Orşova

Date generale

Municipiul Orşova se află în Sud Vestul României, în partea de Vest a judeţului Mehedinţi, pe malul lacului de acumulare Porţile de Fier I de pe Dunăre, într-un mic golf al acestuia, în zona de vărsare a râului Cerna în Dunăre, la intersecţia paralelei de 44°43’31” latitudine nordică cu meridianul de 22°23’46” longitudine estică, la 29 km Sud Vest de municipiul Drobeta-Turnu Severin; 12 397 loc. (1 ian. 2019), din care 5 903 loc. de sex masc. şi 6 494 fem. Supr.: 57,6 km2, din care 47,4 km2 în intravilan; densitatea: 262 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 10 441 loc., 9 074 persoane erau români (86,9%), 133 cehi (1,3%), 114 rromi (1,1%) şi 1 120 loc. (10,7%) aparţineau altor etnii (sârbi, germani, maghiari, turci, evrei, chinezi, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 8 726 ortodocşi (83,6%), 510 romano-catolici (4,9%), 59 baptişti (0,6%) şi 1 146 loc. (10,9%) aparţineau altor confesiuni (martorii lui Iehova, penticostali, adventişti de ziua a şaptea, evanghelisti, reformaţi, greco-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Orşova este un important port fluvial şi dispune de o staţie de cale feratã, inauguratã la 11 ianuarie 1878. Exploatãri de bentonite, de crom, granit şi de balast. Producţie de energie electricã, de nave fluviale, de barje, motoare generatoare, transformatoare electrice, feldspat, azbest, cuarţ, talc, produse textile, mobilã, jocuri şi jucãrii, bãuturi rãcoritoare ş.a. În oraş funcţioneazã o staţiune ştiinţificã de cercetãri geografice a Universitãţii Bucureşti, o staţie hidrologicã, Muzeul Porţile de Fier ş.a.

Istoric

Cele mai vechi urme ale activitãţii umane descoperite în aceastã zonã dateazã din Neolitic şi din prima Epocã a fierului/Hallstatt (un depozit de unelte şi arme din bronz descoperit în 1899 pe teritoriul actual al cartierului Jupalnic). Trebuie menţionat faptul cã din cauza realizãrii lacului de acumulare Porţile de Fier I, vechea vatrã a oraşului Orşova a fost inundatã, iar populaţia a fost strãmutatã pe un nou amplasament care include terasele Dunãrii şi ale Cernei şi versantul de Sud al Munţilor Almãj, unde s-a construit (în anii 1966-1971) un oraş complet nou care a înglobat şi satele Jupalnic, Tufãri şi Coramnic (azi cartiere). În arealul vechiului amplasament pe care se afla oraşul Orşova (acoperit în prezent de apele lacului de acumulare Porţile de Fier I) au fost desoperite (1966-1970) vestigiile unei aşezãri daco-romane cunoscutã sub numele de Dierna, menţionatã documentar în anul 157 cu toponimul Tisierna (toponim descoperit pe o inscripţie), ridicatã la rang de municipiu în timpul împãratului roman Septimius Sever (193-211). Pe lângã aceastã aşezare civilã exista un castru roman de tip quadriburgium (34 x 35 m) construit la sfârşitul secolului 3 şi începutul secolului 4, cu rol strategic la capãtul de Sud al culoarului Timiş-Cerna prin care trecea o şosea construitã de romani şi care mergea cãtre Tibiscum (azi Caransebeş). Sãpãturile arheologice din aceastã zonã au scos la ivealã o statuie din marmurã a unui soldat roman, o statuetã din bronz reprezentând lupta lui Hercule cu Anteu, o coloanã cu capitel doric ş.a. În perimetrul fostului amplasament al oraşului Orşova au mai fost identificate douã necropole din care s-au recuperat sicrie din plumb cu decor în relief, realizate prin turnare, datând din secolul 4 d.Hr., linguriţe din argint, monede, podoabe ş.a. Anticul oraş Dierna a continuat sã existe pânã la începutul secolului 7. În secolele 9-11, aici a existat o cetate de pãmânt numitã Castrum Urscia, menţionatã documentar atât în cronica Gesta Hungarorum (secolul 12) a notarului ungur Anonymus, cât şi în lucrarea cu caracter hagiografic Legenda Sfântului Gerhard (Legenta Santi Gerhardi Episcopii) – cetate care a aparţinut voievozilor români Glad şi apoi Ahtum. În anii 1371-1372 a fost construitã o cetate din piatrã. În 1524, cetatea a fost cuceritã de turci şi stãpânitã pânã în 1688 (din 1664, Orşova a devenit centru unui sangeac turcesc). În 1688, Orşova a intrat sub stãpânirea Imperiului habsburgic, iar în 1768 a devenit sediul unui regiment de graniţã care a existat pânã în 1870. În secolele 17-18, Orşova a avut un important rol militar, deoarece în aceastã zonã s-au desfãşurat mai multe lupte în timpul rãzboaielor turco-austriece (1688-1692, 1716-1718, 1737-1739, 1788-1791). În perioada  august-septembrie 1916, la Orşova şi în împrejurimile sale au avut loc lupte crâncene între armatele germane şi cele române comandate de generalul Ion Dragalina. Dupã 1 decembrie 1918, Orşova a revenit de jure României, iar la 1 iunie 1919 a intrat de facto sub administraţie româneascã. În 1923 Orşova a fost declarantã oraş, iar la 23 octombrie 2000 a fost trecutã în categoria municipiilor.

Monumente

Mănăstirea de călugăriţe cu biserica “Sfânta Ana” –  ctitorie din anii 1935-1939 a vestitului ziarist şi publicist român Pamfil Şeicaru. În 1945, mănăstirea a fost transformatã de autoritãţile comuniste în tabãrã pentru elevi şi apoi în complex turistic. Mãnãstira a fost reînfiinţatã în 1990 (sfinţită la 2 decembrie 1990), iar în perioada 1993-1997 au fost efectuate ample lucrãri de restaurare a bisericii, s-au recondiţionat picturile murale şi iconostasul. La aceastã mănăstire a fost înfiinţat un muzeu dedicat lui Pamfil Şeicaru, inaugurat în 1995; biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Nicolae”, datând din anul 1746 şi strãmutatã pe noul amplasament al oraşului în 1972, pictatã în 1982-1984 de Constantin şi Elena Dumitraşcu; biserica romano-catolicã “Neprihănita Zămislire” a fost construită în anii 1972-1976 după planurile arhitectului german Hans Fackelmann.