cu modificãri baroce din 1707 şi turn din 1800 aflatã în localitatea componentã Jigodin-Bãi; clãdirea fostului sediu al scaunului Ciuc (1780), azi spital; clãdirea fostei garnizoane de grãniceri (1786); clãdirea fostului liceu romano-catolic (1727), azi orfelinat; clãdirea Primãriei vechi (1884-1888), azi sediul Prefecturii; clãdirea Tribunalului judeţean (1892-1905), în stil eclectic; biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Nicolae” (1929-1936), construitã în stil bizantin, cu picturi murale interioare realizate în 1936 de Gheorghe Belizarie (fratele lui Dumitru Belizarie), sfinţitã la 8 noiembrie 1936 şi reparatã în 1988-1990. În 1994, biserica “Sfântul Nicolae” a devenit catedrala Episcopiei Covasnei şi Harghitei, iar în anul 2019 i s-a atribuit un al doilea hram – “Acoperãmântul Maicii Domnului” cu prilejul sãrbãtoririi celei de-a 25-a aniversãri de la înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei; biserica ortodoxã “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1930) construitã dupã planurile arhitectului Ferenc Berek; clãdirea liceului “Marton Aron” (1909-1911); casa de culturã a sindicatelor (1986); patinoarul artificial “Vakar Lajos” (1970); biserica romano-catolicã (2000-2003) construitã dupã planurile arhitectului Makovecz Imre ş.a.