Depresiuni (D)

DĂRMĂNEŞTI, depresiune intramontană, tectono-erozivă, în E Carpaţilor Orientali, între M-ţii Berzunţ la E-NE şi Nemira la V-SV, de-a lungul văii Trotuş. Supr.: c. 300 km2. Lungime: c. 25 km; lăţime: c. 13 km. Trotuşul şi afl. săi (Uz, Dofteana, Slănic) au creat un relief de lunci, terase şi conuri de dejecţie (îngemănate uneori în largi câmpii piemontane), care, morfometric, variază de la 320 m alt. în zona de luncă până la c. 650 m alt. în colinele de la contactul cu rama montană. Climat cu veri răcoroase (17–18°C media termică a lunii iul.) şi ierni friguroase (– 4°C media termică a lunii ian.). Zăcăminte de cărbuni. Geologii îi atribuie denumirea de Depr. Comăneşti.

DEPRESIUNEA SUBCARPATICĂ OLTEANĂ, mare uluc depresionar, situat între marginea sudică a Carpaţilor Meridionali dintre Olt şi Motru şi dealurile subcarpatice, format dintr-o succesiune de depresiuni strâns legate între ele (Horezu, Polovragi, Novaci, Târgu Cărbuneşti, Câmpu Mare, Târgu Jiu). Climatul moderat din această zonă permite dezvoltarea în condiţii optime a castanului cu fructe comestibile şi a nucului.

DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI → Transilvania.

DORNA, Depresiunea Dornelor sau Ţara Dornelor, depresiune tectono-erozivă în N Carpaţilor Orientali, încadrată de M-ţii Suhard (N), Giumalău (NE), Bistriţei (E-SE), Căliman (S) şi Bârgău (V), drenată de râul Bistriţa cu afl. ei Dorna şi Neagra Şarului. Supr.: 450 km2. Relieful, sculptat în formaţiuni sedimentare paleogene şi vulcanice, prezintă o treaptă mai înaltă, colinară, cu alt. între 800 şi 1 000 m, situată la contactul cu zona montană, împădurită cu fag şi  molid, şi una mai joasă, formată din terasele şi luncile râurilor pe care se găsesc mlaştini de turbă (Panaci, Poiana Stampei, Coşna ş.a.). Climat răcoros (temp. medie anuală 5°C) şi precipitaţii moderate (600–750 mm/anual). Expl. forestiere, de min. de mangan şi de turbă. Izv. cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, calcice, magneziene pe baza cărora s-au dezvoltat staţiunile balneoclimaterice Vatra Dornei, Dorna Candrenilor, Şaru Dornei, Poiana Negrii. Comunică cu zonele învecinate prin pasurile Tihuţa (spre Transilvania), Mestecăniş (spre Bucovina de N şi Maramureş), Drăgoiasa (spre Transilvania) şi pe Valea Bistriţei cu Moldova centrală.

DRĂGOIASA, mică depresiune intramontană, tectono-vulcanică, situată în Carpaţii Orientali, între M-ţii Căliman, la V, şi M-ţii Bistriţei, la E, pe cursul superior al râului Neagra (afl. al Bistriţei), la N de Depr. Bilbor; face parte din şirul de depr. formate la contactul dintre zonele vulcanică şi cristalino-mezozoică. Denumită, frecvent, şi Depr. Glod.

DUMITRA, depresiune de eroziune în NV Dealurilor Bistriţei, cu aspect de bazinet, situată pe valea superioară a râului Rosna. Supr.: c. 10 km2. Relief de luncă şi de terase. Pomicultură.