Date generale
Municipiul Mangalia se află în extremitatea de Sud-Est a României, în provincia istorică Dobrogrea, în zona de Sud Est a judeţului Constanţa, pe litoralul Mării Negre, la 20-25 m altitudine, la 44 km Sud de municipiul Constanţa, la intersecţia paralelei de 43º49’02’’ latitudine nordică cu meridianul de 28º34’58’’ longitudine estică, la 10 km Nord de graniţa cu Bulgaria; 40 875 loc. (1 ian. 2019), din care 19 686 loc. de sex masc. şi 21 189 fem. Suprafaţa: 62,8 km2, din care 23,8 km2 în intravilan; densitatea: 1 717 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul de 36 364 loc., 29 965 de persoane erau români (82,4%), 1 474 turci (4,1%), 1 183 tătari (3,3%), 165 rromi (0,5%) şi 3 577 de loc. (9,7%) aparţineau altor etnii (ruşi-lipoveni, maghiari, germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 29 535 ortodocşi (81,2%), 2 736 musulmani (7,5%), 289 romano-catolici (0,9%), 112 penticostali (0,3%) şi 3 692 loc. (10,1%) aparţineau altor confesiuni (martorii lui Iehova, baptişti, creştini de rit vechi, adventişti de ziua a şaptea, reformaţi, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Mangalia este unul dintre principalele porturi maritime ale ţării şi de construcţii şi reparaţii navale. Producţie de confecţii şi tricotaje. Pomiculturã (piersici). Centru de creştere a cailor din rasa arab pur sânge (din 1928). Hipodrom. Muzeul de arheologie “Callatis”, înaugurat în 1914, în care sunt expuse amfore, vase, mozaicul unei încăperi din epoca elenisticã, recipient din sticlã, fragmente de apeducte, statuete de Tanagra, basoreliefuri, papirusuri etc. Mangalia este una dintre cele mai importante staţiuni balneoclimaterice de interes general, cu funcţionare permanentã (mai intens în sezonul estival), cu climat maritim moderat, cu veri cãlduroase (temperatura medie a lunii iulie este de 22ºC) şi ierni blânde (în ianuarie media temperaturii aerului este de 0,2ºC – al doilea loc din ţară, după Băile Herculane, cu temperaturi pozitive pe timpul iernii). Vara nebulozitatea este redusă, iar durata de strălucire a Soarelui este de 10-12 ore pe zi. Precipitaţii reduse (circa 400 mm pe an). Factorii naturali de cură sunt apa Mării Negre, cloruratã, sulfatatã, sodicã, magnezianã, apele minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice, calcice, mezotermale (21-28ºC), provenite din izvoarele aflate în partea de Nord a municipiului, nămolul de turbă, sulfuros, bogat în substanţe minerale, extras din turbăria aflatã la Nord de oraş, şi climatul maritim bogat în aerosoli salini. Staţiunea dispune de o plajã întinsă, cu nisip fin, precum şi de faleze înalte cu microclimat specific maritim. Staţiunea este indicatã pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, neurologice periferice şi ale sistemului nervos central (paralizii şi pareze posttraumatice ale membrelor, polineuropatii dupã fazã acutã, sechele dupã poliomielitã), ginecologice (insufucienţã ovariană, cervicite cronice, metroanexite cronice), dermatologice, respiratorii (astm alergic, traheobronşite, bronşite cronice), cardiovasculare (varice în stadiu incipient, sechele dupã flebitã), endocrine (hipotiroidie benignã, hipoovarie puberalã, sterilitate ovariană), oto-rino-laringologice (rinofaringite cronice, laringite cronice, alergii nazo-sinuzale) etc. Staţiunea dispune de două baze de tratament – una în cadrul hotelului de cură “Mangalia” (cu peste 500 de locuri în camere cu două paturi), dotat cu bazã proprie de tratament (bazine pentru kinetoterapie cu apã sulfuroasã, secţii de electroterapie, hidroterapie, pneumoterapie, sãli de gimnasticã şi de masaje, cabinet de geriatrie, de acupuncturã, laboratoare de analize şi explorãri funcţionale, piscine cu apã de mare încãlzitã etc.) şi alta în cadrul sanatoriului balnear pentru recuperare medicalã, cu numeroase secţii medicale, cu o capacitate de tratament de circa 500 de persoane pe zi. La nord de oraş, pe o distanţă de 8 km, se aflã staţiunile balneoclimaterice estivale Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun, Olimp care aparţin administrativ de Mangalia. În apropiere de Mangalia se află Peştera Movile, cu o singură galerie de circa 200 m lungime şi înaltă de 1-2 m, sãpatã în calcare oolitice, descoperitã în anul 1986 de Cristian Lascu, cu prilejul unor prospecţiuni geologice şi exploratã în anii ’90 ai secolului 20. Peştera este unică în lume datorită ecosistemului descoperit aici şi cercetat de bilogul Radu Popa, în prezent cercetător la NASA. În acest ecosistem, separat complet de mediul exterior şi care funcţioneazã pe baza chimiosintezei, au fost identificate 35 de specii complet noi, total necunoscute pânã în prezent (pãianjeni, crustacei, miriapode, lipitori, gândaci, viermi, melci ş.a.), care trãiesc într-un mediu foarte bogat în hidrogen sulfurat (8-12 mg/l) şi într-o atmosferă săracă în oxigen (7-10%), dar bogatã în dioxid de carbon (2-3,5%) şi metan (1-2%). În 1996 cercetãtorii de la NASA au fost interesaţi de potenţialul stiinţific al acestei peşteri care prezintă caracteristici asemănătoare foselor vulcanice de pe planeta Marte. Peştera Movile este declarată rezervaţie speologică.
Istoric
Pe teritoriul municipiului Mangalia a fost descoperitã o necropolă de înhumaţie, datând din Neolitic (Cultura materialã Hamangia, datând din a doua jumãtate a mileniului 5 î.Hr.), în care s-au găsit vase ceramice, tipice acestei culturi (ceşti bitronconice, pahare cilindrice, vase piriforme decorate cu crestături pe muchii şi împunsãturi, grupate pe registre de motive triunghiulare sau rombice), brãţãri din cochilii sau din marmură etc. La sfârşitul secolului 6 î.Hr., coloniştii dorieni din Heraclea Pontica (azi oraşul Ereğli, Turcia) au întemeiat aici Colonia Callatis (“cea cu ziduri puternice”) suprapusã peste o aşezare indigenã mai veche, menţionată cu numele Cerbatis sau Acervetis, fiind cel mai vechi oraş de pe teritoriul României. În diverse documente din Antichitate se menţioneazã că oraşul Callatis a făcut parte din Liga aticã (secolul 5 î.Hr.), cã a rezistat un timp, cu succes, asediului satrapului (devenit regele Traciei) Lisimach (sfârşitul secolului 4 î.Hr.), că a purtat, în alianţã cu Histria, un rãzboi (262 î.Hr.) împotriva Bizanţului pentru controlul cetãţii Tomis şi că a făcut parte din coaliţia antiromanã a lui Mithridates VI Eupator, regele Pontului. La începutul secolului 2 d.Hr. este atestat portul oraşului Callatis, iar în a doua jumãtate a aceluiaşi secol s-au construit incinta cetãţii, templul lui Dionysos, templul Concordiei, o şcoalã şi un amfiteatru. În secolele 7-10 oraşul Callatis a continuat sã se dezvolte pãstrând legãturi economice cu Istanbulul. Începând cu secolul 11, oraşul este cunoscut cu numele greco-bizantin Pangalia, Panguale sau Pankalia (“cea mai frumoasã”), menţionată documentar, ca atare, în secolul 12 pe o hartă din Pisa. O dată cu intrarea lui sub stãpânire turceascã (secolul 14), oraşul a căpătat denumirea de Mangalia, fiind menţionat documentar cu acest nume, prima oarã, în 1593. Declarat municipiu la 18 ianuarie 1995.
Monumente
Ruinele oraşului antic Callatis; mormântul scitic, descoperit în 1959, în care s-au gãsit fragmente dintr-un papirus scris în limba greacă, primul document de acest fel din România; geamia turceascã “Ismihan Sultan” a fost construită în 1575 de Ismihan Sultan, fiica sultanului Selim II (cel mai vechi lăcaş de cult musulman din România), restaurată în anii 2008 şi 2019 şi declarată monument istoric; biserica ortodoxă cu dublu hram – “Sfântul Gheorghe” şi “Sfântul Ioan Botezătorul” a cãrei construcţie a început la 14 sept 1915, sistatã apoi din cauza Primului Rãzboi Mondial, când a fost bombardată, şi reconstruită între iunie 1925 şi 27 mai 1929 (sfinţită la 2 iunie 1929); declarată monument istoric; biserica “Adormirea Maicii Domnului” (26,24 m lungime; 14,60 m lăţime) construitã în anii 1992-2002 în stil bizantin; biserica din lemn cu dublu hram – “Sfântul Mina” şi “Sfântul Pantelimon” (1 mai-1 iunie 2007, sfinţită la 15 iulie 2007), situată în incinta Spitalului Municipal.
