Sfântu Gheorghe

Date generale

Municipiul Sfântu Gheorghe se află în partea centrală a României, este reşedinţa judeţului Covasna, situat în depresiunea cu acelaşi nume, la 520-580 m altitudine, pe râul Olt, la intersecţia paralelei de 45º51’49” latitudine nordică cu meridianul de 25º47’15” longitudine estică; 64 044 loc. (1 ian. 2019), din care 30 518 loc. de sex masc. şi 33 526 fem. Supr.: 72,9 km2, din care 14,4 km2 în intravilan; densitatea: 4 448 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 56 006 loc., 41 233 de persoane (73,6%), erau de etnie maghiară, urmate de 11 807 români (21,1%), 398 rromi (0,7%), 61 germani (0,1%) şi 2 507 loc. (4,5%) aparţineau altor etnii (ceangăi, ucraineni, evrei, turci, tătari, italieni, poloni, armeni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ, s-au înregistrat 19 975 de reformaţi (35,7%), 17 753 romano-catolici (31,7%), 10 557 ortodocşi (18,8%), 3 075 unitarieni (5,5%), 673 luterani (1,2%), 363 martorii lui Iehova (0,6%), 211 adventişti de ziua a şaptea (0,4%), 155 greco-catolici (0,3%) şi 3 244 loc. (5,8%) aparţineau altor confesiuni (evanghelici, baptişti, penticostali, musulmani, creştini după evanghelie, creştini de rit vechi, mozaici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Municipiul Sfântu Gheorghe este un important nod feroviar (staţia de cale ferată a fost inaugurată în 1891) şi rutier al ţării. Numeroasele firme din municipiul Sfântu Gheorghe produc maşini şi utilaje pentru industriile chimică, textilă, de prelucrare a lemnului şi alimentară, maşini agregate şi subansamble auto, motoare electrice, aparataj electric auto, scule industriale, confecţii metalice, mase plastice, sticlărie, mobilă, confecţii textile, lenjerie de pat, produse siderurgice, prefabricate din beton, preparate din carne şi lapte, bere ş.a. Ferme de creştere a porcinelor, bovinelor şi păsărilor. Muzeul Naţional Secuiesc, cu secţii de istorie, arheologie, etnografie, artă plastică, ştiinţele naturii, inaugurat la 15 septembrie 1879; Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, adăpostit în clădirea fostei Prefecturi; Galeriile de artă “Gyárfás Jenö” şi “Magna”; Muzeul de artă populară, cu exponate aparţinând specificului local (unelte, mobilier, ţesături populare, ceramică populară ş.a.), inaugurat în 1982; Muzeul de artă plastică, cu colecţii de tablouri aparţinând pictorilor locali; Biblioteca judeţeană “Bod Péter”, cu peste 225 000 de volume, adăpostită într-o clădire construită în 1832; Teatrul maghiar de stat “Tamási Áron”, inaugurat ca instituţie culturală în 1948, într-o clădire construită în anii 1854-1856; Teatrul românesc de stat “Andrei Mureşanu” (din 1987); Facultăţile de Ştiinţe economice şi Gestionarea afacerilor, de Ştiinţe politice, administrative şi ale comunicării, Facultatea de Ştiinţa mediului – toate filiale ale Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca; Institutul Pedagogic, inaugurat în 1892; Parc municipal, amenajat în 1880.

Istoric

În arealul municipiului Sfântu Gheorghe au fost descoperite (în anii 1883, 1943, 1956 şi 1958) vestigii din Epoca bronzului (mileniul 2 î.Hr.), aparţinând culturilor materiale Noua şi Monteoru, precum şi vestigii ale culturii Sântana de Mureş-Cerneahov (secolele 3-4 d.Hr.), vestigii din perioadele dacică şi daco-romană (fragmente de vase ceramice, de cărămizi şi ţigle, de construcţii de zid din piatră şi mortar, un pandantiv din bronz, datând din secolul 4 d.Hr. ş.a.). La poalele Dealului Orkö a fost identificat un mormânt scitic de înhumaţie, datând din secolul 5 î.Hr., în care s-au găsit patru brăţări din bronz, mai multe verigi din bronz, o fibulă, un inel şi o aplică din bronz, mărgele de sticlă ş.a. Situată pe vatra unei aşezări dacice de bordeie, care a existat în perioada secolelor 1 î.Hr. – 1 d.Hr., din care s-au recuperat ceşti, căni bitronconice, fructiere ş.a., peste care s-a suprapus o aşezare medievală din secolele 11-12, localitatea Sfântu Gheorghe apare menţionată documentar pentru prima oară în 1332, într-un registru papal, cu numele Sacerdos de Sancto Giorgio. În anul 1461, aşezarea era consemnată în documente ca oppidum (târg), iar în 1492 ca civitas (oraş). În 1658, localitatea Sfântu Gheorghe a fost incendiată şi devastată de invazia tătarilor, iar în 1661 de oastea otomană comandată de Ali-Paşa. În 1764, oraşul a devenit reşedinţa comandamentului grăniceresc al Regimentului de husari, cantonat în clădirea cunoscută azi cu numele de Casa cu arcade. Începând cu anul 1782, în afara târgurilor obişnuite care se ţineau în oraş din secolul 16, s-a organizat târgul de primăvară, în ziua de Sfântu Gheorghe (23 aprilie), iar târgurile săptămânale au fost fixate în ziua de luni. În prima jumătate a secolului 19, activitatea comercială a oraşului a fost susţinută de apariţia şi dezvoltarea mai multor bresle, între care cele ale cizmarilor (1808), tăbăcarilor (1829), croitorilor (1836) ş.a. Locuitorii oraşului Sfântu Gheorghe au participat în număr mare la evenimentele revoluţionare din anii 1848-1849, aici aflându-se sediul Comitetului regional revoluţionar care lupta pentru autoapărarea ţinutului Trei Scaune. În 1876, oraşul Sfântu Gheorghe a devenit reşedinţa judeţului nou înfiinţat Trei Scaune, fapt care a impulsionat dezvoltarea economică, social-culturală şi edilitară a acestuia. Astfel, au luat fiinţă fabricile de textile (1880) şi de ţigarete (1887), tipografia (1882), Şcoala civilă de băieţi (1872), Şcoala civilă de fete (1874), Orfelinatul judeţean de băieţi (1886), Societatea de muzică “Filarmonica”, s-au construit numeroase edificii publice, s-a electrificat oraşul (în perioada 1877-1907), s-a inaugurat (în 1891) staţia de cale ferată situată pe linia Braşov – Sfântu Gheorghe – Târgu Secuiesc, iar la 4 aprilie 1897, Sfântu Gheorghe a fost legat feroviar şi cu Miercurea-Ciuc. În 1880, oraşul Sfântu Gheorghe a înglobat satul Szemerja (azi cartier). În perioada 1950-1968, Sfântu Gheorghe a avut statut de oraş raional, la 17 februarie 1968 a devenit reşedinţa judeţului Covasna, iar la 27 iulie 1979 a fost declarat municipiu, având în subordine administrativă 2 sate: Chilieni (atestat documentar în 1334) şi Coşeiu (menţionat documentar în 1448).

Monumente

Cetatea Sfântu Gheorghe, înconjurată cu ziduri de apărare, în incinta căreia există o biserică zidită în secolele 14-15 pe locul uneia care data din 1332 şi reconstruită în 1547, azi aparţinând cultului reformat. Biserica este dominată de un turn-clopotniţă, masiv, situat la intrarea în incintă, ridicat în 1829. Biserica reformată, declarată monument istoric, a fost supusă unor ample lucrări de reparaţii şi modificări atât după jaful tătaruilor din anul 1658, după asediul otoman din 1661, cât şi după puternicele cutremure din 6 aprilie 1730 (6,1 grade pe scara Rischter), 11 iunie 1738 (7,7 grade pe scara Richter) si 14 octombrie 1802 (7,9 grade pe scara Richter – cel mai puternic cutremur din toate timpurile). Întărită cu contraforturi, biserica reformată are ferestre gotice, tavan casetat şi pictat. În biserică există o orgă instalată în 1894, construită în 1885 de Angster Jószef din Pécs; catedrala ortodoxă, cu dublu hram – “Sfântul Nicolae” şi “Sfântul Gheorghe”, construită în etape în perioadele 1938-1939 şi 1968-1983. Picturile murale interioare au fost executate în frescă de Iosif Vasu. În prezent, catedrala ortodoxă este declarată monument istoric; biserica ortodoxă cu hramul “Sfântul Gheorghe”, construită în anii 1870-1872 pe locul uneia din lemn care data din secolul 18 şi reconstruită în perioada 1919-1922; biserica romano-catolică “Sfântul Iosif”, zidită în anii 1832-1834 pe locul uneia din 1786, reconstruită parţial în anii 1895-1902; Casa cu arcade, declarată monument istoric şi de arhitectură, a fost construită în 1764 ca reşedinţă a comandamentului Regimentului de husari şi restaurată în anii 1820-1821. În prezent, această clădire găzduieşte Arhivele statului; Clădirea vechiului bazar, construită în anii 1867-1869, dominată de un turn cu ceas, instalat în 1893. Azi adăposteşte spaţii comerciale la parter şi o galerie de artă la etaj; Clădirea fostului Tribunal (1870) în care astăzi se află Galeria de artă “Gyárfás Jenö”; Clădirea Primăriei municipale (secolul 18); Clădirea Muzeului Naţional Secuiesc, construită în anii 1911-1912 după planurile arhitectului Károly Kós; Clădirea fostei Şcoli germane (1786), azi folosită ca sală confesională a Bisericii reformate; Clădirea fostei Şcoli confesionale ortodoxă (1872); Clădirea Teatrului maghiar de stat “Tamási Áron”, construită în anii 1854-1856; casa “Pünkösdi” (1839); casa “Nagy György” (1910); casa “Horvath” (1929); casa memorială a pictorului Gyárfás Jenö; Monumentul ostaşului român, dezvelit la 18 decembrie 1974, operă a sculptorului Balogh Péter; busturile lui Gábor Áron (sculptor: István Gergely), Nicolae Bălcescu (sculptor: Márton Izsák), Kosuth Lajos, Mihai Viteazul şi Constantin Brâncuşi; Statuile lui Andrei Şaguna şi Mihai Viteazul; În satul Chilieni (atestat documentar în 1334) se află o biserică din anul 1495, azi aparţinând cultului unitarian, cu unele modificări din secolul 18, o biserică reformată (secolul 18), dominată de un turn construit în 1914, şi conacul “Székely” (1720, cu unele transformări din secolul 19).